4,933 matches
-
Sovietul Suprem al URSS. Începând din iulie 1941 a fost membru al grupului operativ al Partidului Comunist din RSSM pe Frontul de Sud. În aprilie 1943 a fost numit comisar de legătură al PC din RSS Moldovenească cu brigăzile de partizani. După reocuparea Basarabiei de către URSS, Gherasim Rudi este numit în funcția de comisar al poporului însărcinat cu afacerile externe ale RSS Moldovenești (1944-1946). În perioada 5 ianuarie 1946 - 23 ianuarie 1958 a îndeplinit funcția de președinte al Sovietului de Miniștri
Gherasim Rudi () [Corola-website/Science/309963_a_311292]
-
Comunist Bolșevic, iar ulterior intră în conducerea Comitetului regional Basarabia al PCUS. În ianuarie - februarie 1918 a condus apărarea bolșevicilor din orașului Tighina în fața atacurilor armatei române. Apoi, în perioada 1918-1921, a fost unul dintre organizatorii și conducătorii mișcării de partizani din Basarabia care atacau forțele armate române stabilite acolo. A condus rebeliunea bolșevică de la atelierele muncitorești din Tighina din 27 mai 1919, fiind condamnat în contumacie de către autoritățile române la pedeapsa capitală. A fugit din România și s-a refugiat
Grigore Borisov () [Corola-website/Science/309968_a_311297]
-
-lea al Ligii de Vest, promovează în Divizia B în anul 1938 și evoluează la acest nivel trei ediții de campionat, până în 1941. După război continuă să activeze în Divizia B până în 1959, numele echipei schimbându-se de câteva ori: "Partizanul" (1950), "Flacăra" (1951), "Minerul" (1953), "Energia" (1957) și din nou Minerul în 1958-1959, titulatura tradițională sub care, după 12 ani de așteptare, echipa promovează în prima divizie. În prima divizie Minerul joacă patru ediții (1959-1963), apoi retrogradează în Divizia B.
CS Minerul Lupeni () [Corola-website/Science/309418_a_310747]
-
care le ducea Napoleon pentru încheierea unui armistițiu, a fost consemnat în fabula „"Lupul între cîini"”. Aici, baciul îl întruchipează pe Kutuzov, care, exprimînd năzuințele poporului, cheamă „pe toți - de la mic la mare” la lupta unită într-o mișcare de partizani împotriva dușmanului cotropitor, iar lupul hulpav îl reprezintă pe Napoleon. Scoțînd în evidență eroismul poporului rus, hotărîrea lui nestrămutată de a lupta până la izbânda finală, marele fabulist exprimă mîndria națională care-l caracterizează pe Kutuzov: Și alte evenimente istorice au
Ivan Andreevici Krîlov () [Corola-website/Science/309370_a_310699]
-
sau mai bine spus în Al-Andalus rămâne refugierea în această zonă a ultimului supraviețuitor al dinastiei omeyyade, Abd al-Rahman I, după preluarea puterii de către dinastia abbasidă și masacrarea familiei omeyyade în anul 750. Cinci ani mai târziu acesta fondează împreună cu partizanii săi Califatul de Córdoba și dinastia omeyyadă din Spania, care va exista până în anul 1031 când provincia Al-Andalus devine un mozaic de mici facțiuni numite taifas (sau în arabă « tawayf »). 711 - șeful arab Tariq ibn-Ziyad traversează împreună cu războinicii săi strâmtoarea
Al-Andalus () [Corola-website/Science/309447_a_310776]
-
care-i va purta numele - "« Gebel Tarik »", « muntele lui Tarik »; Gibraltar; 715 - regatul vizigoților este aproape în întregime cucerit; 732 - regele franc Carol Martel oprește înaintarea arabilor între Poitiers și Tours; 755 - Abd al-Rahman I debarcă în Andaluzia și împreună cu partizanii săi fondează dinastia omeyyadă din Spania cu centrul la Cordoba; 822-852 - Abd al-Rahman al II-lea consolidează administrația după modelul abbasid; 912-961 - domnia lui Abd ar-Rahman al III-lea, apogeul dinastiei; 929 - Abd ar-Rahman al III-lea proclamă Califatul; 980
Al-Andalus () [Corola-website/Science/309447_a_310776]
-
sau frăția pădurii (în limbile estonă: "metsavennad", letonă: "meža brăļi", lituaniană: "miško broliai") au fost partizani estoni, letoni și lituanieni, care s-au angajat în lupte de guerilă cu autoritățile sovietice în timpul ocupației sovietice în timpul celui de-al doilea război mondial și în perioada postbelică. Mișcări de rezistență antisovietice similare au luptat împotriva dominației străine și
Frații pădurii () [Corola-website/Science/310420_a_311749]
-
regiunii s-au arătat dornici să se opună cu arma în mână la încercarea de reinstaurare a dominației sovietice. În 1944, autoritățile naziste au creat o „Forță teritorială de apărare lituaniană” sub comanda generalului Povilas Plechavičius, care să lupte împotriva partizanilor sovietici din regiunea baltica conduși de Antanas Sniečkus. Ar mai trebui spus că, spre deosebire de situația din Letonia și Estonia, autoritățile naziste nu au dorit să înființeze unități Waffen-SS lituaniene. La un moment dat, autoritățile naziste au considerat „Forță teritorială de
Frații pădurii () [Corola-website/Science/310420_a_311749]
-
1944-1956" a respins propaganda sovietică conform căreia rezistența baltică a fost organizată de marii proprietari de pământ și de oficialii baltici și a susținut că „frații pădurii” aveau în rândurile lor atât persoane cu puternice convingeri antinaziste cât și foști partizani sovietici. Cu toate aceste, pentru unii dintre membrii „frăției” au avut legături cu regimul nazist care au rămas puternic controversate. Rândurile „frățiilor” s-au îmbogățit cu cei care au încercat să scape de recrutările în Armata Roșie. În regiunea baltică
Frații pădurii () [Corola-website/Science/310420_a_311749]
-
15.000 de luptători în Letonia și aproximativ 170.000 pentru toate țările baltice. August Sabbe, ultimul „frate al pădurii” din Estonia a fost descoperit și ucis de agenții KGB în 1978. În Letonia, pregătirile pentru operațiunile de luptă ale partizanilor a început încă din timpul ocupației germane, dar liderii mișcării naționaliste au fost arestați de autoritățile naziste. Alte unități de partizani, care au rezistat mai mult în timp, au fost formate în ultimele luni de război, în rândurile lor fiind
Frații pădurii () [Corola-website/Science/310420_a_311749]
-
Estonia a fost descoperit și ucis de agenții KGB în 1978. În Letonia, pregătirile pentru operațiunile de luptă ale partizanilor a început încă din timpul ocupației germane, dar liderii mișcării naționaliste au fost arestați de autoritățile naziste. Alte unități de partizani, care au rezistat mai mult în timp, au fost formate în ultimele luni de război, în rândurile lor fiind admiși în special soldați ai Legiunii Letonă care se mai aflau încă pe teritoriul naționale, dar lor li s-au alăturat
Frații pădurii () [Corola-website/Science/310420_a_311749]
-
regimului sovietic a fost de până la 40.000. (Există alți autori care dau alte cifre pentru anii 1945 - 1955 de până la 12.000 organizați în 700 de subunități, dar cercetătorii nu au ajuns încă la o concluzie finală) În timp, partizanii au înlocuit armamentul de fabricație germană cu cel de origine sovietică. Comandamentul central leton a avut un sediu secret pe stada Matīsa Street din Riga până în 1947. În timpul celor aproximativ 3.000 de raiduri efectuate, partizanii au produs victime printre
Frații pădurii () [Corola-website/Science/310420_a_311749]
-
concluzie finală) În timp, partizanii au înlocuit armamentul de fabricație germană cu cel de origine sovietică. Comandamentul central leton a avut un sediu secret pe stada Matīsa Street din Riga până în 1947. În timpul celor aproximativ 3.000 de raiduri efectuate, partizanii au produs victime printre militarii sovietici, cadrele partidului, (în special în zonele rurale) și au produs distrugeri clădirilor oficiale și depozitelor armatei. Autoritățile sovietice au raportat moartea a 1.562 militari ai Armatei Roșii și rănirea a altor 560 în timpul
Frații pădurii () [Corola-website/Science/310420_a_311749]
-
a mișcării de rezistență. „ letoni” au fost mult mai activi în regiunile de frontieră. Regiunile în care activitatea lor a fost mai importantă au fost Dundaga, Taurkalne, Lubăna, Aloja și Līvăni. În regiunile estice ale țării, ei aveau legături cu partizanii estoni, iar în cele vestice cu cei lituanieni. La fel ca și în Estonia și Lituania, mișcarea de rezistență letonă a fost inflitrată cu agenți NKVD și mai apoi distrusă. Sprijinul occidental a fost definitiv compromis de contraspionajul sovietic și
Frații pădurii () [Corola-website/Science/310420_a_311749]
-
mai apoi distrusă. Sprijinul occidental a fost definitiv compromis de contraspionajul sovietic și de agenții dubli letoni precum Augusts Bergmanis și Vidvuds Sveics. În plus, sovieticii și-au consolidat treptat controlul în regiunile urbane, în timp ce în regiunile rurale sprijinul pentru partizani a scăzut în timp, iar noi unități ale armatei și secutității au fost trimise pentru înfrângerea guerilelor. Ultimul grup care a părăsit ascunzătorile din pădure și s-a predat autorităților sovietice a încetat lupta în 1957. Dintre cele trei țări
Frații pădurii () [Corola-website/Science/310420_a_311749]
-
mitraliere, de producție germană sau sovietică.În momentele în care nu erau implicați în lupte directe cu unitățile Armatei Roșii sau ale NKVD-ului, paritizannii lituanieni au acționat pentru întârzierea consolidării puterii sovietice prin ambuscade, sabotaje, asasinarea activiștilor comuniști, eliberearea partizanilor prizonieri și tipărirea de literatură clandestină. Partizanii lituanieni capturați au fost de multe ori torturați sau executați fără judecată, iar rudele lor au fost deportate în Gulag. Represaliile împotriva fermierilor care colaborau cu partizanii erau dure. Unitățile NKVD, numite „Plutoanele
Frații pădurii () [Corola-website/Science/310420_a_311749]
-
momentele în care nu erau implicați în lupte directe cu unitățile Armatei Roșii sau ale NKVD-ului, paritizannii lituanieni au acționat pentru întârzierea consolidării puterii sovietice prin ambuscade, sabotaje, asasinarea activiștilor comuniști, eliberearea partizanilor prizonieri și tipărirea de literatură clandestină. Partizanii lituanieni capturați au fost de multe ori torturați sau executați fără judecată, iar rudele lor au fost deportate în Gulag. Represaliile împotriva fermierilor care colaborau cu partizanii erau dure. Unitățile NKVD, numite „Plutoanele de apărare ale poporului”, (numite de lituanieni
Frații pădurii () [Corola-website/Science/310420_a_311749]
-
ambuscade, sabotaje, asasinarea activiștilor comuniști, eliberearea partizanilor prizonieri și tipărirea de literatură clandestină. Partizanii lituanieni capturați au fost de multe ori torturați sau executați fără judecată, iar rudele lor au fost deportate în Gulag. Represaliile împotriva fermierilor care colaborau cu partizanii erau dure. Unitățile NKVD, numite „Plutoanele de apărare ale poporului”, (numite de lituanieni ca "stribai", din rusescul: "изстребители" -"distrugătorii") au folosit tactici de șoc pentru descurajarea rezistenței, așa cum a fost expunerea în milocul satelor a cadavrelor parizanilor executați. Pranas Končius
Frații pădurii () [Corola-website/Science/310420_a_311749]
-
apărare ale poporului”, (numite de lituanieni ca "stribai", din rusescul: "изстребители" -"distrugătorii") au folosit tactici de șoc pentru descurajarea rezistenței, așa cum a fost expunerea în milocul satelor a cadavrelor parizanilor executați. Pranas Končius (nume de cod "Adomas"), a fost ultimul partizan antisovietic ucis în luptă de forțel sovietice pe 6 iulie 1965. (Există autori care afirmă că el s-ar fi sinucis o săptămână mai târziu, pentru a nu cădea prizonier). În anul 2.000, Pranas Končius a fost decorat post
Frații pădurii () [Corola-website/Science/310420_a_311749]
-
1965. (Există autori care afirmă că el s-ar fi sinucis o săptămână mai târziu, pentru a nu cădea prizonier). În anul 2.000, Pranas Končius a fost decorat post mortem cu Crucea lui Vytis. Benediktas Mikulis, unul dintre ultimii partizani despre care se știe că au rămas să lupte în pădure, a părăsit adăpostul în 1971și a fost arestat de autoritățile sovietice la scurtă vreme după aceea. A fost arestat și a petrecut mai mulți ani în închisoare. La începutul
Frații pădurii () [Corola-website/Science/310420_a_311749]
-
-a aniversare proclamației de independență din 1918) de elementele unificate ale rezistenței antisovietice. „Frații pădurii” letoni și lituanieni care au supraviețuit până la proclamarea independenței au primit mici pensii din partea statului. În Lituania, a treia duminică din mai este sărbătoarea „Zilei partizanilor”. În anul 2005 mai trăiau cam 350 de veterani lituanieni ai „frăției pădurii”. În anul 2001, senatorul SUA John McCain a adus un omagiu public la Tallinn „fraților pădurii” estoni care au luptatu pentru eliberarea patriei lor. Cazul fraților Ülo
Frații pădurii () [Corola-website/Science/310420_a_311749]
-
neașteptat al turcilor. În 1851 un cutremur puternic lovește orașul. Construcțiile ridicate imediat după acest incident se pot vedea și astăzi în oraș. În octombrie 1944 se formează în oraș un guvern democrat cu Enver Hoxha ca prim-ministru după ce partizanii au alungat trupele germane din regiune. Peisajul orașului este dominat o arhitectură tipic balcanică. Atracțiile turistice sunt în comparație cu multe alte orașe albaneze bine îngrijite. După căderea regimului comunist s-au închis majoritatea întreprinderilor. Pe sectorul serviciilor și în comerț există
Berat () [Corola-website/Science/305037_a_306366]
-
ucraineni au fost forțați să se retragă datorită presiunii exercitate de contraofensiva Armatei Roșii. Republica Populară Ucraineană, aflată sub atacul diferitelor forțe de la începutul anului 1919, avea întreg teritoriul național sub controlul altor puteri: Albii lui Denikin, armatele bolșevice, armatele partizanilor (care încercau să ocupe un teritoriul cât mai întins, ca și numeroase bande înarmate lipsite de orice orientare politică, plus Polonia. Forțele liderului naționalist exilat Simon Petliura, care reprezenta în mod formal Republica Populară Ucraineană, controla numai o mică fâșie
Operațiunea Kiev (1920) () [Corola-website/Science/305075_a_306404]
-
trebui să fie unificarea națiunii române în interiorul UE”, soluție rezonabilă, căci ar înlătura reținerile unora din Europa față de o nouă "reîntregire" română. Conform sondajelor din martie 2006, 51% din populația României sprijină reunirea cu Republica Moldova, iar 27% sunt împotrivă . Dintre partizanii reuniunii, 28% sprijină unirea, incluzând Transnistria, iar 16% fără Transnistria. În iulie 2006, președintele României, Traian Băsescu, a declarat că a făcut o propunere președintelui de atunci al Republicii Moldova, Vladimir Voronin, astfel încât să adere ambele țări la UE împreună. Această
Unirea Republicii Moldova cu România () [Corola-website/Science/305063_a_306392]
-
social și politic ca și Germania, în care limba poartă același nume, și în care orice vorbitor al germanei se poate referi nestingherit la Germania, la istoria și cultura poporului german, fără să fie socotit de autorități ca fiind un "partizan al imperialismului german". Unionismul românofonilor din România și Republica Moldova este unul dintre numeroasele unionisme existând în Europa și în lume: cel german, care a reușit, precum și cele ale Yemenului și Vietnamului, dar și cele, mult mai numeroase, care au dat
Unirea Republicii Moldova cu România () [Corola-website/Science/305063_a_306392]