5,162 matches
-
vor apărea: • Michel Henry, Barbaria • Suzanne Lilar, Cuplul • Edgar Morin, Gînduri despre Europa • Otto Weininger, Sex și caracter Colecția TEXTE DE FRONTIERĂ • Nichita Danilov, Apocalipsa de carton • Ovidiu Aniculăese, Cartea pentru cei mulți. Studiu cultural asupra romanului popular în America postmodernă • Andrei-Iustin Hossu, Cele trei trepte ale singurătății • Emil Stan, Cioran. Vitalitatea renunțării • Dan Stanca, Contemplatorul solitar • Valeriu Stanca, Trei Rîuri și un ocean de poezie LIBRĂRII în care puteți găsi cărțile colecției Eseuri de ieri și de azi ALBA-IULIA Librăria
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
anume aceea care sună astfel: "Convertiții sunt incomozi". Dar despre imaginea lui Steinhardt în ochii ex-coreligionarilor, ceva mai târziu. Acum, însă, să ne oprim asupra pasajului cel mai controversat din Jurnalul fericirii, dacă privim volumul lui Steinhardt din perspectiva discursului postmodern a cărui principală preocupare este ceea ce numim prin sintagma "politicaly corectness". Este vorba de secțiunea Jilava 1961 și fabrica Stăruința din Vitan (1965-1968) a Jurnalului în care Steinhardt pune problema rasismului, cu referire directă la țigani: "Rasismul este o demență
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
în vizită în România, unde depune flori și se roagă la mormintele foștilor săi torționari, decât printr-o astfel de asumare a libertății. Iată așadar perspectiva creștină asupra libertății. Libertatea e una și aceeași de când lumea. Libertățile sunt apanajul relativismului postmodern. Diferența e că libertatea pleacă dinspre individ, din dorința lui de eliberare, în vreme ce libertățile sunt exterioare individului, sunt mai degrabă niște convenții sociale normative, de unde și eșecul lor, adesea. Cei trei își dobândesc libertatea nu pentru că trăiesc în societăți care
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
am întâlnit, Cu Dumnezeu în subterană sunt mărturii ale asumării creștinismului în condiții dintre cele mai vitrege, ale curajului și ale asumării libertății în societăți în care aceasta fie e îngrădită, fie e denaturată sub forma libertăților teoretizate de discursul postmodern. Sunt mărturii adaptate vremurilor contemporane, însă cu nimic inferioare celor din primele veacuri creștine. Ba, dimpotrivă, am putea spune, deoarece acești mărturisitori au fost nevoiți și au reușit să facă față unor prigoniri mult mai subtile decât cele cărora au
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
spengleriană între cultură și civilizație, în vreme ce Steinhardt merge pe ideea de "culturcivilizație". A.S. Dacă ne referim însă la pasajul din Jurnalul fericirii Jilava 1961 și fabrica Stăruința din Vitan (1965-1968), atunci, cu siguranță, Steinhardt are o problemă cu ceea ce discursul postmodern denumește prin sintagma "politicaly corectness". G.A. Da, sigur. Nu întâmplător acest text despre țigani, datat 1965, apare pe un site al comunității rromilor din România, Steinhardt fiind acuzat de rasism. Cred că experiența din fabrica Stăruința este mai traumatizantă
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
noi s-au putut identifica pe seama evoluțiilor mai recente: naționalism legitim, manifest în limite re-onabile, pe cînd cel ilegitim nu ar ști de măsură 10. Atributele bun și rău s-au folosit în același sens11. Mai neutru pare epitetul de postmodern, la fel de echivoc ca și postmodernismul însuși 12. Uniformizării modului de viață în lumea postmodernă i se opune adesea un "naționalism cultural", ca o "megatendință" a acestui sfîrșit de mileniu 13. " Cu cît devin mai omogene stilurile noastre de viață, cu
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
re-onabile, pe cînd cel ilegitim nu ar ști de măsură 10. Atributele bun și rău s-au folosit în același sens11. Mai neutru pare epitetul de postmodern, la fel de echivoc ca și postmodernismul însuși 12. Uniformizării modului de viață în lumea postmodernă i se opune adesea un "naționalism cultural", ca o "megatendință" a acestui sfîrșit de mileniu 13. " Cu cît devin mai omogene stilurile noastre de viață, cu atît ne simțim mai legați de valorile profunde religie, artă, limbă și literatură. Pe măsură ce
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
Andreescu, Laurențiu Ulici, Dan Oprescu 33 etc. Ansamblul definește o dezbatere semnificativă nu numai pentru realitățile românești de după 1989, dar și pentru căutările impuse de nevoia unui nou echilibru geopolitic pe mapamond. Mai este națiunea o referință obligatorie pentru lumea postmodernă? Se mai poate apăra un "naționalism bun, legitim ori decent", într-un moment cînd lumea are deja o certă propensiune globalistă, viziuni mondialiste, programe integrative tot mai ambițioase? În numele acestor programe, unii recomandă să se renunțe la punctul de vedere
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
efemere. Ea nu se opune ferm participării civice și electorale, dacă e să credem sondajele care arată că participarea se relevă a fi mai elevată la aceia - care sînt cei mai instruiți - pe care sociologii îi onorează cu titlul de "postmoderni", decît la alții.419 Însă acest civism la modă acum se convertește nu doar într-o exaltare a solidarității cît, mai ales, într-un elogiu al eterogenității. Acum, cînd justificarea econo-miei naționale în maniera lui List a dispărut, civismul răspunde
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
national revival în Europe, Cambridge University Press, 1985; Camil Mureșanu, Națiune, naționalism. Evoluția naționalităților, Cluj, 1996, p.22. 11 Andrei Roth, Un naționalism "bun" și unul "rău"? Delimitări terminologice și conceptuale, în Polis, 1994, 2, p.137-152. 12 Michael Bruner, Postmodern nationalism among University Students în Texas, în Canadian Review of Studies în Nationalism, 20, 1993, 1-2, p.35-44. 13 John Naisbitt, Patricia Aburdene, Anul 2000. Megatendințe, Bu-curești, 1993, p.124-126. 14 Ibidem, p.126. 15 Marin Aiftincă, Universalism și naționalism
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
rare decât în alte genuri de proză. Puțini scriitori români au cultivat epistola ca literatură, ca artă literară, deși, în secolul al XIX-lea, un Ion Ghica, spre a da un exemplu de notorietate, a ilustrat eclatant posibilitățile speciei. Sensibilitatea postmodernă este mai receptivă la acest fenomen, dar în practica literară din ultimii ani remarcăm literaturizarea deliberată, mistificatoare a epistolei, care-și pierde astfel autenticitatea, prospețimea, relevanța existențială. Cele mai fascinante epistolare sunt acelea în care viața, trăitul glisează insesizabil în
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
intervenția acesteia, "fiindcă prin stelele de prima mărime îngerii priveau indiferent". Caracterizarea stelelor transformă universul într-un fel de bazar în care totul este cântărit, categorisit după criteriile comerțului, suntem aici poate mai aproape ca niciodată de obsesia civilizației postindustriale, postmoderne. Nici obsesia jocului nu lipsește, jocul de șah îl înlocuiește aici pe cel al marionetelor, dar semnificația rămâne neschimbată "se găseau nenumărate ființe albe și negre ca pionii de șah/ unde Moartea își sculpta profilul pe fiecare din fețe". Pionii
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
poemul lui Geo Dumitrescu, Biliard, care sugera transformarea întregii lumi și a eului creator într-un joc. Poezia este text fabricat, ne amintesc albatrosiștii, ceea ce presupune existența unui păpușar după dorința căruia se ordonează piesa de teatru. Tehnicile anunță literatura postmodernă din a doua jumătate a secolului al XX-lea. Se utilizează, într-o manieră poetică, modalități pe care le foloseau și prozatorii europeni pentru a sugera construcția de hârtie, fantoșă specifică ficționalului - fie metafora magicianului ca la John Fowles, fie
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
acestora. Poezia sentimentală a clarului de lună pare să fie de departe favorită în refacerile parodice. Ei i se opune o imagine a lunii dezmățate. Inclusiv imaginea lumii ca spectacol este reluată și ironizată, e poate aici ceva din spiritul postmodern, "Luna, obeză și colerică, se dezbrăca pentru noapte./ Părea că se ține acolo un dialog cu calmă disperare;/ îmi venea să strig ca de la galerie:/ - Mai tare, pentru Dumnezeu, mai tare!..." Aspectul de dramă de mahala se opune astfel seriozității
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
ai râs (acum un an!)". Ezitările exprimă nedefinitul din existența umană, dar sunt și replică ironică la adresa poeziei certitudinilor, a oamenilor care se cramponează de existența unor adevăruri absolute. Conștiința că subiectul abordat nu e nou îl apropie de viziunea postmodernă, se simulează însă inocența, prin ezitări, ambiguizări. Textul dă impresia că este compus din replici date cuiva, frânturi dintr-un posibil dialog, " Nu, somnul ar fi un criminal acum". Interogațiile ironizează și ele limbajul nobil al textelor poetice și propun
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
la textele de tip Decor. Textul ca și universul exterior devine și el spațiu de joacă, retorismele sunt voit evidențiate tocmai pentru a face cu ochiul, tehnica se apropie mult de cea a lui Caragiale, cel atât de apreciat de postmoderni. În consecință, avantextul sau paratextul are tendința de a sublinia distanțarea aceasta autoironică și parodică, ca în Noiembrie patetic. E aceeași dizolvare și aici, sugestie a distrugerii lumii și a literaturii deopotrivă. Nimic nu rezistă, nimic nu capătă persistență în
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
să se intenționeze destructurarea lumii într-atât încât să redea universul tulbure al inconștientului, ci, mai degrabă, să se creeze impresia de lume absurdă, ieșită din tiparele mentalității comune). E aici o încercare de reînnoire a imaginarului poetic, în spirit postmodern, lumea nu se schimbă, sentimentele umane sunt și ele aceleași, poetul nu are un material nou pe care să-l prezinte publicului, ceea ce poate să facă este să apeleze la clișee deja cunoscute, subliniindu-le banalitatea, vulgaritatea de multe ori
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
fără modificări semnificative care poate s-ar fi produs dacă ei ar fi putut beneficia de feedbackul care se realizează în urma contactului creației cu publicul cititor. Totuși ei sunt cei care au intuit schimbările fundamentale pe care le operează spiritul postmodern în modul de înțelegere a lumii și a literaturii, schimbări care se vor reflecta în literatura română contemporană. 3. Sub zodia incertitudinii Pierderea certitudinilor este mult mai evidentă în postmodernism decât în oricare altă epocă literară. Ihab Hassan identifica, printre
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
în puterea umană de a o cunoaște în totalitate duce și la tratarea ei ca pe un imens text, o imensă ficțiune, de aici atât fragmentarismul cât și autoreferențialitatea poemelor ce caracterizează postmodernismul: "desubstanțializarea lumii fiind una din trăsăturile viziunii postmoderne, efortul acestei literaturi se îndreaptă spre omogenizarea prin cumul, prin aglomerare, prin suprapunere. Retorica, practica textuală egalizează totul și nu întâmplător imaginea de panoptic e foarte des întâlnită. Fragmentele de real capătă sens doar în procesul descrierii (povestirii), singurul mod
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
dat în poezie cu o grenadă"" (Cântec pe hârtie, Constant Tonegaru), fără ca acesta să se autonomizeze complet și să se transforme el însuși în personaj al textului. Geo Dumitrescu este poate cel care se apropie cel mai mult de dialogurile postmoderne pe această temă (rădăcinile trebuie însă căutate și într-un caz și în celălalt în poezia avangardei): "La dracu! Ei bine, nu sunt singur!/ Ei bine, dacă vreți cu tot dinadinsul,/ nu sufăr, nu e toamnă,/ nu e nici lună
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
chiar și titlurile noii creații poetice: Strada Castelului 104, Lecțiile deschise ale profesorului de limba franceză A.M. sau Budila-Express, fapt pe care îl remarca și Liviu Clement: "Refuzînd solemnitatea metaforică, care mizează pe sugestie, ambiguitate și revelația eului originar, poetul postmodern, aparținând anilor '80 (optzecismului) sau ‛90 (nouăzecismului), își numește volumele Faruri, vitrine, fotografii, Strada castelului 104, 1, 2, 3..., Cîntece de trecut strada, La fanion, Pantelimon 113 bis, garsoniera 49 etc."251. Nu e o poezie a faptului divers propriu-zis
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
liniștea să amenințe ca o armă". Pretutindeni, la Geo Dumitrescu, regăsim aceeași tratare ironică a clișeelor poeziei de meditație, a tradiției interogațiilor existențiale: Cine oftează/ visând pe-al nemuririi bolovan?" Lumea văzută ca intertext, criza apropiată de cea a spiritului postmodern, sub presiunea unei civilizații sufocante se regăsesc și în versurile lui Ion Caraion: "Orașele reci/ au intrat pe ferestre în biblioteci/ și până în ziuă au ars într-o ladă." (Oxidare). Poezia pe cale de a se constitui devine temă și în
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
structuri lirice prin prelucrarea lor la nesfârșit (textul face trimitere la poetica simbolistă, refuzată însă: "De-atuncea nici/ fantome mari să trecă nu vor/ ținând de mâini fantomele mai mici.") și singura modalitate de recuperare a lor este, în manieră postmodernă, introducerea acestora într-un text dialogic, ironic și parodic. Tratarea ironică se regăsește la Constant Tonegaru aproape de fiecare dată când se abordează una din temele considerate multă vreme serioase, așa se procedează cu spleenul, cu motivul dublului, în fond cu
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
se-nclina, spunea: "Îndurare" -/ pudic acoperit cu afișe, parcă de vânt descheiat/ răspândea nasturi cu scuturări rare". Modernismul, observa Mircea Cărtărescu, cultivase și el ironia, dar, în postmodernism, ea se generalizează, devenind chiar un "principiu constructiv" al textului poetic. "Iluzoriul postmodern, tocmai în calitatea lui de irealitate, este ironic, implicând strategii ludice mergând de la pastișă la glosolalie, de la autocitare la intertextualitate. Postmodernul nu creează, ci mimează, ia în derâdere, fandează. Nu există pentru el valoare stabilă și inatacabilă"254. Poezia sentimentală
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
mergând de la pastișă la glosolalie, de la autocitare la intertextualitate. Postmodernul nu creează, ci mimează, ia în derâdere, fandează. Nu există pentru el valoare stabilă și inatacabilă"254. Poezia sentimentală devine cel mai adesea o țintă a textelor parodice atât la postmoderni: "dar, vai! steaua galbenă nu a răspuns acestei chemări" (Poema chiuvetei, Mircea Cărtărescu), "Ah, -/ dacă aș avea și eu sentimente, -/ măcar dacă aș avea și eu sentimente - spuse păduchele!" (Șine de tren, vieți paralele, Traian T. Coșovei), cât și la
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]