8,467 matches
-
mai e până la acest Loc Fără Nume? Întrebă Bennie. Foarte aproape, promise Pată Neagră. Iar Bennie scoase un oftat adânc. — Am mai auzit asta. Peste câteva minute se opriră, iar Pată Neagră le arătă ceva ce semăna cu albia unui pârâu care curgea printr-o crăpătură din munte. După asta, spuse el. Dar pe măsură ce se apropiau, Își dădeau seama că era de fapt o prăpastie care se Întindea la stânga și la dreapta cât vedeau cu ochii, avea cam șase metri lățime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
câteva minute. În timpul anotimpului ploios, Își agățau hamacuri din Împletitură de bambus În copaci și acolo stăteau și dormeau. Atunci veneau și soldații SLORC. Puteau Încercui o Întreagă așezare pe la spate, oamenii pomenindu-se prinși Între soldați și apele unui pârâu Învolburat, singura soluție fiind să se arunce În apă. Soldații, unii dintre ei băieți de doisprezece-treisprezece ani, stăteau pe mal, ocheau cu puștile și râdeau când nimereau câte o țintă umană ale cărei brațe Încetau apoi să se mai agite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
perechi, cei mai În formă se apucau de treabă. Scuturau păturile de bambus de eventuale insecte adunate peste noapte și presărau pudră de termite peste preșuri. La Început Încercaseră să Încălzească apă la foc, Însă acum făceau baie În albia pârâului, asemenea celor din trib. Își spălau hainele pe rând, purtându-le prin rotație, atât pe ale lor, cât și pe cele primite de la oamenii din trib, longyin-uri, mai frumoase decât cele purtate de membrii tribului. Marlena și Vera Învățau de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
se văd stelele, se Întorc spre amintirile lor. Aud o sută de tobe de bronz, vuietul a o sută de coarne de vacă, o sută de tigve În formă de broască. Aud trilurile fluierelor și ecoul clopotelor. Aud muzica unui pârâu care gângurește și de care s-ar Îndrăgosti orice zeu. Cu toții cântă Într-o armonie perfectă: suntem Împreună și asta este ceea ce contează. Dați-mi voie să mărturisesc În primul rând că m-am Înșelat În privința lui Heinrich. Nu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
la poarta unghiului. 39. Frînghia de măsurat va trece încă pe dinaintea ei, pînă la dealul Gareb, și de acolo va face un ocol înspre Goat. 40. Toată valea unde se aruncă trupurile moarte și cenușa, și toate ogoarele pînă la pîrîul Chedron, pînă la unghiul porții cailor la răsărit, vor fi închinate Domnului și nu vor mai fi niciodată nici surpate, nici nimicite." $32 1. Iată cuvîntul spus lui Ieremia, din partea Domnului, în al zecelea an al lui Zedechia, împăratul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
țipete de durere pe drumul Horonaimului. 6. Căci apele Nimrim sunt pustiite, s-a uscat iarba, s-a dus verdeața, și nu mai este nici un fir verde. 7. De aceea strîng ce le mai rămîne și își strămută averile dincolo de pîrîul sălciilor. 8. Căci țipetele înconjură hotarele Moabului, bocetele lui răsună pînă la Eglaim, și urletele lui răsună pînă la Beer-Elim. 9. Apele Dimonului sunt pline de sînge, și voi trimite peste Dimon noi nenorociri; un leu va veni împotriva celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
un popor fără pricepere, de aceea Cel ce l-a făcut n-a avut milă de el, și Cel ce l-a întocmit nu l-a iertat. 12. În vremea aceea, Domnul va scutura roade de la cursul Rîului pînă la pîrîul Egiptului, iar voi veți fi strînși unul cîte unul, copii ai lui Israel! 13. În ziua aceea, se va suna cu trîmbița cea mare și atunci se vor întoarce cei surghiuniți din țara Asiriei și fugarii din țara Egiptului. Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
ce l-ați plîns, 11. ca să fiți săturați, bînd laptele mîngîierilor lui, ca să vă desfătați în totul de plinătatea slavei lui. 12. Căci așa vorbește Domnul: "Iată, voi îndrepta spre el pacea ca un rîu, și slava neamurilor ca un pîrîu ieșit din matcă, și veți fi alăptați; veți fi purtați în brațe, și dezmierdați pe genunchi. 13. Cum mîngîie pe cineva mamă-sa, așa vă voi mîngîia Eu, da, veți fi mîngîiați în Ierusalim! 14. Și cînd veți vedea aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
Dar ar trebui să trimitem niște aparate care să o spargă, dar să intre prin pungă... Ele o vor desface, dar și o vor lega și apoi vor sparge bucățile mari de gheață și vor forma oceane! Și râuri, și pârâuri, și lacuri... de toate! Și se păstrează acolo. Și poate, ca să avem și apă dulce, și apă sărată, ar trebui să pună aparatele în unele ape - sare, iar în unele, zahăr!... Dar în cele mai multe, zahăr!... Ca să fie și apă dulce
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
cuvânt, fără cel mai mic semn de prietenie, apoi își înfipse privirea cercetătoare în desișul copacilor. Cu un suspin, Audbert se ridică, cercetă pentru un moment cerul, străbătut de ghemotoace leneșe de nori albi, iar la urmă se îndreptă către pârâu. își cufundă ușurat mâinile în apa rece și își udă fața; se întoarse apoi din nou spre nesuferiții tovarăși de călătorie: Odolgan și Kayuk încă dormeau; Khaba, în schimb, își făcea de lucru pe lângă cai. Scuturându-și mâinile ude, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
goana calului, cu zguduiturile ei, făcea durerea insuportabiă. Simțea cum îl lasă puterile și cum crește în el o teribilă senzație de greață. Urmă o cotitură și imediat după ea intrară în galop pe un pod de lemn, deasupra unui pârâu; din acel punct, drumul urmărea firul apei, când apropiindu-se, când îndepărtându-se de ea. între primele două cotituri, pe porțiunea scurtă de drum drept, când deja auzeau în spate huruitul produs de caii urmăritorilor pe puntea de lemn, vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
tăie Balamber, dând pinteni calului. Și tu la fel! Parcurse repede coloana și se duse până în fruntea ei, reproșându-și încă o dată prea marea atenție pe care i-o dădea fetei. A doua zi, coloana traversă un pod peste un pârâu nu prea adânc, dar cu un curent foarte puternic. Locul de trecere era destul de strâmt, astfel că la intrarea pe pod se formă o mică înghesuială. Balamber își îndemna oamenii nerăbdător, dar operațiunea lua mult. La un moment dat, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
toată Sunt om ca și oricare, sunt plină de păcat, Din dragoste greșind poate te-am supărat. Orfană am fost atunci și mi-a fost foarte greu Când tu mi-ai spus copile ce mult ți-am greșit eu, Lacrimi - pârâu vărsam pe ascuns la nesfârșit Și n-am să știu vreodată eu unde ți- am greșit. Copil dorit ai fost și-atât de mult iubit De când încă pe lume tu nu erai venit Toiag la bătrânețe am vrut să
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
încă să meargă cu ele. Apoi a zis lui Saul: "Nu pot să merg cu armătura aceasta, căci nu sunt obișnuit cu ea." Și s-a dezbrăcat de ea. 40. Și-a luat toiagul în mînă, și-a ales din pîrîu cinci pietre netede, și le-a pus în traista lui de păstor și în buzunarul hainei. Apoi, cu praștia în mînă, a înaintat împotriva Filisteanului. 41. Filisteanul s-a apropiat puțin cîte puțin de David, și omul care-i ducea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
Domnul: "Să urmăresc oastea aceasta? O voi ajunge?" Domnul i-a răspuns: "Urmărește-o, căci o vei ajunge și vei izbăvi totul." 9. Și David a pornit, el și cei șase sute de oameni care erau cu el. Au ajuns la pîrîul Besor, unde s-au oprit cei ce rămîneau la coadă. 10. David i-a urmărit mai departe cu patru sute de oameni dar două sute de oameni s-au oprit, fiind prea obosiți ca să mai treacă pîrîul Besor. 11. Pe cîmp au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
cu el. Au ajuns la pîrîul Besor, unde s-au oprit cei ce rămîneau la coadă. 10. David i-a urmărit mai departe cu patru sute de oameni dar două sute de oameni s-au oprit, fiind prea obosiți ca să mai treacă pîrîul Besor. 11. Pe cîmp au dat peste un om Egiptean, pe care l-au adus la David. I-au dat să mănînce pîine și să bea apă, 12. și i-au mai dat și o legătură de smochine și două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
cei ce mînau turma aceasta și mergeau în fruntea ei, ziceau: "Aceasta este prada lui David!" 21. David a ajuns la cei două sute de oameni care fuseseră prea obosiți ca să mai meargă după el și pe care-i lăsase la pîrîul Besor. Ei au ieșit înaintea lui David și înaintea poporului care era cu el. David s-a apropiat de ei și i-a întrebat de sănătate. 22. Toți oamenii răi și de nimic dintre cei ce merseseră cu David au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
noastră, ne-am mutat în ea. Era o casă nouă, cu un balcon lung, care suna ca metalul, nu știu pentru ce, când mă plimbam pe el, mai ales când umblam bocănind cu călcâiele pe scânduri. Prin grădină trecea un pârâu lat de-o palmă. Pe lângă grădină, trecea un pârâu mai mare. Din dosul casei, peste pârâu, un deal drept, care mi se părea că atinge cerul. În stânga un deal lung, pe care umblau vitele, ca niște gângănii pe un perete
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
nouă, cu un balcon lung, care suna ca metalul, nu știu pentru ce, când mă plimbam pe el, mai ales când umblam bocănind cu călcâiele pe scânduri. Prin grădină trecea un pârâu lat de-o palmă. Pe lângă grădină, trecea un pârâu mai mare. Din dosul casei, peste pârâu, un deal drept, care mi se părea că atinge cerul. În stânga un deal lung, pe care umblau vitele, ca niște gângănii pe un perete. În dreapta câmpia, cu o pădure în fundul zării. În față
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
ca metalul, nu știu pentru ce, când mă plimbam pe el, mai ales când umblam bocănind cu călcâiele pe scânduri. Prin grădină trecea un pârâu lat de-o palmă. Pe lângă grădină, trecea un pârâu mai mare. Din dosul casei, peste pârâu, un deal drept, care mi se părea că atinge cerul. În stânga un deal lung, pe care umblau vitele, ca niște gângănii pe un perete. În dreapta câmpia, cu o pădure în fundul zării. În față satul. Aici, la Poiana lui Iurașcu, am
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
au venit toți la curte, ca la o întîmplare extravagantă și necurată. Multă poezie îmi aduce aminte grădina noastră, în care era o corlată (un chioșc făcut din haragi de fasole) bătută cu flori delicate de tot felul de fasole, pârâul din grădină, pe care făceam mori, și balconul casei, care suna a metal când umblam pe el cu pași apăsați. De la moșiile celelalte îmi aduc aminte puțin, căci am stat puțin. Îmi aduc aminte de o călătorie la Roman, când
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
cerc care abia își înscria statuia proiectată în el, rupt în partea de jos de umbra picioarelor mele. Un nor de smoală, de-asupra Călima-nilor, biciuit în fiecare clipă de două trăsnete ca două fire uriașe de magneziu aprins. Un pârâu secret, într-un peisaj de la începutul vremurilor, încercînd, înainte de Beethoven, andantele din Simfonia a VI-a. Un cer violet, departe, într-o dimineață aspră de august. Un șipot minuscul, închis într-o încăpere de zid, țârâind obosit într-o noapte
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
repede, și Văraticul ne ieși înainte cu pădurea lui de mesteceni. Am constatat, cu același sentiment straniu, pe care-l am întotdeauna în fața statorniciei firești a lucrurilor nemaivăzute de multă vreme, că toate sunt exact la locul lor: pădurea înainte de pârâu, pârâul înainte de mănăstire, și așa mai departe, până-n "poartă", sub arhondaric. Și tot la locul său, lângă sat, și ca o dependență a lui, era și Filiorul, muncel care vrea să închipuiască un colos împădurit și abrupt. Am ajutat doamnelor
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
și Văraticul ne ieși înainte cu pădurea lui de mesteceni. Am constatat, cu același sentiment straniu, pe care-l am întotdeauna în fața statorniciei firești a lucrurilor nemaivăzute de multă vreme, că toate sunt exact la locul lor: pădurea înainte de pârâu, pârâul înainte de mănăstire, și așa mai departe, până-n "poartă", sub arhondaric. Și tot la locul său, lângă sat, și ca o dependență a lui, era și Filiorul, muncel care vrea să închipuiască un colos împădurit și abrupt. Am ajutat doamnelor să
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
neglijență pe frunte, pe care aveam impresia că și-l pusese din cauza mea, pentru mine, semn al prieteniei noastre, ca o promisiune de intimitate. Am disprețuit drumul cel mare ca prea ușor și banal și am apucat pe cărarea de pe pârâu, îngustă, accidentată, suind și coborând, sărind mereu pârâul, și pe alocurea ruptă de ploi. La vremea asta drumul era gol. Adela îmi lua brațul, mi-l lăsa - se juca, fără să știe, cu nebunia mea - zvârlea cu pietre înpîrîu, și
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]