5,048 matches
-
chipul lui Jack când îi povestise cum Virginia Woolf făcuse pipi în ziar. Și își dădu seama ce forță incredibilă avea dragostea, puteai să vezi pe cineva într-o situație dintre cele mai stânjenitoare și, cu toate astea, să-l prețuiești și mai mult. Ca o confirmare, Fran simți cum i se învârte stomacul, reamintindu-i felul în care-l pusese la încercare bând sangria, și trebui să se repeadă la baie. În timp ce vărsa restul de vin, suc de portocale și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
o pastilă pe care uitai s-o iei, un prezervativ nefolosit, și acel moment banal, trecut cu vederea, marca începutul unei noi vieți. Te voi iubi, micuțule, se trezi promițându-i. O să-mi răscumpăr greșeala, sincer. O să fii dorit și prețuit. — Ați dori o fotografie? întrebă tânăra. Îi întinse lui Fran un instantaneu neclar, fantomatic. Dar acolo, ca și pe ecran, se zărea conturul limpede al unei mici ființe umane. Fran strânse imaginea la piept. — Bun. Vocea blândă a persoanei de lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
moșule, răspunse Niță, care om nu pătimește? Eu fără de părinți m-am trezit pe lumea asta. Am crescut prin ușile oamenilor; unii m-au bătut, alții s-au uitat cu milă la mine. Ș-apoi așa am învățat eu a prețui pe omul cel cu inimă bună; acela are în inima lui dar de la Dumnezeu. Și am crescut slujind. Și ce să spun? cu credință am slujit. Am umblat la apa Prutului, la apa Jijiei, ș-am auzit că mai este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și mai în vârstă; de aceea fata lui Jipa niciodată nu îndrăznise a-i spune decât „dumneata“ și se purta cu el foarte supusă și la locul ei, ca una ce-și amintea cuptorul pe care crescuse și înțelegea să prețuiască binele în care avusese norocul să intre. Altfel viața ei părea a curge liniștită. Cu întoarcerile pripite, căutăturile crunte și fornăiturile lui Alexa, se obișnuise. Ba râdea pe ascuns, întorcând capu-ntr-o parte și ducând mâna în gură, când vedea bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
azi dimineață. Mi-a spus Rița unde îți strălucesc ochii. —Ei și ce dacă ți-a spus Rița? Apoi, nene Gogule, putea Rița să-mi spuie ori să nu-mi spuie, că eu de mult te cântăresc și te-am prețuit. Ajunge-mi nasu tău cât securea taichii, și nu-mi mai trebuiesc urechile tale cât lacatele de la pivnițele împărătești. În gura dumnitale ar intra barca lui uncheșu Mitrea, dar nu poate de dinți găunoși. Să dea Dumnezeu și Maica Domnului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
care nu ne mai numărăm secolele, am trecut dincolo de gluma și anecdota dumneavoastră. Fără îndoială că cel mai bun semn al civilizației nu e tunul, nici trinitroglicerina, ci o vorbă de duh. Cei care au avut strămoși în epoca piramidelor prețuiesc mai mult săgeata de aur a inteligenței. Binevoiește, rogu-te, a gusta din acest vin dulce din locul unde se află mormintele părinților mei și ascultă o ghicitoare pe care mi-a propus-o un uncheș al meu, când eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de la roabe la robi, de la slujitori la demnitari, de la Divan-Yolù la Arz-Odasî, au început a umbla vorbe și presupusuri care arătau pe șahzadè Mustafa uneltind în vilaietul său din Asia. Șahzadè Mustafa avea trupe puternice în Amasia și ienicerii îl prețuiau ca pe un mare viteaz. Bizuindu-se pe credința și dragostea oștenilor, Mustafa avea deci intenția să dărâme din scaun pe părintele său Soliman. De ce-i tăcut și mâhnit în astă sară domnul meu? întrebă sultana-doamnă. A primit vești neplăcute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
La Istambul vremea e bună și liniștită? Aș putea să-ți spun că-i bună, șahzadè, răspunde vizirul, însă n-aș grăi adevărat dacă ți-aș spune asta. Știi că-mi ești drag și că vechii slujitori ai împărăției te prețuiesc ca pe o piatră rară. — Atunci s-așteptăm să se facă vreme bună, a răspuns coconul împărătesc. Deocamdată îmi priește mai bine la Amasia. Rustem și-a pipăit grumazul. — Deși partea aceasta a ființii mele e în primejdie, a râs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
o seară nu voi sta chiar în fotoliul de răchită al Bătrânului. Fii pe pace, te voi invita prin Francisc să ne vizitezi. Îi voi șopti Bătrînului: "Chemați-l pe doctorul Dinu aici, vă rog. Faceți-mi acest hatâr. Vă prețuiește, dealtfel, foarte mult și ar merita să-l cunoașteți."" Dinu mă privea, jumătate amuzat, jumătate speriat. Sper că n-ai să faci una ca asta." "Dar de ce nu?" "Pentru că te rog", zise el serios, uitîndu-se la mine cu admirație. Pe
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
cu toate simțurile, instigate de furtună, în delir. Întreg sufletul îi vibra, iar trupul i se transforma într-un cântec. Pâlpâia ca o flacără surescitată și după fiecare furtună rămânea parcă istovită, cu nervii arși. Și dacă la Marta am prețuit calmul, întîlnirea cu Laura mi-a dat o altă optică asupra furtunilor. Fiecare dragoste cu pedagogia ei. Dar și aici și-a spus cuvântul păcatul meu originar. Într-o zi am izbucnit iritat: "Curaj? Se bălăcesc și ei în furtună
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
vorbă, am sărit imediat. Eu voi fi un simplu executant. I-am spus că un proiect atât de măreț ar fi avut nevoie de dalta unui Michelangelo. Păcat că nu trăise în vremea lui Michelangelo. Trăia în vremea mea. Dar prețuiam cum se cuvenea faptul că-mi încredințase mie o asemenea misiune. Dacă eram onorat? Doamne! Eram strivit de atâta onoare! Și nu vroiam să-l dezamăgesc. ― Bei ceva, domnule sculptor? mă întrebă el brusc și m-am grăbit să zic
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
schițat doar o încercare de a face lucrul acesta. Unul din colegii de clasă, secretarul UTM, mi-a pătruns, se pare, gândul și a ținut să-mi spună, cât de colegial și de prietenește s-a priceput el, că mă prețuiește mult pentru că sunt un băiat deștept și învăț bine și că i-ar părea rău ca organizația noastră să ia unele măsuri împotriva acelora care se lasă antrenați și atrași de religie, de misticisme... că, Dumnezeu nu există, el este
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
În loc de concluzii Dacă treci pragul în lumea tăcerii, a liniștii acceptate cu simplitate, descoperi oameni ca toți ceilalți, numai că simțul lor auditiv nu-i ajută la nivel optim. Și .... poate că noi ar trebui să înțelegem, să învățăm să prețuim mai mult ceea ce deja avem și știm.
Didactica limbii ?i literaturii rom?ne ?n ?coala cu deficien?e de auz by C?t?lina Costandache () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84365_a_85690]
-
sub cine știe ce pretext ridicol. Aștept să vină ziua în care mă vor târî într-o închisoare cu aer condiționat și mă vor lăsa acolo, sub lumini fluorescente și tavan izolat acustic, să plătesc pentru faptul că am disprețuit tot ceea ce prețuiesc ei în micile lor inimi de latex. Ridicându-mă cât sunt de înalt - un spectacol în sine - am privit în jos spre polițistul care m-a jignit și l-am zdrobit cu o observație pe care din fericire nu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
nedându eu nici un ban chirie... m-au apucat cu judecată ca ori să plătesc... ori să ies din dughene afară” --Și unde-i pricina de cârteală? --Păi spune bietul om: “Am deșărtat dughenile și cerând eu judecată ca să mi să prețuiască dughenile ș-au trimes în doo rânduri vornici de poartă... și neputându-ne învoi din prețul dughenilor în trii rânduri am ieșit la giudecata Divanului”. --Până aici nu văd pricină care să te facă cârtitor. Nu are decât să aștepte
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
de viespe. Și-a dus involuntar mâinile la sâni, apăsându-i în neștire. Țiganca își frământa mâinile. --Dragule, băgat-ai de seamă că cele două ființe aici de față, Zâna, așa cum ai numit-o în visele tale, și Sevastița, mult prețuite de mine, te-au îndrăgit din prima clipă când te-au văzut. Așa că te rog ca atunci când va veni timpul... s-o iei pe Zâna cu tine, iar Sevastița va rămâne pe lângă mănăstire, așa cum a stat o viață. Voi veți
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
un așa belșug de lapte, încît vor mînca smîntînă, căci cu smîntînă și cu miere se vor hrăni toți cei ce vor rămînea în țară. 23. În ziua aceea, orice loc care va avea o mie de butuci de viță, prețuind o mie de sicli de argint va fi lăsat pradă mărăcinilor și spinilor: 24. vor intra acolo cu săgeți și cu arcul, căci toată țara nu va fi decît mărăcini și spini. 25. Și toți munții lucrați cu cazmaua acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
nu te va aprinde. 3. Căci Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău, Sfîntul lui Israel, Mîntuitorul tău! Eu dau Egiptul ca preț pentru răscumpărarea ta, Etiopia și Saba în locul tău. 4. De aceea, pentru că ai preț în ochii Mei, pentru că ești prețuit și te iubesc, dau oameni pentru tine, și popoare pentru viața ta. 5. Nu te teme de nimic, căci Eu sunt cu tine, Eu voi aduce înapoi neamul tău de la răsărit, și te voi strînge de la apus. 6. Voi zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
și răsplata Mea la Dumnezeul Meu. 5. Și acum, Domnul vorbește, El, care M-a întocmit din pîntecele mamei ca să fiu Robul Lui, ca să aduc înapoi la El pe Iacov, și pe Israel, care este încă împrăștiat; căci Eu sunt prețuit înaintea Domnului, și Dumnezeul Meu este tăria Mea. 6. El zice: "Este prea puțin lucru să fii Robul Meu ca să ridici semințiile lui Iacov și să aduci înapoi rămășițele lui Israel. De aceea, te pun să fii Lumina neamurilor, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
Al șaptelea cer Îl atingi doar cu gîndul, căci acolo este numai lumină și beatitudine. Iar beatitudinea nu-i este dată muritorului.“ „Gata cu filosofia“, zise un ucenic al lui Petru. „Măcar să atingi norul acela, atunci vom ști să te prețuim ca pe Nazarinean.“ Vestea ajunse pînă la capătul satului cu măslini rămuroși, că avea să se petreacă ceva neobișnuit, flecarul ăla avea să-și arate măiestria de fachir, drept care lumea se adună iar. „Vezi, să te Întorci degrabă“, i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
aproape și tocmai acea apropiere, adierea morții la gîtu-i dezgolit, Îi denatura imaginea realității, așa cum un astigmatic, cu cît se apropie mai mult de obiecte, cu atît le vede mai deformat. Ceea ce Îl preocupa acum - căci În lumea sa era prețuită nu numai o existență onorabilă, ci și o moarte onorabilă - era să-și păstreze demnitatea care se pretindea unui Esterhazy În astfel de momente. Își petrecuse noaptea În stare de veghe, dar cu ochii Închiși, cu respirația stăpînită, Încît străjerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
de Europa și-ntru virtute ai murit.“ — Aceasta a fost, În mare parte, ideea lui Tennyson, s-a auzit vocea conferențiarului. Cântec Într-o vreme a ordinii de Swinburne ar fi putut foarte bine să fie un titlu de Tennyson. El prețuia ordinea, opunând-o haosului, risipei. În sfârșit, inspirația lui Amory a rupt zăgazul. A mai Întors o foaie și a scris viguros toate cele douăzeci de minute ce mai rămâneau din ora de curs. Pe urmă s-a dus la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
așa că era pregătit pentru criză. Pe cuvânt dacă nu cred că totu-i o abureală, deși am impresia că le oferă o oarecare alinare spirituală celor de acasă și poate să-i determine pe tați și pe mame să-și prețuiască mai mult copiii. O religie care produce crize este, În cel mai bun caz, lipsită de fermitate și de valoare, cred eu. Cred că pentru fiecare om care l-a descoperit pe Dumnezeu, alți patru au descoperit Parisul. Dar noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
este că am fost supus față de tata și față de unchiul. Întotdeauna am fost încredințat că singura mea însușire de seamă este putința de a îndura orice întocmai ca țăranii, fără să mă răzvrătesc. Poate că seniorul Ishida a binevoit să prețuiască la mine tocmai această răbdare de fier.” Copilul se răsuci în somn. Samuraiului nu voia să se despartă de familia și de valea sa. Pe nesimțite, valea ajunsese să însemne pentru el ceea ce înseamnă cochilia pentru melc. Acum era smuls
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
este la rândul său stăpân peste câte un mic domeniu în munți. Poate că Stăpânul a ales pentru această misiune niște războinici de rang mijlociu în locul unor oameni de seamă influenți de la castel din cauză că nobilii japonezi nu obișnuiesc să-și prețuiască solii. Însă mie îmi place mai mult așa, pentru că nu mai trebuie să le dau ascultare în tot ce-mi poruncesc și pot să mă port după bunul meu plac. O dată vicarul iezuit Valignano a trimis la Roma ca soli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]