5,132 matches
-
prostituata insistă. Hai păpușel, de ce eziți? Sau frontul te-a lăsat fără sculă? Poate a trecut în partea cealaltă, intervine alta cu glas răgușit, mâncat de tutun prost și alcool ieftin. Nici nu ar fi de mirare pe acolo. Imediat răsună câteva râsete înfundate și obscenități, după care toate revin la starea inițială, de semi-adormire. În sfârșit, găsește o birjă liberă. Vizitiul, un bătrân scund, cu nas mare, coroiat, sub care se vede arcuită o frumoasă mustață de husar, apucă hățurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
convingerea că-și aparțin definitiv unul altuia. La câteva zile după revenirea în București, Marius a cumpărat inelele logodnei pe care au celebrat-o în aceeași biserică unde ea fusese botezată. Ținându-se de mână și ascultând cuvintele preotului ce răsunau solemn între zidurile încărcate de sfințenie, priviseră unul în ochii celuilalt cu puterea certitudinii că aveau în față o viață întreagă pe care așteptau cu bucurie și cu dorința arzătoare să o trăiască la maximum. Aerul devine cald și înăbușitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
în haina umedă a unei pâcle dese și tulburi. Ceața groasă transformă peisajul nocturn într-o autentică scenă de film noir55. Prinși în lumina farurilor automobilului, puținii trecători apar și dispar fantomatic în beznă. Trec pe lângă o biserică tocmai când răsună una, două, trei, zece bătăi de clopot. Într-un ecou îndepărtat, mai mult sau mai puțin sincronizat, se aud clopotele și celorlalte biserici din oraș. Când trebuie să te prezinți la regiment? întreabă Smaranda într-un târziu, angajându-se în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
și camarazii voștri deja angajați în luptă. Poate chiar mai buni. Vom începe instrucția specifică printr-un marș de antrenament. Subofițer, preia comanda. Am înțeles! Atenție! Cu cântec, înainteeee marș! Soldații întind brațul pentru a verifica distanța regulamentară și cântecul răsună în tropăitul cadențat al bocancilor pe cimentul curții: "Ce veseli suntem noi/ Când mergem la război, Victoria-i cu noi/ Și gloria-i cu noi Ce veseli suntem noi..." În fruntea coloanei, Marius meditează la stupiditatea versurilor. Este oare cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
execută o jumătate de întoarcere la ieșirea din cazarmă și pătrund pe drumul desfundat, mărginit de plopi, către poligonul de instrucție. Plutonier, schimbă cu ceva mai vesel! Subofițerul se execută și imediat treizeci de voci încep să cânte, făcând să răsune câmpul plin de bălți și noroaie: "Suflecată pân'la brâu, Spăla, spăla, rufele la râu..." Se întorc către orele prânzului, rupți de oboseală. Pete mari de sudoare întunecă vestoanele soldaților. Mușchii fețelor epuizate și murdare tresaltă ritmic în cadența impecabilului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
fi mai bine să procedeze. Frontul îi dezvoltase abilități care-l făceau să înțeleagă multe din foarte puține cuvinte, sau chiar deloc. Ori însăși faptul că ocupase cea mai retrasă masă dar aranjase scaunele ca și cum te invita să iei loc, răsuna ca un strigăt răscolitor a unei singurătăți insuportabile. Atunci când se apropiase, plutonierul ridicase spre el niște ochii tulburi. Nu din cauza beției, chiar dacă masa plină cu sticle putea să sugereze asta. Privirea subofițerului oglindea o tristețe extremă, parcă adunase acolo amărăciunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
dimpreună cu dânșii toate cererile cele pentru mântuire" "Domnului să ne rugăm." îngână cu voce cucernică diaconul subțirel. Cuvintele slujbei religioase aduceau aminte de timpurile când același emoționant ceremonial însoțea strălucitoarele nunți ale basileilor. Atunci, bolțile uriașe ale Sfintei Sofia răsunau sub puterea divină a cuvintelor care uneau, ca și acum, femeia cu bărbatul în Sfânta Taină a Căsătoriei, în timp ce frunțile lor mândre, împodobite cu banda lată a coroanelor de aur, coborau umile în fața imensului chip al lui Iisus Pantocrator care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
un pas afară. Sub talpa lui, o scândură din podea scârțâie jalnic. Imediat, o rafală nervoasă de automat sapă dâre adânci în perete. Îi urmează alta, scurtă, la fel de prost controlată. Din gura țevii se văd flăcările care localizează trăgătorul. Imediat răsună clănțănitul sec al unui alt pistol mitralieră Se aude un țipăt răgușit și o bufnitură înfundată anunță căderea unui trup. Poți să vii. Drumul este liber. Aplecat peste balustrada scării, Manfred privește precaut jos, în hol. Marius smulge automatul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
pornește vijelios către ei, fără cea mai mică intenție să încetinească. Mișcarea arată clar intenția ostilă. Marius răsucește cheia de contact, întoarce automobilul, manevrând aproape pe loc, apoi apasă accelerația până aproape să intre cu pedala în motor. În urma lor răsună zgomotul unor împușcături furioase. Străbat cu viteză strada șerpuitoare, îngustă, mărginită de gardurile din lemn ale unor case scunde și dughene cu obloanele trase. Manfred scoate automatul pe fereastră și apasă pe trăgaci pentru o rafală scurtă, fără efect. Ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
stau frumos aliniate ca soldații la paradă. Ia nu-mi mai suflați în ceafă! strigă brusc locotenentul, cu voce aspră. Rapid, în jurul său se formează un gol respectabil. Curând, vacarmul se potolește și clicul sec al percutorului lovind în gol răsună puternic în liniștea încăperii. Darie privește uimit fața locotenentului. Nu arată de loc crispată, dimpotrivă, afișează indiferența unui om care parcă nici nu se află acolo. La fel de nepăsător, rusul învârte butoiașul, armează, duce revolverul la tâmplă și trage. Arma rămâne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
pentru a privi către transmisionistul care ridică neputincios din umeri. Nici un răspuns de la ei, domnule căpitan. Un moment...recepționez ceva. Mesteacănule, mă auzi? Sunt Fagul! Dă mai tare, să auzim cu toții. Acoperind fondul sonor de scârțâituri și hârâieli, din difuzor răsună o voce slabă și asta nu din pricina legăturii proaste. Aici soldatul Pantelimon...(bruiaj)...ambuscadă... Reglează odată sunetul, pentru numele lui Dumnezeu! urlă căpitanul Apostol, apropiindu-se de panoul operativ al centralei. Un țiuit ascuțit se suprapune peste toate zgomotele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
bătaia lunii. Idiot 122! Amenință cu pumnul, după care dispare înăuntru. Cutia de viteză scrâșnește, pinioanele aproape că o iau razna, totuși șoferul, pierdut evident cu firea, nimerește în sfârșit viteza necesară. Camionul redresează, dar se înclină periculos spre dreapta. Răsună alte obscenități, mai puternice și loviturile în tabla caroseriei se întețesc. "Începător" murmură Karl, privind în lungul țevii și alegându-și atent ținta. În virtutea unei vechi obișnuințe, așează ușor degetul pe garda trăgaciului, proptindu-și mai bine patul MG-ului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
unde sunt îngropați. IV Scăpărat dintr-o zvâcnire a mâinii, chibritul aprinde țigara ascunsă în căușul palmelor și lumina pâlpâitoare a flăcării așterne pe chipul măsliniu umbre și lumini ce conferă o expresie aproape drăcească trăsăturilor ascuțite. Cu pași ce răsună cavernos pe podeau goală din scânduri, individul pătrunde în lumină și de sub șuba groasă de iarnă, trupul firav se arată îmbrăcat în uniformă sovietică. În timp ce privirea alunecă pe lângă fiecare dintre cei de față fără să privească pe nimeni în ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
înfundat undeva departe, în timp ce mitralierele, fără să facă economie la muniție, trag fără încetare. Toți soldații companiei se descoperă. Garda de onoare se aliniază. "...Veșnica lor pomenire, Veșnica lor pomenire..." Vocea lui Marius comandă calm. Pregătiți arm'! Foc! Trei salve răsună zgomotos, ecoul lor izbește povârnișurile și umple cu un vaier trist văgăunile. Gornistul companiei duce trompeta la gură. Sfâșietor și jalnic, răsună "Stingerea". Cu inima grea, Marius ascultă cântecul de adio al ostașilor căzuți care străbate aerul în vibrații dureroase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
se aliniază. "...Veșnica lor pomenire, Veșnica lor pomenire..." Vocea lui Marius comandă calm. Pregătiți arm'! Foc! Trei salve răsună zgomotos, ecoul lor izbește povârnișurile și umple cu un vaier trist văgăunile. Gornistul companiei duce trompeta la gură. Sfâșietor și jalnic, răsună "Stingerea". Cu inima grea, Marius ascultă cântecul de adio al ostașilor căzuți care străbate aerul în vibrații dureroase. Privește în zare. Aproape de orizont, soarele se arată înnegurat, pătat parcă și el de realitatea întunecată, oribilă, a războiului. Sunetul goarnei se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
mantale lungi de iarnă sunt proiectați în perete. Încremenesc căzuți la podea, ghemuiți unul peste celălalt în poziția grotescă a morții. Pornește șchiopătând mai departe. Lovește cu piciorul ușa imediat următoare, care se sparge în mai multe bucăți. Din interior răsună o salvă furibundă. Prima rafală a lui Marius îl nimerește pe trăgător în burtă. A doua în gură, împroșcându-i partea din spate a capului pe un tablou al Führer-ului. Din cadrul ușii, locotenentul aruncă o privire indiferentă peste cadavru. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
pisată, așteaptă înșirate lângă perete. Sperase să fie folosite cât mai târziu, dar acum nu mai are importanță, urgența este să respingă și acest atac. Ce va face după, o să vadă atunci. Acum! Încărcăturile zboară pe ferestre și zgomotele exploziilor răsună peste tot. Efectul este devastator. Un infern de urlete se ridică spre cer, vrând parcă să-l frângă. Dar asaltul continuă. Împinși din spate de ofițeri, atacatorii se apropie urlând și vociferând. Marius își dă seama că dacă nu face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
se apropie urlând și vociferând. Marius își dă seama că dacă nu face ceva, orice, foarte curând va apare breșa prin care nemții vor pătrunde în clădire. Iar urmarea nu este greu de închipuit. Anihilare totală. Cuvintele unui instructor militar răsună dur în creierul lui surescitat. "Cea mai bună apărare este atacul!" Coboară în fugă la parter și aproape se împiedică de trupurile câtorva soldați români morți. Ajunge în holul central tocmai când una dintre uși sare în aer. Suflul îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
sfârșește. Trei obuze explodează, apoi tancurile pornesc în viteză. Capcanele explozive improvizate cu ajutorul unor grenade nici măcar nu le încetinesc. Cuprinși de panică, doi soldați se ridică urlând și încep să fugă, aruncându-și armele și echipamentul. În acel moment, a răsunat prima rafală. Apoi alta, mai lungă, care-i rupe efectiv în bucăți. Siguri de ei, din spatele trapelor deschise, tanchiștii își fac semne unul altora în căutarea altor victime. Iovuț pune în bătaie o pușcă-mitralieră. Înjură birjărește, cu glas tare care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
unul dintre mastodonți trece foarte aproape de el. Urcă rapid pe laterală, ciuruie cu o rafală scurtă spatele ofițerului care se prăbușește peste marginea metalică a turelei, smulge siguranța unei grenade cu dinții, apoi o plasează prin trapa deschisă. Imediat, dinăuntru răsună țipete îngrozite. Sare rapid într-o groapă din apropiere. Nu așteaptă mult. Două secunde și o explozie zguduie pământul. Se scutură de toate mizeriile căzute peste el, apoi ridică prevăzător ochii peste marginea tranșeului. Blindatul răsturnat pe spate, ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
gândul. O explozie intensă, un gheizer de flăcări luminează noaptea și mașina se transformă într-o grămadă de fiare contorsionate care ard cu vâlvătăi puternice. Trupul căpitanului este proiectat prin parbriz sub forma unei torțe umane. Din mai multe direcții răsună rafale de mitralieră. Strigăte îngrozite se aud de peste tot: Rumänen angreifen! Rumänen angreifen!163 XIII A venit toamna în București, este septembrie. Un anotimp plin cu numeroasele studente frumoase care inundau odată orașul, dar acum capitala este un loc trist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Înainta Încet depărtîndu-se pînă ce zgomotul roților pe pietrele cubice ale caldarîmului nu se mai auziră. Era duminică; mîncai ceva pregătit de doamna Pavel din ajun și-mi făcui o cafea. - Pămînt de flori... Pămînt de flori! În urechi Îmi răsuna vocea căruțașului fără clienți, cu căluțul obosit de hamuri și povara pe care-o trăgea după el. Deodată podelele camerei alăturate scîrțîiră și prin ușa uitată deschisă, Keti apăru În prag zîmbind, Îmbrăcată cochet Într-o rochie lungă, de culoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
Acum trăiesc la Breaza. Tot aud că se spune că m-am retras și m-am tot retras...Nici vorbă! Continui să compun, să apar la TV, în spectacole. Nu mă simt nici singură și nici retrasă, iar casa mea răsună de muzică și de cântec! Aș zice că deși mă apropii de sfârșitul vieții, trăiesc în prezent cea mai liniștită și mulțumitoare perioadă a existenței mele. Dar ce va fi mâine numai Dumnezeu știe...”. Iar dacă la Sala Palatului n-
O învingătoare by Octavian URSULESCU () [Corola-journal/Journalistic/83452_a_84777]
-
Eminescu- Sara pe deal) Hexametrul reprezintă versul alcătuit din șase unități metrice. Exemplu: "Cântă zeiță mânia ce-aprinse pe-Ahil Peleianul”. (Homer -Iliada -traducere G.Murnu) Endecasilabul este versul alcătuit din unprezece silabe cu ritm iambic. Exemplu: În sufletul român adânc răsună”. (M. Codreanu- Statuii lui Eminescu) Versurile sunt grupate în strofe. Strofa reprezintă gruparea de versuri (în număr variabil), în general despărțită prin spațiul grafic de alte unități de același fel. În funcție de numărul de versuri din care sunt alcătuite, strofele pot
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
reală, nu acelora cari la căderea roșilor vor fi dispărut fără de urmă, unii în umbra notițelor de prin mahalale ale "Romînului", alții după tejgheaua cântărețelor de șansonete, alții în fine prin cafenele oculte unde ziua, dar mai cu seama noaptea, răsună prin {EminescuOpX 236} obloanele închise misteriosul dialect, sărac în cuvinte, dar semnificativ, de setleva, chenzleva, mazu etc. Așadar nu cu d. Costinescu vom sta de vorbă. Voim ca ziarul "Romînul", în numele partidului și a guvernului pe care-l reprezintă, să
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]