5,290 matches
-
ridicau copiii în sus, bărbații agitau pălăriile, femeile - batistele. Regina, palidă și apoi roșie de emoție, se săltă în picioare, lacrimile îi curgeau șir pe obraz, surâdea și saluta cu mâinile, cu capul. Cortegiul porni, regele o trase binișor pe perna trăsurii, dar la răspântii, când mulțimea în delir oprea caii, ea se ridica din nou și lumea se aprindea și mai mult. „Regina, regina noastră.“ Poporul uitase toate cele greșite și nu-și reamintea decât bunătatea, dărnicia și devotamentul ei
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
comme il rit et montre ses belles dents!» Era exact tabloul ce evocasem în capul meu și pe care forța ei magnetică îl străpunsese. Așa și cu a ta voyante.“ Biata Elena se uită lung la mine și căzu pe pernă, dar se ridică repede și repetă: „Ai să vezi, ai să vezi!“... Ionel judecase rău pe George, avusese prin el mai multe deziluzii, văzuse cât de slab era față de Elena și cât de puțin echilibrată era aceasta. Când avu teribilul
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
el. Aveam o serbare a copiilor Pillat și fusesem cu Pia s-o instalez în sanatoriul diaconeselor, pentru operația de apendicită ce i se făcea luni. Seara la 9 1/2, telefon de la Ionel să trimit căpătâiul de pat și perne. Avea căldură și durere în gât. Luni, 21 noiembrie. L-am găsit în pat, abătut și cu mare durere de gât. Dr. Elias vedea o amigdalită și deloc un abces, deși durerile mari l-ar fi indicat. Gargară și o
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
subțire, aproape ca un zer”, spunea d-l Savonea. Dar înainte de asta trebuia să ai o pânză bine întinsă pe șasiu, dintr-o pânză tare, rezistentă cum ar fi docul, sau inletul, pânza aceea care se folosește la dosul de perne. Când ai un șasiu și o pânză, mai trebuie niște cuie bune, cum ar fi acelea de tapițerie, un ciocan și un patent ca să scoți cuiele strâmbe. Conform cu cele învățate de la d-l Vintilă, primele cuie se bat la mijlocul șasiului
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
de papuci și acelea stricate și ținute la magazie. Pentru iarnă se îmbrăcau ciorapi de postav și "spenlere" din același material, dar ambele articole erau în număr insuficient. Câteva polci, "pestelci" etc. completau inventarul de îmbrăcăminte aflat la Ospiciu. Existau perne umplute cu lână, dar toate erau rupte. Inventarul, în general, lăsa impresia de sărăcie și de multă neglijență. Pentru curățenia corporală bolnavele erau pieptănate cu "peptene des" aflate doar în număr de 4 și acelea stricate. Două brice mărturisesc, probabil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
toate lenjeriile că nu se schimbă decât în 2-3 săptămâni, din pătimași s-au găsit așezați fără prostire, precum chiar și fără cămăși, goi cu piele în straiele lor și în asemenea poziție trântiți pe jos fără mindir și fără perne și alți așezați numai pe o rogojină. Au arătat acum că sunt de doi ani de când n-au primit încă nici un soi de îmbrăcăminte". Controlul a fost exigent, fiind provocat de mai multe sesizări. S-au controlat astfel toate sectoarele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
ianuarie, primăria a trimis un intendent care a preluat obiectele rămase de la "Spitalul de alienați de piste Bariera Salhana", cum raportează intendentul. Capitolul s-a încheiat cu un inventar de 36 obiecte sărace, între care 4 paturi cu mindire și perne de paie, o putină și un ceaun stricat. DE LA PRIMELE PREVEDERI LEGISLATIVE LA OSPICII ȘI AȘEZĂMINTE MEDICALE Începuturile organizării asistenței psihiatrice de stat sunt legate de primele măsuri de ordin legislativ care stabileau recunoașterea oficială a problemei, conturându-i limitele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
și altele a rezultat, printre mulțimea cusuru rilor congenitale, o intemperanță pe latura afectivă și o incon sec vență generală de caracter (de care mi-e rușine și astăzi noaptea, mai ales noaptea, când veghez asupră mi cu capul pe pernă), identificată și suportată de-a lungul unei vieți de com promisuri și pe care am denunțat-o la timp (1919) În acea Încer care a mea antiintelectualistă, de atâtea ori pomenită, și anume, acolo unde vorbesc de intelectualul român cu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
din cele mai culpabile, se price peau să-și condimenteze gustul lor delicat după excentricitățile atât de necesare uneori În practica amorului cerându-mi să le pun cu anticipație pe măsuța lor de noapte, În sân, În ciorap sau sub pernă, ca o răsplată a sacrificiilor și caznelor lor amoroase, „sutarul“ simbolic, trecut cu chicoteli de râs prin barba lor nepieptănată, ca „saftea“ În noaptea aceea. Astea nu exclud, bineînțeles, amorul zis dezinteresat, ca un fenomen rarissim și pasager, În care
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
vieții conjugale, pe atât de fer tilă, de colorată și de piperată poate fi gelozia Între Îndrăgostiți. Cea dintâi poartă În sine germenii dezastrului casnic, cri mele calculate și reci, otrava strecurată În cafeaua zilnică, buru ienile antiafrodiziace puse sub perna ta și, mai rea decât toate astea de care poți muri și scăpa, cicăleala, ucigașă pe Înde lete, picu rată În urechile omului de dimineață până seara - pe când cea de-a doua este o diversiune, un condiment, un excitant, cu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
cea un client În odaia ei) m-au convins că va fi existând totuși, În umbra tăcută a dimineților lor târzii și fără altă Întrebuințare decât somnul (somnul cel rău, abrutizant și nereparator, din plină zi), un gând furișat peste perna lor mult căznită și care va fi semănând uneori cu cel creștinesc, cu ceva, adică, amintind de lupta grea și fără succes Împotriva păcatelor acestei lumi, grămădite și ispășite de o singură ființă răstignită pe o cruce, dar fără nici un
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
său C. Cantili, poet și mecenat al poeților, pe care l-am văzut deu năzi așteptând pomana tre cătorilor grăbiți de pe bulevard, tăcut și neîndrăznind să-ntin dă mâna. Nu știu dacă a conduce un automobil ceasuri Întregi cu fundul pe pernă Înseamnă a face sport; poate Însă numai În măsura În care Înfrunți necazurile ce le comportă: penele, intemperiile, exercitarea și controlul, pe spinarea proprie, a reflexelor; cât și În măsura bucuriilor sale reale: posibilitatea practică a unor schimbări rapide de perspectivă, de climat
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
din Taxobeni.” N-aveți nevoie de ceva?!” I-a ajutat doamnei Natalia să treacă Prutul să se roage la mănăstirile lui ștefan cel Mare, prin locurile sfinte ale Țării, iar când s-a îmbolnăvit a veghiat, în locul feciorului întemnițat, la perna ei. A publicat în presa românească mai multe interviuri cu mama lui Ilie, cu oameni dragi patriotului român, mărturii care vin să completeze într-un fel portretul acestuia. Cred că ele trebuiesc cunoscute de mai multă lume. Este un fragment
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
de șerpi?” „Nu, nu. Pentru că eu nu lucrez de ziua lor și eu de cinci ani nu l-am văzut, măcar mort. Eu nu lucrez de ziua lor, de Alexei și nici de Ziua Crucii. Acolo pe prispă pun o pernă și plapuma și mă culc la aer curat, afară, și vine așa un miros frumos de la merele astea, care îți dă sănătate. Mâncare nu am la ce face, nu am lemne, nu-i lumină. Sunt probleme. Mi-au furat și
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
ploii și aveam de gînd să mă duc să pun prelata peste motocicletă. Dar, Înainte de asta, m-am gîndit să trag de cîteva ori din inhalantul meu de astm, fiind iritat de pielea de oaie pe care o foloseam ca pernă. În vreme ce-mi făceam inhalația, zgomotul aparatului l-a trezit pe colegul meu de pat, care a făcut o mișcare bruscă, apoi a amuțit. I-am simțit corpul Încordîndu-i-se sub pătură, apucînd un cuțit și ținîndu-și răsuflarea. Avînd Încă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
ne simțim minunat. Am început astăzi tratamentul meu obișnuit, la care am mai adăugat un ceai din salvie și o altă plantă groaznic de scârboasă. Bătrânica ne caută în coarne grozav: gătește, spală vasele, face curățenie. A pregătit paturile cu perne, rufărie, plăpumi de vată. Azi am luat masa acasă: cartofi fierți cu unt și caș și salată de fasole verde. La desert - piersici și griș dulce. Seara vom mânca grătar la Brașov. S-ar părea că astea sunt toate noutățile
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
urmărește un scop precis: acela de a mi da posibilitatea de a realiza ceva în viață. Prin urmare, această bunăvoință a zeilor eu trebuie să o răscumpăr, am anumite obligații față de dânsa și nu se cade să mă culc pe perna moale a fatalității binevoitoare, ci trebuie să lupt, să lupt! 9 ianuarie 1959 Dorința mea de înnoire a început să se înfiripe de ieri-seară... Dimineața am făcut gimnastică, am îndeplinit toate comi sioa nele propuse, am făcut o vizită lui
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
cap. Dar un text poate fi și metaforic, vizibil inserat în imagini ca la António Lobo Antunes, pentru a trece abia de-aici la goana buimacă: „O neagră dispoziție, o melancolie furioasă de culoarea norilor s-au adunat deasupra mării, perne făcute grămadă, pline de gușe de tafta“, scrie el în romanul Păsările se reîntorc. Cei trei autori citați mai sus, fiecare în felul său cu totul deosebit de a scrie, provoacă în mine același lucru: mă înlănțuie cu propozițiile lor și
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
atelier nu ajungeau la intimități cu carnea. Aveau răbdare și așteptau, nefiind pentru morți decât patul lor cel din urmă, de care era nevoie ca să poată fi duși de-acolo. Tâmplarul mai avea și o mașină de cusut, cosea și pernele de moarte ce se puneau în sicrie. „Damasc alb“, spunea el, „umplut cu umbriș de rindea, ca pentru un rege“. Acești lungi cârlionți de lemn ce cădeau la rindeluit se numeau nu „Holzspäne“ șașchii de lemnț, ci „Hobelschatten“ ștextual: „umbriș
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
cu umbriș de rindea, ca pentru un rege“. Acești lungi cârlionți de lemn ce cădeau la rindeluit se numeau nu „Holzspäne“ șașchii de lemnț, ci „Hobelschatten“ ștextual: „umbriș de rindea“ț. Îmi place cuvântul. Încă de pe atunci îmi plăcea că pernele de moarte erau umplute nu cu frunziș, paie sau rumeguș, ci doar cu umbra ce mai stăruia în lemn din coroana copacului viu, pentru ca apoi să sară din el atunci când tăiai lemnul. Alexandru Vona scrie în romanul său Ferestrele zidite
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
și el o dată cu anotimpul. Abia dacă mă gândeam la ei în timp ce mă-mpodobeam cu literele de aur. Îl admiram pe nenea tâmplarul pentru că avea grijă ca morții să-și primească fiecare patul său cu capac și nume de aur și perne de damasc cu umbriș de rindea și să fie cărați de-acolo. O parte din sicrie se aliniau vertical unul lângă celălalt la perete ca niște garduri. Altele erau așezate pe podea la orizontală, umplute cu umbriș de rindea. De câte ori
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
perete ca niște garduri. Altele erau așezate pe podea la orizontală, umplute cu umbriș de rindea. De câte ori m-am dus acolo în vizită nu l-am văzut niciodată pe tâmplar lipind un nume format din litere aurii, niciodată cosând o pernă și umplând-o cu umbriș de rindea, niciodată vânzând un sicriu. La amiază, femeia tâmplarului venea cu mâncarea, pe care, pentru ca oala să se păstreze mai multă vreme caldă, o așeza în umbrișul de rindea din sicriu. În atelier - umbriș
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
cu umbriș de rindea, niciodată vânzând un sicriu. La amiază, femeia tâmplarului venea cu mâncarea, pe care, pentru ca oala să se păstreze mai multă vreme caldă, o așeza în umbrișul de rindea din sicriu. În atelier - umbriș de rindea și perne de damasc alb ca pentru un rege, în timp ce, aplecat deasupra tablei de șah, bunicul își încrețea fruntea și strângea din fălci. Când regele său, când cel al partenerului de joc ajungea să fie făcut șah mat. La înapoiere, în timpul scurtei
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
ani, părul blond și moale, fața alungită, la gâtul zvelt poartă un lănțișor de aur ce-i atârnă alături de breteaua stângă a cămășii de noapte. Nu știu de ce culoare îi sunt ochii, din moment ce misiunea ei în compartiment era să doarmă. Perna și pătura - de un galben stins. Primul lucru ce mi-a reținut privirea după ce m-am așezat la geam cu fața în direcția de mers a trenului a fost tocmai cămașa ei albă de noapte. Una cu bretele late de
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
supraîncălzit era parcă înfășurat în pieptănătura aceea în formă de samovar. Aerul era greu și-mi simțeam în cap ochii mari cât bulbucii albi ai broaștelor când orăcăie. Mi-am apăsat mâna pe gură și-am plâns pe tăcute. După ce perna mi s-a umezit sub obraz, m-am simțit ca ultimul gunoi plângându-mi de milă, ca o nenorocită jalnică care singură și-a vârât capul în laț. Am întors perna pe partea uscată și m-am apucat să recit
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]