6,632 matches
-
o mâncare Erbsen mit Speck, desluși că e vorba de mazăre cu slănină, meniu neabătut, pe care soldatul având pe căpățână casca teutonică îl întâmpina după instrucție la Gulaschkanone. Fiind sătul până peste cap de respectiva tocană, ce i se răsturna cu polonicul în gamelă, neamțul valid ori cel rănit primeau mâncarea, cu zilnice și năstrușnice bombăneli. Ba, în cele din urmă, lui Iuga, i se păru că pricepe și unele întorsături ascunse, ale limbii vorbite de mâncătorii de mazăre soldățească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Înecându-se de bucurie, ofta astfel: Are să fie potop de roadă, tămădăii' mă-sei! Deci, adeveritu-s-au învățăturile tovarășilor de la Partidul nostru drag. Pe urmă, cu priviri furișe, în jur, o mângâia pe pântecele enorm, interogând-o: Tu, când răstorni căruța, Petronico? Ți-am mai zis, Nicanor: înainte de a se coace pepenii. Ce mă tot întrebi? protesta sfioasă Petronia. Acasă, privindu-și nevasta cât era de groasă, Nicanor considera: E din ce în ce mai strâmt, aici! Și pleca, de îndată, la un vecin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
și crestă platoșa ocrotitoare, de un verde închis, a Pepenoaicei, secționând-o după un plan ecuatorial. Înfundă ulterior lama de oțel iute în profunzimile ei, executând o mișcare rotundă și apoi, ajutându-se de baionetă, ridică emisfera verde de deasupra, răsturnând-o alături pe năsălie. Pepenoaica, simetric dublată, părea că ar voi să se ofere, pe brancarda de răchită, în acest ultim ceas, spre deplină priveliște. Femeile și copiii observară ciudățenia cei dintâi și scoaseră țipete de uluire și de spaimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
urcat Cornel Braiu și a pornit spre galerie cu ea A cercetat el Apa cea sireapă, să vadă dacă putem ieși afară ori nu și necăjind el, astfel, a venit înapoi, ud ca mâța, fiindcă pluta cea proastă s-a răsturnat cu el în apă și s-a întors, fără rezultatul așteptat Atunci, tot noi, cei trei, am potrivit o plută mai gospodărească și tocmind-o și mărind-o pe cea de mai înainte, s-au urcat pe ele Daniel Mărăcinescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cea viforoasă și țesută cu negreață, așa îmbrăcat cum era și cu lampa și cu harnașamentul greoi pe care, avându-l în inventar, îl ținuse închingat pe el, spunând că e proprietate socialistă Colac peste pupăză, prin noaptea neagră, se răsturnară în spinarea sa și bârnele de care ne folosisem, cu unele zile în urmă, spre a încerca să ieșim călare pe valurile care ne încătușaseră în nișa de năpastă Încât noi, cu mare greu și cu mare zăpăceală și spaimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
brazi argintii și exemplare valoroase de Arborele-mamut, acești pezevenghi, care nu-s capabili de nimic sau sunt capabili de orice blestemăție, opresc o fată, agățând-o de poșeta pe care i-o scotocesc cu pasiune. Pe urmă, vor să o răstoarne la sol, cu fustele-n creștet. Fata cheamă plângător și șansa-i răspunde, făcând ca pe acolo, pe aproape, să treacă un zdravăn muncitor de la Uzina de carcase pentru aparate electrice de joasă tensiune, un campion înrolat în lotul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de funingine unsuroasă, încercând inutil să se aburce de pe picioarele lui cocârjate, luând aminte la cel de al doilea flăcău, ce tocmai cobora din mașina albă. L-a privit, de jos în sus, din ghemuirea la care îl silea beteșugul, răsturnându-și pe o parte mustața-i roșie, ca un pui de veveriță. Flăcăul cel de al doilea avansă pe cerul siniliu, de piatră acră, din dreptul unui nor gros și cenușiu, ca o grămadă de rufe. Măcar că purta și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
să aștepte încuviințare, l-a ridicat pe Vartolomei la pieptul vestonului său nemaivăzut și îl sărută puternic, cu un pocnet răsunător, de ventuză medicală, smulsă de pe obraz. Lăsându-l în jos pe beteag, care, ca un gândac ce se chinuiește, răsturnat pe spate, dădea neputincios din gaibaracele schiloade, Profetul vorbi iar, în felul acela stâlcit, de mai înainte: Noi acuma plecat, dar puneam telefon, aici, la casa: fiecare zi vorbeam. Tot decada la luna, voi venit paravion și vizitat la Caterina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Sâmbăta și duminica erau așa de mulți soldați cu steaua roșie în frunte, că nu mai aveai loc de ei. Ieșeau din cazărmi, umplând cârciumile, străzile de promenadă, parcurile și restaurantele, unde comandau patetic: davai, davai vino! davai, davai koniac! Răsturnau în ei la stacane cu vino și cu coniac ( nota bene! În recentul și greoiul comerț socialist incipient, încă nu se lansase, pe atunci, votka sovietică sau alte spirtoase din astea). Turnau voinicii în ei, până când se uitau cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
zdravăn, neavând nimic de obiectat. Văzând cum Vladimir revarsă pe gât, într-o șuviță continuă, ditamai paharul de Bourbon , clătină admirativ din cap și, fără să-i pese de somnul chefliilor din sala mare, explodă în specificele lui hohote zgomotoase, răsturnând pe podeaua de parchet lăcuit o întreagă tabla cu pahare. În vremea asta, bătea năprasnic din picioare, nerăbdător să-și recapete suflul. Când își reveni, țocăi răsunător obrajii oaspetelui scump, necunoscut, până de curând, făcându-i cu degetul: Hoțule, te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Tu răspunzi, ai? Cu o agerime surprinzătoare pentru conformația-i de morsă, sări în picioare, spre a porni glonț în sala de chef, dând deșteptarea generală prin lovituri de picior în părțile moi ale celor ce nu făcuseră încă ochi. Răsturnă răcitoare de șampanie și baterii, pline cu apa și gheața topită din seara precedentă, vărsând-o drept în fața damelor somnoroase și a celor ce nu se supuneau de îndată îndemnurilor sale. Când simte cum whisky-ul îi pune sângele în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
mii de persoane mari și mici... Se opri, pentru că avea, concomitent, grijă de paharul lui Waldemar. Turnă și în paharul ei, deșertându-l, ca și pe primul, cu gestul acela de scenă de teatru, instantaneu, ștrengăresc, străduindu-se să-l răstoarne pe gât cu o singură mișcare. De data asta, își drese glasul, ca orice băutor , urmând să viseze cu o privire pierdută: Căpitanul Marinescu de pe submarinul sovietic și-a făcut datoria, măcelărind douăzeci de mii de nevinovați. Deci, pentru oribila
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
și aruncându-le în gură dintr-odată, așa cum procedează băutorii de basamac, și lăsându-le să se topească încet pe limba-i trandafirie. Așteptă, fixându-l surâzătoare, să fie întrebată: Ce medicamente sunt astea? Râzând de ignoranța lui de provincial, răsturnându-i și lui în podul palmei trei pastile albastre, pe care i le arătă, numărându-le cu grijă, încă o dată, îl întrebă cu o mină serioasă: Waldemar, ești chiar așa de ingenuu și de inocent? N-ai auzit de homeopatie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
decât la priapici. Kalimera! salută Waldemar pe grecește, glumind, astfel: să știi că am un apetiti erotiki fenomenal. Nici Zorba grecul nu se poate pune cu mine! Mușcându-și buza de jos, amuzată de aroganța lui de mascul, Melanie îl răsturnă brutal pe spate, în poziția călugărului shaolin, încălecându-l furtunos, cu tandrețea dezordonată a femeii nesățioase. Îl abandonă, într-un târziu, pentru a da noi ordine către personalul hotelier din echipă, lăsându-l pe Vladimir cu bărbăția istovită de excesele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
care ba se desființa, ba rămânea În vigoare până la noi ordine. Altă dată, o lua pe Doamna Leopard la plimbare prin parc și, arătându-i pensionarii care jucau șah, Îi șoptea: Noi n-o să ajungem niciodată ca ei. Mai bine răsturnăm guvernul. Vizitând muzeul de artă, În fața unui tablou, domnul Spătaru plescăia disprețuitor din buze: Năstase are acasă o grămadă dintr-astea. Și mult mai originale. Trecând prin fața monumentului Ungariei milenare, cu mult scandal reamplasat În Arad, Spătarul Milea zicea Înțelept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
al bucătăriei. Alunec și cad pe pardoseală. Puștiul apucă să Învârtă cheia În ușă, ia un sucitor de pe bufet și mă trosnește cu el În cap. Nu prea tare, am reușit să mă feresc cât de cât, dar tot mă răstoarnă cu fața la podea. Când mă Întorc, Îl văd pe puști călare pe pieptul meu, cu sucitorul În mână ridicat spre tavan. Sunt teminat, acuma o Încasez, Îmi zic. Nu-mi zic până la capăt, se aude zgomot de sticlă spartă. Leac aruncase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Îl apuc de umeri, vreau să-l scutur, Însă ar Însemna să-l ating prea mult și nici n-am decât o mână liberă, În cealaltă Încă mai țin camera, așa că mă mulțumesc să-i dau un brânci, scaunul se răstoarnă, Pârvu cade Într-o parte. Lovește cu capul una dintre vazele uriașe În care Andreea așezase lumânările, vasul se sparge, din tâmpla senatorului curge sânge. CAPITOLUL XIX. ÎN CARE CINEVA MOARE Mi-a povestit Leac cum s-a Întâmplat. Fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Cea reală, făcută din suferință și dezacorduri, dispare. Chiar dacă așteaptă undeva, acum sunt într-un loc unde nu îi poate ajunge. Ascultând mii de resorturi puse în mișcare, gurile se caută flămânde, plonjează într-un sărut pătimaș, se sorb, se răstoarnă una în alta într-un vârtej amețitor. Hainele cad, pe rând, sub îndemânarea degetelor ce-și regăsesc vechea obișnuință. Goi, se opresc unul în fața celuilalt, redescoperindu-se din creștet până în tălpi. Bucuros că nu tremură și nu este grăbit, Marius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
mișcare. Probabil că pilotul dorește să răzbune moartea camarazilor săi, înverșunându-se împotriva lor. Face un ocol și survolează din nou drumul. Trage, dar nu prea convingător, după care se îndepărtează. Firicelul subțire de fum care marchează locul unde este răsturnată mașina se îngroașă rapid. Vântul fierbinte aduce un miros greu, de benzină și cauciuc ars. Marius aleargă la locul impactului. Un junghi în coastă îl face să respire cu greutate. Craterul exploziei se cască larg, într-o latură a șoselei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
foc și moarte. Defileul se transformă intr-un haos infernal. Grenadele zboară, exploziile amplifică panica, nemții aleargă bezmetici, numai pentru a fi secerați fără ca măcar să vadă de unde le vine moartea. În fața mitralierei lui Karel oamenii cad ca popicele. Motocicletele se răstoarnă. Din Opel-ul de transmisiuni distrus, zboară bucăți de tablă ascuțite, la fel de periculoase ca niște proiectile. Camioanele sar în aer unul după altul, aruncând fragmente însângerate de trupuri umane. Răcnete, țipete și vaiete cutremură văzduhul. Cei care cu puțin timp în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Atacul de noapte reușise și unitățile germane masate în linia de fortificații din marginea orașului Turna fuseseră date peste cap. Elementele care supraviețuiseră luptelor fugiseră sau fuseseră capturate. Pe marginea drumului se văd numeroase arme aruncate, iar din loc în loc, răsturnate în șanțuri sau chiar pe mijlocul șoselei, numeroase carcase înnegrite, ciuruite și contorsionate ale unor mașini blindate. Sprijinit de zidul unei case, Marius privește coloana prizonierilor. În ceața venită odată cu gerul dimineții mulți dintre ei încearcă să se apere de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
trapa deschisă. Imediat, dinăuntru răsună țipete îngrozite. Sare rapid într-o groapă din apropiere. Nu așteaptă mult. Două secunde și o explozie zguduie pământul. Se scutură de toate mizeriile căzute peste el, apoi ridică prevăzător ochii peste marginea tranșeului. Blindatul răsturnat pe spate, ca un gândac uriaș, este învăluit în fum negru, gros. Flăcări mari ies din găurile blindajului distrus. Probabil speriat, sau numai precaut, conductorul celui de-al doilea tanc se retrage în marșarier. Este cam departe, dar dacă reușește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Fără să-i mai învrednicească cu vreo privire, căpitanul se îndreaptă către treptele ce duc la subsol. Știe ce face, dovadă că nu are nici cea mai mică ezitare în găsirea drumului. Se oprește în fața unui mic seif din fontă răsturnat pe spate. Cercul rotund al fascicolului luminos îi arată că acesta nu suferise stricăciuni importante. Potrivește cifrul și deschide ușa. Zărește un teanc respectabil de dolari pe care îl bagă repede în buzunar. Continuă să caute și dintr-un sertar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
acorduri și înțelegeri încheiate de către Comunitate cu țări terțe. m.13.2. Relațiile din anii ’90 Anul 1989 a adus o profundă răsturnare a situației politice în țările E.C.E., unde regimurile politice apărute după al doilea război mondial au fost răsturnate de o irezistibilă aspirație populară la democrație. S-au creat astfel premisele unei noi dimensiuni a relațiilor dintre Comunitate și Europa Centrală și Răsăriteană. Comunitatea a înțeles să susțină această evoluție și să ajute guvernele acestor țări să se orienteze
Percepții asupra configurației relațiilor internaționale În anii '90 by Spÿridon G. HANTJISSALATAS, Carmen T. ȚUGUI () [Corola-publishinghouse/Administrative/91812_a_92859]
-
enorm pentru formarea mea intelectuală. Am descoperit un alt mod de a gândi și de a face critică literară. Pluritematismul lui Jean Pierre-Richard mi-a arătat că poți citi și altfel (în rețelele de profunzime) poezia. Apoi Roland Barthes care răsturnase toate conceptele... M-am întors cu alte idei și, cred, cu altă mentalitate. Opresc istoria aici. Mai spun doar că în ultimii ani (adică după 1990) stilul meu critic - îmi spune un prieten care mă citește - s-a modificat, în
Eugen Simion: "Mi-ar plăcea să formez o echipă de 5-6 critici tineri, care să scrie cu regularitate despre literatura română" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8336_a_9661]