4,867 matches
-
fac morală. Zidurile erau înalte, tencuite simplu, fără complicații inutile. Rașchetate. Mai era prin preajmă și un teren de baschet. În spatele unuia dintre panouri, ferestrele erau zăbrelite, zăbrele negre care să oprească mingea din traiectoria ei spre geamuri. Impresia de pușcărie persista. Frig, când era frig, încă de atunci, făceam otită și nu mai auzeam bine, dar în dimineața aia nu aveam absolut nimic. Nici o problemă de înregistrare. În dimineața aceea sau într-o dimineață oarecare, ambele alese absolut la întâmplare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
că nu mai aveți condiție fizică! Dacă nu când jucăm o să fie căcarea lumii și-n pauze desene animate! Ei vorbesc acum despre Făcălețu. Guvidele lui Făcălețu. A vrut s-o ia pe una cu japca aseară, de la discotecă. În pușcărie își băgase rulmenți pe pulă. Un lucru util, pentru că acum zici că e știulete de porumb. Nu se infectează. Rupi. Fuți ca un măgar. Toți afară de mine au peste douăzeci de ani. Sunt șomeri sau nu. Doar Motanu are cazier
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
aiuritoare. Aflase ceva sau suferise. Și io ajunsesem la o concluzie. Că toți oamenii care au suferit au ajuns oameni buni. Deși unii s-au înrăit. Un fost deținut zicea că pentru a fi om întreg trebuie să ai experiența pușcăriei. Exagera, dar avea dreptate. Sau tocmai de-aia avea dreptate. Pentru că bătea câmpii. Mă gândeam uneori că, dacă s-ar hotărî ăștia de la TV să-l difuzeze la greu pe Cohen, nu mi-ar mai plăcea. Doar ce e interzis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
șoricei albi și papagali mân cați de purici, dar pricepuți la scosul zodiilor cu vârsta la care vei muri și numărul tău câștigător la loterii; cât și al ultimelor „pianuri“ purtate legănat În spinare de compozitorul cântecelor de pârnaie, de pușcărie, Victor Talianu, Împodobite ca o brezaie și acompaniate de tambura sau daruca cu zurgălăi și ritmuri orientale. și m-am ținut droaie cu toți copiii mahalalei noastre după ultimele figuri năzdrăvane ale trotuarului bucureștean, după „Nicu Meț, calare pe măgăreț
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
lor noștri. Acest București de altădată, familiar, ospitalier și În găduitor cu toată lumea, În care am copilărit, am trăit, m-am bucu rat și m-am Întristat - și În care Ion Pipa, „ucigașul cârciumarilor“, Își Încheia cariera, după ani de pușcărie, ca număr de atracție pe zece bani În târgul Moșilor, alături de sirene de mare, ju mătate femeie, jumătate pește, de vițelul cu două capete și de dama tatuată. Acest București al nostru, al zilelor noastre de acum, În atâtea privințe
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
strădania celor mai mulți de a depăși Întotdeauna con diția lor inițială. De aceea, stau și răsfoiesc acum aceste liste de sub scripție: una, de 73 de lei, a funcționarilor serviciului tehnic Botoșani; alta, de 10 lei, a funcționarilor penitenciarului din Constanța („Veselă pușcărie, dom’le!“, spune un personaj din Liliacul); alta, de 20 de lei, a profesorilor liceului din Pitești și mulți alți sub scriitori de 2, 3 și 5 lei, cu nume unele mai amintind ceva ure chilor noastre de azi, altele
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
te poți și trebuie să te lipsești bucuros, afară numai de cea a lăutarilor din Muscel, cu cămașa scoasă pe dinafară, care acompaniau [În piață] pe Luca Cobzarul de la „Oituz“, interpretul neîntrecut al baladelor vechi haiducești și al cântecelor de pușcărie, de „pârnaie“ - ci de acea armonie sau ritmică personală care Însoțește, pe nesimțite și nevrute, În gând sau abia fredonând-o printre buze, toate actele bune ale vieții tale, la fel cum tânăra calfă de tinichigiu mi a cântat o
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
În furtună, peste maidanul cu panorămi și „distracții americane“. Ani de-a rândul, mai târziu, aveau să-l celebreze lăutarii, În mah mureala dinspre ziuă a chefului, pe coarda cea mai gravă a Cântecului lui Victor Ta lianu, cântec de pușcărie, de „pâr naie“, din care mi-amintesc această singură strofă În chip de Testament al lui Maître François Villon (J’ordonne qu’aprșs mon trépas...): Să mor de-o fi să fie În pat la Filantropie șapte doftori să mă
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
la "Memorialul durerii", nu bănuiam adâncimea dramei prin care trecuse. Tudor Greceanu (Dido, pentru prieteni și camarazii din aviație), unul dintre cei mai buni piloți români de vânătoare, "răsplătit" de regimul comunist cu o condamnare la moarte, 16 ani de pușcărie executați efectiv, torturi, umilințe și o viață frântă, a apucat să trăiască, după 1989, exact atâția ani cât să guste marea dezamăgire a revoluției furate și a teribilei inerții a comunismului, metamorfozat iute în regim "democratic" și "capitalist" cu aceiași
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
victimă directă a regimului comunist vor obiecta unii. Fie-mi îngăduit să-i pomenesc totuși numele și să mă rog pentru sufletul lui). Dar generalilor Nicolae Macici și Radu Korne, străluciți comandanți pe frontul de Est, omorâți în bătaie în pușcăriile noii "democrații populare"? Cât cântărește sângele lor? Oare odraslele de activiști, azi politicieni onorabili, simt mirosul urât din îndepărtatul și rafinatul Occident, de acolo de unde își fac doctoratele? Sunt sigur că nu. În momentul în care domnii care conduc trusturi
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
poporului trebuiau stârpiți fără milă și o nouă ofensivă trebuia pornită împotriva lor, a nemernicilor, a trădătorilor, a celor care subminează cuceririle poporului în frunte cu Partidul Muncitoresc Român, trebuie să-i învățăm minte pe dușmanii poporului, trebuie să umplem pușcăriile cu ei, trebuie să-i nimicim, într-un cuvânt... Iar dezlănțuirea furioasă a tovarășului Cameniță avea o motivație concretă, punctuală: îi semnalaseră tovarășii de la București, de la conducerea superioară, auzi, să vină dânșii să semnaleze, că voi aici nu sunteți în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
un soi de colecționar fanatic al elementelor din biografia tătucului: totul îl captiva, totul îi stârnea admirația - de la tinerețea în care Iosif Visarionovici Dugașvili excelase prin brutalitate, ignorarea regulilor morale și sociale comune, accente de paranoia, apoi anii lui de pușcărie (fusese condamnat pentru furtișaguri), evadarea (aici tovarășul Cameniță constata emoționat că traiectoriile lor seamănă ca două picături de apă, și el avusese de-a face cu penitenciarul, și tot pentru mărunțișuri, și el scăpase prin fugă...), apoi alegerea lui, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
curând?! Abia aștept să treacă timpul. De aceea mă retrag în culcușul meu, închid ochii și chem somnul, să nu mă mai apese scurgerea ca de melc a ceasurilor și a minutelor. 25 TC "25" \l 1 Spaniolu, Gămălie și Pușcărie stăteau tolăniți pe malul Dunării, pe nisipul cald, și mâncau cu poftă salam tăiat felii și franzelă, întinse pe un ziar pus pe o piatră. Beau dintr-o sticlă de votcă „genocid“, pe care și-o treceau din mână în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
beci la poliție, primiseră o mamă de bătaie, apoi le dăduseră drumul, cu înjurăturile de rigoare: Bă, fir-ați ai dracu de vagabonzi, marș de-aici, caracudelor, dacă vă mai prind vreodată că nu vă cumpărați bilet ați încurcat-o, pușcăria vă mănâncă!, se răstise la ei un polițai burtos și roșu la față. Da, șefu, să trăiți, răspunseseră ei de formă și de cum se văzuseră în libertate se și apucaseră de mici furtișaguri, ca să-și astâmpere foamea și setea. Celor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
alimentarea cu apă a orășelului, la vreo hidrocentrală, important e că aveau unde să se scalde și că le pica și câte-un pește fără cine știe ce chinuială. După ce a tras ultima înghițitură din sticla cu băutură care le ardea stomacul, Pușcărie, amețit de alcoolul prost, toropit de căldură, s-a întins pe spate și, înainte de a ațipi, i s-a năzărit să-l întrebe pe Gămălie: -Bă, Gămălie, de ce-ți zice ție Gămălie? Ăsta n-a catadicsit să răspundă, ci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
au înhățat polițaii lor, mai cu suflet decât ai noștri, în orice caz, și ne-au făcut pachet și ne-au trimis în țară, aci, nu se compară, e sărăcie... Spaniolu și-a întrerupt confesiunea și l-a zgâlțâit pe Pușcărie care tocmai adormise și începuse să sforăie: -Scoală, bă! Acu zâi și tu, de unde ți se trage numele de Pușcărie!.. Pușcărie s-a interesat dacă mai e votcă. -Nu mai e, zâi! Fără cine știe ce mare chef, Pușcărie le-a îndeplinit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
au trimis în țară, aci, nu se compară, e sărăcie... Spaniolu și-a întrerupt confesiunea și l-a zgâlțâit pe Pușcărie care tocmai adormise și începuse să sforăie: -Scoală, bă! Acu zâi și tu, de unde ți se trage numele de Pușcărie!.. Pușcărie s-a interesat dacă mai e votcă. -Nu mai e, zâi! Fără cine știe ce mare chef, Pușcărie le-a îndeplinit dorința tovarășilor săi: -La mine e simplu, mânca-v-aș gura. Mi se zice Pușcărie că am stat mai mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
trimis în țară, aci, nu se compară, e sărăcie... Spaniolu și-a întrerupt confesiunea și l-a zgâlțâit pe Pușcărie care tocmai adormise și începuse să sforăie: -Scoală, bă! Acu zâi și tu, de unde ți se trage numele de Pușcărie!.. Pușcărie s-a interesat dacă mai e votcă. -Nu mai e, zâi! Fără cine știe ce mare chef, Pușcărie le-a îndeplinit dorința tovarășilor săi: -La mine e simplu, mânca-v-aș gura. Mi se zice Pușcărie că am stat mai mult în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
a zgâlțâit pe Pușcărie care tocmai adormise și începuse să sforăie: -Scoală, bă! Acu zâi și tu, de unde ți se trage numele de Pușcărie!.. Pușcărie s-a interesat dacă mai e votcă. -Nu mai e, zâi! Fără cine știe ce mare chef, Pușcărie le-a îndeplinit dorința tovarășilor săi: -La mine e simplu, mânca-v-aș gura. Mi se zice Pușcărie că am stat mai mult în pușcărie decât pe-afară. A bătrână, săraca, mă căina, când eram încă un mucos. Pune, mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
ți se trage numele de Pușcărie!.. Pușcărie s-a interesat dacă mai e votcă. -Nu mai e, zâi! Fără cine știe ce mare chef, Pușcărie le-a îndeplinit dorința tovarășilor săi: -La mine e simplu, mânca-v-aș gura. Mi se zice Pușcărie că am stat mai mult în pușcărie decât pe-afară. A bătrână, săraca, mă căina, când eram încă un mucos. Pune, mă, mâna pe carte și-nvață, ce vrei să se-aleagă din tine, hoț de buzunare vrei s-ajungi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
s-a interesat dacă mai e votcă. -Nu mai e, zâi! Fără cine știe ce mare chef, Pușcărie le-a îndeplinit dorința tovarășilor săi: -La mine e simplu, mânca-v-aș gura. Mi se zice Pușcărie că am stat mai mult în pușcărie decât pe-afară. A bătrână, săraca, mă căina, când eram încă un mucos. Pune, mă, mâna pe carte și-nvață, ce vrei să se-aleagă din tine, hoț de buzunare vrei s-ajungi?! Nu, fă, nu-nvăț, ce-s fraier
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
a-ntâia, o s-ajung ganster internațional. Asta i-am răspuns eu, sigur pe mine. Dar nu prea mi-a mers. Tot a bătrână a avut dreptate, cu furtișagurile am rămas, m-a ocolit norocu ăl mare, cel puțin pân acuma... Pușcărie a tăcut. Ceilalți doi se gândeau - și povestea lui e mișto. Curând, fără să mai aștepte invitație specială, Gămălie și-a dat și el drumul la vorbă: -Iar la mine, bă, numele de Gămălie provine de la chestia că..., adică, mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
grozavă treabă pentru mine, să văd cum se aprinde și cum se-ntețește focu. Asta-mi place mie nambăroan pe lume - să dau foc, să privesc cum arde, aș aprinde chibrituri întruna, și-n somn, dac-aș putea... Spaniolu și Pușcărie au râs: ce drăcovenii puteau să-i treacă prin tărtăcuță lu Gămălie! Apoi, toți trei s-au culcat: ajunsese umbra în locul unde se aflau ei și era tocmai potrivit să tragă un pui de somn. *** În fiecare seară, când se-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
ce-ar fi, bă, să dăm noi drumu la apa asta din lac, s-ar duce dracu Serenite cu ploaia lui împuțită. Spaniolu a zis: Taci, bă, dracu din gură, ce-ți veni, hai mai bine să ne culcăm. Iar Pușcărie a zis: Io-te, bă, al dracu mai e Gămălie, ce-i fată lui mintea! și a râs. Ce-a zis Pușcărie i-a dat curaj lu Gămălie. A râs și el. Degeaba a zis Spaniolu: Bă, nebunii dracu, v-aț
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Spaniolu a zis: Taci, bă, dracu din gură, ce-ți veni, hai mai bine să ne culcăm. Iar Pușcărie a zis: Io-te, bă, al dracu mai e Gămălie, ce-i fată lui mintea! și a râs. Ce-a zis Pușcărie i-a dat curaj lu Gămălie. A râs și el. Degeaba a zis Spaniolu: Bă, nebunii dracu, v-aț băut mințîle, ai, bă, să ne culcăm!... Ăștia erau doi la unu: s-au dus împleticindu-se spre lac. Gămălie, se vede
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]