5,205 matches
-
să se stingă luminile. Respira aerul dimineții, în timp ce femeile și băieții pe jumătate dezbrăcați tremurau de frig și râdeau. Și pe când, din sala plină de fum, el privea lumina consolatoare a dimineții, tovarășii săi îl priveau pe el, îi vedeau pleoapele umflate, nehotărârea dacă să plece sau să mai stea, faptul că nu le răspundea... Privea zorii ca un prizonier în fața căruia se deschid porțile închisorii. Lumina aducea cu sine ceasurile constructive, întâlnirile pline de viață cu funcționarii credincioși, cu trimișii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
spion. Când spaima deveni de nesuportat, Valerius Asiaticus hotărî: — Nu mai putem aștepta. Viețile lor fură salvate de Callistus, care, intuind suspiciunile Împăratului, interveni: Am o oarecare idee. Împăratul ridică ochii de pe foaie; Callistus privi fără șovăială irisurile limpezi între pleoapele larg deschise. — O idee despre cine ar putea fi trădătorul. Împăratul îl privea; cunoscând bine mecanismele puterii, Callistus spuse imediat că obiectul profeției era un om cu o funcție importantă, legatul Asiei. — Este Caius Cassius, acuză el. Prin venele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
se mișcau ritmic, călcâiele băteau scena ca o chemare. Mâinile cu degetele răsfirate alunecau de-a lungul trupului, mângâindu-l; senatorii, magistrații, ofițerii urmăreau cu răsuflarea tăiată degetele care apucaseră șnururile perizomului. Iar el, fără să vadă pe nimeni, cu pleoapele întredeschise și buzele desfăcute, era cuprins de demonul delirului. Își scutura capul; părul negru scăpase din strânsoare și îi cădea pe umeri, lung și strălucitor. De o parte și de alta, în penumbră se unduiau dansatori cu părul și brațele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
osul mandibulei sub urechea dreaptă. Julius scoase cu ușurință, aproape cu eleganță, pumnalul de pe care picura sângele, în timp ce mâna lui stângă lăsa trupul neînsuflețit să se prăbușească pe podea. Priviră ultimele zvâcniri ale mâinilor, buzele întredeschise, ochii care dispăreau în spatele pleoapelor, sângele care forma o baltă pe marmura lucioasă. — A mai rămas mica bastardă, tresări Chereas, ca și cum ar fi uitat lucrul esențial. Julius Lupus curăță pumnalul ștergându-l de îmbrăcămintea de mătase a unui scaun, apoi îl vârî în apărătoarea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Stacey și lipsa abilităților conversaționale chiar îi îndepărtează pe unii din clienții obișnuiți. Deci dacă aerul ăsta nou, strălucitor persistă, voi fi foarte încântat - am observat că încerca să zâmbească ocazional clienților și-și dăduse cu rimel sau fard de pleoape în jurul ochilor ălora neobișnuiți ai ei. Ba chiar pare să lucreze un pic mai repede - oare minunile nu se opresc? Mi s-a părut că Sheila arată absolut uluitor când a venit de dimineață: fusta aia scurtă chiar îi lasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
o ascultau cu atenție. După ce reuși să se dea pe tot corpul cu cremă și spray, începu să se ocupe și de față, masându-se pe îndelete cu o cremă antisolară foarte scumpă, franțuzească, pe obraji, bărbie, frunte, lobii urechilor, pleoape și gât. Își adună părul într-un coc strâns, îl acoperi cu o pălărie de soare mare cât măsuță rotundă de cafea și își puse și-o pereche de ochelari de soare imenși, de culoare neagră. — Mmm, făcu ea, întinzând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Jim lovi cu pumnul fața pilotului, apoi se dădu Înapoi și țipă la el, prin roiul de muște. Gura pilotului se deschise cu o grimasă fără zgomot. Ochii lui se uitau spre cerul fierbinte cu o privire vagă, dar o pleoapă tremură cînd o muscă bău din pupila lui. Una dintre rănile de baionetă din spate pătrunsese pînă În partea din față a abdomenului și sînge proaspăt curgea din cracul salopetei. Umerii săi Înguști se mișcară În iarba turtită, Încercînd să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
și taică-su Împodobesc pomul de iarnă pe furiș. Din clipa aceea, Moș Crăciun, basmul frumos, dispare pentru totdeauna. Uneori mai visează noaptea o sanie trasă de cerbi și Moșul mergând greoi prin nămeți. În iarna următoare, degeaba așteaptă, cu pleoapele lipite, prefăcându-se că doarme; se face din ce În ce mai multă liniște În casă și se aud sforăituri Într-un târziu. Dimineață se scoală și vede că nu are brad și plânge. Tatăl său Îi spune că va cumpăra un brad de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
sigur era interesat și de copil. —Mama ta știe foarte bine că da, spuse Phil, dându-i un pupic drăgăstos lui Ronnie. Se Întoarse spre Ruby. — Știai că are vreo douăzeci și opt de centimetri deja? Cântărește aproape jumătate kil și are pleoape și sprâncene. Ce mă Îngrijorează e că ar fi trebuit de-acuma să-nceapă dea din piciorușe, dar nimic. Ronnie Își frecă fruntea, enervată. —Phil, mai las-o moartă. Eu ar trebui să fiu aia nevrozată aici. Totul e bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
au întors în camera în care infirmiera te pregătea. Neurochirurgul a privit în monitor desenul electrocardiogramei și al tensiunii. Este hipotensivă, a spus, ați exclus posibilitatea unor leziuni toracice sau abdominale? Apoi te-a privit, în treacăt. Ți-a ridicat pleoapele cu o mișcare rapidă. — Deci? a spus Ada. — Cei din sala de operații sunt gata? a întrebat-o el pe infirmieră. — Se pregătesc. Ada a insistat: — Nu ți se pare că seamănă cu el? Neurochirurgul s-a întors, a ridicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
îmi rămâne. Trebuie să te privesc ca și cum nu mi-ai aparține. Un electrod îți atinge grosolan un sfârc, îl desprind și îl așez cu mai multă decență. Mă uit la monitor: 54 de bătăi. Și mai puțin: 52. Îți ridic pleoapele, pupilele sunt inegale, cea din dreapta este complet dilatată, leziunea endocraniană se află în emisfera aceea. Trebuie să fii operată imediat, ca să poată respira creierul, masa deplasată de hematomul apasând acum pe cutia craniană, dură, neextensibilă, sufocând centrii care inervează tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
atâtea ori lângă mine în avion. Îi cunosc dungile de pe gât, cuta aceea mică pe care pielea o face sub bărbie când își lasă capul în jos să citească, îi cunosc oboseala ochilor, atunci când își scoate ochelarii și-și închide pleoapele, lăsându-și capul pe speteaza scaunului. Acum poate că stewardesa îi întinde tava cu prânzul, ea o să-l refuze într-o engleză perfectă și o să ceară: „Just a black coffee“, așteptând ca mirosul mâncării preambalate să se îndepărteze de ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
mergem? Te conduc. Ne aflam deja pe autostradă, Italia a clătinat încet din cap, apoi s-a predat. S-a abandonat pe scaun, fără să opună rezistență. — Cât facem? — Mai puțin decât cu trenul. Odihnește-te. A închis ochii. Dar pleoapele au continuat să vibreze ca și cum privirea ei, dedesubt, nu și-ar fi găsit pacea. A deschis din nou ochii, și-a întors capul spre mine și mi-a atins piciorul cu mâna. O mângâiere care m-a făcut să tremur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
diafan ca o lanternă de pergament în vânt. De câte ori o văzusem plecând așa? Când făceam dragoste, își înclina pe neașteptate capul spre perete, întindea gâtul care devenea lung și slab și căuta un loc doar al ei în întuneric. Strângea pleoapele și deschidea larg nările, ca și cum ar fi căutat un parfum. Aroma intensă a unei fericiri pe care n-ar fi avut-o niciodată și pe care o căuta cu disperare pe perna aceea transpirată. Am încercat din nou să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
pe lume a celui de-al patrulea copil al nostru, s-a îmbolnăvit atât de grav, atât de grav, încât am crezut că moare. Și-a pierdut mai tot sângele din vine și-a rămas albă ca ceara, îi cădeau pleoapele... Am crezut că o pierd. Am simțit că înnebunesc, m-am făcut și eu livid ca de ceară; îmi îngheța sângele în mine. M-am dus într-un ungher al casei, unde să nu fiu văzut de nimeni, am căzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
am oprit. O pusese la ficțiune. Am luat cartea de pe raft, deși nu aveam nici o idee ce voiam să fac cu ea. Anne se uita la mine. Ochii ei refuzau să clipească. Expresia lor era necuviincioasă. Voiam să le închid pleoapele. În schimb, m-am întins și am pus cartea pe ultimul raft, unde nu puteau ajunge fiicele mele, prea sus chiar și pentru Madeleine. — Ce s-a întâmplat? mă tot întreba Madeleine. —Habar n-am, îi răspundeam. Poate e ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
copil cum se maturizează sub atingerea mea și viața îmi țipă în urechi sau poate sunt doar sirenele ce anunță raidul aerian. Închid ochii, dar Anne, tata, mama și toți ceilalți, chiar și sărmanul Pfeffer, îmi sunt întipăriți pe interiorul pleoapelor. Nu pot scăpa de ei. Deschid ochii. Picături de apă stropesc chipul lui Anne de pe coperta prăfuită. A început să plouă. Mă întind să ridic geamul. E deja ridicat. Mă uit în sus. Soarele atârnă pe cer, deasupra supermarketului, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
în ferestrele înalte de lângă masă. Cu câteva minute în urmă, un bărbat tânăr, un proaspăt tată, își ridicase paharul împreună cu mine, chiar în acele ferestre. Acum un bătrân, cu umerii lăsați, cu un chip purtând povara lipsurilor, mă privea de sub pleoape grele. De când am început să semăn cu tata? Mi-am îndreptat umerii și mi-am ridicat bărbia, dar tot vedeam ochii încercănați ai tatei în sticla neagră. Expresia aspră a gurii tot a lui era. Am mai luat o înghițitură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
mină. Am văzut-o tresărind. Ar fi trebuit să mă opresc. —Cel puțin asta era povestea. Cine știe ce se găsea sub bandaje. Capul îi era înfășurat în ele. Mai rămăseseră doar două găuri pentru ochi. Ochii îi erau sănătoși. Mai puțin pleoapele. Nu avea pleoape. O lingură de ciocolată se împrăștie pe masă. Puse jos cratița. Mi-am spus că trebuie să mă opresc. Fără pleoape, am continuat eu, evident că nu își putea închide ochii. Încă se mai uita la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
-o tresărind. Ar fi trebuit să mă opresc. —Cel puțin asta era povestea. Cine știe ce se găsea sub bandaje. Capul îi era înfășurat în ele. Mai rămăseseră doar două găuri pentru ochi. Ochii îi erau sănătoși. Mai puțin pleoapele. Nu avea pleoape. O lingură de ciocolată se împrăștie pe masă. Puse jos cratița. Mi-am spus că trebuie să mă opresc. Fără pleoape, am continuat eu, evident că nu își putea închide ochii. Încă se mai uita la mine. Nu înțelegea unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
înfășurat în ele. Mai rămăseseră doar două găuri pentru ochi. Ochii îi erau sănătoși. Mai puțin pleoapele. Nu avea pleoape. O lingură de ciocolată se împrăștie pe masă. Puse jos cratița. Mi-am spus că trebuie să mă opresc. Fără pleoape, am continuat eu, evident că nu își putea închide ochii. Încă se mai uita la mine. Nu înțelegea unde vreau să ajung. De unde să înțeleagă? — Știi ce se întâmplă dacă nu poți să îți închizi ochii? — Nu poți să dormi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
De unde să înțeleagă? — Știi ce se întâmplă dacă nu poți să îți închizi ochii? — Nu poți să dormi? Ba da, poți să dormi cu ochii deschiși. Mulți oameni pot. Trăisem în multe barăci groaznice ca să știu asta. Dacă nu ai pleoape, nu poți să te oprești din plâns. Dacă nu poți să închizi ochii, plângi tot timpul. De data asta nu mi-am mai cerut scuze. Eram prea nervos. Mă făcuse să îmi încalc legământul de tăcere. Pentru un bărbat ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
-i salva pe ceilalți doi copii. Dar nu voiam să mă gândesc la povești. Stăteam lângă pătuț, cu câte un cuțit în fiecare mână. —Taci din gură, șuieram eu. Fiul meu se uită în sus la mine. Sunetele se opriră. Pleoapele pline de somn clipiră peste niște ochi negri ca cerneala. Mi-am ținut răsuflarea. Clipi din nou. Am răsuflat ușurat. Apoi deschise iar gura. Zgomotul făcu pereții să tremure. M-am aplecat deasupra pătuțului. În lumina care intra pe fereastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
fabrica schiuri - să inspire încredere. Apucatul ăsta de cot, acest „voi“ în loc de „dumneavoastră“, întrebările astea despre „iugăre“ și despre cât „face“ vițelul, și pe urmă tăcerea și datul din cap, privitul în depărtare, până ce ochii țăranilor, care îl priveau cu pleoapele strânse, nu din cauză că fumau chiștoace, ci pentru că, de când se știau, nu avuseseră încredere în domni cu cravată și pantofi lustruiți, se făceau rotunzi și mari și eu însumi vedeam uimit că acest W., care era tatăl meu, avea ceva străin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
durează mult, spunea tata și-și lua mapa de pe locul din spate, își consulta corespondența și prospectele, își fixa în minte numele întreprinzătorului și lucrurile pe care le aflase despre termenul vreunei expedieri sau despre unele sarcini de ultimă oră. Pleoapele îi tremurau ușor în timp ce mâinile îi răsfoiau hârtiile, de parcă ar fi vrut să se ascundă sub ele. Pe urmă își ridica privirea și se uita prin parbriz - iar ochii lui larg deschiși pătrundeau în lumina cețoasă a străzii pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]