7,232 matches
-
privire binevoitoare, și mă rog, mă rog cu insistență ca în acel ceas greu al suferinței, în ceasul final al vieții mele să-l aud șoptindu-mi încet, ca și tâlharului din dreapta crucii lui: ”Astăzi vei fi cu mine în paradis”. Nu merit aceste cuvinte, dar sper să le aud și toată această suferință, tot acest drum, vor avea un sfârșit fericit. Privind îndelung în fața mea, am ”revelația” căii de urmat pentru a spera ascultarea acestor cuvinte salvatoare: îmbrățișarea tuturor acestor
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
meu. Drumul meu, deși a bătut atât de mult pământ, este un drum care vreau să mă conducă spre ceruri. Pelerinajul meu pământesc este mai ales un pelerinaj spre omul adamic în întâlnirea lui cu Dumnezeu într-o grădină a paradisului pe care el mi-o pregătește și în care eu sper, vreau să intru. Nu ignor apoi latura culturală și socială a acestui pelerinaj. Am putut să cunosc mai bine locuri și oameni la ei acasă, să simt mai mult
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
examinează succesiv „Religia patriarhilor”, „Începuturile religiei lui Israel. Moise” și „Cucerirea și epoca judecătorilor”. Trece apoi la epoca monarhică, analizând diferitele elemente care compuneau religia: Dumnezeu și formele aparțiilor sale (Yhwh și zeii, îngerii și spiritele), Dumnezeu și lumea (creația, paradisul, potopul, Dumnezeu și istoria, alegerea și alianța), Dumnezeu și omul (cultul, sâmbăta, circumcizia, personalul responsabil de cult, monarhia, credința în viața de după moarte, profeții). b) Cercetătorul german G. Fohrer (1969 și 1972) în prima lucrare pornește de la „Epoca primordială”, analizând
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
din afirmarea monoteismului este credința că Dumnezeu a creat universul. Capitole 2 și 3 din Cartea Genezei ne arată de la sine că acest concept nu era cunoscut înainte de Deutero-Isaia. Articulându-se în principal din perspectiva alungării primilor doi oameni din paradisul pământesc, discursul din Gen 2-3 răspunde la întrebările cu privire la pierderea nemuririi (Barr 1993), munca istovitoare a muncitorilor săraci sau a zilierilor pe pământul arid de pe colinele și din podișul Canaanului, durerile femeii în timpul nașterii, munca sa obositoare și dependența de
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
dispărea animalele feroce care amenință poporul, în 34,28 această condiție fiind extinsă și asupra dușmanilor străini (tematică cunoscută și în Os 2,18); în Is 11,6-9, în timpurile mesianice, animalele sălbatice vor fi îmblânzite, conturând o restaurare a paradisului pământesc. Tema aceasta se repetă și în al doilea fragment (37,26), la care se adaugă promisiunea menținerii veșnice a sanctuarului. 8.6. Deutero și Trito-Isaia Unele tematici din Ier 31,31 ș.u. și Ez 16,59 ș.u
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
adăuga imperativului categoric kantian un imperativ al asocierii și comuniunii; a gândi "imoralismul etic" ca un etern reînceput; a recunoaște declinul idealului moral al "religiei modernității", guvernată de zeitatea "Rațiune"; a nu mai fi seduși de așteptarea mesianică a unui paradis "terestru sau divin"; a ne desub-juga de logica lui "a trebui să fie", care, după Max Weber, este caracteristica esențială a moralei universaliste; integrarea complexității umane și eliberarea de sub dominația teoriilor emancipării (ideologii puternice, zeificate în secolul al XIX-lea
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
care aceasta îl induce. Cu totul altfel sunt, de asemenea, deontologiile, în sensul pe care îl dau eu acestui termen: ceea ce este tributar situațiilor. Legătura socială se elaborează pornind de la momentele trăite împreună. Mântuirea nu mai este așteptată într-un Paradis (ceresc sau terestru) îndepărtat, este trăită, hic et nunc, într-o clipă eternă. Totul este în mișcare, punctual, efemer. De altfel, poate că tocmai această labilitate a situațiilor, a opiniilor, a felurilor de a fi, poate că tocmai fragilitatea identităților
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
sens, economia mântuirii conduce la economie stricto sensu. Nu mai este cazul să revenim asupra acestui fapt. Sunt numeroase analizele care, în diverse domenii, au arătat legătura strânsă care unește Istoria controlabilă, morala care îi este instrumentul favorit și mântuirea (Paradis, securizarea existenței, asigurare împotriva tuturor riscurilor...) care rezultă din aceasta. Putem în schimb să ne întrebăm dacă acest ciclu nu este pe cale să se sfârșească. Dacă acestei "forme" obosite și sclerozate nu cumva îi ia locul una care se sprijină
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
al moralei. Într-adevăr, pentru că viața adevărată este în altă parte, "Cetatea lui Dumnezeu" (Sfântul Augustin), "Societatea perfectă" (K. Marx), trebuie să dictăm legi care să permită urmarea cu fidelitate a căii de îndeplinit pentru a accede la aceste diverse paradisuri. Carl Schmitt nu s-a înșelat sub acest aspect, el arătând, ca jurist, dar și ca, să nu uităm asta, un bun catolic, necesitatea dogmelor, a regulilor, a ritualurilor ca o necesară "juridizare a imediatității charismatice"21. În cadrul unei ideologii
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
al preocupării moderne pentru viitor, a cărei origine, dacă îl urmăm pe Karl Löwith, "este de căutat în profetismul evreiesc și în escatologia creștină"22. Ea se sprijină pe un adevăr universal, acela în progresul continuu al umanității către un paradis. Fie acesta ceresc sau pământesc, asta nu schimbă cu nimic datele problemei. Mitul progresului. Paradox al profetismului iudeo-creștin care face din viitor singurul element temporal valabil. G. Steiner vorbește chiar despre "futuritate". Și, într-adevăr, pornind de la această structură temporală
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
decretele zeiței Rațiune, în numele adevărului, al Binelui în sine. Robespierre și Saint-Just, să nu uităm, erau modele de virtute! Valoarea atemporală a romanelor precum cel al lui R. Musil, Omul fără însușiri, este aceea de a arăta cum "Cacania", acest paradis de ordine și de echilibru, este pe cale de a se prăbuși pentru că monarhia habsburgică și împăratul ei pe viață, Franz-Josef I, impuseseră o epocă a rațiunii făcută din norme și măsuri incapabile să integreze vitalitatea exuberantă a unei lumi în
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
elementelor naturale (lemn, piatră) în arhitectură, toate acestea accentuează o altă manieră de a locui lumea. Dincolo de dominarea naturii, de explicarea ei, implicarea specifică tuturor acestor fenomene traduce o întoarcere la surse. Desigur, nu ca nostalgie, vag reacționară, a unui paradis pierdut, ci ca o înrădăcinare dinamică. Anamneză a unui substrat care revine în memoria noastră. O memorie colectivă care recapătă forță și vigoare. Așa cum o arată Heidegger, "începutul este încă. Nu zace în spatele nostru... ci se înalță în fața noastră"51
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
monoteism sau monoideism. Să nu uităm, într-adevăr, care este dualitatea fondatoare a tradiției iudeo-creștine, ceea ce Heidegger numește "cristo-teologism"63. Pe de o parte, este Oecumen: lumea cunoscută și civilizată, dominată de rațiune și orientată spre atingerea unei ținte înde-părtate (Paradis, societate perfectă). Pe de altă parte, Exoter, care este în afara zidurilor acestei civilizații. Lume barbară, poate, într-un fel sălbatică și supusă instinctelor și emoțiilor. Orice moralism se bazează pe o astfel de distincție logică a separării, a rupturii. Or
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
reîntoarcerea animalității și indubitabila generozitate pe care o regăsim în sânul triburilor postmoderne. Se întâmplă același lucru cu apetența pentru invizibil, supranatural, magic și misterios, și dorința tangibilului corporal, a unui hedonism ambiant și a unui pragmatism de bună calitate. Paradisul și infernul se conjugă într-o uniune atât de puternică, încât filme, muzici, practici cotidiene poartă marca acestei uniuni. Bunul Dumnezeu este celebrat în adunări "charismatice" sau alte celebrări evanghelice. Dar Diavolul nu rămâne mai prejos în îmbulzelile suscitate de
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
păcătoasă (cf. Gen 3,11-13), Dumnezeu nu îl constrânge pe omul pe care îl iubește să mai stea cu el. Nici nu se mai putea construi un dialog autentic bazat pe nesinceritatea unuia dintre interlocutori. De aceea, omul va pierde Paradisul și totodată prima ofertă de raport dialogic cu Dumnezeu (cf. Gen 3,23-24). Biblia continuă, pe tot parcursul ei, să recunoască dorința constantă a lui Dumnezeu de a-l avea pe om în ipostaza de colaborator. Omul rămâne adesea reticent
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
oroare față de păcat, lucru care a fost și cauza morții lui Cristos, să înțeleagă cât de milostiv este Dumnezeu, chiar și din cuvintele pe care Cristos cel răstignit i le spune tâlharului din dreapta sa: „azi vei fi cu mine în paradis” (Lc 23,43), și să își alimenteze dorința de a trăi misterul crucii, chiar prin martiriul propriei vieți, sacrificându-se pentru a se împotrivi păcatului. 5) Dezlegarea și primirea iertării. Dumnezeu a acordat confesorului demnitatea de a acționa „în persona
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
în ambientul vital al sacramentelor, unde credința ne introduce și ne face să participăm”, atunci, mistica nu poate fi decât în mod vital sacramentală. De aceea, „viața mistică creștină nu se poate deschide decât în ambientul sacramental, care este noul paradis presărat cu râuri de har, în care se naște noul Adam”. Autorul acestui eveniment este însuși Dumnezeu, care, prin harul sacramental, se autocomunică cu toată iubirea ființei umane. Prin aceasta, se concretizează un alt efect al sacramentului reconcilierii și al
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
dintotdeauna ca omul să devină sfânt. Dar omul nu a înțeles mereu acest mesaj. A divagat spre lucruri false și iluzii și și-a pierdut menirea sa esențială. Însă, fidel din veșnicie, Dumnezeu nu a dorit ca omul să rateze paradisul și a creat oferta reconcilierii. Omul a fost și este liber: fie primește posibilitatea împăcării, fie refuză și o discreditează. Chiar dacă nu se lasă implicat în planul de iubire al lui Dumnezeu, Acesta nu se descurajează. El e constant și
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
preocupări înalte, de pildă revendicările vrăbiilor, cărora le-am dat în stăpânire tot cerul / și dreptul de a se bălăci oricând în lumină, / în pulberea Domnului, fiindcă, aflat sub vremi, vorba lui Miron Costin, artistul simte acut pierderea definitivă a Paradisului, vremea când toate locuiau într-un cuib: / în mâna Domnului, pentru a se muta într-un ceasornic, în fragment, în efemer: Eu locuiesc într-un ceasornic - de unde gândurile îi pleacă mereu la război. În acest volum captivant - lucru extrem de rar
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
emoție a istoriei, izbucnită din săpături banale, pentru noi / clădiri. Periplul însă prin spații străine, dincolo de hotare, la Domul din Milano, prin înalte clădiri budapestane, în preajma Senei supărate etc., pe lângă peisaje dezamăgitoare, îi desfășoară în față și foițe căzute din paradis, care sprijină un Vis construit / pentru-a schimba lumea. Și, totuși, trăind într-un univers prozaic, sufocant, eul nu se lamentează, având drept subiect sinele, artiștii, în general, și nici cel puțin poezia, dimpotrivă, atitudinea indiferentă a celorlalți semeni o
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
Partea din mine a o implora...), conferă o notă ușor desuetă unor texte din volum și revelează trăiri nostalgice ale poetului, creator al unor imagini artistice al căror insolit le păstrează, totuși, prospețimea: Tu mușcătura, eu plinătatea / Cea suspinată din paradis), în ciuda faptului că unele structuri sintactice aduc nu ermetism, ci ambiguitate enunțului: Încă pulsează-n ascuns jumătatea / Fructul să cadă neinterzis... În alte poeme însă (Autumnală, de exemplu), cu o delicatețe care traduce o sensibilitate accentuată de melancolie, se compun
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
tăierii cartofului / grozăvia fierberii cărnii, / prințul de morcov făcând apologia țărânii sau Prin semne luminoase mi apropii ceașca / și ceainicul. Mătura tulbură prafuri celeste. / Copii și clopoței sunt gemeni, /.../ Ochii mi zăresc miazănoaptea / la subțioara dragii mele. Dar iubirea e paradisul visat (fericit cel ce iubește / și pierde cheia), tradus în imagini de o sensibilitate rară, perlă camuflată într-un imediat prozaic: Tu în capul scărilor mă așteptai / picotind în luxul clipelor calde / Femeie frumoasă și cuib de o zi. Flash
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
altă umbră solitară! Cu ecouri uneori venind din tradiționalismul interbelic, dar și vag expresioniste, unele poeme din volum transferă în imaginarul lor aspecte amintind de episoade biblice sau mitologice, ca Mărul, în care sunt evidente aluziile la perechea adamică în Paradis sau Rug (II), unde căderea în poame, pe care o strigă, definește lumea ca imagine a dumnezeirii. Sunt însă și alte multe semne identificabile din mitologie, spre exemplu, în imaginea zeului orb, căruia eul liric aspiră să-i sărute ochii
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
Florentin Popescu nu este însă unul anume, este o imagine generică, stilizată, tradițional-idilică, adunând și sintetizând într-o combustie interioară tot ceea ce este emblematic pentru această așezare, leagăn al copilăriei, al adolescenței și, firește, al visului. Pentru poet, acesta este paradisul pierdut, către care gândul îi călătorește perpetuu, firele incalculabile care îl leagă de sat nedându-i răgazul de a se împăca pe deplin cu orice alt loc prin care și poartă pașii sau doar gândurile, fiindcă rana desprinderii de primul
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
stricate de sub pat, învelite în manuscrise / apocrife, / pătând și în centru un copac de apă de trandafir, la / rădăcină cu / un crocodil care își clocește / oul, aburind... ) sunt doar câteva scene din trecutul la care poetul se întoarce ca la paradisul pierdut fizic, dar care-i oferă șansa de a l perpetua în conștiință. Atașamentul față de propriul trecut, asumat, concomitent, cu nostalgie și patos - o pledoarie indirectă pentru evadarea, cel puțin temporară, din prezent, în spațiul matricial al împlinirilor, epurate, prin
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]