8,628 matches
-
Bucureștiului și își lua cărțile alese de bibliotecară, după care aștepta emoționată cele pe care le imprumuta pentru mama ei. Stătea cuminte cu degetele încrucișate, ca să nu se dea de gol, pentru că de fapt le lua pentru ea. Vroia să pășească în lumea celor mari pe ușa din spate a vieții, pitită ca un mic detectiv în spatele paginilor și a cuvintelor noi pe care le citea și pe care de multe ori nici nu le înțelegea. A continuat să citească, să
TAINA SCRISULUI (46) – PASIUNEA de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 821 din 31 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345500_a_346829]
-
CONFLUENȚE LITERARE ISSN 2359-7593 AFIȘARE MOBIL CATALOG DE AUTORI CĂUTARE ARTICOLE ARHIVĂ EDIȚII ARHIVĂ CLASAMENTE CLASAMENTE DE PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Manuscris > Amintiri > PĂȘIND PE UN DRUM NOU Autor: Eugen Oniscu Publicat în: Ediția nr. 2261 din 10 martie 2017 Toate Articolele Autorului În vara anului 1994 uneori lucram ca voluntar, la o biserică ortodoxă de rit vechi ce era situată la marginea orașului
PĂȘIND PE UN DRUM NOU de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376796_a_378125]
-
Într-un mod neașteptat de mine, aveam să primesc chemarea lui Dumnezeu de a urca spre o treaptă mai înaltă, și în ciuda tuturor legăturilor sentimentale și de tradiție religioasă pe care le aveam, nu m-am putut împotrivi spre a păși spre noi culmi ale cunoașterii adevărului biblic. Lucrând acolo alături de acei călugări, preoți, și unii oameni ce veneau ca și mine pe acolo doar pentru a ajuta, pot spune că am cunoscut unii oameni destul de interesanți. Îmi aduc aminte că
PĂȘIND PE UN DRUM NOU de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376796_a_378125]
-
dureros, datorită faptului că chiar și cei mai apropiați prieteni ai noștri se împotrivesc, neînțelegând faptul că atunci când Dumnezeu cheamă un om, El îl cheamă de fapt să treacă peste unele bariere de ordin familial sau de tradiție religioasă. A păși pe un drum nou implică de cele mai multe ori teamă, pentru că așa suntem cei mai mulți dintre noi, ne este teamă de tot ce este nou în viața noastră, indiferent în ce domeniu. Dar a păși pe un drum nou împreună cu Iisus, este
PĂȘIND PE UN DRUM NOU de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376796_a_378125]
-
ordin familial sau de tradiție religioasă. A păși pe un drum nou implică de cele mai multe ori teamă, pentru că așa suntem cei mai mulți dintre noi, ne este teamă de tot ce este nou în viața noastră, indiferent în ce domeniu. Dar a păși pe un drum nou împreună cu Iisus, este o aventură a cunoașterii adevărului, ce merită trăită. De asemenea, am descoperit din cartea Apocalipsei că înainte de adoua venire în glorie a lui Iisus Hristos, Dumnezeu va adresa un ultim mesaj tuturor locuitorilor
PĂȘIND PE UN DRUM NOU de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376796_a_378125]
-
de la Iisus Hristos adevăruri nepopulare ce ne vor înarma prin puterea Duhului Sfânt să rezistăm în timpul ultimului mare conflict dintre lumină și întuneric, pentru a putea beneficia cu toții de viitorul luminos pregătit de Dumnezeu tuturor celor cel iubesc. Referință Bibliografică: PĂȘIND PE UN DRUM NOU / Eugen Oniscu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2261, Anul VII, 10 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Eugen Oniscu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
PĂȘIND PE UN DRUM NOU de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376796_a_378125]
-
decât mijloace de a izola poporul de rând de casa împăratului. Dar, acestea sunt, mai degrabă, simboluri ale distanței dintre împărat și supușii săi, fiind simboluri ale puterii suveranului absolut, simboluri ale prosperității de neimaginat, inaccesibile muritorilor de rând. După ce pășeai cu sfială prin una din prin cele trei porți gigantice de la intrare în Palat, distanțate cam la o sută de metri una de alta, plătind o modică taxă de intrare de doar cinci fâni (100 fâni = 1 Yuan), te vedeai
NUMIT ŞI PALATUL INTERZIS de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1410 din 10 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376843_a_378172]
-
de locuință. Duhurile rele însă nu se sinchiseau, fiindcă de când dispăruse vrăjitoarea Buha, se simțeau în libertate și aveau destui mușterii care veneau la ei de bună voie, fără vicleșuguri sau ispite. Abia făceau față cerințelor firești ale celor care pășeau, cu știință sau cu neștiință, pe cărările întortocheate ce duceau spre infern. Vineri seara femeia, după ritualul obișnuit și după o săptămâna de post, îi zise bărbatului: - Dragul meu, sper ca mâine seară să fie ultima confruntare cu diavolul. Bunul
XI. CASTELUL BÂNTUIT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1414 din 14 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376823_a_378152]
-
toți Cei Trei Muschetari?! -Așa-i, așa-i! abandonă pentru o clipă subiectul Stratilat. Dar pe Sanda ți-o mai amintești? Tipa dodoloață care făcea balet pe vremea aia? Îi ziceam așa cum se recomandase peltică și alintată în ziua când a pășit cu noi pragul regatului poveștilor fără pereche... hehe! -Cum de nu? De fapt o chema Sandela! Nu-și alocase rolul lui d’Artagnan? Ce-o iubea Mademoiselle Silvestru, educatoarea! intrai într-un culoar cu nostalgii. -Dar parcă numai dânsa?! Noi
TAINA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2354 din 11 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376860_a_378189]
-
de mușchi , mă delectam cu norii , cu umbra și cu cerul până departe , departe , dincolo de orice hotar cunoscut pe pământ . În foițe de rouă cu ochii spre nori , clipele ni le înveleam cu cerul albastru , pe urmele oilor cu gândul pășind , ca într-o noapte din basme spre stele când zbori , Ogrădeasa și Zgleamănul lăsându-le departe în urmă , prin spice de nori . La Ogrădeasa viața-i o floare , o floare pe aripi de vânt , cu pași de cristal , pe urmele
OGRĂDEASA de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376864_a_378193]
-
impresia că nu ne mai aparținem doar nouă, ci aparținem tuturor celor din jurul nostru, celor care ne înconjoară, fie că ne sunt cei dragi și apropiați sufletului, fie simpli trecători ai vieții, cei care se intersectează involuntar zilnic cu noi pășind pe strada vieții. - Ar trebui să ne reamintim de acest lucru în fiecare zi, de fiecare dată când sufletul ne este plin de bucurie, de fiecare dată când vedem în jurul nostru oameni ca și noi ce au în fața lor propriul
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376781_a_378110]
-
Aceiași ochii, același chip Dar cu o cicatrice-n privire Văd un an ce stă să treacă Un an în care am căzut M-am tăvălit, rostogolit M-am scuturat., cu greu și ridicat În față am privit și am pășit Mai singur mai trist, mai... Cu pași mărunți, drumul am călcat, Posomorât și singur am înaintat Un an a trecut de la ... Un prim vers, o primă poezie Un an de la prima mare despărțire De El, de Ea , o parte din
CHIRICEA CIPRIAN IONUȚ [Corola-blog/BlogPost/376958_a_378287]
-
de ceață. Coroana de platină are Scântei și luciri orbitoare Și pietre superb colorate, În brâie de aur legate. Se-oprește la poala pădurii, Lucrați din argint i-s condurii, Iar rochia lungă, cu trenă; E-n iarnă frumoasă sirenă. Pășește ușor și presară Steluțe de nea până-n seară, Privește cum luna răsare Și-apoi dintr-odată dispare. Referință Bibliografică: CRĂIASA ZĂPEZII / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2141, Anul VI, 10 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016
CRĂIASA ZĂPEZII de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 2141 din 10 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376967_a_378296]
-
digului din beton. Dalia alerga de-a lungul plajei prin apa ce-i răcorea picioarele. Vântul îi răsfira pletele. În razele lunii i se profila bustul bine format și arcul parcă sculptat al șoldurilor rotunde. Ca hipnotizată de frumusețea mării, păși în apă, ținând în mâini sandalele albe cu barete delicate. Ștefan înghiți în sec observând cum apa acoperea trupul Daliei până la șolduri. Când o văzu ieșind, simți boabe de mercur cum i se plimbă pe șira spinării. Imaginea acelei fete
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376807_a_378136]
-
unde o coborî dar nu-i dădu drumul din brațe. - Ce faci? Șopti nedumerită? N-avem voie... El îi acoperi gura cu un sărut pătimaș. Înlănțuiți într-o îmbrățișare tandră de îndrăgostiți, răcoriți de adierea vântului ce încrețea valurile mării, pășeau pe dig ca doi soldăței în timpul defilării. Având pașii mai mici, la un moment dat Dalia zgribulită de frig, îl călcă pe Ștefan pe picior. - Scuză-mă. Nu a fost cu intenție. Te-a durut? - Au, ce mă doare... Cred
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376807_a_378136]
-
care era capabilă, pe capul bărbatului ascuns între pulpele sale, scoțând un țipăt de plăcere. Îi dăruia acestuia definitiv bijuteria sa prețioasă primită de la natură. Simțea că este gata de juisare și că drum de renunțare nu mai există. A pășit pe drumul pierzaniei și nu va căuta calea de întoarcere, așa că îl invita pe Ștefan să se bucure de toată abandonarea ei voluntară, așteptând să-i dăruiască plăceri de care să-și amintească mereu cu dorința repetării lor. Din auzite
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376807_a_378136]
-
atâta amar de vreme, portocaliu ca metalul fluid, straniu de strălucitor pe un petec de senin. Reflectându-se orbitor în cele două bucăți de oglindă rămase, proiectă raze ucigașe în privirile atacatorilor. Surprinși de săgețile ce le nimeriseră căutătura, pedepsiții pășiră îndărăt urlându-și grozava durere, pentru ca mai apoi să dea bir cu fugiții, cu vederea împuținată, împleticindu-se... Înghițind cu greu aer, el își desfăcu palma - sângerie corolă - văzând în ciobul salvat imaginea ce-l călăuzise, doar că acum era
CĂLĂTORIA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2144 din 13 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376950_a_378279]
-
ai dăruit putere. Eu în genunchi, tu-alături, O rugă am spus mereu. Am plâns în suferință Doar noi și Dumnezeu. O mare bucurie A fost primul tău pas, Prima îmbrățișare, Primul cuvânt din glas. Ținându-ne de mână Noi am pășit prin greu, Lăsând trecutu-n urmă... Doar noi și Dumnezeu. Se pare că din ceruri Noi ne-am jurat iubirea, Și pe pământ aievea Ne împlinim menirea. Și azi ca-ntotdeauna, La bine și la greu, Spunem o rugăciune... Doar
DOAR NOI ȘI DUMNEZEU de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2115 din 15 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377003_a_378332]
-
al sorții, am să-l dansez ca un nebun Î-mi voi da sufletul să nu greșesc ultimul pas Cu mâna întinsă spre tine, te caut.., și nu știu unde-ai rămas. Î-mi dau seama că n-am greșit pasul, eu pășesc cu pasul sorții Nu mi-e ușor să-l fac, în veșnica umbră a nopții. Să nu mă plângi femeie iubită, nici chiar în clipa morții Eu te voi aștepta veșnic, la răscrucea sorții. Poezie scrisă de Mihail Janto Referință
LA RĂSCRUCEA SORŢII de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377051_a_378380]
-
Publicat în: Ediția nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Verzi semeți și plini de floare, Bătrâni ai parcului străjeri Stau de veghe la intrare De peste-un veac de primăveri. Iar cand vară fugi de soare, Pe sub ei pășind în drum, Îți oferă și răcoare, Dar și o cupă de parfum. Din licoarea parfumata Trecătorii sorb cu sete Și se-ntâmplă nu odată, Mulți din ei să se îmbete. Și apoi merg parcă plutesc Fără de țintă pe ălei, Și
PARCUL MEU de EMIL ŞUŞNEA în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377062_a_378391]
-
sale. „Este vorba despre poezia < >. Am scris-o în dorința de a mă arăta recunoscătoare lui Dumnezeu. Simțeam cum poezia îmi mângaia sufletul, am descoperit în ea o alinare”. Astfel se destănuia în primul său poem, revărsând iubirea pentru Creator. „Pășesc cu drag în urma Lui, M-agăț cu multă disperare Să nu scap Mâna Cerului Cu Har.. și Milă... și Iertare!” Puterea simplității cu care își înalță versul face posibilă trecerea barierelor lumești, ajungând acolo unde frumusețea se definitivează în mod
MARIANA MIHAI – DESPRE PUTEREA SIMPLITĂŢII de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377010_a_378339]
-
și copacii li se păreau strălucitori, aici, de aproape, li se păreau deosebite, uluitoare. Străzile erau asfaltate cu pietre nestemate, trotuarele acoperite cu plăci de gresie albăstrii, aurii, cu încrustații de safire, rubine și smaralde, de-ți era teamă să pășești. Casele din marmură albă, liliachie, azurie, verzuie, cu încrustații de sidef pe la uși și ferestre, înconjurate de palmieri, cu revărsări de flori la balcoane și pe alei, în mii de nuanțe și culori, de-ți luau ochii cu sclipirile lor
MĂRŢIŞOR-7 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377008_a_378337]
-
Avem timp suficient. Ce, nu am vorbit destul de des pe skype? răspunse ea veselă. Acum hai, spune-mi ceva despre tine, despre familia ta, ce-ți face soțul, fetița, cum te descurci aici în Italia, îți este bine? continuă ea pășind spre parcare alături de Elena, care-i ducea trollerul pe care i-l luase din mână. - Cum să mă descurc? Destul de bine, îi răspunse prietena sa. Când hotărăști să-ți schimbi viața și chiar încerci să-ți părăsești și țara în
ROMAN IN LUCRU , CAP. II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 () [Corola-blog/BlogPost/377045_a_378374]
-
cerere ce o depun la picioarele altarului dumnezeiesc, iar ca domn și ca creștin chemăm asupră-ne binecuvântarea Prea Sfinției Voastre, a iubitorilor de Hristos părinți episcopi și a întregului cuvios cler al Țării Românești, iubita noastră patrie, ca să putem păși cu vrednicie pe calea măreață ce ne-ați deschis împreună cu demnii reprezentanți ai Țării Românești.” (Acte și Documente..., op. cit., p. 887-888) Răspunsul protocolar de mulțumire al Domnului Cuza, devine și un act care confirmă contribuția expresă a Clerului ortodox la
UNIREA PRINCIPATELOR de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377012_a_378341]
-
Te iubim! Revarsă Doamne Duhul Sfânt...mai lasă mângâiere Avem nevoie de Cuvânt, de pace și putere... Ne leagă-n lanțul dragostei...a dragostei divine Cu suflete înfiorate să Te-așteptăm pe Tine! Ajută-ne Părinte Sfânt pe calea ce pășim Să ne păstrăm veșmântul alb și veșnic să iubim Și fiecare zi să fie o zi de sărbătoare Călăuziți de Duhul Sfânt în drumul către Soare! Referință Bibliografică: Doamne, mai vrem Rusalii! Maria Luca : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
DOAMNE, MAI VREM RUSALII! de MARIA LUCA în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377821_a_379150]