4,413 matches
-
mort la 13/II 1896. Fiei țerina ușoară”". Fiul său, Ștefan Porumbescu (1856-1896), a murit și el în același an și a fost înmormântat tot lângă peretele bisericii. În anul 1971 s-a inaugurat complexul muzeal de la Stupca, iar rămășițele pământești ale părintelui Iraclie și ale lui Ștefan Porumbescu au fost deshumate și transportate în cimitirul satului Stupca, fiind reînhumate lângă mormintele lui Ciprian Porumbescu (1853-1883), a mamei sale Emilia (1826-1876) și ale celorlalți frați ai compozitorului. În anul 1932, biserica
Biserica de lemn din Frătăuții Noi () [Corola-website/Science/320439_a_321768]
-
ciocanului grosolan al ciocănașului, care a desbârnat bolovanul de stânca din munte, și fără altă înfloritură"", se afla mormântul lui Lumânărică. Astăzi, osemintele lui Lumânărică sunt păstrate în cripta de sub vestmântarul bisericii Talpalari din Iași, în aceiași casetă cu rămășițele pământești ale episcopului Filaret Apamias Beldiman, așa după cum arată, bazându-se pe inscripția de pe lădița cu oseminte, istoricul preot Constantin Bobulescu. De când a fost redescoperit locul de odihnă a rămășițelor pământești ale lui Ioan, zis Lumânărică, mulți creștini cu suferințe trupești
Biserica Talpalari () [Corola-website/Science/317941_a_319270]
-
vestmântarul bisericii Talpalari din Iași, în aceiași casetă cu rămășițele pământești ale episcopului Filaret Apamias Beldiman, așa după cum arată, bazându-se pe inscripția de pe lădița cu oseminte, istoricul preot Constantin Bobulescu. De când a fost redescoperit locul de odihnă a rămășițelor pământești ale lui Ioan, zis Lumânărică, mulți creștini cu suferințe trupești sau sufletești găsesc mângâiere și ajutor. Ca atunci, cu peste o 170 de ani în urmă și astăzi milostivul cerșetor Lumânărică răspândește binele, alină dureri sufletești, tămăduiește de boli grele
Biserica Talpalari () [Corola-website/Science/317941_a_319270]
-
contribuția enoriașilor și purtarea de grijă a parohului Constantin Căliman. Aceste lucrări au constat în următoarele: Odată cu construirea blocurilor la nord de biserică și a Teatrului Luceafărul (1977-1987), s-au efectuat lucrări de excavație în apropierea bisericii, găsindu-se rămășițele pământești a câtorva sute de oameni. Osemintele care proveneau din fostul cimitir al bisericii au fost înhumate în curtea bisericii, lângă gardul nordic, de către parohul Constantin Căliman, împreună cu alți credincioși. Mormântul a fost înconjurat cu un gard de fier vopsit în
Biserica Sfântul Lazăr din Iași () [Corola-website/Science/318008_a_319337]
-
alți credincioși. Mormântul a fost înconjurat cu un gard de fier vopsit în culoarea verde și are o cruce de fier pe care s-a amplasat o placă de tablă cu următoarea inscripție: ""În acest mormînt se află îngropate rămășițele pămîntești a cîtorva sute de oameni. Aceste oseminte s-au așezat aici de către preotul paroh Constantin CĂLIMAN (adormit în Domnul la 21 iunie 2000), împreună cu alți credincioși în urma unor lucrări de excavație din preajma bisericii "Sf. Lazăr". Tu, omule, cel ce vei
Biserica Sfântul Lazăr din Iași () [Corola-website/Science/318008_a_319337]
-
32) au o "speranța ceresacă" și vor domni alături de Hristos, în timp ce toate celelalte persoane acceptate de Dumnezeu ("celelalte oi" din Ioan 10:16, care include și "marea mulțime" din Apocalipsa 7:9,14), vor trăi pentru totdeauna într-un paradis pământesc (o "speranța pământeasca"). Potrivit Martorilor lui Iehova, primii din cei 144000 s-au ridicat la ceruri din mormintele lor în anul 1918, iar ceilalți, care mor după 1918, vor merge direct la cer imediat după moartea lor. Aproape 11000 de
144000 (număr) () [Corola-website/Science/322924_a_324253]
-
speranța ceresacă" și vor domni alături de Hristos, în timp ce toate celelalte persoane acceptate de Dumnezeu ("celelalte oi" din Ioan 10:16, care include și "marea mulțime" din Apocalipsa 7:9,14), vor trăi pentru totdeauna într-un paradis pământesc (o "speranța pământeasca"). Potrivit Martorilor lui Iehova, primii din cei 144000 s-au ridicat la ceruri din mormintele lor în anul 1918, iar ceilalți, care mor după 1918, vor merge direct la cer imediat după moartea lor. Aproape 11000 de Martori din toată lumea
144000 (număr) () [Corola-website/Science/322924_a_324253]
-
1857-1858). La nuntă a asistat și principele Mihail Sturdza, a cărei soție (Smaranda Sturdza) era sora lui Nicolae Vogoride. Marele logofăt Costache Conachi a murit la 4 februarie 1849, fiind înmormântat lângă soția sa, în cimitirul Bisericii Banu. Ulterior, rămășițele pământești ale lui Costache Conachi și soției sale au fost transportate la Țigănești, lângă biserica pe care o ctitorise. Averea sa (satul Țigănești și încă 32 de sate întregi sau părți de sate) a fost lăsată fiicei sale, Cocuța Vogoride-Conachi. După
Biserica Sfântul Nicolae din Țigănești () [Corola-website/Science/324003_a_325332]
-
în 1929. Nikola a plecat în exil în Franța în 1918, dar a continuat să-și revendice tronul până la moartea să ce a avut loc trei ani mai târziu la Antibes. El a fost înmormântat în Italia. În 1989, rămășițele pământești ale regelui Nikola, ale reginei Milena și a doi dintre cei 12 copii ai lor au fost aduse și înmormântate în Muntenegru. Cinci dintre fiicele sale au fost căsătorite cu prinți și regi, oferindu-i lui Nikola porecla de „socrul
Nikola I al Muntenegrului () [Corola-website/Science/319517_a_320846]
-
al orașului, iar soldatul Iancu Solomon în cimitirul evreiesc. La funeraliile soldatului Solomon, o trupă de grăniceri români a ucis garda de onoare formată din 10 militari evrei (în frunte cu sergentul T.R. Bercovici), izbucnind astfel pogromul de la Dorohoi. Rămășițele pământești ale căpitanului Ioan Boroș au fost reînhumate ulterior, cu onoruri militare, în Cimitirul Central din Bacău. La câteva săptămâni după moartea căpitanului, s-a născut fiica sa, Ioanița. În vara anului 1941, după numai un an de ocupație sovietică, Ținutul
Ioan Boroș () [Corola-website/Science/319941_a_321270]
-
celui de-al doilea război mondial. La 29 iunie 1998, la prima comemorare a eroului Ioan Boroș, a participat și Ioanița Boroș, fiica sa, medic la Constanța și colonelul (r) Traian Jugureanu, cel care s-a ocupat de transportarea rămășițele pământești ale căpitanului Boroș de la Dorohoi la Bacău. În prezent, o stradă din municipiul Bacău poartă numele de ""Căpitan Ioan Boroș"".
Ioan Boroș () [Corola-website/Science/319941_a_321270]
-
în retragerea din lume".” Thomas a Kempis a murit la 24 august 1471, în mănăstirea "Sint-Agnietenberg bij Zwolle" / "Sfânta Agnes de pe Munte, de lângă Zwolle", unde a fost înmormântat. În timpul Reformei Religioase Protestante, mănăstirea "Sfânta Agnes" a fost distrusă, iar rămășițele pământești ale lui Thomas a Kempis au fost transferate la Biserica "Sfântul Mihail" de la Zwolle, unde s-au aflat până în anul 2006, când au fost așezate în Bazilica Adormirea Maicii Domnului din Zwolle. Un monument a fost ridicat în cinstea lui
Thomas a Kempis () [Corola-website/Science/319967_a_321296]
-
a două personaje din lumi diferite din poemul „Luceafărul”, inversând însă rolurile feminine și masculine. Egor, ca și fata de împărat din poemul eminescian, este muritorul care respinge tentația absolutului, preferând unei ființe superioare (domnișoara Christina, respectiv Luceafărul) o iubire pământească (Sanda, respectiv Cătălin). Domnișoara Christina rostește obsesiv versurile de chemare a Luceafărului, plutind cu o grație „mai mult sensuală decât lugubră, mai mult visătoare decât fantomatică, mai mult delicată decât demonică”. Precocitatea personajului Simina a stat la baza scandalului public
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
Nu a abandonat încercarea de a ajuta din exil pe cei rămași acasă și a creat Liga Românilor Liberi. Din cauza unei tuberculoze, la 16 mai 1953 generalul Nicolae Rădescu a decedat, fiind înmormântat în cimitirul Calvary din New York. Rămășițele sale pământești au fost reînhumate în țară, în cavoul familiei de la Cimitirul Bellu, București, abia în noiembrie 2000 (datorită inițiativei dr. Ștefan Issărescu și a sprijinului prim-ministrului din acea vreme, Mugur Isărescu), cu onorurile militare și de stat cuvenite unei asemenea
Nicolae Rădescu () [Corola-website/Science/297344_a_298673]
-
Groza a decedat pe 7 ianuarie 1958, la vârsta de 73 de ani, răpus de cancer. A fost înhumat inițial la Cimitirul Ghencea-Militar, iar, ulterior, a fost depus în mausoleul din fosta Piață a Libertății din Capitală. Urna cu rămășițele pământești se află în cavoul familiei din cimitirul de la Băcia, localitatea în care s-a născut și a copilărit. După 1990 au fost coborâte de pe socluri toate statuile care-l reprezentau pe Petru Groza (statuia lui Petru Groza din București, operă
Petru Groza () [Corola-website/Science/297343_a_298672]
-
jos/ Și dreptul sub puterea șchioapa stînd/ Și graiul artei sub calus închis/ Și nebunia doctor pe dibaci/ Și adevărul nerozie zis/ Și bunul pe cel rău avînd cîrmaci.” E grea viața. Firește, pe sub nefericitele constelări celeste ale humanei rătăciri pămîntești, orice amărît, fie și timp, fie și-n pantaloni scurți, fie și cu păru-n ochi, își poate găsi, gazetărește, locșorul de sfruntata exhibare a propriilor golănești, fripturiste, înduioșătoare totuși, frustrări. Însă, cum lesne vedem - spre deosebire de lamentabilele dejecții de limbricoasă
Sonet () [Corola-website/Science/297633_a_298962]
-
în secolul VI înainte de Hristos. După mitologia greacă, zeița Thetis s-a rugat de Poseidon (zeul mărilor) să scoată din adâncul mării o insulă pentru fiul ei Ahile, erou al Iliadei. Potrivit versiunei lui Arctinos din Milet a Iliadei, rămășițele pământești ale lui Achile și Patrocle au fost aduse în insula "Leucos" sau "Leuke" de către zeița Thetis, pentru a fi păstrate într-un mausoleu. Nu putem fi absolut siguri că "Leucos" este chiar insula Șerpilor, dar există indicii concordante. În anul
Insula Șerpilor () [Corola-website/Science/297700_a_299029]
-
meteoriți și implicit extinsă la planetele de tip terestru (Mercur, Venus, Terra și Marte). Ziua marțiană durează cu o jumătate de oră mai mult decat ziua terestră și este uneori numită "sol" iar anul marțian durează aproape cât doi echivalenți pământești. Sateliții lui Marte sunt în număr de doi, numiți după câinii zeului Marte (Phobos și Deimos). Aceștia sunt niște corpuri mici, întunecate și puternic marcate de cratere, la origine putând fi niște asteroizi captați de gravitația Planetei Roșii. Satelitul Phobos
Marte (planetă) () [Corola-website/Science/296581_a_297910]
-
după 11 ore, în timp ce Deimos răsare în est dar foarte lent. Marte e mai excentric decât celelalte planete din sistemul solar, iar distanță medie până la Soare este de 230 milioane de kilometri. Perioadă de rotație este de 687 de zile pământești, dar o zi pe Marte e doar cu puțin mai mare ca cea de pe Pământ, 24 de ore, 39 de minute și 35 de secunde. Odată la 780 de zile se produce opoziția planetei. Atunci se află cel mai aproape de
Marte (planetă) () [Corola-website/Science/296581_a_297910]
-
control asupra alegerilor papei, pe atunci încredințată clerului roman. Nu rareori papii au fost aleși, nu atât după criterii care privilegiau calitățile spirituale și pastorale, cât mai ales în funcție de fidelitatea față de familiile puternice și funcție de abilitățile persoanei în administrarea afacerilor pământești, mondane. Reacția cea mai eficientă împotriva acestei stări de lucruri a fost reforma promovată și aplicată de papa Grigore al VII-lea, care avea drept scop amputarea legăturilor cu principii și cu împărații (reforma aceasta este cunoscută în istoria bisericii
Papă () [Corola-website/Science/296846_a_298175]
-
Fidei (1622). Dacă nașterea Statului italian l-a privat pe papă de Statul pontifical și a redus suveranitatea temporală doar la Cetatea Vaticanului, prin contralovitură a făcut să crească statura spirituală a papei, mai ales «dezlegându-l» de lațurile afacerilor pământești. De atunci până în zilele noastre ministerul, slujirea pontificală s-a modelat tot mai mult pe stilul evanghelic. Pe acest fundal trebuie înțeles atât răspândirea crescândă a venerației față de «vicarul lui Christos pe pământ» cât și enunțurile Conciliului Vatican I cu privire la
Papă () [Corola-website/Science/296846_a_298175]
-
director. În 1884 Vasile Damian l-a chemat la Brad, unde a predat în principal istorie și geografie, dar și limba germană, științe naturale, gimnastică și caligrafie. În timpul său cabinetul de istorie și geografie avea 30 de hărți, cîteva globuri pământești, 25 de tablouri istorice, 12 planșe geografice, iar muzeul de științe naturale avea 33 de piese pentru zoologie, 152 pentru botanică, 327 de piese pentru mineralogie. A fost profesor la gimnaziul din Brad timp de 40 de ani, între 1884
Colegiul Național „Avram Iancu” din Brad () [Corola-website/Science/298232_a_299561]
-
alte caracteristici precum densitate, grosime, transparență și altele. Procesele de formare a atmosferei sunt legate de compoziția ei chimică, care la rândul ei a influențat procesele climatice. În urmă cu 4,56 miliarde de ani, când s-a format globul pământesc, hidrogenul (H) și heliul ( He) erau deja prezente. Ulterior, datorită densității și greutății specifice scăzute a acestor două gaze, ele nu au mai putut fi atrase și reținute de planetă, disipându-se treptat în spațiul cosmic. Datorită răcirii lente a Terrei
Atmosfera Pământului () [Corola-website/Science/298340_a_299669]
-
Sângele ei, adunat de Perseus, putea fi folosit când ca otravă ucigătoare, când ca un leac tămăduitor. Feminitățile de la periferia mitologiei eline reflectă un tip de imaginar ce expulzează natura din cultură. Eriniile, Harpiile, Gorgonele, Sfinxul reprezintă aberații ale formei pământești, factori de tulburare a echilibrului universal (împotriva cărora vor lupta eroi civilizatori ca Heracles). Poziția lor este marginală în ansamblul mitico-religios; fiind divinități htoniene, fiice ale Nopții, locuitoare ale tărâmurilor de întuneric, mai mult sau mai puțin identice cu forțele
Gorgone () [Corola-website/Science/298351_a_299680]
-
crucea rămase întipărită, ca și cum ar fi fost făcută pe o ceară moale. Cu această minune începe seria de biruințe pe care acest om al lui Dumnezeu avea să le câștige asupra diavolului. Când împlini 15 ani, cunoscu pe deplin deșertăciunea pământească și, pentru a-și pune la adăpost virtuțile îngerești, pe de o parte, și pentru a se ști dăruit cu totul în slujba lui Dumnezeu, pe de altă parte, se călugări în Mănăstirea Canonicilor regulari ai Sfântului Augustin, din apropierea orașului
Anton de Padova () [Corola-website/Science/298325_a_299654]