9,309 matches
-
vădi mândrie. Felicia însă nu era dezamăgită de-adevăratelea pentru că, îndreptată acum din mijloc, îi zâmbea lui Nestor complice, de la înălțimea căpșorului ei de femeie tânără și complice cu băieții. Și dacă era complice cu băieții, nu putea să trădeze. Pisica cea alb-roșcovană veni să i se frece lipicios-lingușitoare de picior și Nestor își retrase piciorul și se dădu un pas înapoi. Are intenții prietenoase, îi explică Felicia cu voce melodioasă, nu-ți face niciun rău. Felicia ținea partea pisicii. Hm
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
trădeze. Pisica cea alb-roșcovană veni să i se frece lipicios-lingușitoare de picior și Nestor își retrase piciorul și se dădu un pas înapoi. Are intenții prietenoase, îi explică Felicia cu voce melodioasă, nu-ți face niciun rău. Felicia ținea partea pisicii. Hm! făcu mama. Știe el ce știe. Mama era acum rece și aproape că nu ascundea nimic. Discretă și obosită, avea să intervină din ce în ce mai rar. Până ce avea să amuțească de tot. Manechinele zăceau răsturnate pe lângă ziduri, în cele mai bizare
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
astfel că brațul părea amputat. Ciuntit. Iar în centrul secțiunii expuse privirii fără pic de decență se putea vedea nu osul, ci capătul unei tije de metal goală pe dinăuntru o țeavă. Îmi spui și mie ce-ți șoptește ghiocul? ... Pisica se încolăcise în jurul piciorului și, fiindcă nu i se dăduse nicio atenție, plecase să caute meleaguri mai prietenoase... II Nestor n-avea de gând să străbată pasajul la capătul căruia, departe, se zărea o stradă, atrăgătoare totuși, în lumina galben-aurie
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
până atunci... Enache... Sava... Deleanu... În vânt, uscat acum și mai ușor ca niciodată, zmeul agățat cu ani în urmă, pe la începutul războiului, de acoperișul tribunei, se zbătea cu neliniște, cu terfeloaga lui de coadă, înviorată ca o coadă de pisică nervoasă. ...Premiul la concursul literar... Cine altcineva ar putea să-l înmâneze dacă nu cea care s-a ocupat direct de acest concurs... și a avut grijă să câștige cel mai bun?... Vorbind, domnul Mocanu o împingea ușurel de spate
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Altfel te-ai descoperit ca Nătăfleață și moartea-i pe tine. Vrei să prinzi o <limbăă, cum îi place lui să spună?... Ai mâini, ai cuțit, ai cap cu care trebuie să gândești, dar trebuie să te miști ca o pisică, nu ca ursul. Să nu-ți auzi nici tu călcătura, necum inamicul... Și dacă ai prins <limbaă, trebuie s-o faci să tacă mâlc, că altfel poate să dea de veste camarazilor săi și te-ai dus pe copcă”. Locotenentul
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
de obioectivul nostru, am dat semnalul de oprire. De aici vă desfășurați în linie și sunteți numai ochi și urechi! Să fiți atenți la semnalele mele. În spațiul din fața noastră, o liniște ca de mormânt. Continuăm înaintarea cu mers de pisică. La un moment dat, simt mâna întinsă a lui Toaibă, ceea ce însemna <atențieă. Am transmis semnalul și celorlalți. Cât ai clipi, toți au încremenit... Ce-i, Toaibă? Domn’ locotenent. Mi s-a părut că am auzit o tuse ușoară. O
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Trestie. Știți cum să acționați în caz de vă întâlniți cu inamicul... Știm. Mutu’ mă cheamă și pe aici ți-i drumul - a răspuns Toaibă.... Mergeau de vreo zece minute. Până la urmă, au dibuit cărăruia de la piciorul pantei. Călcau ca pisica, doar în vâful picioarelor, pentru a simți bine denivelările terenului. Buruienile le erau de mare ajutor. Atât ca orientare, cât și ca puncte de sprijin. După un timp, au băgat de seamă că terenul pe care călcau se lărgește, iar
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Că pe el îl cheamă altfel... De ce îi spuneați așa? Comandantul nostru - pâinea lui Dumnezeu, nu alta - i-o zis așa, fiindcă era subțire ca o trestie și nici nu-i simțeai călcătura când era în misiune. Pășea ca o pisică. Din vorbă în vorbă, nici nu și-au dat seama când calul urca deja dâmbul din fața casei... Uite ce repede am ajuns acasă! - a remarcat Toaibă bucuros. Apoi dacă tu ai povestit atâtea, timpul o trecut, iar calul știind parcă
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
pe-al celuilalt, Ambii mulțumiți de cum mutară: Fiecare mai isteț ca celălalt. Dedublare Omul acesta e atât de rău! Și urât cum rar întâlnesc; Câinii îl latră mereu Și copiii parcă îl ocolesc. Dar cineva l-a văzut ocrotind O pisică alergată de câini. Altă dată a fost văzut împărțind Cuvinte calde unor bătrâni. Lumea spune că de mic era rău, Se juca mai mult singur, mereu gânditor. Acum e tot singur și calcă cu greu: Ocolind o gâză și-a
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
complicată. Dar și artistică. Păianjenii, șopârlele, șerpii, cameleonul și multe altele, precum și fluturii deosebit de divers și artistic colorați întregesc viața pe insulă. Manguia, însă, pare a fi viețuitoarea emblematică. O șopârlă cu care oamenii conviețuiesc la fel ca și cu pisicile sau câinii. Cine vine în Réunion, se întoarce neapărat acasă cu o manguia cumpărată din magazin, pe care o atârnă pe un perete sau pe tavanul locuinței. Oceanul Indian se afirmă și el, cu spectacolul specific. Coralii fac, aici, deliciul scufundătorilor
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92343]
-
Îi simțeam căldura molcomă care îmi făcea bine... Ajuns la vechiul meu culcuș, l-am găsit năpădit de ierburi. A fost nevoie de oleacă de muncă până să-l aduc la starea lui de odinioară... M-am culcușit precum o pisică și am început să citesc... Din când în când, mai scăpam gândurile din hățuri, dar mă străduiam să le aduc la ascultare. Încet-încet, soarele, care urcase în vârful cerului, mi se așezase drept inimă. Așteptam cu nerăbdare glas de clopot
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
fel. Vă aștept în zona îngrădită a Pieții Libere. Ca semn de recunoaștere propun poziția stând într-un picior, evident pentru economie de ghete. PE RUȘI Zi de târg animalier la marginea pieții de brânzoase. Doamna Eulampia, reputată cultivatoare de pisici și ciuperci de bălegar, bagă sub nasul cârn al cump ă ră torului cușca în care se zbate eroic un motan ușor atins de râie. E o după-amiază al naibii de frumoasă. Personaje: EULAMPIA CLIENTU Episodicu Mâța Așa, păsărică mică, mumușică...Ciripi
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
Înăuntru trăiau mult mai protejați. Domnule doctor, eu am venit în problema Pitbullului. Știți... Știu. L-am rezolvat și pe ăsta. Prin eutanasiere ? Ferească sfântul protector al felinelor! I-am făcut certificat de motan siamez și l-am vândut ca pisică gestantă. Pentru a vă putea ajuta să plătiți consultația vom opri blana crocodilului ca plată a domnului pentru castrare iar dumneavoastră veți mai primi un bonus de excepție din partea cabinetului: v-o dăm pe domnișoara aici de față, posterul cu
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
Dixit. Dixit, mixit, să pledeze și doamna. Conform Ordonanței de Urgență, ne-am autosesizat că dumnealui, ca ce s-a spus că este, se folosește de postul public pentru a induce în mase și printre ascultători, prin țipătul sfâșietor al pisicii trasssse de coadă, ideea subliminală că e greu, așa nu mai merge și așa mai departe. De ce n-a apelat dânsu, dacă e așa de gazetar, la o coadă de leu ca cei de la Metro Golden Mayer ?! De ce ? Simplu, doamnă
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
și așa mai departe. De ce n-a apelat dânsu, dacă e așa de gazetar, la o coadă de leu ca cei de la Metro Golden Mayer ?! De ce ? Simplu, doamnă, leul lor fiind vechi, are valoare și e și convertibil ! Și ce ? Pisica nu e convertibilă ? În ce ? În mâță, cotoșmană cu blană, PiSi !! Sunt enorm de indignată și rog ca inculpatu’ să-și retragă mâna de pe coada duminicală a felinei iar domnu’ judecător... S-o retrag și eu? Dumneata nu, că am
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
la borcan. Doriți ? Da. Aș dori să știu de ce ziceți căței de ceapă dacă cățeii sunt, în genere, de usturoi?... In genere da, dar aceștia sunt căței speciali de import ca și tekelii. Nu vă plac cățeii? Nu. Noi ținem pisici. Apropos, ce conțin cutiile alea din spatele dumneavoastră? Colecția de decorații ale patronului. Sunt atât de valoroase încât ne obligă să le avem secundă de secundă sub ochi. De aceea am și pus deasupra un mănunchi tradițional de ochiu boului. Aha
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
roșu cu sacul în care au găsit-o pe chinezoaica aia din o mie de bucăți. Cunoașteți? Cunoaștem și chiar am aici ceva... Urmează o chestie atât de suspăncită că e cazu’ să dați afară din camera de lectură copiii, pisica birmaneză și gunoiul. Individul numit cu un singur nume Dânsu, se apleacă și scoate din sac un fel de ceva care poate fi mitralieră, arbaletă sau orice altă chestie asasină de care atârnă un lanț ca un laț. Cei de
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
dumneavoastră aici? Dar unde? Chiar...Unde? Aici. Mda. Nu v-ați despărțit încă. Nu. Și nici n-am de gând. Sigur? Sigur. E greu de unul singur. Dar de doi singuri nu-i la fel de greu? Nu. C-avem și o pisică. Acum e la domiciliu? Cine? Pisica? Nu. Doamna. Doamna, nu. Aha. Ce, “aha”? Înseamnă că v-a părăsit!...Pe ce motiv? Pe motiv de borș. Dar revine, nu credeți? Cred că orice-i posibil. Citeam în presă că, tot așa
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
Aici. Mda. Nu v-ați despărțit încă. Nu. Și nici n-am de gând. Sigur? Sigur. E greu de unul singur. Dar de doi singuri nu-i la fel de greu? Nu. C-avem și o pisică. Acum e la domiciliu? Cine? Pisica? Nu. Doamna. Doamna, nu. Aha. Ce, “aha”? Înseamnă că v-a părăsit!...Pe ce motiv? Pe motiv de borș. Dar revine, nu credeți? Cred că orice-i posibil. Citeam în presă că, tot așa, o doamnă s-a dus să
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
o simplă excursie la Honolulu sau acolo unde ar exista antropo ăia de care ziceai?!? O a - ve - re, domnule! De unde bani? Cine să ți-i dea? Banii vi-i dăm noi, Firma Imobila Ex Nobila. Vă cumpărăm apartamentul cu tot cu pisică, dacă e de rasă, și, în varianta doi, vă asigurăm un schimb la schimb cu diferență cheș fără peșcheș sau, în varianta trei, vă oferim alte 33 de soluții la fel de atractive ca celelalte 777 de care dispunem. Ce ziceți? Eu
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
înflorate de culoarea florii de liliac, Ingrid a văzut că toate frunzele copacilor din gradină își schimbaseră culoarea. - Ce-o mai fi și asta? Dragă Mio-Mao, de ce nu mai sunt verzi frunzele copacilor din grădină? - Miiiiaau, îi răspunse la fel de contrariată pisica. - Repede, s-o întrebăm pe mama. Ingrid coborî de pe scăunelul pe care se cocoțase ca să privească afară și merse spre bucătărie unde știa că o așteapta mama cu lapte cald și prăjiturică. - Mami, mami... cineva a colorat frunzele din grădină
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
trebuie să meargă la grădiniță! - Dar eu vreau să stau acasă! - Nu poți să rămâi singură acasă. Ești prea mică să stai singurică! Cine ar avea grijă de tine? - Mio-Mao nu poate să aibă grijă de mine? - Mio-Mao este o pisică! Abia așteaptă să rămână singură acasă. Are alte treburi, nu poate să aibă grijă de o fetiță mare, cum ești tu. - Mami, dar eu am să plâng dacă tu pleci! - De ce? - Dacă nu te mai întorci după mine!? - Toate mămicile
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
Moldova, Iași, 2007. Iată și „cronicuța” mea la această carte cu povestiri pentru copii: Profesoara Sidonia Simionescu coboară de la catedră, dintre cărți, direct în lumea copiilor, o lume uneori fantastică, alte ori reală, pentru a suferi alături de eroii ei: câni, pisici, păsări fel de fel, alte ori pepeni, semințe sau stejari - o suferință avertisment, o suferință protestatară. Suavul conținut al povestirilor sale, adresate unei vârste pentru care lumea ascunde atâtea mistere câte stele pe cer, vine să facă lumină, să destăinuie
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93039]
-
zgomotele sticlei de coca-cola. Pentru că, din păcate, omul este destul de des o mangustă imperfectă. Bănuiesc că știți ce este o mangustă. Poate ați și văzut una, în vreun film, cum se luptă cu cobra. Stau față în față, cobra și pisica asta cu coada lungă și stufoasă care se hrănește cu șerpi veninoși. Cobra se ridică pe coadă, se leagănă în aer, parcă ar vrea să-și hipnotizeze victima, capul i se lățește, iar limba îi flutură ca un alt șarpe
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
pe moarte. Când reușește, în sfârșit, să prindă cobra de cap, mangusta o azvârle în direcția inversă sensului în care reptila încearcă să se înfășoare, lovind-o de pământ până ce rămâne inertă. Am simțit totdeauna o mare admirație pentru aceste "pisici" pe care indienii, am auzit, le îmblînzesc și le țin pe lângă locuințe ca să-i ocrotească de cobre. Mi se părea că trebuie să vedem în curajul lor un exemplu. Asta până în ziua când, din întîmplare, am aflat un amănunt care
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]