5,326 matches
-
văzut! De cum a ieșit din pîntecul mă-sii a tras aer În piept, s-a Înroșit și zbătîndu-se-n brațele moașei a intrat din nou În pîntec, trăgînd după el și mațul ombilical... Chiuia de fericire acolo- n burta mă-sii, răsuna burta mă-sii de chiotele de nuntaș ale pruncului, cum răsună-n biserică strigătele de bucurie ale mirelui..." Între izbiturile ca de mănușă de box ale pendulului căutam prin urbea Însuflețită de carnaval, căutam să-mi astîmpăr iluziile... Țărmurile lumii
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
În piept, s-a Înroșit și zbătîndu-se-n brațele moașei a intrat din nou În pîntec, trăgînd după el și mațul ombilical... Chiuia de fericire acolo- n burta mă-sii, răsuna burta mă-sii de chiotele de nuntaș ale pruncului, cum răsună-n biserică strigătele de bucurie ale mirelui..." Între izbiturile ca de mănușă de box ale pendulului căutam prin urbea Însuflețită de carnaval, căutam să-mi astîmpăr iluziile... Țărmurile lumii mă chemau cu bătăi din palme, aplaudam și eu din balamalele
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
se iviră printre rînduri, precum alcătuirea unui edificiu pe care Îl contempli din unghiuri diferite. Am citit vreme de o oră, străbătînd cinci capitole, pînă cînd mi-am simțit gîtul uscat și o jumătate de duzină de ceasuri de perete răsunară prin tot apartamentul, aducîndu-mi aminte că, pentru mine, se făcea tîrziu. Închisei cartea și o privii pe Clara, care Îmi zîmbea senin. — Îmi amintește puțin de Casa roșie, zise ea. Dar asta pare o poveste mai puțin sumbră. — Nu fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
pasul, Însă neliniștea mă rodea pe dinăuntru și umblam, urmărit de aversă, cu picioare de plumb. M-am vîrÎt sub copertina unui chioșc de ziare, Încercînd să-mi ordonez gîndurile și să mă hotărăsc cum să procedez. Un tunet a răsunat În apropiere, mugind ca un balaur ce trecea prin strîmtoarea portului, și am simțit cum pămîntul Îmi tremură sub picioare. Pulsul fragil al luminii electrice care contura fațade și ferestre se risipi cîteva secunde mai tîrziu. Pe trotuarele pline de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
cum niște degete reci mi se strîng În jurul inimii. Două sute de viori izbucniră pe ecran, urmară Împușcături, strigăte și scena se adînci În tenebre. Pentru o clipă, parterul dispăru În bezna absolută și nu putui auzi decît zvîcnirile care Îmi răsunau În tîmple. Încetul cu Încetul, o scenă nouă se ilumină pe ecran, destrămînd Întunericul din sală În aburi de penumbră albastră și purpurie. Omul fără chip dispăruse. M-am Întors și am putut vedea o siluetă Îndepărtîndu-se pe culoarul parterului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
mă-mboldește năvalnic a... — Fermín, te rugăm, i-o reteză tata. Da, domnule Sempere, se supuse Fermín, bătînd În retragere. Merceditas tocmai se pregătea să-i răspundă, cînd se iscă o zarvă. Am rămas cu toții În tăcere, așteptînd. În stradă răsunau glasuri indignate și se dezlănțuia un vacarm de murmure. Merceditas ieși În ușă, prudentă. Am văzut trecînd mai mulți negustori agitați, Îngăimînd proteste. Nu trecu mult și Își făcu apariția don Anacleto Olmo, vecin din imobil și purtător de cuvînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
-s umezi păreții, Și-un frig mă cuprinde - Cu cei din morminte Un gând mă deprinde... Și toamna, și iarna Coboară-amîndouă; Și plouă, și ninge - Și ninge, și plouă. Melancolie Ce chiot, ce vaiet în toamnă... Și codrul sălbatec vuiește - Răsună-n coclauri un bucium, Și doina mai jalnic pornește. - Ascultă, tu, bine, iubito, Nu plânge și nu-ți fie teamă - Ascultă cum greu, din adâncuri, Pământul la dânsul ne cheamă... Rar Singur, singur, singur, Într-un han, departe - Doarme și
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
Copacii rari și ninși par de cristal. Chemări de dispariție mă sorb, Pe când, tăcut, se-ntoarce-același corb, Tăind orizontal, diametral. Alean E-n zori, e frig de toamnă, Și cât cu ochii vezi Se-ncolăcește fumul, Și-i pâclă prin livezi. Răsună, trist, de glasuri Câmpiile pustii, - Și pocnet lung, și chiot S-aude-n deal la vii. C-un zmeu copiii aleargă, Copil, ca ei, te vezi, Și plângi... și-i frig de toamnă... Și-i pâclă prin livezi. Amurg antic Havuzul din
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
de căldură asudat; E miros de cadavre, iubito, Și azi, chiar sânul tău e mai lăsat. Toarnă pe covoare parfume tari, Adu roze pe tine să le pun; Sunt câțiva morți în oraș, iubito, Și-ncet, cadavrele se descompun... Toamnă Răsună din margini de târg Un bangăt puternic de armă; E toamnă... metalic s-aud Gorniștii, în fund, la cazarmă. S-aude și-un clopot de școală, E vânt, și-i pustiu, dimineață; Hârtii și cu frunze, de-a valma, Fac
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
mă duc și eu, cu brațele învinse, Plângând, Și fredonând, Gîndindu-mă la mine. Vals de toamnă La geamuri, toamna cântă funerar Un vals îndoliat, și monoton... - Hai să valsăm, iubito, prin salon, După al toamnei bocet mortuar. Auzi, cum muzica răsună clar În parcul falnic, antic, și solemn - Din instrumente jalnice, de lemn, La geamuri, toamna cântă funerar. Acum, suspină valsul, și mai rar, O, lasă-mă acum să te cuprind... - Hai, să valsăm, iubito, hohotind, După al toamnei bocet mortuar
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
Radio" Populare, Aperitive, De-o țuică Și măsline. Legende clasice, Într-un castel, Departe, Secolul XVIII. Ceaiuri pișcoturi Și-acadele. Acolo, pace Acolo, Și-acolo. Orașul fermecat. Acroplan. Un tren, Un vapor. Un monstru Va fi ucis de un erou. Răsună Un megafon... Mistere Pe ecran. * GLOSSĂ Privește savant Cu inima beată De iubire Natura-i statică. Amorul renaște, Cu focul de vară, Cu diamante De iarnă. Metempsihoză, Metamorfoză, Și câte încă. La revedere, Sau la adio. Privește savant. Dacă nu
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
dau peste ele! Căci mare este răutatea lor! 14. Vin grămezi-grămezi în valea judecății, căci ziua Domnului este aproape, în valea judecății. 15. Soarele și luna se întunecă, și stelele își pierd strălucirea. 16. Domnul răcnește din Sion, glasul Lui răsună din Ierusalim, de se zguduie cerurile și pămîntul. Dar Domnul este scăparea poporului Său, și ocrotirea copiilor lui Israel. 17. Și veți ști că Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru, care locuiește în Sion, muntele Meu cel sfînt. Ierusalimul însă va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85102_a_85889]
-
lumii, și-a înfipt picioarele în podea, își lasă mâna să conducă arcușul ca într-un fel de transă, ascultă vocea profundă a viorii, aceasta tresare într-un suspin, muzica începe să curgă în aer ca mierea în faguri, sunetele răsună în corpul ei ca într-o peșteră, corpul viorii și corpul ei, corpuri gemene, se odihnește o vreme pe arcuș cum se odihneau strămoșii ei țigani pe coama calului, se vede dereticând prin casă, exersând la vioară, vede privirile otrăvite
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
lasă mâna să conducă arcușul ca într-un fel de transă, ascultă vocea profundă a viorii, își lipește urechea de pieptul ei, aceasta tresare, muzica începe să curgă în aer ca mierea în faguri, se lasă în voia sunetelor care răsună în corpul ei ca într-o peșteră.... Bărbatul ei stă zile în șir ca o stană de piatră, ca aerul stătut dintr-o încăpere, stă așa, uscat și părăsit de viață, din când în când își aduce aminte că ar
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
acestea erau atât de cristaline, încât dirijorul oprea restul orchestrei și o lăsa pe Zinzin să cânte singură, nu se abătea cu nimic de la regulile și armoniile partiturii, dar încerca să filtreze sunetele, să le dezbrace de orice zgură, acestea răsunau cristaline și triste, s-a întors obosită de acolo, profesoara a trimis-o din nou la casa de copii, "să vezi lumea cu ochii tăi, poate scapi de tristețe", nu a scăpat, a văzut casa cu alți ochi, o ajuta
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
lozincile clamau: "Tovarăși, construim industria socialistă, fără burghezie, împotriva burgheziei! " Cârtelile se diminuează, necuviința cerșetoriei se amplifică în festivități profane și în chiolhanuri abominabile, pe bani jefuiți: "Stau chiaburii și se miară/ Pe ce beau calicii, iară, măi!", încep să răsune răgușeli deșucheate, în rândurile îngroșate ale argățimii. Strategia momirii cu rachiu a sărmanilor flămânzi se extinde, obrajii lor se scobesc iar colții tovarășilor scânteiază în rânjete de satisfacție, pe linie de partid și de stat. Agonizând într-un îndelungat efort
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
amintindu-și de Lanz-Buldogul lui Petrea Păun (tractorașul acela nemțesc, vechi de un secol, care mergea totdeauna tacticos pe drum, fumegând ca dintr-o lulea). Da' "Bondocul", cui l-ai lăsat, bade Petre? mai întrebă Nicanor Galan. Și glasul lui răsună pe vale, ca din clanaretă. Apăi, îl las cui o să-i trebuiască, răspunse Păun, înăbușit, pășind pe lângă roțile moi de cauciuc, ale căruței. Da' sămânța asta?... Ce să fac cu ea? De ce mi-o lași mie? iscodi Nicanor, brusc interesat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
regimentele de austrieci. În timpul dualismului austro-ungar, soldații austrieci învățaseră meniuri de pustă și fuseseră nevoiți să mănânce tocana ungurească, numită gulasch. Pe dată, ceilalți răniți și-au împletit cu însuflețire vocile lor bărbătești în cântecul Erbsen mit Speck, făcând să răsune în salon armoniile unui marș baritonal, ce ar fi înspăimântat, prin marțiala lui cadență, pe orice inamic de la Răsărit și Miazănoapte, care n-ar fi avut de unde să știe că, în cântec, era vorba doar de un refuz al soldatului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
lua înainte, ca apa catastrofalelor inundații de primăvară ale Gegiei, refăcu același traseu, ca și atunci când mersese, cu bătrânul Stalin, de lanț, la Baisa. Împreună cu purtători de topoare, întră în sălciile cu frunze cenușii, precum pielea de șoarece, și îndată răsunară lovituri în cioate. Iar cei mai mulți împresurară Pepenoaica. Doar Stalin, ocrotire solitară și tardivă, se zbuciuma, lătrând și urlând a turbare, neînțelegând rostul învălmășitei și gălăgioasei mulțimi. Cineva, din rândul maselor, care nu avea nimic de pierdut, îl suprimă cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
apropia treptat, punându-i în față succesivele eventualități ale riscurilor de a fi considerat în tagma celor periculoși pentru viața nouă, care înaintează, impetuos, pe făgașul croit de Partidul celor ce muncesc cu sârg, cu dârzenie și necontenit. Pași stingheri răsună sec în prundurile risipiturilor de zidării, de molozuri, de zdrobituri de cărămizi și de tencuieli răscoapte, foșnind uscat, ca niște zurgălăi de ceramică și zvonuri slabe cutreieră, într-o pânză de neliniște. Imaginația hiperactivă a lui Mircea adulmecă involuntar capriciile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ca pe acolo, pe aproape, să treacă un zdravăn muncitor de la Uzina de carcase pentru aparate electrice de joasă tensiune, un campion înrolat în lotul de lupte greco-romane al fabricii. Săritorul campion, după ce le face craniile amândoror procleților să le răsune a tinichea, îi răsucește unuia mâinile subțiri de hoț la spate și-i cotrobăiește după actele personale, în buzunarul secret. Tocmai atunci, printre surpăturile zonei în demolare și printre dantelăriile zidurilor crenelate haotic pe orizontul roșiatic al asfințitului de soare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
o foaie de o sută, ca să-ți arat o minune! Cu o palmă asudată, luă suta aceea boțită din mâna beteagului, băgând-o în sipetul cel lăcuit. A turnat în el niște zeme colorate și zdrăngănindu-i niște sertărașe, ce răsunau melodios și îndepărtat, a scos din sipet două bancnote nou-nouțe, pe care i le înmână lui Vartolomei, calde, ciudat mirositoare și încă neînchegate prea bine. Iar a mai cerut o sută ferfenițită și iar sipețelul vrăjit i-a lepădat trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
mai tropăi! nu mai tropăi!... Zâmbi, a doua oară, amuzat de faptul că episodul cu pisica i se punea lui însuși în seamă de către omologii lui pe linie profesională, de toți ceilalți directori ai Centrelor departamentale de domeniu. Din bucătărie, răsuna discret clinchenitul ceștilor de Sèvres, moștenire de la un străbunic armean, pe care Zoe le manevra pe tavă, pentru rânduiala matinalei cafele. Le scotea pe rând, în fiecare dimineață, din bufetul străvechi, sculptat în lemn de trandafir, unde ședeau la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
repejor până în camera lui. Prăvălindu-l ca pe un sac, scăpat de sus, din podul morii, își descărcă pacientul pe așternutul învălmășit în dezordine, prăbușindu-se și el, epuizat, alături. Patul gemu cu un scârțâit lugubru sub greutate ambelor poveri, răsunând sinistru în noapte. Trăsnit, cum nu mai fusese vreodată, de alcoolul consumat afară, cu lăcomie nemăsurată, Vladimir se supără de răsunetul gâlcevitor care zvâcni din scârțâiala patului și își arătă nemulțumirea față de nerecunoștința exprimată prin tăcere a pacientului: Sssst! îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
hangul din două note pe claviatura pianului, cântăreții înfierbântați elogiau tot mai entuziast strămoșeasca bucătărie moldo-valahă care pune la temelie mamalighele, carnațele și patlajelele și cașcavalele. Glăsuirea viorii, isonul pianului și vocile potrivite pentru acel fel de cântare făceau să răsune bătrânele bolți ale crâșmei: Hai ti za makai, Hai ti za makai... Zeks! tir-li-tam Zeks! tir-li-tam... Când îl văzu pe Vladimir, revenind de la toaletă, Nae Calaican, care adormise în scaun, tresări și își ridică repede capul din piept, pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]