5,269 matches
-
persoane prin retragerea cartelelor de hrană. De asemenea, bărbații adulți (18 - 45 de ani) au fost forțați să lucreze în fabrici germane sau la lucrările de interes public. În cei cinci ani de ocupație, odată cu înăsprirea condițiilor de ocupație, rezistența olandeză a devenit treptat mai puternică și mai bine organizată. În Olanda, naziștii au reușit să extermine o bună parte a populației evreiești. Unul dintre factorii favorizanți de identificare a evreilor a fost acela, că în perioada interbelică, autoritățile olandeze ceruseră
Rezistența olandeză () [Corola-website/Science/314051_a_315380]
-
rezistența olandeză a devenit treptat mai puternică și mai bine organizată. În Olanda, naziștii au reușit să extermine o bună parte a populației evreiești. Unul dintre factorii favorizanți de identificare a evreilor a fost acela, că în perioada interbelică, autoritățile olandeze ceruseră cetățenilor să-și înregistreze religia pentru ca așa-numitele „taxe religioase” să fie distribuite corespunzător între diferitele organizații religioase. În plus, orașele au fost ocupate de obicei de trupele SS, nu de cele ale Wehrmachtului, spre deosebire de alte țări europene. Nu
Rezistența olandeză () [Corola-website/Science/314051_a_315380]
-
trebuie neglijat nici faptul că forțele de ocupație s-au aflat de obicei sub comanda unor germani austrieci, care încercau să demonstreze că sunt buni „germani” prin impunerea cu duritate a politicii hitleriste antisemite. Pe 25 februarie 1941, Partidul Comunist Olandez a chemat la grevă generală, așa numita Greva din Februarie, ca răspuns la razia nazistă din Amsterdam împotriva populației evreiești. În afară de Greva generală din Luxembourg din 1942, nu au mai avut loc astfel de acțiuni de protest în toată Europa
Rezistența olandeză () [Corola-website/Science/314051_a_315380]
-
Amsterdam împotriva populației evreiești. În afară de Greva generală din Luxembourg din 1942, nu au mai avut loc astfel de acțiuni de protest în toată Europa ocupată de naziști. Greva olandezilor a fost înfrântă rapid. Această acțiune a fost neobișnuită pentru rezistența olandeză, care desfășura acțiuni mai discrete. era adepta acțiunilor de mică amploare, celulele de rezistență descentralizate facționând independent una de cealaltă. Unele dintre gurpurile mai mici nu aveau practic nicio legătură cu celelalte grupuri. Grupurile de rezistență produceau cartele de alimente
Rezistența olandeză () [Corola-website/Science/314051_a_315380]
-
regimului nazist și a familiilor evreiești, precum cea a lui Anne Frank. Acești fugari erau cunoscut cu numele colectiv de "onderduikers" ("oameni care se ascund"). Spre sfârșitul războiului, acest sistem a fost folosit pentru ascunderea piloților Aliați doborâți deasupra teritoriului olandez. Corrie ten Boom și familia ei s-au aflat printre cei care au ascuns evrei și membri ai rezistenței urmăriți de naziști. În februarie 1943, doi luptători ai celulei "CS-6" (de la adresa, 6 Corelli Street, Amsterdam), au sunat la ușa
Rezistența olandeză () [Corola-website/Science/314051_a_315380]
-
generalul a răspuns, cei doi l-au împușcat în abdomen. Generalul a murit o zi mai târziu. Asasinarea acestui oficial de rang inferior a declanșat represaliile dure conduse de generalul SS Hanns Albin Rauter. Au fost uciși 50 de ostatici olandezi și au fost declanșate raiduri polițienești în universități. Pe 6 martie 1945, rezistența a atacat mașina în care se deplasa generalul SS Rauter. În cadrul represaliilor care au urmat, au fost uciși 116 ostatici la locul atentatului din localitatea De Woeste
Rezistența olandeză () [Corola-website/Science/314051_a_315380]
-
altă crimă de război, când arestaseră peste 600 de oameni, pe care i-au deportat în lagăre de concentrare, unde au fost uciși ca represalii la activitățile rezistenței. Imediat după 15 mai, a doua zi după capitularea Olandei, Partidul Comunist Olandez a ținut o întrunire având pe ordinea de zi organizarea activității în clandestinitate și rezistența împotriva ocupației germane. A fost prima organizație de rezistență organzată în Olanda. În timpul luptei împotriva ocupantului, aproximativ 2.000 de comuniști olandezi aveau să piară
Rezistența olandeză () [Corola-website/Science/314051_a_315380]
-
Olandei, Partidul Comunist Olandez a ținut o întrunire având pe ordinea de zi organizarea activității în clandestinitate și rezistența împotriva ocupației germane. A fost prima organizație de rezistență organzată în Olanda. În timpul luptei împotriva ocupantului, aproximativ 2.000 de comuniști olandezi aveau să piară în camerele de tortură, lagărele de concentrare sau în fața plutoanelor de execuție. În aceeași zi, Bernardus IJzerdraat a început distribuirea de fluturași manifeste în care protesta împotriva ocupației și în care chema la rezistență împotriva germaniei. Acesta
Rezistența olandeză () [Corola-website/Science/314051_a_315380]
-
act de rezistență publică. IJzerdraat a început organizarea unei organizații de rezistență numită „De Geuzen” (nume dat în amintirea unui grup de luptători împotriva ocupației spaniole din secolul al XVI-lea). La câteva luni după ocuparea țării, mai mulți socialiști olandezi, au format Frontul Marx-Lenin-Luxemburg, care avea să devină una dintre forțele organizatoare ale Grevei din Februarie. Conducerea Frontului avea să fie capturată de germani, toți fiind executați în aprilie 1942. Comuniștii și socialiștii au fost singurele organizații interbelice care au
Rezistența olandeză () [Corola-website/Science/314051_a_315380]
-
lupta împotriva ocupantului, sau numărul mare de membri ai Partidului Comunist care au pierit în lupta cu naziștii, (mai mare decât ai tuturor celorlalte grupuri de rezistență la un loc). După ce Aliații au debarcat în Normandia în iunie 1944, rezistența olandeză a trebuit să facă față presiunii crescânde a Aliaților pentru obținerea de informații cu privire la pozițiile defensive germane, pentru efectuarea de sabotaje împotriva naziștilor și pentru participarea activă la lupte. Mai multe regiuni ale Olandei au fost eliberate în timpul operațiunii Aliate
Rezistența olandeză () [Corola-website/Science/314051_a_315380]
-
1944. Eșecul Operațiunii Market Garden - o operațiune aeropurtată prin care se încerca cucerirea și securizarea a opt poduri și linii de transport din regiunea Arnhem - s-a datorat în mare parte refuzului britanicilor să accepte informațiile oferite de luptătorii rezistenței olandeze. Britanicii aveau dreptate cel puțin în parte, unele surse de informații olandeze fiind compromise de infiltrările serviciilor de contraspionaj germane. În vreme ce sudul țării fusese eliberat, Amsterdamul și nordul Olnadei au rămas sub controlul german până la capitularea trupelor naziste din regiune
Rezistența olandeză () [Corola-website/Science/314051_a_315380]
-
cucerirea și securizarea a opt poduri și linii de transport din regiunea Arnhem - s-a datorat în mare parte refuzului britanicilor să accepte informațiile oferite de luptătorii rezistenței olandeze. Britanicii aveau dreptate cel puțin în parte, unele surse de informații olandeze fiind compromise de infiltrările serviciilor de contraspionaj germane. În vreme ce sudul țării fusese eliberat, Amsterdamul și nordul Olnadei au rămas sub controlul german până la capitularea trupelor naziste din regiune de pe 6 mai 1945. În timpul celor 8 luni în care teritoriul olandez
Rezistența olandeză () [Corola-website/Science/314051_a_315380]
-
olandeze fiind compromise de infiltrările serviciilor de contraspionaj germane. În vreme ce sudul țării fusese eliberat, Amsterdamul și nordul Olnadei au rămas sub controlul german până la capitularea trupelor naziste din regiune de pe 6 mai 1945. În timpul celor 8 luni în care teritoriul olandez a mai fost sub controlul germanilor, Aliații nu au încercat să desfășoare operațiuni militare de amploare în zonă, principalele motive (oficiale) fiind teama pentru pierderi mari în rândul civililor, cât și speranța că regimul nazist se va prăbuși rapid sub
Rezistența olandeză () [Corola-website/Science/314051_a_315380]
-
nu au încercat să desfășoare operațiuni militare de amploare în zonă, principalele motive (oficiale) fiind teama pentru pierderi mari în rândul civililor, cât și speranța că regimul nazist se va prăbuși rapid sub loviturile concentrice ale ofensivei generale. Când guvernul olandez în exil a cerut declanșarea unei greve naționale pe căile ferate, naziștii au oprit toate transporturile de alimente către vestul Olandei, ceea ce a declanșat foametea din iarna anului 1944.
Rezistența olandeză () [Corola-website/Science/314051_a_315380]
-
(în limba olandeză: "Slag om Nederland" „bătălia pentru Olanda”) a fost parte a Operațiunii „Galben” (în limba germană: "Fall Gelb"), invadarea de către armata Germania nazistă a Belgiei, Luxemburgului, Olandei și Franței în timpul celui de-al doilea război mondial. Bătălia a durat de la 10
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
parte a Operațiunii „Galben” (în limba germană: "Fall Gelb"), invadarea de către armata Germania nazistă a Belgiei, Luxemburgului, Olandei și Franței în timpul celui de-al doilea război mondial. Bătălia a durat de la 10 mai până la 14 mai 1940, când grosul trupelor olandeze a capitulat. Unități izolate olandeze au continuat lupta de rezistență împotriva Wehrmachtului în Zeelanda până la 17 mai. Germania Nazistă a ocupat în întregime teritoriul olandez. a fost unul dintre primele conflicte în timpul căreia s-au folosit parașutiștii pe scară largă
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
limba germană: "Fall Gelb"), invadarea de către armata Germania nazistă a Belgiei, Luxemburgului, Olandei și Franței în timpul celui de-al doilea război mondial. Bătălia a durat de la 10 mai până la 14 mai 1940, când grosul trupelor olandeze a capitulat. Unități izolate olandeze au continuat lupta de rezistență împotriva Wehrmachtului în Zeelanda până la 17 mai. Germania Nazistă a ocupat în întregime teritoriul olandez. a fost unul dintre primele conflicte în timpul căreia s-au folosit parașutiștii pe scară largă pentru ocuparea unor puncte de
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
război mondial. Bătălia a durat de la 10 mai până la 14 mai 1940, când grosul trupelor olandeze a capitulat. Unități izolate olandeze au continuat lupta de rezistență împotriva Wehrmachtului în Zeelanda până la 17 mai. Germania Nazistă a ocupat în întregime teritoriul olandez. a fost unul dintre primele conflicte în timpul căreia s-au folosit parașutiștii pe scară largă pentru ocuparea unor puncte de importanță majoră, mai înainte ca infanteria să ajungă în zonă. "Luftwaffe" a folosit pe parașutiștii pentru cucerirea unor aeroporturi importante
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
pe parașutiștii pentru cucerirea unor aeroporturi importante din Olanda din orașe precum Rotterdam sau Haga. Capitularea Olandei a survenit la scurtă timp după devastatorul bombardament executat de Luftwaffe asupra orașului Rotterdam și după amenințarea că germanii vor distruge toate orașele olandeze dacă armata nu ar fi capitulat. Capitularea a fost văzută de olandezi ca unica șansă de a feri populația civilă de uriașe suferințe și țara de distrugerea totală. Olanda a rămas sub ocpație germană până în mai 1945, când a fost
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
de amploare al germanilor. După ce Hitler a ajuns la putere, olandezii au reînceput să se înarmeze, dar într-un ritm mai scăzut decât francezii și belgienii. Bugetul destinat apărării a început să crească treptat doar cu anul fiscal 1936. Guvernele olandeze care s-au succedat la conducerea țării au evitat să identifice în mod oficial Germania ca principala amenințare la securitatea țării. Pe de-o parte, era vorba de dorința de păstrare a unor relații bune cu un partener comercial important
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
nazist. Această atitudine rezervată față de un partener comercial important a fost justificată și de limitările bugetare pe care guvernele conservatoare olandeze de dreapta au trebuit să le facă față în lupta cu problemele crizei economice din deceniul al treilea. Premierul olandez Hendrikus Colijn (1933-1939) avea de altfel convingerea fermă că Germania nu avea să violeze neutralitatea Olandei. Pe de altă parte, comandanții militari olandezi nu au făcut niciun efort să obțină sprijinul opiniei publice pentru creșterea cheltuielilor militare. Încordarea pe scena
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
au trebuit să le facă față în lupta cu problemele crizei economice din deceniul al treilea. Premierul olandez Hendrikus Colijn (1933-1939) avea de altfel convingerea fermă că Germania nu avea să violeze neutralitatea Olandei. Pe de altă parte, comandanții militari olandezi nu au făcut niciun efort să obțină sprijinul opiniei publice pentru creșterea cheltuielilor militare. Încordarea pe scena politică internațională a crescut treptat spre sfârșitul deceniului al patrulea. Starea de încordare a crescut datorită acțiunilor agresive germane: reocuparea Renaniei în 1936
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
crescut datorită acțiunilor agresive germane: reocuparea Renaniei în 1936, "Anschlussul" și Criza Sudeților din 1938 și a Boemiei și Moraviei. La aceste evenimente s-a adăugat și invadarea Albaniei de către Italia în primăvara anului 1939. Aceste evenimente au forțat guvernul olandez să adopte o politică realistă, dar în continuare prudentă. Cea mai importantă măsură a fost mobilizarea parțială a aproximativ 100.000 de militari în aprilie 1939. După atacul împotriva Poloniei din septembrie 1939 și intrarea în război a Franței și
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
100.000 de militari în aprilie 1939. După atacul împotriva Poloniei din septembrie 1939 și intrarea în război a Franței și Angliei, Olanda a sperat să își poată păstra statutul de neutralitate, tot așa cum făcuse în timpul primei conflagrații mondiale. Armata olandeză a fost mobilizată pe 24 august și și-a ocupat pozițiile defensive. Au fost cheltuite sume importante de bani (900.000 de guldeni) pentru nevoile armatei. A fost foarte dificil pentru olandezi să se aprovizioneze cu arme și muniții în
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
iar aliații ar fi fost nevoiți să contraatace prin Belgia, sau dacă Olanda ar fi permis trecerea trupelor germane prin sudul teritoriului în cadrul unui atac asupra Belgiei. Ambele posibilități au fost discutate ca parte a așa-numitei "hypothèse Hollande".. Guvernul olandez nu a conceput nicio politică oficială de reacție în cele două cazuri. Majoritatea miniștrilor erau în favoarea unei rezistențe armate, iar o minoritate din care făcea parte și regina Wilhelmina refuza să accepte o alianță cu Germania indiferent de circumstanțe. Olandezii
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]