4,456 matches
-
copilărie și primii ani ai adolescenței a fost foarte mult influențat de tatăl său Julian, un patriot polonez și activist social care l-a introdus în lumea literaturii romantice inspirată de Revolta din Noiembrie. De asemenea, dragostea față de frumusețea peisajului polonez și a folclorului au fost trezite în el de unchiul său, Feliks Karczewski unchiul său, care îl invita și pe viitorul romancier Adolf Dygasiński la moșia sa, pentru lărgirea viziunii tânărului Jacek. Malczewski s-a mutat la Cracovia, la vârsta
Jacek Malczewski () [Corola-website/Science/329228_a_330557]
-
era emblema Statului Secret Polonez și a Armatei de rezistență Armia Krajowa împotriva ocupanților naziști. Simbolul a fost creat în 1942 de către membrii Wawer "Sabotaje mici" a unității Armia Krajowa, ca o emblemă ușor de utilizat ca simbol al luptei polonezilor de recâștigare a independenței. Semnificația inițială din inițialele "PW" a fost "Pomścimy Wawer" ("Vom răzbuna Wawer"). Masacrul Wawer a fost considerată a fi una dintre primele masacrele la scară largă al civililor polonezi de către Germania nazistă în Polonia ocupată. La
Kotwica () [Corola-website/Science/329243_a_330572]
-
ușor de utilizat ca simbol al luptei polonezilor de recâștigare a independenței. Semnificația inițială din inițialele "PW" a fost "Pomścimy Wawer" ("Vom răzbuna Wawer"). Masacrul Wawer a fost considerată a fi una dintre primele masacrele la scară largă al civililor polonezi de către Germania nazistă în Polonia ocupată. La început, cercetașii polonezi din grupurile de sabotaj au pictat toată fraza pe pereți. Cu toate acestea, acest lucru a fost curând scurtat la două litere, "P" și "W", datorită constrângerilor de timp în timpul
Kotwica () [Corola-website/Science/329243_a_330572]
-
de sabotaj, partizane și de terorism să fie semnat cu Kotwica. La 25 februarie, organul oficial al Armia Krajowa, Biuletyn Informacyjny, a numit Kotwica "semnul armatei poloneze subterane". Curând simbolul a câștigat popularitate enormă și a devenit recunoscut de majoritatea polonezilor. În etapele ulterioare ale războiului, cele mai multe dintre organizațiile politice și militare în Polonia (chiar nu cele legate de Armia Krajowa), au adoptat Kotwica ca simbol al lor. Acesta a fost pictat pe pereții orașelor poloneze, ștampilate pe bancnotele germane și
Kotwica () [Corola-website/Science/329243_a_330572]
-
fost afectat în mod special de lipsă anotimpurilor din Berkeley. În 1980 Miłosz a primit Premiul Nobel pentru literatură. De când lucrările sale au fost interzise în Polonia de către guvernul comunist,acesta a fost momentul în care un număr mare de polonezi au auzit de el.[citation needed] Când regimul comunist a căzut, Miłosz a putut să se întoarcă în Polonia,la început pentru a vizita și mai târziu să locuiască jumătate din timp în Cracovia. El și-a împărțit timpul între
Cselav Miłosz () [Corola-website/Science/329247_a_330576]
-
fortificațiilor distruse. În această perioadă a fost construit Teatrul Juliusz Slowacki. Acesta este situat în Piața Sfântul Duh. Teatrul a fost construit în locul unui spital vechi, fiind administrat de către Ordinul Duhului Sfânt. Clădirea este un exemplu al stilului arhitectural eclectic polonez. În 1850 un incendiu mare, care s-a răspândit prin oraș a cauzat pagube considerabile. În 1876 Prințul Władysław Czartoryski a dat orașului unele dintre colecțiile sale artistice și patriotice. Trei ani mai târziu, a fost înființat Muzeul Național din
Orașul vechi din Cracovia () [Corola-website/Science/329233_a_330562]
-
provenind din exploatările situate la marginea arcului carpatic. Vechea denumire latină a așezării, "Magnum sal", este amintită în scrieri istorice datând din anul 1289, când Ducele Henryk al IV-lea Probul a ridicat așezarea Wieliczka la rang de oraș. Ulterior, polonezii au tradus în limba lor denumirea acestei așezări - "Wielka sol" (Sarea mare). În decursul celor șase sute de ani de activitate, minerii au scos la suprafață o cantitate de 26 de milioande de metri cubi de sare. După ultimele măsurători efectuate
Salina din Wieliczka () [Corola-website/Science/329264_a_330593]
-
până în 1915 (a se vedea Ofensiva Gorlice-Tarnów). În septembrie 1939 Szczucin a fost zona mai multor ciocniri între Armata Poloneză în retragere și unități ale Wehrmacht-ului, care avansau. La 12 septembrie 1939, soldații germani au masacrat prizonieri de război polonezi la o școală locală. În total au fost uciși 70 de soldați, iar această tragedie este comemorata de un monument. În timpul ocupației, Szczucin a fost un centru al mișcării de rezistență. În 1943, soldații din Jędrusie (unitate de partizani) au
Szczucin () [Corola-website/Science/329276_a_330605]
-
multe alte locuri, mai ales în Polonia Mare. Revolta a fost, de asemenea, susținută de unii țărani din Orașul Liber Cracovia și minerii din Salina Wieliczka. Orașul Liber Cracovia, independent doar teoretic, a fost un loc central pentru activiștii pro-independență polonezi pentru a discuta despre planurile lor. Răscoala a început în noaptea de 20 februarie 1846. Pe termen scurt, Revolta a fost un succes, rebelii preluând controlul orașului Cracovia. Confruntându-se cu revolte, demonstrații și baricade, mica forță austriacă din oraș
Revolta din Cracovia () [Corola-website/Science/329301_a_330630]
-
polonezi de la Academia de Arte Frumoase din München au fost foarte apreciate de vânzători și foarte dorite de cumpărători. În mod cu totul similar „peisajele poloneze” au avut un succes deosebit, ele fiind denumite cu termenul de „"polnische Landschaften"”. Primul polonez care a studiat la Munchen a fost sculptorul Karol Ceptowski (1828). Artiștii dornici de afirmare au ales de multe ori orașul Munchen mai ales în a șasea și a șaptea decadă a secolului al XIX-lea. Ei veneau să urmeze
Grupul de la München () [Corola-website/Science/329309_a_330638]
-
mare colecționar, protector și patron al artelor. Majoritatea celor 200 de tablouri colecționate de el sunt acum expuse la Muzeul Național din Varșovia. Munchenul era denumit în glumă „"Călugării"” sau „"Bavarezii atenieni"”. Între anul 1836 și primul război mondial numărul polonezilor munhenezi era de circa 600 de persoane (din care aproximativ 322 erau la studii universitare). Un loc preferat de întâlnire a fost Café Tambosi. Cei care au fondat Grupul de la Munchen au fost: Józef Chełmoński, Władysław Czachórski, Julian Fałat, Aleksander
Grupul de la München () [Corola-website/Science/329309_a_330638]
-
a Școlii de Arte Frumoase din Cracovia, incluzând aici și viitorii rectori ai academiei: Leon Wyczółkowski, Teodor Axentowicz, Jacek Malczewski, Józef Mehoffer, precum și artiștii Józef Chełmoński, Julian Fałat, Antoni Piotrowski, Jan Stanisławski, Włodzimierz Tetmajer și Stanisław Wyspiański. Filozofia Societății artiștilor polonezi Sztuka nu a fost una omogenă, ea cuprindea toate curentele de circulație ale momentului cum erau: Tânăra Polonie, neoromantism, simbolism, impresionism și Art Nouveau. Sculptura a fost reprezentată în cadrul Sztuka de către Xawery Dunikowski, Bolesław Biegas, Konstanty Laszczka, și Wacław Szymanowski
Societatea artiștilor polonezi Sztuka () [Corola-website/Science/329310_a_330639]
-
Sztuka de către Xawery Dunikowski, Bolesław Biegas, Konstanty Laszczka, și Wacław Szymanowski. Istoricul Maria Poprzecka scria că pentru moderniștii polonezi a fost un „happy hour”, deoarece tendințele dominante în arta europeană a vremii au fost perfect aliniate cu pesimismul extrem al polonezilor aflați sub dominație străină. Calitatea de membru al societății a fost foarte bine controlată, tocmai în scopul de a proteja identitatea culturală a ei. Acest lucru era deosebit de important în perspectiva faptului că polonezii se prezentau în exteriorul țarii lor
Societatea artiștilor polonezi Sztuka () [Corola-website/Science/329310_a_330639]
-
perfect aliniate cu pesimismul extrem al polonezilor aflați sub dominație străină. Calitatea de membru al societății a fost foarte bine controlată, tocmai în scopul de a proteja identitatea culturală a ei. Acest lucru era deosebit de important în perspectiva faptului că polonezii se prezentau în exteriorul țarii lor sub steagul ocupanților lor. De exemplu, cu ocazia Expoziției Internaționale de la Munchen din 1892 când s-a creat un departament polonez de reprezentare, reacția oficialului țarist al Varșoviei controlată de ruși a fost o
Societatea artiștilor polonezi Sztuka () [Corola-website/Science/329310_a_330639]
-
De exemplu, cu ocazia Expoziției Internaționale de la Munchen din 1892 când s-a creat un departament polonez de reprezentare, reacția oficialului țarist al Varșoviei controlată de ruși a fost o provocare politică. Ca urmare la Expoziția Mondială din anul 1900, polonezii din sectorul rus al Poloniei ocupate aveau ca reprezentanți doar etnici ruși. Societatea Sztuka a supraviețuit celor două războaie mondiale, numărul membrilor crescând, deoarece au aderat la ea o mulțime de artiști celebrii cum ar fi Olga Boznańska și Józef
Societatea artiștilor polonezi Sztuka () [Corola-website/Science/329310_a_330639]
-
un poster pe care a trecut numele tuturor participanților și a pus în prim-plan o imagine de cap de femeie înscris într-un cerc și cuvântul „Sztuka” înscris pe diagonală. Acest cap și inscripția a devenit emblema Societății artiștilor polonezi Sztuka. Cu ocazia Adunării Generale din data de 27 octombrie 1897, s-a ales președintele Societății în persoana lui pictorului Józef Chełmoński și comitetul format din Jan Stanisławski ca vicepreședinte, Teodor Axentowicz ca trezorier și Józef Mehoffer ca secretar. Cu
Societatea artiștilor polonezi Sztuka () [Corola-website/Science/329310_a_330639]
-
al Academiei de Arte Frumoase din Cracovia. Ca artist, Axentowicz a fost renumit pentru portretele, scenele și peisajele cu huțulii din Transilvania. s-a născut la data de 13 mai 1859 în Brașov, Ungaria (acum România) într-o familie de polonezi de origine armeană. Axentowicz s-a căsătorit în anul 1893 cu Iza Henrietta Gielgud care era mătușa lui John [Arthur] Gielgud și Val Gielgud în Chelsea, Londra. Studiază la Academia de Arte Frumoase din Munchen între anii 1879 și 1882
Teodor Axentowicz () [Corola-website/Science/329319_a_330648]
-
directorul Academiei de Arte Frumoase din Cracovia pe care a reformat-o prin aducerea de noi profesori. L-a numit, astfel pe Jan Stanisławski director la secția de peisagistică. Julian Falat a fost unul dintre membrii fondatori a Societății artiștilor polonezi Sztuka. Julian Falat se căsătorește în anul 1900 cu italianca Maria Luisa Stuckenfeld cu care a avut trei copii: Helen (viitoarea soție a actorului Igo Sym), Kazimierz și Lucian. Julian a călătorit frecvent la Zakopane și de aceea între picturile
Julian Fałat () [Corola-website/Science/329322_a_330651]
-
viața de zi cu zi a evreilor polonezi. De asemenea, a făcut o serie de desene pentru revista „Tygodnik Ilustrowany”. a trăit și a lucrat la Paris în perioada 1889 -1990 împreună cu prietenul său polonez Podkowiński. Fiind sub influența pictorului polonez Aleksander Gierymski, la Expoziția Universală din 1889 artistul primește medalia de argint pentru pictura „Targ na jarzyny na Placu za Żelazna Brama“ (). Cât a stat la Paris, Pankiewicz a fost impresionat de pictura lui Claude Monet și ca urmare a
Józef Pankiewicz () [Corola-website/Science/329300_a_330629]
-
background-color:#E9E9E9" align=right|Germani !style="background-color:#E9E9E9" align=right|Ucrainieni !style="background-color:#E9E9E9" align=right|Ruși !style="background-color:#E9E9E9" align=right|Evrei !style="background-color:#E9E9E9" align=right|Bulgari !style="background-color:#E9E9E9" align=right|Tătari !style="background-color:#E9E9E9" align=right|Polonezi !style="background-color:#E9E9E9" align=right|Ruși-Lipoveni !style="background-color:#E9E9E9" align=right|Alții Reședința județului Ovidiopol se găsea la Ovidiopol. Județul Ovidiopol era alcătuit din raioanele Balaevca, Frazfeld, Ovidiopol și Vigoda.
Județul Ovidiopol () [Corola-website/Science/328539_a_329868]
-
până la Primul Război Mondial. Sub stăpânirea austriacă, Bucovina era o provincie relativ mixtă etnic: predominant românească în sud, predominant ucraineană (sau "ruteană", așa cum se menționa în înscrisurile din Imperiu) în nord, cu un mic număr de țărani secui, slovaci și polonezi, precum și un procent de târgoveți germani, polonezi și evrei. Recensământul din 1910 a evidențiat 800.198 de persoane, din care: 38,88% ruteni, 34,38% români, 21,24% germani (inclusiv 12,86% evrei), 4,55% polonezi, 1,31% maghiari, 0
Unirea Bucovinei cu România () [Corola-website/Science/328650_a_329979]
-
Bucovina era o provincie relativ mixtă etnic: predominant românească în sud, predominant ucraineană (sau "ruteană", așa cum se menționa în înscrisurile din Imperiu) în nord, cu un mic număr de țărani secui, slovaci și polonezi, precum și un procent de târgoveți germani, polonezi și evrei. Recensământul din 1910 a evidențiat 800.198 de persoane, din care: 38,88% ruteni, 34,38% români, 21,24% germani (inclusiv 12,86% evrei), 4,55% polonezi, 1,31% maghiari, 0,08% slovaci, 0,02% sloveni, 0,02
Unirea Bucovinei cu România () [Corola-website/Science/328650_a_329979]
-
țărani secui, slovaci și polonezi, precum și un procent de târgoveți germani, polonezi și evrei. Recensământul din 1910 a evidențiat 800.198 de persoane, din care: 38,88% ruteni, 34,38% români, 21,24% germani (inclusiv 12,86% evrei), 4,55% polonezi, 1,31% maghiari, 0,08% slovaci, 0,02% sloveni, 0,02% italieni și câțiva croați, țigani, sârbi și turci. Românii erau încă prezenți în toate așezările din regiune, dar numărul lor scăzuse în satele din nord. Mulți dintre germanii bucovineni
Unirea Bucovinei cu România () [Corola-website/Science/328650_a_329979]
-
pe strada Haga nr.4 unde a avut la dispoziție un atelier luminos și un living mare, cu ferestre enorme. Ca urmare, a adoptat o linie mai fermă în compoziții dar a rămas același colorist. A vândut lucrări unor greci, polonezi, suedezi și bineînțeles, unor colecționari români. A lucrat împreună cu Barbu Nițescu o tapiserie, cu Cornel Rikman vitralii, l-a ajutat pe sculptorul Constantin Popovici să termine o comandă monumentală, a învățat mult de la Neagu Anghel, Benone Șuvăilă, profesorul Constantin Crișan
Valeriu Pantazi () [Corola-website/Science/328707_a_330036]
-
fiul său, boierii polonezi Ștefan Potocky și Samuel Korecki, oșteanul turc Hussein-aga, hanul tătar Cantemir Bei ș.a. Scriitorul a introdus și personaje ficționale cum ar fi Tudor Șoimaru și răzeșii șoimăreșteni, boierul Stroie Orheianu și fiica sa, precum și unii nobili polonezi a căror existență reală nu a fost dovedită. Primirea romanului de către criticii literari ai epocii sale a fost una elogioasă; poetul George Topîrceanu, unul dintre cronicarii literari ai vremii, îl considera a fi cel mai valoros roman istoric publicat până la
Neamul Șoimăreștilor (roman) () [Corola-website/Science/328742_a_330071]