5,549 matches
-
și să-și piardă mințile. Dallas-ul, printre filmele copilăriei și adolescenței mele, saga interminabilă cu petroliști, a configurat imaginea despre capitalismul texan la întregi generații de gospodine, iar în 1981 aveam și noi un western brînzetti cu sos de petrol, Pruncul, petrolul și ardelenii, în regia lui Dan Pița. Realizat după romanul Oil (1927) al socialistului Upton Sinclair, filmul lui Paul Anderson are certe note comportiste și o violență ieșită din comun, transfigurată uneori în frumusețe sălbatică. Romanul lui Upton Sincliar
Zgomotul și furia aurului negru by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8685_a_10010]
-
de-a reabilita pe roșii în ochii Europei; pentru ca ei s-o poată amăgi din nou. Fondul politicei lor, confederațiunea danubiană în esență slavă, este acelaș de la 1848 și până astăzi, cel propagat prin "Republica romînă" de la Bruxelles, apoi prin "Pruncul", care prunc rămânând, pretinde că de atunci încoace s-ar fi operat o mare schimbare în obscura sa origine și că ar fi devenit azi neaoș "Romîn". Aceasta ni se pare nouă esplicarea noutății de alianță. C-o lovitură ea
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
reabilita pe roșii în ochii Europei; pentru ca ei s-o poată amăgi din nou. Fondul politicei lor, confederațiunea danubiană în esență slavă, este acelaș de la 1848 și până astăzi, cel propagat prin "Republica romînă" de la Bruxelles, apoi prin "Pruncul", care prunc rămânând, pretinde că de atunci încoace s-ar fi operat o mare schimbare în obscura sa origine și că ar fi devenit azi neaoș "Romîn". Aceasta ni se pare nouă esplicarea noutății de alianță. C-o lovitură ea avea de
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
copilului chipul și mi-a spus fără vreo tandrețe patetică: "Uite, fi-ta, și a învelit-o la loc, adăugînd: Sper să-ți semene, nu e nevoie de o a doua Matildă în viața asta, ajunge una." Eram prevenit că pruncii nu arată grozav la naștere, totuși mă uitai din nou la fetiță, pe care o botezasem ca pe mama, Silvia. Arăta foarte bine, dar bineînțeles că nu se putea ști de pe acum cu cine o să semene. De ce îmi spusese ea
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
rușii, se nasc cu puțin nihilism în ei: este partea de revoltă irațională a ființei umane împotriva puterii condițiilor care o înlănțuie încă din fașă și nu o eliberează decât în moarte. La ce bun atunci totul? Priviți chipul unui prunc înfășat, și o să vedeți cum apare pe el suferința că i se paralizează astfel mișcările lui libere: trăsăturile lui inocente se crispează de revoltă și neputință. Și el încă nu știe nimic, dar mai târziu va fi silit să afle
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
nu au nici un sens. În primele mele nopți însă după ce cădeam istovit de munca din minele de plumb până să se instaleze gândul și imaginea miraculoasă a Silviei, acest coșmar mi-a revenit de mai multe ori. Același monstru de prunc cu urdori în loc de ochi, cu gură de broască în loc de gură de copil, cu sugestii din strâmbături cleioase ale unei limbi enorme care ar fi vrut să mă lingă, că infamia mi se adresa spunîndu-mi: nu ești ce crezi, un suflet
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
politic. Pasajul de final al lucrării merită reprodus in extenso. După ce menționează că focul patriotismului poate fi ațâțat în inimile cetățenilor în special prin educație patriotică, realizată atât la școală cât și în familie, astfel ca "dimpreună cu laptele măsii, [pruncul]să sugă iubirea de patrie, cinstea și iubirea către concetățeni, și respectul pentru toate instituțiile și așezămintele patriei" (p. 42), Aaron menționează o altă cale de suscitare a sentimentelor patriotice: Patriotismul va dobândi un caracter mare și printr-o naționalitate
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
premisa exterminării dacilor este că "Dachia cu prilejul răsboiului Romanilor se deșertă cu totul de lăcuitori" (p. 14). Bărbații "ei în ei se omorîră", iar cei care nu se "fermecară" (otrăviră) după modelul rigăi lor Decebal, "cu mueri și cu prunci cu tot au fugit" (p. 15). Trebuie menționată în acest context și opinia separată emisă de Ion Budai-Deleanu în De Originibus Populorum Transylvaniae în răspărul tezei exterminării dacilor: "De altfel, dacii, care au rămas după acest război, în parte s-
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
cocioabele tenebroase care erau cele mai multe școli sătești era contracarat în acest mod de străluminarea simbolică iradiată de gloriosul trecut românesc depictat în tablourile istorice. În acest tulburător clarobscur trebuie să se fi desfășurat orele de clasă la țară, în care pruncii de țărani se căzneau să dezlege slovele de aur cu care era scrisă, în abecedare și cărțile de citire, istoria românească. În corelație cu conturarea unei iconografii a memoriei istorice naționale, reforma haretistă a instituit și o ritualistică comemorativă organizată
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
sub termenii de disegno sau de figură, forma plastică în timpul Renașterii). Nu formă văzută că recipient, ca "un vehicul ce transporta mărfuri", ci pentru a ne folosi de comparația pe care o propune Plazaola "că o mamă ce-și poartă pruncul când acesta e parte din organismul ei"81; nu, cum spunea și Herder într-un sens similar, mai aproape de Kant, "wie der Körper zur Hut, die ihn umziehet, sondern wie die Seele zum Körper, den sie bewohnt"82. Nu o
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
tine, ce spui, scumpo! Chiar că te-a apucat o criză: ți-ai ieșit din minți? strigă speriată Daria Alexeevna. — Chiar ai crezut, spuse râzând cu hohote Nastasia Filippovna și sări de pe canapea, că aș putea să-l nenorocesc pe pruncul ăsta? Asta i-ar pica tocmai la țanc lui Afanasi Ivanovici: lui îi plac copiii! Hai, Rogojin! Pregătește-ți pachetul! N-are a face că vrei să te însori, banii dă-i totuși încoace. Nu-i mare lucru nici să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ocară! strigă Lebedev, înroșindu-se și ieșindu-și cu adevărat din fire. Dar nu știe că, poate, oi fi bețiv și destrăbălat, tâlhar nelegiuit, dar că am dreptul s-o țin una și bună că pe acest zeflemist, pe când era prunc, l-am înfășat, în copaie l-am scăldat și la soră-mea Anisia, care sărăcise și rămăsese văduvă, eu, la fel de nevoiaș ca și ea, stăteam și nu dormeam cât era noaptea de lungă, îngrijindu-i pe amândoi, căci erau bolnavi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
alocat o gratificație de Paști, iar în Duminica Tomei și-a dat duhul. — Ce spui, Lebedev? — Chiar așa-i. A căzut din cărucior după ce-a mâncat de prânz... s-a lovit cu tâmpla de-o noptieră și, ca un prunc, ca un prunc, s-a dus pe loc. Șaptezeci și trei de ani avea după statul de serviciu; era roșu, cărunt, parfumat totdeauna și surâdea, surâdea mereu, ca un prunc. Și-a adus aminte atunci Piotr Zaharâci: „Tu i-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de Paști, iar în Duminica Tomei și-a dat duhul. — Ce spui, Lebedev? — Chiar așa-i. A căzut din cărucior după ce-a mâncat de prânz... s-a lovit cu tâmpla de-o noptieră și, ca un prunc, ca un prunc, s-a dus pe loc. Șaptezeci și trei de ani avea după statul de serviciu; era roșu, cărunt, parfumat totdeauna și surâdea, surâdea mereu, ca un prunc. Și-a adus aminte atunci Piotr Zaharâci: „Tu i-ai prezis“, zice. Prințul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
a lovit cu tâmpla de-o noptieră și, ca un prunc, ca un prunc, s-a dus pe loc. Șaptezeci și trei de ani avea după statul de serviciu; era roșu, cărunt, parfumat totdeauna și surâdea, surâdea mereu, ca un prunc. Și-a adus aminte atunci Piotr Zaharâci: „Tu i-ai prezis“, zice. Prințul se ridică. Lebedev se miră și chiar era surprins de faptul că prințul se ridică deja. — Ați devenit foarte indiferent, he-he! îndrăzni el să observe cu slugărnicie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
-o la mama, a fost respectuoasă cu ea, ca o fiică bună. Și mai înainte, cam de vreo doi ani, mama parcă nu era întreagă la minte (e bolnavă), iar după moartea tatei s-a prefăcut de tot într-un prunc, nu mai vorbește: stă mereu într-un fotoliu pentru că n-o mai țin picioarele și, de la locul ei, le face plecăciuni tuturor celor pe care-i vede; cred că, dacă trei zile nu i-aș da mâncare, ea nici n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
judec pe acest vânzător al lui Hristos. Doar Dumnezeu știe ce se ascunde în inimile bete și slabe. Peste o oră, în drum spre hotel, am dat de o femeie cu un copil de țâță. Femeia era încă tânără, iar pruncul să tot fi avut vreo șase săptămâni. După cum socotea ea, copilul îi zâmbise pentru prima dată de când se născuse. Mă uit și-o văd făcându-și cruce cu mare evlavie. „Ce faci, zic, nevastă?“ (Pe-atunci doar puneam întrebări la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
prima dată de când se născuse. Mă uit și-o văd făcându-și cruce cu mare evlavie. „Ce faci, zic, nevastă?“ (Pe-atunci doar puneam întrebări la toată lumea.) „Uite, zice, la fel cum mama se bucură când zărește primul zâmbet al pruncului ei, tot așa se bucură și Dumnezeu, când vede din cer că un păcătos îngenunchează din toată inima ca să-și facă rugăciunea.“ Această femeie mi-a spus, aproape cu cuvintele astea, o idee atât de profundă, atât de subtilă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
dacă fiul sau fiica ei ar călca un pic pe-alături? „Nu, mai bine să fie fericit și să trăiască în belșug și fără originalitate“, se gândește oricare mamă, legănându-și copilul. Iar doicile noastre, de când e lumea lume, legănând pruncii, le șoptesc și le cântă: „În aur o să te-mbraci, general o să te faci!“54 Deci, până și pentru doicile noastre gradul de general era culmea reușitei ruse și, prin urmare, era cel mai popular ideal național al fericirii tihnite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
dintre acești paraziți, apropiindu-se de bătrânețe, a declarat singur și fără să-l oblige nimeni că, în decursul îndelungatei și săracei sale vieți, a ucis și a mâncat personal, în cel mai deplin secret, șaizeci de călugări și câțiva prunci mireni - vreo șase bucăți, nu mai mulți, adică neobișnuit de puțini comparativ cu cantitatea de cler mâncată. După cum s-a dovedit, nu s-a atins niciodată, cu acest scop, de mirenii adulți. — Nu se poate! strigă președintele în persoană, generalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de a găsi altceva comestibil, de câteva ori, în decursul curioasei sale cariere, își divulgă dorința de a se căi și renunță la cler. Asta o vedem clar din fapte: se amintește că el, totuși, a mâncat cinci sau șase prunci, o cifră relativ neînsemnată, dar semnificativă, în schimb, în altă privință. Se vede că, muncit de remușcări grozave (căci clientul meu e un om religios și scrupulos, lucru pe care îl voi demonstra) și ca să-și micșoreze pe cât posibil păcatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
față de frica de sacrilegiu și insultă a bisericii, atunci cifra șase devine prea ușor de înțeles; căci șase probe, pentru a da satisfacție remușcărilor, sunt prea suficiente, întrucât probele nu puteau fi reușite. Și, în primul rând, după părerea mea, pruncul este prea mic, adică nu-i masiv, așa că în perioada știută ar fi avut nevoie de copii mireni de trei, de cinci ori mai mulți decât au fost fețele bisericești, așa că și păcatul, dacă s-a micșorat pe de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
personal, om al veacului al nouăsprezecelea, aș fi judecat altfel, lucru pe care vi-l aduc la cunoștință; așa că, domnilor, n-aveți de ce rânji la mine; cât despre dumneata, generale, e chiar cu totul indecent. În al doilea rând, un prunc, după părerea mea personală, e nehrănitor, poate e chiar prea dulce și insipid, așa că, nesatisfăcând necesitățile, lasă în urmă doar remușcări. Acum, concluzia, finalul, domnilor, finalul în care este conținută dezlegarea uneia dintre cele mai mărețe probleme ale vremii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
teribilă; trebuie să-l întreb pe prinț, e propria lui expresie); însă atunci când eu, în luna martie, am urcat la el ca să văd cum i «s-a congelat» copilul, după cum zicea el și am râs fără să vreau deasupra cadavrului pruncului său, pentru că iarăși m-am apucat să-i explic lui Surikov că doar el e «e vină», atunci acestui zbârciog au început deodată să-i tremure buzele și, apucându-mă cu o mână de umăr, cu cealaltă mi-a arătat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
pentru el pe picior de egalitate, nu făcea nici o deosebire între ei. Le vorbea ca și cum i-ar fi fost fii, așa că până la urmă ei au început să-l socotească drept tatăl lor. Dacă zărea vreo femeie deportată care își ținea pruncul în brațe, se apropia, mângâia copilul, pocnea din degete ca să-l facă să râdă. Așa a făcut mulți ani, până la moarte; s-a ajuns până acolo, încât era cunoscut în toată Rusia și în toată Siberia, adică îl știau toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]