4,664 matches
-
au arătat o corelație între aflatoxina B1 cu mutații ale genei de supresie tumorală p53 și CHC, la persoanele infectate cu VHB [87]. Reglementările aduse în distribuirea alimentelor contaminate cu aflatoxină și în stocarea alimentelor, în condiții care să prevină proliferarea mucegaiului, au condus la reducerea expunerii la aflatoxină în populație, în regiunile endemice [53]. Apa contaminată Consumul de apă de suprafață poate să confere un risc pentru CHC, spre deosebire de apele de adâncime. Apele de suprafață pot fi populate cu alge
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Simona Vălean () [Corola-publishinghouse/Science/92124_a_92619]
-
limbajul retoric în calitate de „specializări” ale limbajului natural” (idem: 134). 1.1. Limbaj natural - limbaj specializat - limbaj artificial Limbajul natural este pus, de obicei, în opozitie cu limbajul artificial. În timp ce limbajul natural este „caracterizat printr-o bogăție de sensuri care determină proliferarea interpretărilor”, limbajele artificiale sunt „angajate pe linia preciziei și exactității și dotate cu o anumită <<univocitate interpretativă>>, primul existând din „rațiuni de ordin comunitar (necesitatea comunicării în actele de cooperare în grup)”, ultimele apărând din „rațiuni logico-epistemice” (Sălăvăstru, 1995:133
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
spirit atic/ spirit asiatic -, trecând prin operele unor scriitori emblematici precum Dimitrie Cantemir, Mihai Eminescu, Mateiu I. Caragiale, Emil Botta, Pascal și Dante. Palimpsestul vizează, în modul în care îl concepe și utilizează I., o secretă căutare a identității, o proliferare și aglomerare a sensurilor care să dea naștere, prin implozie, „soarelui negru” alchimic, acelui „sens ascuns” la care trimit textele obscure ale lui Heraclit. Analiza prozei lui Mateiu I. Caragiale este exemplară în această perspectivă: estetica scriitorului este o estetică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287580_a_288909]
-
sens/joc secund, sens care, supradeterminându-le în mod secret pe toate celelalte, „transpare”, paradoxal, în trăirea simplității și limpezimii naturale ca „artificiu”. Început ca analiză a unui text de doar câteva pagini (e vorba de proza Remember), palimpsestul critic urmărește proliferarea vertiginoasă a sensurilor în deschideri succesive din ce în ce mai vaste, care ajung inevitabil la fundamentele esteticii și la raporturile acesteia cu celelalte categorii axiologice. Cercul lui Hermes (1998) distilează straturile succesive ale palimpsestului - figurile proteice, manifestate în durată cronologică, ale comprehensiunii - în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287580_a_288909]
-
teorii mai generale. Nu este foarte surprinzător că savanții au crezut că găsesc în istoria științei a lui Kuhn o descriere adecvată a situației lor. Kuhn vorbește de o dispută a paradigmelor în vremuri de criză, care se caracterizează prin: proliferarea teoriilor concurente, dorința de a încerca altceva, exprimarea explicită a nemulțumirii, recursul la filosofie și punerea în discuție a fundamentelor. În ciuda propriilor îndoieli ale lui Kuhn (vezi capitolul 12), ideile sale au fost aplicate în multiple feluri științelor sociale. Așa cum
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
și modul general de a înțelege sfîrșitul războiului rece. Pro-blemele principale nu sînt relațiile sociale, schimbările interne sau legitimitatea, ci vechea politică teritorială și amenințarea puterilor nucleare din Lumea a Treia. Pericolul nu este dezbinarea internă și amploarea naționalismului, ci proliferarea armelor nucleare. Paradigma înțelegerii viitorului politicii mondiale nu mai era căderea Zidului Berlinului, ci războiul pentru Kuwait. Dezbaterile recente cu privire la noul tip de relații internaționale de după războiul rece oferă o bună ilustrare a felului în care asumpțiile realiste sînt încă
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
neoliberalii de astăzi, cinici și necruțători, considerau cel puțin că nu ar putea exista o economie de piață fără reguli. Aceasta nu e o diferență neînsemnată. De fapt, o economie fără reguli nu poate deveni altceva decât un sistem de proliferare a corupției, iar noi azi știm bine că producerea bogăției fără reguli generează mai înainte de toate inegalitate și „inegalitatea este nefastă, degradează societatea din interior”. În plus, când diferențele materiale încep a se arăta, se întâmplă că „începe să crească
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
să învingem pe deplin corupția. Acest aspect al ambiguității este pus la încercare, în mod vizibil, de o listă interminabilă de cauze. Pe scurt: încă de la Tacit, sunt indicate prea multele legi ineficiente, din punct de vedere al conținutului concret; proliferarea unei anumite cazuistici judiciare determină aplicații critice, incertitudini ale pedepsei, cu riscul covârșitor al prescrierii; lipsa formării funcționarilor pentru garantarea transparenței tranzacțiilor, în special a lucrărilor complexe; birocrați cu prea multă discreție administrativă; prezența frecventă a consultanților externi; insuficiența fondurilor
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
din spațiul politic este interdiscursivitatea, raportarea la acte discursive anterioare, ale altora sau ale aceluiași locutor. Palimpsest al performărilor discursive precedente din câmpul politicii, limbajul politic obligă emitentul la raportarea constantă la contextul discursiv, cu atât mai mult cu cât proliferarea media face transparentă fiecare înscriere la cuvânt, influențând opinia publică. b) Dramatizarea. Impactul media a condus la dramatizarea actelor discursive de pe scena politică: orice manifestare discursivă este amplu gestionată, cuvintele sunt atent selecționate, fiecare tăcere are rolul ei atent calculat
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
cu a vorbi despre știința puterii, a puterii de a lua decizii, iar limbajul politicii nu este altceva decât limbajul puterii de a lua decizii sau de a le modifica, constituind un spațiu de manifestare a verdictelor și sentințelor, al proliferării regulilor, al știrilor controversate, al comentariului și al dezbaterii 46. Relația dintre funcția politică și limbaj suscită cel puțin două întrebări: Care sunt efectele funcției politice a limbajului? și Care sunt mecanismele pe care le angajează limbajul în îndeplinirea funcției
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
comunicare și verbalizarea excesivă a fiecărui eveniment, specifice "societății transparente"52, obligă oamenii politici la acoperirea discursivă a actelor politice pe care le desfășoară și la eficientizarea manifestărilor verbale, printr-o permanentă raportare la parametrii contextuali ai situației de comunicare. Proliferarea posibilităților de informare conduce la disoluția unei imagini unice asupra realității, locul univocității referențiale fiind luat de cel al pluralității: nu mai există o realitate univocă, ci există multiple imagini ale acestei realități, lecturi din perspective diferite și cu efecte
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
între solemnitate și familiaritate"81. În epoca noastră, remarcăm evoluția limbajului politic spre informal, spre colocvial, spre simplificare excesivă, elemente specifice discursului populist. Tendința de clișeizare, de utilizare intensă a formulelor fixe prestabilite, adoptarea unor structuri sintactice reiterative, preluarea și proliferarea unor simboluri și metafore predilecte sunt trăsături care transformă limbajul politic într-un tip de artefacte apt să slujească intereselor omului politic și care nu solicită din partea auditoriului decât actualizarea semnificațiilor pe care practica discursivă le pune în legătură cu aceste semne
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
oculta dimensiunea pragmatică a acestuia. Mai mult decât în celelalte domenii de cunoaștere, în domeniul juridic "a vorbi" înseamnă "a acționa", iar forța ilocuționară și mecanismele implicite statornicesc cadrul instituțional al comunicării între indivizi. Limbajul juridic este terenul propice al proliferării enunțurilor performative, pentru că emitentul unui astfel de limbaj are autoritatea care face operaționale astfel de enunțuri. În domeniul comunicării juridice, "limba devine, dintr-un instrument pasiv de reflectare (sau de interpretare) a realității extralingvistice și, eventual, de influențare a interlocutorului
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
a lumii. În cadrul limbajului politic, enunțurile asertive sunt modelate de ideologia emitentului politic; b) directive (a ordona, a sfătui etc.): vizează modificarea comportamentului interlocutorului; c) promisive (a promite, a jura): urmăresc corespondența lumii la cuvinte. Campaniile electorale constituie terenul propice proliferării enunțurilor promisive; d) expresive (a mulțumi, a felicita etc.); e) declarative (a deschide o ședință, a declara etc.): instituie o stare de lucruri, descriind-o în același timp. John R. Searle distinge constrângerile propriu-zis lingvistice, care guvernează performarea unui enunț
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
protagonist trebuie să cuprindă atâta informație câtă este necesară; contribuția fiecăruia nu trebuie să cuprindă mai multă informație decât este necesară. În cazul limbajului politic, asistăm frecvent la eludarea acestei maxime, atât prin lipsa unor conținuturi informative, cât și prin proliferarea unor clișee lingvistice, în strânsă legătură cu ideologia pe care o împărtășește emitentul; b) maxima calității impune ca locutorii să spună numai ceea ce cred că este adevărat și să nu afirme ceea ce nu pot dovedi. Omul politic este mai puțin
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
capitol intitulat Poetica publicisticii eminesciene, în care surprinde filiațiile dintre scrisul artistic și cel jurnalistic, constantele și ineditul expresiei gazetărești. Interesul comentatorilor pentru Eminescu-publicist este motivat de regulă de rațiuni exterioare literaturii, subliniază Monica Spiridon 190, și acest lucru favorizează proliferarea unor comentarii reducționiste, ideologice, care denaturează receptarea gândirii politice eminesciene. Operând o lectură în paralel a beletristicii și publicisticii eminesciene, Monica Spiridon identifică un spațiu de convergență, de interferențe, care obligă la conceperea în complementaritate a celor două dimensiuni ale
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
critice a publicisticii eminesciene a înregistrat de-a lungul timpului atitudini variate. Atunci când nu face obiectul unor interpretări în marginile textelor, articolele jurnalistului oferă prilejul unor anexări ideologice generate de obiectivele de legitimare ale autorilor. O tendință manifestă constă în proliferarea unor judecăți de valoare radicale (reacționarism, antisemitism, naționalism extremist ș.a.), generate, în mare parte, de eludarea orizontului istoric al epocii eminesciene. În zilele noastre, remarcăm eforturile unor interpreți de a reabilita imaginea jurnalistului prin demersuri analitice integratoare, care raportează limbajul
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
denumească noile realități ale timpului. Limbajul politic al epocii trădează încă semnele retoricii pașoptiste, marcată de patosul exprimării, o "retorică de amvon"493, care abundă în cuvinte și metafore religioase, cu finalități persuasive. Dincolo de amestecul de vechi și nou, de proliferarea unor clișee de expresie și de conținut, care obligă discursul politic al acestei perioade să intre într-un fel de pat procustian, remarcăm eforturile de înnoire, de modernizare și de specializare a mijloacelor de exprimare specifice limbajului politic al epocii
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
se configurează două atitudini dominante de interpretare: pe de o parte, atitudinea encomiastică, de supralicitare a scrisului jurnalistic eminescian 511, de cealaltă parte, atitudinea denigratoare, de contestare a oricărei valori publicisticii poetului 512. Pe lângă cele două tendințe extreme, se înregistrează proliferarea unor interpretări ideologizante care, pe baza unor excerpte tendențioase din corpul articolelor, încearcă să demonstreze afilierea jurnalistului la diverse grupări politice 513. În acest sens, Eminescu a fost revendicat pe rând ca marxist, legionar, comunist, conservator, liberal și lista continuă
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
semnificații ale mesajului jurnalistic. Utilizarea modelului hexadic a impus, pentru început, raportarea limbajului obiect la orizontul receptării publicisticii eminesciene. Analiza relațiilor pe care le întreține receptarea cu celelalte coordonate ale hexadei a favorizat identificarea cauzelor care au determinat anexarea și proliferarea unor judecăți de valoare radicale în legătură cu gândirea politică eminesciană. În acest sens, eludarea micro și macro-contextului social, politic și istoric al epocii eminesciene a constituit cadrul formulării unor interpretări excedentare, Eminescu fiind acuzat pe rând de reacționarism, antisemitism, naționalism extremist
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
aglomerarea mai multor foliculi, se formează focare de degenerescență cazeoasă. Această porțiune a peretelui este bogată în bacili Koch. Spre deosebire de abcesul cald, în abcesul rece membrana limitantă nu constituie o zonă de apărare a organismului, ci reprezintă o zonă de proliferare activă, tuberculigenă, după cum arăta Lannelongue. Astfel definiția corectă a abcesului rece ar fi că este: un tuberculom ramolit în centrul său ce conține puroi și resturi cazeoase, dar care continuă să evolueze prin periferia sa care conține foliculii tuberculoși activi
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Conf. Dr. Nicolae Dănilă () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1186]
-
din celule plasmatice și limfocite, aspectul său putând fi folicular, amintind de foliculul tuberculos (spre deosebire de acesta, în cazul sifilisului foliculul are o topografie caracteristică, esențial vasculară). Leziunea vasculară este întotdeauna deosebit de intensă și se caracterizează prin tumefierea celulelor endoteliale și proliferarea celulelor țesutului adventicial, care se amestecă cu celulele infiltratului. Necroza rezultă din degenerescența elementelor celulare din mai mulți foliculi adunați în noduli. Necroza dă naștere unei substanțe amorfe, albicioase, cu aspectul de castană crudă. Această masă necrotică, ramolindu-se, dă
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Conf. Dr. Nicolae Dănilă () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1186]
-
Andreas Huyssen 44 consideră că postmodernismul își are originile în mișcarea cultural-critică a New York-ului anilor 1960, de unde ar fi fost preluat de către teoreticienii europeni în 1970. Perioada 1970-1980 ar fi fost astfel marcată de o dezvoltare și de o proliferare a teoriilor postmoderne în mai multe domenii, dintre care arhitectura cunoaște o evoluție aparte, iar lucrările lui Charles Jencks diseminează cu succes noile idei legate de stilul eclectic și populist al arhitecturii postmoderne. De asemenea, autori precum Daniel Bell, Fredric
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
a semnului i se pare complet "idealistă". De altfel, Baudrillard va dezvolta conceptul de "sémiurgie"62, care în înțelesul de artă a creării unor noi semne și sisteme de semne se opune semioticii, dar și retoricii, "semiurgia radicală" producția și proliferarea semnelor conducând la o societate a simulărilor guvernate de hiperrealitate. Sémiurgie duce la colapsul distincțiilor, la volatilizarea referinței, precum și la lipsa sensurilor, alăturându-se unui întreg cortegiu de "morți" a socialului, a marxismului, a economiei politice etc. În aceeași ordine
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
distinctă a scriiturii, ea subevaluând referențialitatea limbajului și potențând spațiul intertextualității. De asemenea, se manifestă la acest nivel strategia antilimbajului care acționează asupra limbajului standard prin procedeul relexicalizării (utilizarea unui termen standard cu un sens special, nonstandard) și al superlexicalizării (proliferarea sinonimelor totale sau parțiale)240. 3.2.1. Scriitură și scriere Termenul francez écriture ridică, cel puțin din perspectiva unei traduceri adecvate în limba română, o serie de dificultăți. Astfel, avem cel puțin trei modalități de echivalare a cuvântului: prin
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]