11,637 matches
-
frumos, iar prințesa o înfășurase cu mare grijă, în batista ei de borangic alb. A doua seară oboseala drumului o răpuse la poalele unor munți plini de brazi falnici. Se așezase sub un copac, iar în vis îi apăruse un pui de vultur, care degeaba își așteptase părinții toată ziua, ei nu se întoarseră, iar el murea de foame. Ciugulise firimiturile de pe fusta fetei cu mare poftă. Drept mulțumire, îi lăsase amintire o mărgea, pe care o păstră până acum în
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
din această poziție, patul de baldachin îl acoperi cu o mătase albă să îndepărteze țânțarii. Explorând dulapurile pline de haine, se îmbrăcase cu o rochie roz pal, ca o petală de trandafir. De aici își aminti de petala dăruită de puiul de vultur, scoase din batista de borangic și o mirosi, petala nu-și pierdu parfumul. Ținând-o în palmă ieși pe balcon să privească marea și ce văzuse? Silueta unui pescar, care zăcea pe mal, și barca în legănarea valurilor
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
care? -La care ați vrea? -Eu la lebede! -strigă Beti. -Eu la papagali! -spuse Cris. -Stați un pic, să zăresc lebedele. Aha, acolo în lacul cel mare. Vedeți cum se duc în șir, în față tata, apoi mama și urmează puii de lebădă, unul după altul. -Dar în spate de tot ce se vede?întrebă Beti îngrijorată. -Nu te speria, e rățușca cea urâtă, s-a pierdut de familia ei, dar e bine venită în familia lebedelor. -Mă pui, te rog
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
urmare se vor inunda plajele oamenilor, dar și ale broaștelor țestoase. -Asta înseamnă că oamenii și broaștele tot mai greu își împart suprafețele de nisip. -Așa-i., broaștele, să știi, că tot în acest nisip își depun ouăle, iar după eclozare, puii ieșiți la lumină se îndreaptă spre apa mării și dacă nu au văzut marea niciodată. Instinctul îi duce către mare. Și când ajung adulți, tot instinctul îi aduce înapoi pe același perimetru de nisip să-și depună ouăle și dacă
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
greu rezistă la temperaturi în creștere. Se ajunge la niște anomalii dramatice. Dacă urșii polari nu ajung la hrană în timp util, sunt în stare să devoreze proprii pui, ceea ce este contra naturii. Niciun animal nu trebuie să-și sacrifice puii!Pământul se va încălzi tot mai tare și se vor produce incendii uriașe în pădurea Amazoniană, care va conduce la efecte catastrofale. -Se vor arde vegetațiile, iar pământul va deveni arid.Mările și oceanele vor inunda suprafețe însemnate din America de Nord
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
ascultase toate doleanțele în mare liniște, le înregistrase pe reportofonul ei ca să le ducă spre nori, la Lăcașul cel sfânt. În drumul ei trecuse prin parcul copiilor și reparase un carusel stricat, vizitase animalele circului poposit în oraș și rezemase puiul de elefant de trupul mamei sale să-i țină cald în răcoarea nopții, ridicase cartea de povești căzută din patul unor fetițe gemene, reparase un gard stricat din cauza vântului, închise ușa de la o bucătărie uitată neîncuiată, aranjase din nou niște
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
o minunăție! Unii coboară din sus, alții se înalță până se întâlnesc în același sărut. Gheața din răcoritoare face mai suportabilă căldura apăsătoare. Dar urșii polari sau pinguinii, unde ar sta, unde șiar face căsuțele și ar da naștere la puii lor?! Să știi că și apa mării s-a făcut tot din gheață! -Și dacă mă voi topi și eu, întrebă Gheața, voi fi împreună cu sora mea, definitiv? -De bună seamă! Veți fi unite pentru totdeauna în fluidul acesta imens
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
Trecu pe lângă o frizerie unde bărbații Își Întindeau părul purtau căști de duș, ca femeile. De cealaltă parte a străzii, niște tineri strigau după ea: ― Păpușă, ai atâtea curbe că faci mașinile să se ciocnească! ― Cred că ești o gogoașă, puiule, că-mi tremură jeleu’! În spatele ei izbucniră râsete și se grăbi Înainte. Din ce În ce mai departe, pe lângă străzi al căror nume nu-l știa. Se simțea deja miros de mâncăruri necunoscute: pește prins În râul din apropiere, picioare de porc, mămăligă, cârnați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ispravă pentru anunț. A venit lume aici, a spus că știe mătasea, dar n-au știut de nimic. Au vrut doar să se angajeze și să fie dați afară. Să ia salaru’ pe o zi. Își miji ochii. ―Tu asta pui la cale? ― Nu, eu vreau numai angajare. Fără dat afară. ― Dar ce tu ești? Greacă, turcă, ce? Desdemona ezită iar. Se gândi la copiii ei. Își imagină că se Întoarce acasă la ei fără nimic de mâncare. Și apoi Înghiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ideal mai vechi. Zilele haremului trecuseră. Să Înceapă era banchetei din spate! Automobilele erau noile domuri ale plăcerii. Îl transformau pe omul de rând Într-un sultan al șoselelor. Fotografiile lui Plantagenet sugerau picnicuri În locuri retrase. Fetele trăgeau un pui de somn pe treptele automobilului sau se aplecau să ia cricul din portbagaj. În toiul Crizei, când lumea nu avea bani de mâncare, bărbații făceau rost de bani pentru pozele erotice ale lui Plantagenet. Fotografiile Îi asigurau lui Lefty un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
nu merge? ― Vai, e minunat, Milt! Nu avem dulapuri și acum trebuie să chemăm și pompierii ca s-o scoată pe Callie din ușă. ― Nu cred c-a fost concepută să se Închidă peste gâtul cuiva. ― Mana! ― Poți să respiri, puiule? ― Îhî, dar mă doare. ― E ca atunci, cu individul ăla de la peștera carlsbad, spuse Capitolul Unsprezece. S-a Înțepenit și a trebuit să-l hrănească timp de patruzeci de zile și până la urmă a murit. ― Nu te mai răsuci, Callie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Desdemona rămânea cu o expresie fericită pe chip atâta cât stătea el acolo. Dar cu mine, după zece minute, licărirea din ochii vii se stingea și ea Îmi spunea adevărul despre cum se simte. ― Sunt prea bătrână acuma. Prea bătrână, puiule. Ipohondria ei de-o viață nu avusese niciodată un teren mai fertil În care să Încolțească. La Început, când se autocondamnase la Închisoarea de mahon a patului ei cu stâlpi de baldachin, Desdemona se plângea doar de palpitațiile ei obișnuite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
calabalâcul bogat al unei văduve abandonate pe pământ. Nici pe departe membra unui grup de nemuritori de pe Muntele Olimp. Pur și simplu ultima membră rămasă În viață. Între timp, tensiunile Între mine și mama mea creșteau. ― Nu râde! ― Iartă-mă, puiule. Dar pur și simplu n-ai nimic care să... să... ― Mama! ―...să-l țină! Un țipăt isteric. Piciorușe de doisprezece ani alergând În sus pe scări În timp ce Tessie striga: ― Ia nu mai face atâta circ, Callie. Dacă vrei tu, cumpărăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
a șaptea, și continuând până În augustul care a urmat, corpul meu, odinioară Înghețat, a suferit o creștere bruscă de proporții nefirești, cu niște consecințe neprevăzute. Deși acasă Încă mai țineam Dieta Mediteraneană, mâncarea de la școala mea cea nouă - plăcinte cu pui la cuptor, sărățele, jeleu În formă de cub - i-a anulat efectul de fântână a tinereții și am Început să cresc În toate modurile În afară de unul. Creșteam cu viteza boabelor de fasole pe care le studiasem la biologie. Învățând despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
chipul mamei mele. De parcă dincolo de draperia albastră Tessie era altă persoană. De parcă acum, că ne epilam Împreună, putea să mă trateze ca pe un om mare. ― Sophie, poate o convingi pe Callie să se tundă, spuse Tessie. ― E cam claie, puiule, se coborî Sophie la nivelul meu. Pentru forma feței tale. ― Doar epilare, vă rog. ― Nu vrea să asculte, spuse Tessie. O unguroaică (de la marginea Centurii Părului) făcu onorurile. Cu eficiența cu care Jimmy Papanikolas urmărea preparatele la minut, ne poziționă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
iscusite lovituri cu efect și bombe păreau să plutească În aer. LSD? Trei doze? Capitolul Unsprezece fusese drogat Încontinuu! Fusese drogat În timpul mesei! ― Asta a fost partea cea mai grea, mi-a spus el. Mă uitam la tata cum taie puiul și dintr-o dată puiul a Început să dea din aripi și și-a luat zborul! ― Ce-i cu băiatul ăsta? l-am auzit pe tata Întrebând-o pe mama prin peretele care ne separa camerele. Spune acum că vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
și bombe păreau să plutească În aer. LSD? Trei doze? Capitolul Unsprezece fusese drogat Încontinuu! Fusese drogat În timpul mesei! ― Asta a fost partea cea mai grea, mi-a spus el. Mă uitam la tata cum taie puiul și dintr-o dată puiul a Început să dea din aripi și și-a luat zborul! ― Ce-i cu băiatul ăsta? l-am auzit pe tata Întrebând-o pe mama prin peretele care ne separa camerele. Spune acum că vrea să renunțe la Politehnică. Zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ureche atunci când făceau dragoste: ― Uită-i pe ai tăi, frate! Sunt niște porci burghezi! Taică-tău e un exploatator, frate! Uită-i. Sunt morți, frate. Morți! Ăsta-i adevărul. Ăsta de-aici. Hai că-ți dau eu ce-ți trebuie, puiule! OBIECTUL OBSCUR Mi-am dat seama azi că n-am făcut cine știe ce progrese, nu așa cum mi-am imaginat. Scrierea poveștii mele nu este actul curajos de emancipare care sperasem eu că va fi. Scrisul e solitar, clandestin, și eu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
și stropeau În capătul cu apă mai puțin adâncă al bazinului. Există o urmă mică de șansă ca fetele pistruiate să se bronzeze. Obiectul se bucură de această urmă. Cum ne răsuceam noi pe prosoape În acea vară, ca niște pui la rotisor, pistruii Obiectului se Întunecară, făcându-se din cărămizii maronii. Și pielea dintre ei se Închise la culoare, unind pistruii Între ei Într-o mască bălțată, cu aspect granular. Numai vârful nasului Îi rămase roz. Cărarea din păr Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de ocazie ca să mă vait și să mă plâng. ― M-am săturat de hotelul ăsta! Când mergem acasă? ― Când o să te faci bine, Îmi spunea Milton. Când venea vremea de culcare, trăgeam perdelele de la geam și stingeam luminile. ― Noapte bună, puiule. Ne vedem dimineață. ― Noapte bună. Dar nu puteam să dorm. Mă tot gândeam la cuvântul acela: „bine“. Ce voia să spună tata? Ce aveau de gând să-mi facă? Sunetele străzii ajungeau până sus În cameră, ciudat de clare, reverberând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
În autocarul Întunecat. Ca să fiu mai protejat, m-am așezat lângă doamna Între două vârste. Ceilalți pasageri, obișnuiți cu astfel de călătorii nocturne, Își scoteau deja termosurile și despachetau sandvișuri. De pe locurile din spate Începu să adie un miros de pui fript. Dintr-o dată mi se făcu Îngrozitor de foame. Îmi doream să fiu din nou la hotel și să comand mâncare În cameră. Curând trebuia să-mi iau haine noi. Trebuia să arăt mai În vârstă și să n-am Înfățișare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
eram, mi-am pus capul pe umărul mamei mele, iar ea m-a mângâiat pe păr În timp ce suspinam. ― De ce? plângea ea Încet, clătinând din cap. De ce? Am crezut că vorbea despre Milton. Dar apoi a continuat: ― De ce-ai fugit, puiule? ― Așa a trebuit. ― Nu crezi că ar fi fost mai ușor să rămâi așa cum erai? Mi-am ridicat capul și m-am uitat În ochii mamei. Și i-am spus: ― Așa eram. O să vreți să știți: Cum ne-am obișnuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
O s-o repare Milton. Îi tot spun. ― Dacă nu o repară el, atunci o s-o fac eu. Desdemona mă privi o clipă, parcă măsurându-mi puterea de a duce acea promisiune la capăt. Apoi spuse: ― Nu-mi amintesc de tine, puiule, dar poți, te rog, să pregătești sărurile Epsom pentru yia yia? Am luat ligheanul și l-am umplut cu apă caldă de la robinetul din baie. Am pus sărurile În el și l-am adus Înapoi În dormitor. ― Pune-l lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de sub pături și am răsucit-o. I-am pus un braț pe după umărul meu și am ridicat-o În picioare, ca să meargă scurta distanță până la scaun. ― Nu mai pot să fac nimic, se plânse ea pe drum. Sunt prea bătrână, puiule. ― Te descurci foarte bine. ― Nu, nu-mi amintesc nimic. Am dureri și junghiuri. Inima mea e bolnavă. Acum ajunsesem la scaun. Am sprijinit-o din spate și am așezat-o jos. Venind din nou În fața ei, i-am ridicat picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
În acel moment se auzi interfonul: ― Callie? Tessie tuși, corectându-se: ― Cal? ― Da. ― Ar trebui să te pregătești. În zece minute vine mașina. ― Eu nu vin. Am făcut o pauză. ― O să stau aici cu yia yia. ― Trebuie să fii acolo, puiule, spuse Tessie. M-am dus până la interfon, mi-am pus gura În dreptul microfonului și am spus cu o voce groasă: ― N-am ce să caut În biserica aia. ― De ce? ― N-ai văzut cât cer pentru lumânările alea blestemate? Tessie izbucni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]