4,587 matches
-
zilnic asupra situației din Hürtgen, a ordonat încetinirea înaintării aliaților, provocarea unor pierderi cât mai mari atacatorilor prin folosirea la maxim a avantajelor oferite de fortificațiile numite de germani "Westwall", iar de aliați ca Linia Siegfried. Odată însă cu declanșarea Ofensivei din Ardeni, interesul feldmareșalului pentru Hürtgen a dispărut practic. Luptele din Pădurea Hürtgen au provocat Armatei I SUA pierderea a cel puțin 33.000 de oameni (morți și răniți) - personal combatant și necombatant. Pierderile germane s-au ridicat la aproximativ
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
înfrângerea de cea mai mare amploare” a aliaților, meritul principal al reușitei germanilor fiind acordat lui Model. Germanii au apărat cu înverșunare zona pentru două motive. Primul era acela că regiunea urma să fie folosită ca zonă de concentrare pentru ofensiva de iarnă (Unternehmen „Wacht am Rhein”) pe care o pregăteau germanii, care avea să se transforme în Ofensiva din Ardeni. Al doilea motiv era interzicerea accesului aliaților spre barajul de pe Ruhr, care asigura formarea lacului artificial Rurstausee. Deschiderea acestui baraj
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
au apărat cu înverșunare zona pentru două motive. Primul era acela că regiunea urma să fie folosită ca zonă de concentrare pentru ofensiva de iarnă (Unternehmen „Wacht am Rhein”) pe care o pregăteau germanii, care avea să se transforme în Ofensiva din Ardeni. Al doilea motiv era interzicerea accesului aliaților spre barajul de pe Ruhr, care asigura formarea lacului artificial Rurstausee. Deschiderea acestui baraj fi dus la inundarea zonelor joase din aval și ar fi interzis traversarea de către aliați a râului. Aliații
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
ar fi interzis traversarea de către aliați a râului. Aliații au reușit să înțeleagă motivația puternicei rezistențe germane doar după ce au înregistrat o serie de eșecuri dureroase. Germanii au reușit să păstreze controlul asupra regiunii până când au lansat ultima lor mare ofensivă de pe frontul de vest - cea din Ardeni. La mijlocul lunii septembrie a anului 1944, înaintarea aliaților după reușita debarcării din Normandia și-a încetinit viteza datorită lungirii liniilor de aprovizionare și a reorganizării apărării germane. Următorul obiectiv strategic al aliaților a
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
au îmbolnăvit în spatele frontului - pneumonie, degerături șa. Se apreciază că germanii au pierdut 12.000 de morți, 95.000 de prizonieri. Numărul soldaților germani care au fost răniți nu este cunoscut cu certitudine. Pe 16 decembrie 1944, germanii au declanșat Ofensiva din Ardeni. Acțiunea germană i-a luat prin surprindere totală pe Aliați. Germanii au aruncat în luptă 30 de divizii, printre care Leibstandarte SS Adolf Hitler, 2. SS-Panzer-Division Das Reich și [[12. SS-Panzer-Division „Hitlerjugend. Atacul german a creat o pungă
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
râul Meuse, atacul germanilor a fost în cele din urmă oprit pe linia defensivă asigurată de Divizia a 8-a de infanterie, Divizia a 104-a de infanterie, Divizia a 82-a aeropurtată și Divizia a 101-a aeropurtată americane. Ofensiva din Ardeni a fost oprită definitiv la începutul lunii ianuarie, când forțele germane din partea de nord a pungii au fost oprite în fața defensivei puternică americană, în condițiile în care geniștii au distrus podurile, iar unitățile mecanizate ale atacatorilor au rămas
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
Hassan Salama. Ex-muftiul beneficia din partea Reichului plata exorbitantă de 50.000 mărci pe lună. Din cauza rolului propagandistic pe care l-a jucat, Walter Winchell l-a poreclit „Lordul Haw Haw al arabilor.” Al Husseini și-a făcut mari speranțe în ofensiva forțelor germane conduse de Rommel în Nordul Africii, în direcția Egiptului, și, în viitor, a Palestinei. În memoriile sale (publicate de „Al Ahbar al Yom” din Cairo) al-Husseini a menționat: Una din condițiile noastre pentu cooperarea dintre arabi și Germania
Amin al-Husseini () [Corola-website/Science/335014_a_336343]
-
de amploare au trebuit să fie oprite. Această situație putea forte bine să continue până la dezghețul de primăvară, ceea ce a determinat Înaltul Comandament German ("Oberkommando der Wehrmacht") să lanseze "Unternehmen Wacht am Rhein" ("De veghe pe Rin") pe 16 decembrie. Ofensiva terestră trebuia să îmbunătățească situația Germaniei pe frontul de vest prin cucerirea portului Antwerp și separarea forțelor terestre britanice de cele americane. Ca parte a planurilor de atac, operațiunile terestre germane trebuiau să se desfășoare în condițiile vremii grele de
Operațiunea Bodenplatte () [Corola-website/Science/335042_a_336371]
-
reușise în ultimile luni. Această primă zi fusese data planificată inițial pentru declanșarea atacului împotriva aerodromurilor aliate, ceea ce avea să fie numită Operațiunea "Bodenplatte". În cele din urmă, condițiile meteo s-au dovedit prea dificile, iar operațiunile au fost oprite. Ofensiva a început în condițiile asigurării elementului surpriză. Sarcina respingerii atacului terestru german a revenit Comandamentului XXIX al Aviației Tactice din cadrul USAAF (comandant generalul Hoyt Vandenberg) și RAF (generalul Arthur Coningham). Pe 23 decembrie, RAF a venit în sprijinul forțelor americane
Operațiunea Bodenplatte () [Corola-website/Science/335042_a_336371]
-
23 decembrie, RAF a venit în sprijinul forțelor americane și a prevenit cucerirea de către germani a orașelor Malmedy și Bastogne. În această situație, germanii nu mai aveau decât o cale îngustă în zona St. Vith pentru aprovizionarea trupelor terestre în ofensivă. Ofensiva terestră germană a intrat astfel în impas. "Luftwaffe" a fost activă în toată luna decembrie. Germanii au efectuat mai multe mii de misiuni. În timpul luptelor aeriene, RAF și USAAF au produs germanilor pierderi importante în oameni și aparate de
Operațiunea Bodenplatte () [Corola-website/Science/335042_a_336371]
-
decembrie, RAF a venit în sprijinul forțelor americane și a prevenit cucerirea de către germani a orașelor Malmedy și Bastogne. În această situație, germanii nu mai aveau decât o cale îngustă în zona St. Vith pentru aprovizionarea trupelor terestre în ofensivă. Ofensiva terestră germană a intrat astfel în impas. "Luftwaffe" a fost activă în toată luna decembrie. Germanii au efectuat mai multe mii de misiuni. În timpul luptelor aeriene, RAF și USAAF au produs germanilor pierderi importante în oameni și aparate de zbor
Operațiunea Bodenplatte () [Corola-website/Science/335042_a_336371]
-
de vânătoare, iar 227 au fost avariate. În aceeași perioadă, germanii au pierdut 322 de piloți uciși, 23 prizonieri și 133 răniți. În septembrie 1944, Adolf Hitler a hotărât să recâștige inițiativa strategică pe frontul de vest prin lansarea unei ofensive. Pe 16 septembrie, Hitler a dat ordin generalului Werner Kreipe - șeful Mareului Stat Major - să pregătească o flotă de avioane necesară ofensivei. Pe 21 octombrie, Kreipe a ordonat avioanelor care asigurau apărarea Marelui "Reich" ("Luftflotte Reich") să transfere șapte grupuri
Operațiunea Bodenplatte () [Corola-website/Science/335042_a_336371]
-
În septembrie 1944, Adolf Hitler a hotărât să recâștige inițiativa strategică pe frontul de vest prin lansarea unei ofensive. Pe 16 septembrie, Hitler a dat ordin generalului Werner Kreipe - șeful Mareului Stat Major - să pregătească o flotă de avioane necesară ofensivei. Pe 21 octombrie, Kreipe a ordonat avioanelor care asigurau apărarea Marelui "Reich" ("Luftflotte Reich") să transfere șapte grupuri aeriene de vânătoare ("Jagdgeschwader") și bombardament ("Schlachtgeschwader") sub comanda Comandamentului Aerian Vest ("Luftwaffenkommando West") în vederea viitoarei ofensive. Pe 14 noiembrie, comandantul suprem
Operațiunea Bodenplatte () [Corola-website/Science/335042_a_336371]
-
o flotă de avioane necesară ofensivei. Pe 21 octombrie, Kreipe a ordonat avioanelor care asigurau apărarea Marelui "Reich" ("Luftflotte Reich") să transfere șapte grupuri aeriene de vânătoare ("Jagdgeschwader") și bombardament ("Schlachtgeschwader") sub comanda Comandamentului Aerian Vest ("Luftwaffenkommando West") în vederea viitoarei ofensive. Pe 14 noiembrie, comandantul suprem al "Luftwaffe" Hermann Göring a ordonat diviziilor de vânătoare 2. "Jagddivision" și 3. "Jagddivision" să își pregătească unitățile pentru un atac de amploare în sprijinul ofensivei terestre din Ardeni. Pregătirile trebuiau să fie finalizate până pe
Operațiunea Bodenplatte () [Corola-website/Science/335042_a_336371]
-
sub comanda Comandamentului Aerian Vest ("Luftwaffenkommando West") în vederea viitoarei ofensive. Pe 14 noiembrie, comandantul suprem al "Luftwaffe" Hermann Göring a ordonat diviziilor de vânătoare 2. "Jagddivision" și 3. "Jagddivision" să își pregătească unitățile pentru un atac de amploare în sprijinul ofensivei terestre din Ardeni. Pregătirile trebuiau să fie finalizate până pe 27 noiembrie. Asaltul aerian trebuia declanșat în prima zi a ofensivei terestre. Generalul-maior Dietrich Peltz a avut sarcina elaborării planului operațiunii după numirea sa în funcția de comandant al Corpului de
Operațiunea Bodenplatte () [Corola-website/Science/335042_a_336371]
-
ordonat diviziilor de vânătoare 2. "Jagddivision" și 3. "Jagddivision" să își pregătească unitățile pentru un atac de amploare în sprijinul ofensivei terestre din Ardeni. Pregătirile trebuiau să fie finalizate până pe 27 noiembrie. Asaltul aerian trebuia declanșat în prima zi a ofensivei terestre. Generalul-maior Dietrich Peltz a avut sarcina elaborării planului operațiunii după numirea sa în funcția de comandant al Corpului de vânătoare II (II. "Fliegerkorps") pe 8 decembrie. "Luftwaffenkommando" Vest a ordonat ca toate unitățile - cu excepția "Jagdgeschwader 300" și 301 - să
Operațiunea Bodenplatte () [Corola-website/Science/335042_a_336371]
-
atacurilor la joasă înălțime, ceea ce îl recomanda drept planificatorul ideal al "Bodenplatte". Pe 15 decembrie, planul său a fost finalizat cu ajutorul mai multor comandanți de divizii aeriene, printre care Gotthard Handrick, Walter Grabmann și Karl Hentschel. Planul original prevedea sprijinirea ofensivei terestre din Ardeni, care începea pe 16 decembrie 1944. Numai că, vremea rea, care împiedicase avioanele RAF și USAAF să respingă înaintarea terestră germană, a împiedicat și "Luftwaffe" să îsi declanșeze atacurile. Din acest motiv, "Bodenplatte" nu a fost lansată
Operațiunea Bodenplatte () [Corola-website/Science/335042_a_336371]
-
filială a grupului Lagardère SCA, condus de . În 2007 și 2008, Bataclan ar fi fost amenințat de grupuri antisioniste, din cauza conferințelor și galelor organizate acolo de organizațiile evreiești precum Migdal, în favoarea Poliției de frontieră israeliene (Magav), în special în timpul unei ofensive a armatei israeliene în Gaza. Potrivit ziarului Figaro, Khaled Moustafa, considerat de Egipteni ca șeful Al-Qaïda în Palestina, ar fi declarat în 2011 că „exista un proiect de atentat împotriva Bataclan” deoarece, potrivit prietenei sale fronco-albaneze Dodi Hoxha, „proprietarii [Bataclan
Bataclan () [Corola-website/Science/335108_a_336437]
-
Carpați, cea de-a treia operație de nivel strategic desfășurată de Armata României în campania anului 1916. Ea s-a desfășurat începând cu a doua decadă a lunii septembrie și până la începutul lunii octombrie 1916, având trei obiective principale: oprirea ofensivei declanșate de inamic pe frontul din Transilvania, menținerea și consolidarea unui dispozitiv defensiv pe aliniamentul Munților Carpați și crearea condițiilor pentru reluarea inițiativei strategice și trecerea la ofensivă. Gruparea de forțe inamică era comandată de arhiducele Carol, moștenitorul tronului austro-ungar
Bătălia de pe Valea Oltului (1916) () [Corola-website/Science/335116_a_336445]
-
septembrie și până la începutul lunii octombrie 1916, având trei obiective principale: oprirea ofensivei declanșate de inamic pe frontul din Transilvania, menținerea și consolidarea unui dispozitiv defensiv pe aliniamentul Munților Carpați și crearea condițiilor pentru reluarea inițiativei strategice și trecerea la ofensivă. Gruparea de forțe inamică era comandată de arhiducele Carol, moștenitorul tronului austro-ungar și era formată din trei armate: Armata 7 austro-ungară, acționând în Bucovina, Armata 1 austro-ungară acționând între Târnava Mare și Olt și Armata 9 germană acționând în partea
Bătălia de pe Valea Oltului (1916) () [Corola-website/Science/335116_a_336445]
-
Olt și Armata 9 germană acționând în partea sudică a frontului, aflată sub conducerea generalului Erich von Falkenhayn, proaspăt demis din funcția de șef al Statului Major general. Planul de operații al Puterilor Centrale prevedea în faza inițială o dublă ofensivă. Prima dintre acestea era a Armatei 1 austro-ungară în zona Trotuș-Oituz având ca scop ocuparea acestei trecători și ulterior interceptarea comunicației de pe Valea Siretului pentru a preveni sosirea ajutoarelor ruse. Cea de-a doua urma să fie desfășurată de Armata
Bătălia de pe Valea Oltului (1916) () [Corola-website/Science/335116_a_336445]
-
fie tăiat ca de un cuțit"”. Dacă aceste două operații reușeau, planul prevedea o a treia operație care care consta în trecerea Dunării de către forțele aflate sub comanda lui Mackensen și desfășurarea unui atac concentrat asupra Bucureștiului. Planul general al ofensivei Armatei 9 germane prevedea „"trecerea munților odată cu inamicul, sau în cel mai rău caz înainte ca el să aibă timpul a se instala în lucrările de fortificație existente pe înălțimile trecătorilor de pe granițe"”. În acest scop urmau să fie atacate
Bătălia de pe Valea Oltului (1916) () [Corola-website/Science/335116_a_336445]
-
prevedea realizarea unei manevre dublu-învăluitoare asupra flancurilor dispozitivului român de către cele două brigăzi montane, urmând ca lovitura frontală de forțare a trecătorii să fie dată de Corpul Alpin. După zece zile de lupte grele, forțele germane au trebuit să înceteze ofensiva, reușind doar o serie de câștiguri teritoriale tactice, fără a-și îndeplini obiectivul propus, de forțare a Carpaților. "Grupul Olt, n-a înaintat până pe linia, pe care trebuia s-o ajungă. [...] Înaintarea s-a înfăptuit prin luptele cele mai grele
Bătălia de pe Valea Oltului (1916) () [Corola-website/Science/335116_a_336445]
-
unui „stat” separatist față de Republica Moldova. Până în iunie 1992 conflictul a escaladat într-o bătălie militară generală. În contextul unei Armate a 14-a în curs de dezintegrare și a luptelor intense din regiunea și pe străzile orașului Tighina generate de ofensiva coordonată a forțelor moldovenești, general-maior-ul Aleksandr Lebed este trimis la cartierul general al Armatei a 14-a cu ordinul de a opri conflictul prin orice mijloace necesare, de a inspecta armata și a de preveni furtul de armament din depozitele
Armata a 14-a Rusă () [Corola-website/Science/335141_a_336470]
-
scape de la o moarte sigură după ce - așa cum a relatat după război - a cerut celor care l-au capturat să formeze un număr de telefon de la Moscova unde au putut să obțină o informație cu caracter personal despre el. După începerea ofensivei germane împotriva URSS-ului, Svoboda a devenit conducătorul unităților militare cehoslovace de pe Frontul de Est. Unitatea sa a luptat cu germanii pentru prima dată în martie 1943 în Bătălia de la Sokolovo, din Ucraina. În calitate de comandant a condus, de asemenea, a
Ludvík Svoboda () [Corola-website/Science/335188_a_336517]