9,678 matches
-
fi dumerit prea bine ce are de făcut cu ce ascundea ea acolo. M-am strecurat mai aproape și am auzit-o spunând ceva. Vorbea peltic. Era Antonia. Mi-ar fi plăcut să mai rămân, pentru că ea îi trăgea încet pantalonii în jos, iar eu de mult îmi doream să văd cum arată cocoșelul unui băiat mai mare, dar m-am temut să nu mă descopere, așa că m-am întors pe cărare. Deci acela era sexul despre care vorbeau toți adulții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
de el fără milă. S-a apropiat de căruță, aducând într-o mână pantofii mei noi, iar în cealaltă un ștergar. Pantofii i-a așezat în căruță, mi-a apucat gleznele și le-a tras înspre ea, a ridicat marginea pantalonilor și mi-a curățat picioarele cu ștergarul. Apoi mi-a pus șosete curate și la sfârșit m-a încălțat cu pantofii. Ne-am sărutat și aceea a fost prima și ultima oară când mama mi-a curățat picioarele. Aveam nouăsprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
stârnește doar praful. În schimb, la oraș se stârnesc tot felul de alte prafuri. Înțelegi? Nu-i nimic dacă nu înțelegi. Mă sprijineam cu brațele întinse, iar mâinile mi le încleștasem de marginile căruței. Legănam picioarele, urmărind cu privirea dungile pantalonilor. Vezi de câte îmi amintesc acum? Strașnică memorie, nu? «După o dungă ca asta se cunoaște un domn elegant», spusese croitorul. Într-un târziu, drumul cu gropi s-a sfârșit. Începea o șosea națională. Știi, pe aceea o folosiseră nemții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
treacă repede timpul”, „Aveți la voi toate actele?” - „Nu-i așa că n-ai să mă uiți?” m-a întrebat plângând signora Maria. Lacrimile ei semănau cu niște mărgele mărunte. M-a tras către sine și mi-a băgat cămașa în pantaloni. Aproape să-mi iasă și mie mărgele în ochi, însă așa ceva nu-i stă bine unui rebel. John Wayne n-avusese niciodată mărgele în ochi. Sau Brando. Numai femeile pe care le lăsau ei în urmă. Acelea își ștergeau lacrimile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
m-am îmbrăcat cu costumul. Eram la mijlocul lui septembrie și vremea rămăsese caldă, ceea ce mie mi se părea îmbucurător, căci era singura salvare dacă n-aveai decât un costum de stofă subțire. Îl periasem temeinic, curățând urmele de noroi de pe pantaloni. Când plouă la mahala, se fac îndată băltoace și e vai și amar de pantaloni. Bun, de acord, la noi se fac pretutindeni băltoace, chiar și în centrul orașului, gropi mari, adânci, care se umplu în câteva minute cu apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
mi se părea îmbucurător, căci era singura salvare dacă n-aveai decât un costum de stofă subțire. Îl periasem temeinic, curățând urmele de noroi de pe pantaloni. Când plouă la mahala, se fac îndată băltoace și e vai și amar de pantaloni. Bun, de acord, la noi se fac pretutindeni băltoace, chiar și în centrul orașului, gropi mari, adânci, care se umplu în câteva minute cu apă. Dar mi se pare că lucrurile stau astfel de când hotărârile le iau comuniștii și, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
mi-a spus că vom merge într-o încăpere alăturată, unde mă va examina mai în amănunt. Tata nu trebuia să vină cu noi, iar eu n-aveam motive să-mi fie frică. Acolo mi-a cerut să-mi scot pantalonii și pantofii. Apoi m-a pus să merg încolo și încoace, în vreme ce el îmi privea cu atenție picioarele de sus până jos, labele și degetele. M-a culcat pe o masă și mi-a plimbat vârful unui ac în lungul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
apoi să-mi găsesc repede nasul cu arătătorul. Toate observațiile și le nota pe o hârtie. Abia mă liniștisem și eram de părere că uneori mersul la doctor poate fi chiar distractiv, când el mi-a spus să-mi pun pantalonii și să aștept afară. Va veni sora, ca să mă conducă la alte examene medicale. Eu m-am îngrijorat din nou și m-aș fi lipsit bucuros de celelalte examene medicale, dar se părea că dinamica musculară, activitatea inimii și structura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
au tras până în mijlocul camerei și l-au îndreptat către ușă. Eu mă simțeam ca odată, demult, când mă trezisem în toiul nopții și împrejur totul era negru, nicăieri nu începea ori nu se sfârșea ceva și eu făcusem în pantaloni de frică. Stăteam întins pe spate în pat, coridorul era nesfârșit, iar sus pe tavan, la mijloc, strălucea un șir de lumini: un bec, două becuri, trei becuri. Noi am cotit la stânga, la dreapta și iarăși la stânga, apoi cineva a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
După ce își făcea efectul novocaina, sora golea încet seringa. Uneori mă durea foarte tare, căci pumnii micuți ai Norei nu puteau birui un ac de șase centimetri lungime. Nora avea părul tuns băiețește și cel mai adesea umbla îmbrăcată în pantaloni. Câteodată se și purta ca băieții, iar sub bluză încă nu-i creștea nimic. În a patra zi, am găsit poarta deschisă și am ieșit. Ne-am uitat în stânga și în dreapta, apoi am traversat șoseaua. După câțiva metri, nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
după cum arătau, se vedea cât le era de frică. Pe unul din ei, Dragomir, l-am recunoscut și el mi-a făcut semn cu mâna. A durat mai mult de o oră până când Nora a venit înapoi; avea pantofii și pantalonii murdari, însă nu părea să-i pese. Când am văzut că vrea să-mi vorbească, am întrebat-o: „Ascultă, unde îi duc pe Dragomir și pe ceilalți copii, cu salvarea?” „La Spitalul orășenesc din Covasna. Acolo vor fi operați sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
frâna și se grăbeau să repare greșeala, prichindeii începeau să plângă în hohote și să țipe. Bărbații asudau sub cămașă, li se umezeau cămășile pe spinare, unii și le scoteau, aveau burta rotundă și acoperită de păr, unora le alunecau pantalonii în jos, dezvelindu-le o parte din fundul alb, neatins de soare. Era important să fii priceput la împinsul mașinii, fiindcă locurile de parcare de sub cei câțiva plopi erau dorite de toți. Tata era tânăr, cu pântecele abia în formare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
dădea la iveală mama din geantă, în chip miraculos, de parcă am fi fost în Las Vegas. Mai întâi se dezbrăcau fetele și femeile, ascunse în dosul portierelor deschise, iar noi bărbații trebuia să o luăm din loc. Unele își scoteau pantalonii cu mare greutate, însă pantalonii strâmți le făceau mai zvelte. Între timp, tații dădeau fuga pe mal și ocupau cât mai mult loc posibil. Aici pătura, dincolo pantofii, umbrelele de soare altundeva, până când în sfârșit erau mulțumiți. Bărbații aveau voie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
geantă, în chip miraculos, de parcă am fi fost în Las Vegas. Mai întâi se dezbrăcau fetele și femeile, ascunse în dosul portierelor deschise, iar noi bărbații trebuia să o luăm din loc. Unele își scoteau pantalonii cu mare greutate, însă pantalonii strâmți le făceau mai zvelte. Între timp, tații dădeau fuga pe mal și ocupau cât mai mult loc posibil. Aici pătura, dincolo pantofii, umbrelele de soare altundeva, până când în sfârșit erau mulțumiți. Bărbații aveau voie să se dezbrace în văzul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
dădeau fuga pe mal și ocupau cât mai mult loc posibil. Aici pătura, dincolo pantofii, umbrelele de soare altundeva, până când în sfârșit erau mulțumiți. Bărbații aveau voie să se dezbrace în văzul lumii, asta nu era necuviincios. Unii își lăsau pantalonii, chiloții, cămășile și maiourile să zacă pe unde se nimerea, alții le împătureau cu grijă. Tata era un bărbat din a doua categorie, poate călătoria noastră în America îl ajutase să devină mai ordonat. Pentru că dimineața soarele era mai plăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
frecam de ea, cum se freacă o bucată de lemn de alta, ca să ia foc. Atunci a intrat mama în joc, după cum urmează. Fermoarul mi se stricase și mama îl prinsese sus cu un ac mare de siguranță. Acum, în pantalonii mei era foc și pară, cu o mână bâjbâiam, încercând să deschid fermoarul, cealaltă era ocupată cu sânii și între timp o și sărutam pe Lea, așa cum credeam eu că se face. Ea îmi permitea mângâierile sau răspundea la ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
desfac acul la timp, m-am pomenit ud înăuntru și plăcerea a dispărut dintr-o dată. Am încetat să mă frec de Lea și ea a fost surprinsă, dar nu era cu putință să-i povestesc că totul se dusese în pantaloni. Când a închis ușa în urma mea, m-am simțit ca după examen, ușurat și puțin tulbure. Acasă l-am rugat pe tata să-mi dreagă fermoarul. În ziua aceea descoperisem că picioarele, brațele și burta unei femei nu sunt cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Când sectoristul suna la apartamentul nostru, ușa de la bucătărie se închidea în spatele lui și al tatei. O oră mai târziu, se deschidea iarăși. Între timp eu n-aveam voie să ies din sufragerie. Sectoristul vâra carnetul de notițe în buzunarul pantalonilor și își ștergea broboanele de sudoare cu dosul mâinii. Palma lui umedă aluneca peste părul meu, degetele grăsuțe îi erau moi ca o catifea. Oare la fel se purta și cu elementele dificile? După ei, în bucătărie, mama spăla două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
ridica ușor capul și ai îndoi un picior din genunchi? Atenție, să nu aluneci! Te-ai întoarce puțin la dreapta, spre ea, sau puțin la stânga, dinspre ea, ca și cum ai vrea să te îndepărtezi? Cum ai ascunde ce se întâmplă în pantalonii tăi? Ai lua un fir de iarbă în gură sau ai arunca pietricele în apă? Și care ar fi primele tale cuvinte? „Hello, my darling”, „Baby, sit down”. Nu, probabil n-ai spune nimic. Cu firul de iarbă în gură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
ne-a spus că merge să-l caute pe Ilie. Apoi s-a dat jos din mașină și l-am văzut devenind tot mai mic, în vreme ce noi îl urmăream cu privirea. Știu sigur: dacă acum are să-mi curgă ceva în pantaloni, o să fie altfel decât atunci, cu Lea. Și nici cârpitul pantalonilor n-o să-mi poată ajuta cu nimic. Azi de dimineață tata m-a deșteptat în mare grabă. Geamantanele erau pregătite, așteptau în fața ușii de la sufragerie, doar câteva geamantane, celelalte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
s-a dat jos din mașină și l-am văzut devenind tot mai mic, în vreme ce noi îl urmăream cu privirea. Știu sigur: dacă acum are să-mi curgă ceva în pantaloni, o să fie altfel decât atunci, cu Lea. Și nici cârpitul pantalonilor n-o să-mi poată ajuta cu nimic. Azi de dimineață tata m-a deșteptat în mare grabă. Geamantanele erau pregătite, așteptau în fața ușii de la sufragerie, doar câteva geamantane, celelalte lucruri le cărase tata pe ascuns, noaptea. Am mâncat în bucătărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
picioarelor. Tatei i se citește frica pe față. Cunosc asta din călătoria noastră prin lume. Portiera trântită face trosc. Mama încetează să-și lovească mărunt coapsa cu degetul arătător. Tata nu spune nimic. Respiră adânc și-și freacă palmele de pantaloni, ca să le șteargă de transpirație. Se întoarce spre noi. „L-au arestat”, spune el cu jumătate de glas. Mama repetă: „L-au arestat”. „L-au arestat pe Ilie, acum două ore. Au descoperit cu siguranță că se băgase în combinații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
spate ca să-l privesc, atât e de înalt. El îmi atinge obrazul cu mâna și-mi zâmbește. Se întoarce spre soldat. „Vasile, ia uită-te sub mașină.” Soldatul pune arma deoparte și se culcă pe spate, apoi scoate din buzunarul pantalonilor o lanternă mică și dispare până la genunchi sub mașina noastră. Se aud niște ciocănituri. „Totul e în ordine, tovarășe ofițer.” „Așa, bine. Acum vă rog să descoperiți remorca.” Ofițerul îmi cuprinde umerii cu brațul și merge în spatele mașinii, călcând fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
noi, știți doar.” „Știu. Domnule Teodorescu, ridicați, vă rog, geamantanul cel mare de acolo. Așa ajunge.” Ofițerul bagă un baston printre bagaje și ciocănește cu el în fundul rulotei. Într-un loc ciocănește de două-trei ori. Între timp, soldatul își bate pantalonii cu palma, scuturându-i de praf și-și îndreaptă uniforma. Apoi își atârnă arma din nou în spinare. Ofițerul lasă bastonul la o parte. „Domnule inginer, vă doresc drum bun și să vi se însănătoșească băiatul. Numele meu e Moldovan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
viață activă, Moda e rotativă, se duce și revine, revine și se duce, dacă ți-aș povesti ce văd pe străzile acelea, Cred fără să fie nevoie să mi-o spui, Nu crezi că bluza se potrivește bine cu culoarea pantalonilor și a pantofilor, Cred că da, admise coasa, Și cu această beretă pe care o am pe cap, Și, Și cu haina asta de piele, Și, Și cu geanta asta pe umăr, Nu zic că nu, Și cu acești cercei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]