19,061 matches
-
din București, prezentând ca lucrare de diplomă un repertoriu al documentelor Țării Românești, tipărit la scurtă vreme sub auspiciile așezământului lui N. Iorga de la Vălenii de Munte. A semnat primele lucrări publicate cu numele Marta Andronescu. Din 1948 și până la pensionare (1972), a lucrat la Biblioteca Academiei Române ca paleograf, cercetător, șef al serviciului de manuscrise și carte rară. În 1983 i s-a decernat Premiul „Perpessicius” al revistei „Manuscriptum” pentru editarea corespondenței lui V. Alecsandri. A publicat numeroase documente inedite privind
ANINEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285376_a_286705]
-
studii secundare la Craiova (1930-1938) și studii universitare la Facultatea de Litere din București (1938-1942), devenind doctor în filologie al Universității din București (1968) cu teza Balada populară din Muscel. Mai întâi profesor secundar în București (1948-1951), funcționează apoi, până la pensionare, în calitate de cercetător, în Institutul de Etnografie și Folclor din București, unde este o vreme și secretar științific (1958-1970) sau șef al sectorului de literatură populară și al sectorului de folclor (1971-1983). A fost redactor-șef al „Revistei de etnografie și
AMZULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285330_a_286659]
-
de Litere din București (1925-1928), perioadă în care frecventează cenaclul literar al lui M. Dragomirescu și debutează cu proză în revista „Ritmul vremii” (1928), semnând Apostol Fulga (nume folosit apoi curent). A fost profesor, în principal la Focșani, iar după pensionare se stabilește la București. A colaborat la „Universul literar”, „Vitrina literară”, „Facla”, „Azi”, „Treisprezece” (Focșani), „Revista Fundațiilor Regale”, „Timpul”, „Convorbiri literare”. Proza din periodice prefigurează, cu câteva excepții, romanul Altceva (1936), în care A. intenționează să ilustreze o anumită stare
APOSTOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285406_a_286735]
-
Thomas Carlyle (Eroii. Cultul eroilor și eroicul în istorie, 1910, Muncă, sinceritate, tăcere, 1910) și John Ruskin (Comori și grădini, 1914) întregesc imaginea acestei perioade febrile, când era stimulat și de perspectiva succesiunii la Catedra de istoria filosofiei, liberă prin pensionarea lui T. Maiorescu, obținută însă în 1910 de P. P. Negulescu. A colaborat la „Convorbiri literare”, „Noua revistă română”, „Rampa” ș.a. Câteva articole de atitudine politică publică în ziarele „Capitala”, „Izbânda” și „Dacia”, reluând într-o formă mai accesibilă idei
ANTONIADE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285393_a_286722]
-
intrărilor și plecărilor care au avut loc în cursul unei perioade de timp. Mișcarea personalului se poate datora unor cauze obiective, precum modificarea volumului activității de producție și a structurii organizatorice a întreprinderii, modificarea gradului de înzestrare tehnică a muncii, pensionări, decese, plecări la studii, pentru satisfacerea stagiului militar etc., sau unor cauze subiective, precum plecări fără aprobarea conducerii întreprinderii, demisii, desfacerea contractului de muncă pentru absențe nemotivate și abateri disciplinare, insatisfacția salariatului față de condițiile de muncă, perspective de dezvoltare profesională
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
și moartea. Riturile ciclurilor naturale vor marca schimbările sezoniere. Riturile de trecere din cadrul unor colectivități vor consacra intrările (inițierile și consacrările din lumea politică, militară, profesională) sau ieșirile (violente, precum excomunicările și degradările, sau „normale”, precum lăsarea la vatră și pensionările). Riturile de trecere referitoare la Întreaga societate Încearcă să controleze crizele politice și să consacre intrarea Într-o nouă epocă; d) riturile În mișcare: paradele, procesiunile și pelerinajele. Primele sunt mișcări de mulțimi care etalează public un obiect sacru (religios
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
53). Prin extensie, În clasa riturilor de trecere au fost incluse și ceremoniile legate de schimbări ale statutului socioprofesional (integrări, marcate ritual, În anumite instituții - precum cele militare, sportive, universitare, industriale - și separări ceremonializate - precum absolvirea facultății, obținerea gradului militar, pensionarea, retragerea din sportul de performanță etc.) și chiar anumite ceremonii politice (spre exemplu, confirmarea sau retragerea președintelui unei țări sau al unui partid). Modelul crizelor vieții individuale a fost generalizat, de la nivelul existenței individului la acela al ritmurilor cosmice: Ca
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
e) punerea sub semnul Întrebării a valorilor dominante, consensuale și accentuarea unor valori locale și a unor expresii ale contestării; f) migrația riturilor de trecere de la momentele „clasice” ale etapelor vieții către anumite momente ale evoluției profesionale - intrarea În gașcă, pensionarea, promovările profesionale - sau ale vieții sportive, politice, sociale (vezi dinamica acestor transformări În J. Boissevain, 1992; M.-F. Doray, 2000; M. Fellous, 2000; B. Myerhoff, 1977, 1982). Societățile moderne au preluat schema secvențială a riturilor de trecere și au aplicat
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
2000; M. Fellous, 2000; B. Myerhoff, 1977, 1982). Societățile moderne au preluat schema secvențială a riturilor de trecere și au aplicat-o În diverse tipuri de organizații. Astfel, În Întreprinderi au loc rituri de integrare și rituri de despărțire (la pensionare sau la plecarea În altă unitate). În același timp, micul ospăț colegial oferit de o persoană care tocmai a fost promovată reprezintă tot un rit de trecere polivalent, care afirmă atât comuniunea (vechiul statut), cât și desprinderea (integrarea În noua
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
îndeplinească funcții asimilate acestora. Articolul 4 Se aprobă salariile tarifare ale funcțiilor din Guvernul României și ale unor funcții de nivel guvernamental potrivit prevederilor din anexa, care face parte integrantă din prezenta lege. Articolul 5 Decretul-lege nr. 60/1990 , privind pensionarea cu reducere de vîrsta a unor salariați se aplică pînă la data de 31 decembrie 1990. Articolul 6 Pe data prezentei legi se abroga: anexa nr. 1 la Decretul-lege nr. 37/1990 ; Decretul nr. 145/1975 ; art. 1-5, 7, 8
LEGEA nr. 6 din 19 iulie 1990 privind reorganizarea ministerelor şi salarizarea funcţiilor din Guvernul României şi a unor funcţii de nivel guvernamental. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106778_a_108107]
-
alte comitete și comisii. I se tipăresc un nou volum de versuri - Lauda vieții (1945) și două conferințe, apoi, în 1949, devine profesor universitar la catedra în care I. Vitner luase locul lui G. Călinescu. Activ rămâne C. și după pensionarea sa, în 1957. El își reeditează poezia și proza, dă numeroase interviuri, colaborează la „Tânărul scriitor”, „Gazeta literară”, „Contemporanul”, „Ramuri”, „Luceafărul”, „Limbă și literatură”, „Viața românească” ș.a. cu articole și însemnări memorialistice, acestea din urmă strânse în volumul De vorbă
CRUCEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286537_a_287866]
-
filologie al Universității din București, cu teza Literatura română și expresionismul (publicată în 1971; Premiul Uniunii Scriitorilor). La această dată era de peste două decenii profesor la Facultatea de Limba și Literatura Română (unde a predat între 1948 și 1991, până la pensionare), și reprezenta unul dintre numele de referință ale criticii și istoriei literare românești. Paralel cu activitatea de profesor, care a format peste patruzeci de promoții de viitori profesori, a deținut funcții în presa literară și la edituri: redactor la „Contemporanul
CROHMALNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286519_a_287848]
-
importante, precum și în domeniul academic. Majoritatea managerilor și-au început activitatea în companie ca proaspeți absolvenți, în timp reușind să se impună prin seriozitate, profesionalism și viziune. Tabelul III.9 Nucleul prezentei echipe manageriale a preluat conducerea în 1998, odată cu pensionarea fostului director general și numirea domnului Ioan Nani pe această poziție. Schimbarea a însemnat un nou început pentru companie, concretizat în proiecte investiționale ambițioase, viziune strategică și dezvoltare în plan național și internațional. Anul 1998 a coincis și cu pierderea
Tehnici de analiză în managementul strategic by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2251_a_3576]
-
de versuri, prozator și publicist. Este fiul Elizei (n. Boboiceanu) și al lui Ion Tănăsescu, avocat. A urmat liceul la Craiova, apoi a absolvit Facultatea de Litere din București (1904). A fost profesor în mai multe orașe, în anii de dinaintea pensionării aflându-se la Ploiești. Temporar, a avut și funcția de inspector general al învățământului secundar. După câteva încercări neînsemnate, C. publică, din 1912 versuri în „Viitorul” și „Flacăra”, iar în „Adevărul”, stanțe satirice și politice, care i-au adus notorietatea
COSMIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286438_a_287767]
-
de un an a lucrat ca reporter. A urmat apoi, până în 1957, Facultatea de Filologie din București și a activat ca redactor, mai întâi la „Gazeta literară”, apoi la Editura pentru Literatură, în cele din urmă la Editura Eminescu, până la pensionare. A debutat cu versuri în revista liceului, „Flori albastre” (1950), iar prima ei carte, Balade pentru orele de seară, apare în 1969. În volumele de versuri, B. versifică egal, cu ușoare căderi în discursivitate, fără să provoace nici elogii critice
BATALI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285671_a_287000]
-
I.1891, București - 19.III.1968, București), poet și traducător. Este fiul Ecaterinei și al lui Ghiorghi Bascovitz. B. a urmat Liceul „Matei Basarab” din București. După absolvire (1911), a intrat funcționar la Asigurările Sociale, unde a ajuns, către vârsta pensionării, șef de serviciu. Elev în clasa a cincea de liceu, debutează în „Dumineca” (1905), cu versuri naive și colaborează la revista școlii („Din liceu”, 1906). Vede în simbolism, încă din 1909, singura mișcare literară adecvată epocii. După o scurtă colaborare
BASCOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285666_a_286995]
-
și studii universitare de filologie la Universitatea din Cluj. A lucrat ca reporter al ziarului „Népi Egység” din Sfântu Gheorghe (1947), apoi al cotidianelor „Romániai Magyar Szó” (1948-1952) și „Elöre” (1953-1972) și al revistei „A Hét” (1973-1989) din București. După pensionare, s-a stabilit în Ungaria. Călător pasionat pe drumurile țării, B. s-a orientat constant spre problemele relațiilor culturale româno-maghiare, căutând urmele, semnele și manifestările unui destin cultural comun. Reportajele sale, adunate în mai multe volume, continuă tradițiile cele mai
BEKE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285676_a_287005]
-
vara lui 1899 și licența în istorie, primește titularizarea, promovând de la clasele de gimnaziu la cele ale cursului liceal. A predat, în afară de geografie, lecții de istorie, dar și de română și franceză. În 1901, își trece examenul de capacitate. Până la pensionare a mai funcționat și la alte școli din București, Ploiești, Focșani. „Unchiul”, cum i se spunea afectuos, elaborează împreună cu M. Nicolescu-Ploiești o Carte de cetire (1926), în 1930 îi apare un manual de limba română, iar în anul următor tipărește
BASSARABESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285670_a_286999]
-
literatură română (1922-1939). În timpul războiului, Universitatea din Lvov fiind închisă, a lucrat ca translator la o societate de asigurări. După război, își reia activitatea în cadrul lectoratului de limbă română de la Universitatea Jagellonă din Cracovia (din februarie 1945), funcționând neîntrerupt până la pensionare, în 1965. A fost membru al Comisiei de istorie literară a Academiei Polone de Științe de la Cracovia. Încă din perioada interbelică, B. s-a remarcat ca unul dintre principalii promotori ai acțiunilor de cunoaștere a culturii și literaturii române în
BIEDRZYCKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285734_a_287063]
-
la examenul de absolvire distincția magna cum laude. Reîntors la țară, alcătuiește culegeri de folclor, prelucrează scenarii și regizează spectacole. Un bun prilej de a colinda satele i-l oferă funcția de inspector al căminelor culturale din Oltenia (1946-1947). Până la pensionare (1960), mai predă la gimnaziul din Hurezi și la Școala de gospodărie rurală din Măldărești (1947-1948), înapoindu-se după aceea în comuna natală, despre care, în 1958, întocmește o monografie folclorică. Ales membru de onoare în Asociația folcloriștilor și etnografilor
BOBEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285770_a_287099]
-
redactor radiofonic la München din 1958 până în 1965, când este numit director adjunct al Departamentului românesc la Europa Liberă (1965-1970). Devine cercetător principal la secția de cercetări a Europei Libere (1977-1982) și șef de secție al aceluiași departament (1982-1984), până la pensionarea sa definitivă. Emisiunile sale radiofonice, cele consacrate cu deosebire problemei țărănești, mai ales în perioada colectivizării satelor, difuzate sub pseudonimul Gheorghe Timofte, au constituit, în epocă, singura formă de protest mediatic anticomunist împotriva regimului de la București și a politicii sale
CIORANESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286267_a_287596]
-
robi pentru dări câte procente din datoria lor sunt destinate a acoperi anuitățile drumului de fier, câte pentru plata unor funcționari de prisos, câte pentru cheltuieli de lux am vedea clar că, cu asemenea organizare, unde predomină decorarea trădării și pensionarea negustorilor de vorbă, țăranul nostru rămâne condamnat la ignoranță și la mizerie. [13 august 1882] 167 {EminescuOpXIII 168} ["DE CÎTE ORI "ROMÎNUL" ERA ÎN OPOZIȚIE... De câte ori "Romînu" era în opoziție se ocupa cu oarecare stăruință de starea conaționalilor noștri din
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
nu voiesc a apăra nimic, ci din contra precupețesc hotarele și drepturile ei de suveranitate pentru a rămânea în buget. Demult a trebuit să se convingă oricine că statul român a devenit sub acest regim un institut pentru căpătuirea și pensionarea tuturor nevolnicilor intelectuali pe cari i-a produs Orientul și cari au ajuns a stăpâni țara ca pe o proprietate privată, ale cărei drepturi și interese ei le speculă pentru cumul și pensii reversibile. Cine dar să mai apere o
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
face excepție, fiind un beneficiar iar nu o părticică a Universului; iar în final, când omul ajunge în segmentul spiritual al Universului, el constată că de fapt acolo e (alt)ceva ce trebuie valorificat, deci îl așteaptă munca, iar nu “pensionarea”, pentru că evoluția nu încetează; ea este infinită, nu finită. Or, discrepanța dintre cele două scopuri enunțate, unul subiectiv, altul obiectiv, face pe oricine să afirme în mod ortodox purificarea omului (1) dar, fără să vrea, să accepte ca pe o
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
Ruralul deține 94% din totalul lucrătorilor familiali neremunerați, cea mai mare parte a acestora (74,8%) fiind femei. Referitor la a doua problemă, în rural populația începe să muncească cu mult înainte de 16 ani și rămâne ocupată mult după vârsta pensionării, iar nivelul de instrucție este scăzut. 4. 2. Antreprenoriat în agricultură Antreprenoriatul reprezintă una dintre principalele activități ce determină creșterea economică, datorită faptului că duce la dezvoltarea unor rețele sociale și economice, creează și promovează noi modalități economice, duce la
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]