4,493 matches
-
suferința e doar cazul particular al unei legi de funcționare a lumii. E drept că paginile ei cele mai bune sunt cele răscolite de o revoltă fără astâmpăr, de o neliniște În care se Întrețes nesiguranța de sine și spaima obscură de realitate. Pe de altă parte, Sylvia Plath e cât se poate de conștientă că, prin hazardul afinităților elective, scrie cele mai bune rânduri când e vorba de „descrierile ilogice, senzuale”. Altfel spus, când se raportează la partea nocturnă a
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
a utopiei. Se Înțelege de aici că decuparea, izolarea autoportretului implică prezența unei a doua persoane: lectorul. Pierdut În neutralitatea paginii de hârtie, jurnalul necitit (adică neinterpretat prin lectură) rămâne o simplă materie amorfă, neorganizată, haotică și, de cele mai multe ori, obscură. Pactul secretului atât de des invocat nu e decât o vorbă fără acoperire: jurnalul Începe să existe doar atunci când a depășit granița constrângătoare a anonimatului și intră În circuitul public. Oricât de mult ar vrea autorul să păstreze secretul notației
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
constantă în scrisul său e lapidaritatea versului: poeme și versuri scurte, cu o tăietură rapidă, precisă. Cărțile următoare nu demonstrează încă o vocație autentică, multe poeme, unele cu rimă sau cu ritm care șchioapătă, mimând un sentiment ori o semnificație obscură. De cele mai multe ori tensiunea, emoția pe care poetul încearcă să le imprime versurilor, prin intermediul sugestiei sau al confesiunii directe, sunt artificiale. Tendința de a urma modelul stănescian, al poeziei abstracte, conceptuale, conduce la construcții artificioase, lipsite de originalitate. Nu întâmplător
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287245_a_288574]
-
o foarte bună memorie. Altfel i s-ar putea întîmpla precum în cazul lui Huckleberry Finn să-și uite propriile sale minciuni. Activarea acestei speciale puteri de fixare mnezică a fost favorizată dintotdeauna de existența a două canale complementare: • canalul obscurului "inconștient colectiv" postulat de Carl Jung, care face de exemplu ca inocenta față a copilului mic să fie suficient de mobilă pentru a exprime, adesea, informații false; în această alternativă, minciuna este asumată în ontogeneză ca o moștenire, ca rezultat
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
viața devine insuportabilă. Apoi, el generalizează această teorie spunînd: se vede că gradele de sinceritate și minciună care sînt compatibile cu existența anumitor condiții, constituie o scară pe care poate fi măsurată intensitatea acestor condiții. Eu găsesc acest pasaj oarecum obscur, însă cred că am înțeles ce vrea Simmel să spună. Unii oameni se necăjesc foarte tare cînd descoperă că cineva în care au avut încredere i-a tras pe sfoară, însă le pasă mai puțin dacă, de exemplu, află că
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
lui complexitate și rețea de determinări. Esteticianul uzează de o logică și de un lexic conceptual proprii, dificile - acesta fiind și unul din motivele pentru care opera lui a fost puțin comentată și uneori considerată drept o creație bizară și obscură. În tinerețe N. a tradus breviarul de estetică al lui Benedetto Croce și a mai transpus din Goethe, Machiavelli și Luigi Chiarelli. SCRIERI: Denii, București, 1919; Trei mistere, București, 1922; Vrajă, București, 1923; Ode italice, București, 1925; Istoria artei ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288422_a_289751]
-
ce se vrea complicată, iar clișeele înăbușă intențiile romancierului. În Ana se reia tematica din primele scrieri, în prim-plan fiind adusă aceeași lume ancestrală, în care acum se desfășoară o stranie poveste de dragoste menită să vorbească despre legitatea obscură a blestemului atavic. Impresia de artificial a romanului vine însă din modalitatea compozițională exploatată inabil: o rememorare dialogată, prin care protagonistul își spune istoria în timpul unei călătorii. S. a abordat și reportajul, realizând, foarte prompt, emoționante colaje de mărturii ale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290009_a_291338]
-
texte prea dificile pentru cât au de spus, componente obsesive, care se găsesc și în cărțile lui B. Alegorie a căutării de sine, romanul Acteon (1934) e, cu accentele lui de negativism și teribilism, spovedania unui înfrânt. O carte când obscură și pretențioasă, când cotropită de lirismul difuz al unei meditații despre singurătatea și tristețea creatorului, prins în „cercurile concentrice ale necunoscutului”. În Satul Daba (1936), logica visului, amalgamând prevestiri, presentimente, o teamă fără nume, tinde să încropească o stare de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285576_a_286905]
-
spre alte meleaguri și ajungînd pînă în Italia. Valurile de invadatori ahei, eolieni și dorieni care s-au stabilit în Grecia i-au împins pe pelasgi de pe litoral în ținuturile cele mai grele vieții, în munții din nord. În ,,perioada obscură” a grecilor(secolele Xll - Vll î.e.n.) nu se mai amintește nimic de pelasgi dar aceasta nu înseamnă că ei au dispărut sau au fost asimilați de greci. Din cîmpiile joase și mănoase, pelasgii au devenit păstori în munți pe plato-
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
toate acestea, locuitorii lumii din secolul XXI sunt diferiți. Uneori sunt profund diferiți. Or, tocmai aceste diferențe profunde sunt date de acele constructe ideatice, subtile și permanente, numite mentalități sociale. Ele nu dispar niciodată. Se camuflează în zonele cele mai obscure ale inconștientului (individual și colectiv), izbucnind surprinzător pentru a ne evidenția singularitatea și specificul în raport cu ceilalți. Această singularitate a mea ca român, de exemplu, mi-o relevă chestionarea tăcută și meditativă a propriului Sine, fie analiza minuțioasă a mărcilor identitare
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
completări, precizări și nuanțe suplimentare. Sinteza rămâne, în esență, valabilă. între timp, au apărut o serie de noi date, reflexii și puncte de vedere pe aceeași temă. Mereu incitantă, provocatoare, tema indică, de fapt, o criză permanentă a conștiinței civice, obscură în resorturile sale profunde. Intuiția și convingerea acestei conștiințe îi spun că ea a existat efectiv, dar încă fără suficiente dovezi documentare. Toate contribuțiile sunt deci bine venite, deoarece numai în acest mod conceptul de rezistență literară și culturală poate
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
mai profund sens al acestei rezistențe culturale este însă de ordin moral. Dar, în același timp, și cel mai greu de analizat și dovedit prin texte categorice, irefutabile. Intrăm într-o zonă de confesiuni și procese de conștiință, complexe și obscure, în care sinceritatea și automistificarea inocentă coexistă, mai totdeauna, în mod inevitabil și nedisociabil, cu ambiguitățile cele mai evidente și deschis asumate. O notabilă definiție a intransigenței morale riguroase, formată și trăită în anii cei mai sumbri ai ceaușismului, întâlnim
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
de mult. Din motive pe care le voi evoca mai jos și despre care am vorbit pe larg și mai înainte într-un interviu în Cotidianul 2 am fost pe punctul, de două ori, să distrug, exasperat, acest dosar. Un obscur instinct arhivistic m-a împiedicat totuși. Ca să nu mai fiu tentat, am donat întregul dosar Academiei. Dar întreaga experiență și aventură Eliade mi-a lăsat un gust amar. Foarte amar. Despre Hermeneutica lui Mircea Eliade, am, sincer spus, cele mai
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
au jucat rolul cel mai nefast. Inclusiv prin demersuri personale, directe, la cabinetul nr. 1. O serie întreagă de intervenții și proteste, de oscilații și contradicții, de aprobări urmate de interziceri (inclusiv ale cărții mele) se explică prin acest joc obscur de culise. Uneori, încă înainte de 1980, puteau fi semnalate și ecouri negative de presă, de pildă un atac violent al lui Miron Constantinescu împotriva unui text al lui D. Micu, în România literară. Soarta traducerii volumului Aspects du mythe 3
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
cultură români, devotați culturii patriei lor (mulți dintre ei și ordinii sociale existente, în calitate de membri de partid) privesc ca o gravă frustrare și umilire a demnității personale transformarea lor metodică în simpli și servili executanți. Adică în activiști docili și obscuri, buni numai să aplice, să prelucreze și să parafrazeze, fără nuanțe, limbaj și interpretare personală, doar discursurile interminabile ale șefului statului. Opinia sa reală, de total dispreț față de intelectuali, s-a manifestat o dată mai mult la recenta consfătuire cu activul
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
conducerii sale, înlocuit în cele din urmă nu cu un scriitor, ci cu un activist de partid, un anume Nicolae Dan Fruntelată, sau episodul Dan Hăulică, destituit abuziv, peste capul Uniunii, de la conducerea Secolului XX și reintegrat în condiții la fel de obscure, dovedește că întregul aparat literar redacțional este considerat ca fiind subordonat exclusiv partidului. Aceasta tinde să elimine până și ultimele resturi de autonomie din cultură. Ni se mai spune că aceeași manevră de subminare și de desființare a organizației de
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
sociale, bani etc. cu orice preț. Orgoliul și vanitatea scriitorului (situație aproape generală) sunt pe primul plan. Și desigur totul se plătește, mai ales în acest tip de sistem. Dacă ar fi acceptat ca mulți alți scriitori o poziție marginalizată, obscură, discretă, el ar fi evitat fără îndoială capitularea și lamentabila sa schimbare la față. Pentru ce alți eroi ai romanului, și ei intelectuali, au știut să evite totuși aceste primejdii? Pentru că ei n-au aspirat la poziții sociale, la așa-
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
de eroi nu s-a văzut, încă, nicăieri în lume. Eroismul este privilegiul doar al unei foarte restrânse elite. Dar există, de fapt, două feluri de eroisme: unul sublim, spectaculos, al marilor gesturi și sacrificii, și un altul modest, cotidian, obscur, adesea anonim, al sacrificiului și mortificării zi de zi. Iar acesta a existat într-o măsură, orice s-ar spune, și pe durata dictaturii ceaușiste. în edituri și redacții și chiar în unele instituții centrale de cultură. Nu la nivel
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
totul particulară a lui Constantin Noica). Se mai vorbește acolo de eventualitatea de a deveni agent (sic !) cultural, intelectual. Dar totul este atât de fals și echivoc, încât nu mai insistăm asupra acestui episod atât de controversabil. Ce procese sufletești obscure l-au determinat? Reținem doar faptul că filozoful se declarase dispus la pasivitate totală, la renunțarea la orice gest ostil față de regim, la o izolare socială completă (nu aveam de gând să duc nici un fel de viață socială). Era, să
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
uneori, imaginat într-un fel sau altul. De unde concluzia: Trebuie rezistat în vederea acelui moment (Gabriel Liiceanu). Sfârșit întrevăzut, de fapt, mai mult în spirit mesianic, milenarist, decât rațional și motivat de fapte, este adevărat, dar a cărui speranță (oricât de obscură, latentă, ocultă) n-a fost părăsită niciodată. Din acest punct de vedere, se poate deci vorbi, în mod obiectiv, de o stare de spirit de rezistență. Atitudine de altfel de o incontestabilă consecvență. în Fragments d'un journal de Mircea
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
reversibilă. Iluzia poate fi ruptă, ea a fost chiar uneori efectiv destrămată. în conștiința totalitară univocă, în sens unic, s-a produs o primă breșă: au apărut, fie și potențial, îndoiala, alternativa, ipoteza contrară: Dar dacă... se schimbă, totuși. Proces obscur, oscilant, nehotărâtor și deci nepericulos pentru regim. De reținut, totuși, cu importante urmări latente. 5. La toate acestea se adaugă și dispariția completă și definitivă a opoziției, lipsa unei rezistențe reale, smulsă din rădăcină, după anii '50. Vechile partide erau
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
conștiința lui, ea era și este singura posibilă, acceptabilă, imaginabilă. Noțiunea scriitorului liber profesionist îi este complet străină. Toți așteaptă totul de la stat: salarii, posturi, carieră, consacrări oficiale. înainte existau Premiile de Stat. Azi apar tot felul de academicieni, mediocri, obscuri, pe care nimeni, să fim sinceri până la căpăt, nu dă doi bani. Metoda de a cumpăra, plăti pe scriitori deci continuă. Cum să nu întrețină și ei mitul situației ireversibile? Cum ar putea face profunda, ireparabila eroare a vieții lor
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
edităm o istorie a Transilvaniei în limba franceză. Cine aude? Cu slabe pretexte ce ascund de fapt sterilitatea, mediocritatea științifică, birocratizarea lucrărilor de plan, lipsa de inițiativă personală, elan și viziune de sinteză nu se poate realiza mai nimic. Niște obscuri cercetători provinciali, practic necunoscuți și în țară, nu se pot impune, oricât de bine intenționați ar fi, în fața unor somități istorice internaționale ca Jacques Le Goff etc. Trist, dar adevărat. Problema organizării, finanțării și sponsorizării culturii este nu mai puțin
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
dirijată numai oficial și dintr-un centru unic. Experiența spune că realizările cele mai fecunde aparțin de fapt inițiativelor particulare, pe bază de relații personale, afinități, cointeresări, reciprocități și o gamă întreagă de contacte care nu pot fi organizate de obscuri și total derutați funcționari culturali, terorizați de ideea de a nu fi prost notați de anumite... servicii specializate. Ei pot organiza expoziții, delegații, unele conferințe și colocvii, dar nu mai mult. Vorbim într-o oarecare cunoștință de cauză, după câteva
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
chiar în plexul superficialității critice. Ea ajunge inevitabil unde îi este locul: la coș. Sunt deci integral de acord că munca aridă de bibliotecă, fișele dacă vreți, efortul sistematic de longue haleine reprezintă o necesitate culturală vitală, absolută, oricât de obscură, obositoare și antipatică ar fi. Din păcate, acest stil n-are nici un succes la noi. Problema se pune mereu în termeni fundamental culturali: avem nevoie de mari lucrări de referință, culegeri de traduceri esențiale, sinteze de bază. Deocamdată, noi avem
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]