21,807 matches
-
Humanitas Fiction de-a se aventura în publicarea unei opere a cărei apariție nu s-a încheiat încă nici în țara de origine a scriitorului. Traducătorul cărții, Dinu Flămând a mărturisit că a lucrat șapte ani de zile la Opera poetică și că se arată optimist față de continuarea publicării în limba română a scrierilor lui Pessoa. Despre al doilea titlu nominalizat, Acasă, pe cîmpia Armaghedonului, Nicolae Manolescu a afirmat: „În fond, cartea Martei Petreu este un roman țărănesc, unde noi avem
Premiul Romaniei literare: Cartea anului 2011 - Acasă, pe Câmpia Armaghedonului de Marta Petreu by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5071_a_6396]
-
numai prin impudoarea ei deliberată, de genul celei practicate de Ion Creangă în Povestea poveștilor, ci și prin jocul de-a poezia, care reprezintă o noutate în scrisul lui Mircea Dinescu. Poetul organizează pentru noi o strălucitoare paradă a modei poetice. Iată, ca exemplu, chiar primul poem din sumar, scris în stilul cântecelor lăutărești: „șapte mere-ntr-o basma/ și-am plecat la moscova// la coadă la lenin, tată,/ mă îndrăgostii de-o fată// ce parșiv mausoleu/ era fată de liceu
Să scrie, dar să nu scrie! by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/5073_a_6398]
-
de cronici, nici uneia nu-i este îngăduit să fie susceptibilă. Dar de ce atâta prudență, în definitiv? Când, cu mai puțin de un deceniu în urmă, comentatorii en titre, de la România literară și nu numai, au salutat apariția unei noi generații poetice, și-au asumat, fără doar și poate, un risc. Pe cât se poate constata, previziunile nu li s-au infirmat. Acum, după o perioadă de acalmie în materie de debuturi (acalmie tulburată doar accidental), simt nevoia să întâmpin, eu însumi, apariția
Patru debuturi by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5074_a_6399]
-
Și cheie cu încheieturile oxidate Și crestături Care niciunde nu se potrivesc Doar còpii De fiecare dată una lipsă Și Prezentare și traducere de Victor Ivanovici (Poeții greci au citit la întîlnirea de la Salonic cu poeții români participanți la turnirul poetic „Cununa de lauri de la Muntele Olimp”, septembrie 2011)
Poeți contemporani din Salonic by Victor Ivanovici () [Corola-journal/Journalistic/5085_a_6410]
-
a secolului XX, pe care am avut imensul noroc de-a o cunoaște îndeaproape: Lucian Blaga. Cu toată admirația ce i-am închinat-o pe viață, poezia mea nu a mers pe trasee blagiene. Într-o măsură asemănătoare producția mea poetică s-a deosebit de cea în vogă a generației șaizeciste, în cadrele calendaristice ale căreia m-am afirmat. Nu m-am afiliat nici expresionismului zgrunțuros, nici acrobației de concepte abstracte, nici ludicului nu tocmai pretențios, un gen de făcut cu ochiul
„A scrie înseamnă o provocare, o mănușă aruncată vieții“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5636_a_6961]
-
lucrării și nu în ultimul rând spectaculozitatea uimitoare a jocului pianistic. În compania Orchestrei Naționale Radio, a dirijorului Jin Wang, Dan Grigore transferă acestei lucrări forță expresivă și culoare, un aspect al cărui pitoresc devine structural, îmbogățindu-i sensul muzical poetic. Este o lucrare pe care, în urmă cu mai puțin de un an, Dan Grigore a prezentat- o cu enorm succes în Franța, alături de Orchestra Națională din Montpellier, de bunul său prieten, dirijorul Lawrence Foster. Tot în Studioul de Concerte
Lumea solistului muzician... by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5640_a_6965]
-
în întregul ei, din motive politice, îndeosebi. Am încercat s-o fac înIstoria critică, de unde reiau acum, pe scurt, ideile și formulările principale. În 1933, Goga îi mărturisea lui D.Caracostea că a pornit în literatură cu gândul unei monografii poetice a satului de peste munți. Nimic însă din Poeziile din 1905, singurul volum care contează cu adevărat în opera poetului, nu susține afirmația. Cel mult, putem vorbi de evocarea nostalgică a unui tărâm ideal și definitiv pierdut. E curios că nu
Octavian Goga (1 aprilie 1881-7 mai 1938) by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5647_a_6972]
-
-l deculpabiliza pe poetul care era cel mai adesea dat ca exemplu negativ de reacționarii poeziei, aceia care se temeau de înnoirile artei sau poate pentru a sublinia, într-o retorică paradoxală, dar freceventă în epocă, că asistăm la schimbări poetice care nu sînt doar ale unui autor, nu sînt un caz izolat etc. Poate părea exagerată o asemenea interpretare a cronicii lui Paul Georgescu, dar cred că ea ar putea fi îndreptățită de constatarea că nivelul analitic al textului nu
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/5477_a_6802]
-
se ridică la înălțimea obișnuită a articolelor lui Paul Georgescu, că are un aer simplificator care poate indica o intenție posibil ironică, mai ales din partea unui critic care, în repetate rînduri în ultimul timp, se arătase ferm de partea înnoirilor poetice de tip modernist, de partea cosmopolitismului și a deschiderii. A vorbi acum despre „bogata viață sufletească” a eroului comunist care nu se regăsește în poezia poetului tînăr poate cel mai reprezentativ tocmai pentru înnoirile poetice ale momentului, e paradoxal. Sau
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/5477_a_6802]
-
arătase ferm de partea înnoirilor poetice de tip modernist, de partea cosmopolitismului și a deschiderii. A vorbi acum despre „bogata viață sufletească” a eroului comunist care nu se regăsește în poezia poetului tînăr poate cel mai reprezentativ tocmai pentru înnoirile poetice ale momentului, e paradoxal. Sau poate doar semnificativ pentru complicatele jocuri retorice ale criticii anului 1961.
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/5477_a_6802]
-
cu revista „Kultura” din Paris. A scris și publicat numeroase volume de poezii: Trei ierni (1936), Salvarea (1945) (accente catastrofiste, determinate de criza culturii europene, îmbinate cu idei morale), Tratat moral, 1948 (prospectare a situației spirituale postbelice în Polonia), Tratat poetic, 1957 (starea poeziei contemporane). Poetul renunță la versul cu prozodie clasică în favoarea versului liber, a unor forme „mai încăpătoare”. Granița dintre poezie și proză devine extrem de labilă (vezi, de exemplu, poemul Ars Poetica?). Urmează numeroase alte volume: Regele Popiel și
Centenarul Czesław Miłosz (1911-2004) () [Corola-journal/Journalistic/5475_a_6800]
-
a situației spirituale postbelice în Polonia), Tratat poetic, 1957 (starea poeziei contemporane). Poetul renunță la versul cu prozodie clasică în favoarea versului liber, a unor forme „mai încăpătoare”. Granița dintre poezie și proză devine extrem de labilă (vezi, de exemplu, poemul Ars Poetica?). Urmează numeroase alte volume: Regele Popiel și alte poezii (1962), Gucio cel fermecat (1965), Poezii (1967), Orașul fără nume (1969), Unde răsare și unde apune soarele (1974), Imn despre Perla (1982), în care transpar problemele majore ale universului liric: cunoașterea
Centenarul Czesław Miłosz (1911-2004) () [Corola-journal/Journalistic/5475_a_6800]
-
se știu îndeobște doar concluziile. Adică povestea acuzelor nefondate de plagiat pe care junele gazetar i le-a adus dramaturgului. Acuze soldate cu faimosul proces. Relațiile dintre cei doi începuseră însă să se strice mai demult. Din vremea când încercările poetice ale lui Caion, trimise lui Caragiale spre publicare, fuseseră ironizate copios de acesta din urmă. Ce n-a sesizat Caragiale (și, de altfel, n-a sesizat nimeni până la Ștefan Cazimir) e că producțiile nu erau tocmai originale. Caion tradusese (mediocru
Marcă înregistrată by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5499_a_6824]
-
câștigă în măreția sentimentului nespus, a sentimentului cântat al iubirii, al dragostei ce trece dincolo de viață și de moarte. În schimb, pe parcursul Suitei de balet „Pasărea de foc” de Igor Stravinski, este valorificat spectacolul coloritului timbral al muzicii. Sugestia imagistic poetică este impresionantă. Evocat timbral prin gestul lui Simonov, zborul păsării atinge în suplețe farmecul indicibil al grădinii Edenului! La cei șaptezeci de ani pe care îi împlinește în această perioadă, Simonov se situează la zenitul carierei sale. Este de menționat
Relațiile muzicale româno-ruse: o promisiune, o speranță by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5509_a_6834]
-
Răzvan Voncu Leonid Dimov - Opera poetică, vol. III, ediție îngrijită și prefață de Ion Bogdan Lefter, Pitești, Editura Paralela 45, 2012, 336 de pag. Cu acest al treilea volum, editarea operei poetice a lui Leonid Dimov încheie o primă etapă, cuprinzând toate volumele antume. O etapă
Ultimul Dimov by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4490_a_5815]
-
Răzvan Voncu Leonid Dimov - Opera poetică, vol. III, ediție îngrijită și prefață de Ion Bogdan Lefter, Pitești, Editura Paralela 45, 2012, 336 de pag. Cu acest al treilea volum, editarea operei poetice a lui Leonid Dimov încheie o primă etapă, cuprinzând toate volumele antume. O etapă esențială, întrucât Dimov, spre deosebire de alți poeți contemporani, n-a risipit prea multe poeme disparate prin reviste, n-a vizitat alte genuri decât cu totul accidental și
Ultimul Dimov by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4490_a_5815]
-
cărți care alcătuiesc bibliografia „ultimului Dimov”, apărute între 1975 și 1982, două sunt aparte și pun atât probleme de interpretare, cât și de datare. Prima este Litanii pentru Horia, din 1975, cu care și începe prezentul volum III din Opera poetică. După cum remarcă Ion Bogdan Lefter în prefața sa, Capodoperele târzii ale lui Leonid Dimov, avem de-a face cu o carte scrisă într-o formulă mai veche decât cea a cărților anterioare și chiar decât onirismul incipient al volumului de
Ultimul Dimov by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4490_a_5815]
-
poeziei dimoviene, lipsește. Cum, însă, cu sagacitate observă Ion Bogdan Lefter, în timp ce subtitlul promite abateri de la linia epică a basmului prea-cunoscut, versiunea lui Leonid Dimov adaugă altceva: o enormă doză de subtilitate, absentă din basmul clasic, și care se datorează poeticii dimoviene. Autorul nu rămâne, nici în aceste compuneri „pe o temă dată”, prizonierul formulei consacrate. Sumarul conține 13 secvențe - cifră deloc întâmplătoare, căci o întâlnim și în sumarul volumului anterior, Dialectica vârstelor (1977) -, reprezentând tot atâtea decupaje din scenariul consacrat
Ultimul Dimov by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4490_a_5815]
-
Autorul nu rămâne, nici în aceste compuneri „pe o temă dată”, prizonierul formulei consacrate. Sumarul conține 13 secvențe - cifră deloc întâmplătoare, căci o întâlnim și în sumarul volumului anterior, Dialectica vârstelor (1977) -, reprezentând tot atâtea decupaje din scenariul consacrat. Dicțiunea poetică dimoviană rescrie (sunt tentat să spun și eu, ca și editorul, postmodern) textul folcloric, oferindu- ne o demonstrație de măiestrie literară, defel disonantă în contextul poeticii „ultimului Dimov”. Dacă facem abstracție de planul epic, de sorginte folclorică, și această carte
Ultimul Dimov by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4490_a_5815]
-
sumarul volumului anterior, Dialectica vârstelor (1977) -, reprezentând tot atâtea decupaje din scenariul consacrat. Dicțiunea poetică dimoviană rescrie (sunt tentat să spun și eu, ca și editorul, postmodern) textul folcloric, oferindu- ne o demonstrație de măiestrie literară, defel disonantă în contextul poeticii „ultimului Dimov”. Dacă facem abstracție de planul epic, de sorginte folclorică, și această carte poate fi utilizată de exegeți ca o excelentă cheie de acces în arta dimoviană. Căci „ultimul Dimov”, fără să mai șocheze ca în primul deceniu de după
Ultimul Dimov by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4490_a_5815]
-
pe Arghezi odinioară, redebutând cu fiecare volum, stăpân pe toata gama sa de virtuozități, în același timp proaspăt și maiestuos. Este epoca unor capodopere calme, în care exuberanța programatică, de la începuturi, a făcut locul unei copleșitoare seninătăți cristaline a vocii poetice. Iată-l (dau un singur exemplu) într-o subtilă artă poetică, din volumul Spectacol, din 1979: „Deși știam încă din leneșa tinerețe/ Că narațiunea, ironia, imaginile glumețe/ N-au ce căuta în cadențe:/ Că poezia ține de esențe./ Eu însă
Ultimul Dimov by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4490_a_5815]
-
sa de virtuozități, în același timp proaspăt și maiestuos. Este epoca unor capodopere calme, în care exuberanța programatică, de la începuturi, a făcut locul unei copleșitoare seninătăți cristaline a vocii poetice. Iată-l (dau un singur exemplu) într-o subtilă artă poetică, din volumul Spectacol, din 1979: „Deși știam încă din leneșa tinerețe/ Că narațiunea, ironia, imaginile glumețe/ N-au ce căuta în cadențe:/ Că poezia ține de esențe./ Eu însă, elev fiind, ca toți năucii,/ Îmi pierdusem - pe coridoare ori în
Ultimul Dimov by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4490_a_5815]
-
Nu avem emoții aritmetice în legătură cu votul de azi, dar faptul că primul-ministru desemnat a spus 'nu am cum să nu am emoții atunci când merg în fața Parlamentului care îmi dă sau îmi ia puterea', pentru mine nu este un răspuns romantic, poetic, ci este un răspuns pragmatic și profund politic într-o politică normală, la care trebuie să revenim și în care nu există Guvern bun care nu admite, nu recunoaște și nu folosește sursa puterii care este Parlamentul. Cred că este
Antonescu: Nu avem emoţii aritmetice în legătură cu votul de azi () [Corola-journal/Journalistic/44957_a_46282]
-
că Dan Coman preia din poezie nu lirismul, nu preferința pentru expresivitatea concentrată, nici măcar ritmul. Limbajul se păstrează, în mare parte, în sfera prozei. Organizarea internă însă, rupturile fluxului logic și, mai ales, locurile intenționat goale, acolo este vizibilă carnea poetică pe scheletul romanesc. Categoriile generice trebuie aplicate cu multă precauție până la capăt. Astfel că Parohia nu poate fi catalogat nici ca notație de tipul jurnalului. Fabulosul se manifestă, în forma lui degradată, atât de verosimil, încât nu lasă prea mult
Un pact de lectură pe dos by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/4501_a_5826]
-
stând în preajma singurelor punți/ Pe cari cumătrul munte suie seara/ Mă dau în pârg cu zarzării mărunți/ Și-ncet mă coc în brațe cu secara...” (Pan). E, pe un motiv din Blaga programatic ales, o bună aproximare, cred, a universului poetic al lui Radu Stanca. Dezvăluind delicat minunile mici, nu fără să strecoare silueta elegant-strivitoare a marilor teme. Și umblând cu aceeași cuceritoare dezinvoltură pe povârnișuri și prin oraș, printre iubiri recalcitrante și jucăușe, nostalgii și fine promisiuni de rodire. Ca
Drum de picior by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4507_a_5832]