4,549 matches
-
cele trei texte, a trecut mult până m-am hotărât să le găsesc liantul. Trei texte tragice, cu încărcătură maximă; trei femei aparținând unor spații diferite, fiind despărțite de timp și concepute separat; trei femei având un singur element comun, răutatea. Răutatea care se întoarce împotriva fiecăreia, în cele din urmă. Având acest punct central, puteam sa-l dezvolt. Dar nu doream numai dezvoltarea lui. Doream din tot sufletul ca efectul să fie pozitiv. Nu voiam să-i învăț pe cei
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
trei texte, a trecut mult până m-am hotărât să le găsesc liantul. Trei texte tragice, cu încărcătură maximă; trei femei aparținând unor spații diferite, fiind despărțite de timp și concepute separat; trei femei având un singur element comun, răutatea. Răutatea care se întoarce împotriva fiecăreia, în cele din urmă. Având acest punct central, puteam sa-l dezvolt. Dar nu doream numai dezvoltarea lui. Doream din tot sufletul ca efectul să fie pozitiv. Nu voiam să-i învăț pe cei din
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
lansează cu tot sufletul într-o acțiune de protecție familială, de fapt, acesta fiind rostul existenței sale. Ea nu știe să înșele, dar știe să persifleze, nu se lasă dominată dar domină, nu acceptă minciuna și falsitatea, taxează fără milă răutatea și perversitatea. Cu o minte ascuțită, cu o personalitate puternică și cu un accentuat simț al dreptății Dorina reușește să înfiereze bigotismul, fanatismul, lașitatea, superficialitatea și imoralitatea. Este prezentă pretutindeni, ochii și urechile o ajută să descopere ceea ce nemernicii
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
tot ce natura și civilizația milenară și modernă au adus sub privirile noastre, cercetând și visând. Am întâlnit, în acești ani, prieteni binevoitori, cu adevărat, admiratori sinceri, dar și oameni invidioși, măcinați de neputințele proprii, cârcotași și meschini, roși de răutăți mărunte, ipocriți și bârfitori, care tulburau cu stropi otrăviți aura luminoasă și pozitivă ce ne înconjura. Viața trăită împreună a fost deseori privită ca model pentru un cuplu de artiști și, nu o dată, invidiată de cei care nu au
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
au dezlegat limbile și în privința unor "cadre superioare" directori, miniștri adjuncți, ambasadori. Despre "șeful suprem", ministrul Corneliu Mănescu, "generalul", aveau cu toții o opinie favorabilă, prezentându-l ca pe un "pater familias", de care se simțeau atașați, încurajați, ocrotiți, dojeniți fără răutate și răsplătiți pe merite. Aveam de pe atunci mare respect pentru diplomație, care mi se părea cea mai interesantă meserie din lume, și implicit pentru Ministerul Afacerilor Externe, opinii care mi-au rămas constante și până azi. Treptat, după ani de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
deloc realist, ci ca pe un poem dramatic scris de un vizionar. Urâciune, decrepitudine, dezgust, umor satanic, fețe de oameni din care transpar alcool și corupție, ce seamănă mai mult a vampiri, a demoni rafinați, cu ochi care strălucesc de răutate, În același timp patetici și triști În singurătatea lor - astfel apăreau personajele izolate În cutii de sticlă, cuști cu pereți transparenți, ce defineau decorul expresionist semnat de Michael Yeargan, un tânăr absolvent de la Yale, care mi-a devenit În timp
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Mahomed: Moldova pașalâc; Marea Neagră lac turcesc". Trecutul nostru, istoria noastră, n-a fost deloc o sărbătoare. Așezați în acest "spațiu geostrategic", între Mari Puteri împărății vrăjmașe ce s-au tot bătut în capete ca munții din poveste -, în calea tuturor răutăților, mult am suferit și mult am bătut pasul pe loc. Ne-am risipit vlaga în lupte pentru supraviețuire; n-am avut liniștea și aripile aurite ale altor popoare ce s-au putut înălța în lumina culturii și civilizației occidentale. Suntem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Raiul sunt în noi. Toate acestea și câte încă... Păcat că le prețuim numai când le-am pierdut. "Gaudeamus igitur"! explodează Țamblac. "Carpe diem", fetițo! Ai uitat să pomenești de vița de vie. Și de moldovence ai uitat, zâmbește ea. Răutate mică, o amenință el cu dragoste. Recunosc, "sunt un porc în turma lui Epicur". Tu ai spus-o... Horațiu a spus-o, precizează Țamblac cu tristețe. În viață n-am prea avut parte de bucurie, a trebuit să mi-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mânia cea grozavă. După obicei, sultanul și-a dat palme, și-a smuls barba, și-a pălmuit pieptul, șoldurile, scoțând strigăte de durere, ocărând, sictirind, blestemând pe răzvrătitul ghiaur Ștefan, diavolul acela afurisit și răufăcător, care, în privința diabolicei viclenii și răutăți, întrece pe toți dracii. Lui și "porcilor lui de moldoveni, răi din fire -, pentru că au biruit pe tătari, pe unguri, pe lehi, pe munteni, li s-a urcat la cap și, în obrăznicia lor fără seamăn, se pretind cum că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
tine! Ce vorbești? Suntem buni prieteni... Am auzit că-i bastardul lui Vodă. Și ce dacă? E... e un băiat drăguț... și... și-i un viteaz. Calcă pe urmele lui taică-su. Să-și șteargă întâi mucii, spune el cu răutate. Și ... și cum îți spuneam, Mangopul e un tărâm... Voichița ciupește o coardă cu vibrație acută. Pe tărâmul acela n-oi merge nicicând, principe... Cine-s eu? O biată fată, ostatica lui Vodă Ștefan în Cetatea Sucevei... Nu, Voichiță, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
sare cloșca! o ironizează Isaia, care, până atunci nu scosese un cuvânt. De când muierile se pricep la "tactică și strategie"? Boier Isaia! îl apostrofează sever, Doamna Maria. Mă iartă, Slăvită Doamnă, îngăimă el cu umilință. N-am spus-o cu răutate... încearcă s-o dreagă și tușește ușor, ca să umple golul de tăcere. Îngăduie soaței mele să se retragă, ni-s pruncii cam bolnăviori... Desigur, desigur... Lucrăm mâine dimineață. Sănătate copiilor. Sora se înclină: Prea bine, Maria... Și se retrag. Isaia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
barbă în livadă, pângăresc până și gropnițele voievozilor și oasele le aruncă la câini... Și multe alte batjocuri le-au fost făcând... Aiasta-i soarta noastră, Preasfinte... Dacă ne-a blagoslovit Dumnezeu cu ăst colț de lume, vad în calea răutăților, ce să facem? Să ne mutăm în altă țară? Bună, rea, a noastră e... Strângem din dinți. Oftăm și scoatem sabia, o apărăm. Mai murim... După ce trece urgia, ne îngropăm morții... Ne suflecăm brațele, frământăm lutul și, pe cenușă, înălțăm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
dau al doilea salvconduct de bunăvoință boierilor pribegi din Polonia... Un gând bun ce face cinste Măriei tale, spune spăsit Stanciu. Să pleci chiar domnia ta la Cracovia, să le spui că "Domnul Moldovei îi cheamă; că toată mânia și toate răutățile trecute au fost lor iertate și alungate din inima noastră". Să se întoarcă acasă; n-au a se teme pentru capul lor și nici pentru averea ce le va fi, lor, înturnată. Moldova ca mamă bună își adună fiii risipitori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
târându-se în genunchi, la picioarele Domnului, dar Ștefan se ferește din calea lui. Nu mă osândi!!... Ai milă!!... Mi-a luat Dumnezeu mințile că m-am luat după aista!! și arată acuzator spre Isaia. Numai el!!... El e capul răutăților!!... El a pus la cale hiclenia!! El a scris cărțile trădării!! El a turnat otrava!! El!!! Numai el!!!.. Eu nu!... Eu nu!...Îndură-te! Am prunci! Cinci! Rămân pe drumuri!...Îndură-te, "Stăpâne"!! O să-ți fiu cu credință! Câine o să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și scuipă. Ștefan ridică ochii spre cer: Doamne!... "Izbăvește-mă de cel viclean"... Să terminăm comèdia! poruncește brusc. Lipsiți dinaintea ochilor mei! E plata cu care plătesc vânzătorilor de țară! Să fie tăiați!! Și el arată spre Isaia. El, capul răutăților, pentru "înaltă trădare", să fie ridicat în țeapă la Porțile Cetății! Să iasă în întâmpinarea "Măriei sale Aron Alexandru Vodă!" Gâdea, un țigan mătăhălos, buzat, răsărit ca din pământ, cu săcurea în cumpănă, rânjește fericit și îl înșfacă de gât. Isaia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
sa. Dacă aveți atâția bani și putere, ce-ați căutat aici la mine?", striga el nenorociților, care fură înfipți în țepile ce împodobiră sălbatec mlaștina cruntă." N. Iorga, Istoria lui Ștefan cel Mare * "...Afurisitul domn al Moldovei care în privința diavolești răutăți întrece și pe dracul; și, care în urma biruințelor lui asupra hanilor tătari și asupra vecinilor unguri și munteni... pretinzându-se neatârnat... a năvălit cu călăreții și pedestrașii asupra oștirii musulmane... încât cea mai mare parte bău acolo paharul muceniciei și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
altă femeie, oricât de mare ar fi prăpastia care le desparte. O fixez în continuare, stăruitor, fără să-mi ascund resentimentele pe femeia aceea și pe măsură ce o privesc mă conving tot mai mult că am în față o întruchipare a răutății pure, gratuite. * Într-o noapte, visez un vis care pare oglinda micii experiențe evocate cu câteva pagini în urmă. Mă aflu tot la Snagov, cam în același loc al curții (dintre peretele lung al casei și gardul ce ne desparte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
ultimele ore petrecute la Snagov, aflăm, de la o prietenă, firește (căci întotdeauna prin prieteni și prietene ne parvin asemenea lucruri), că vineri 17 august voi fi masacrat groaznic la „Europa liberă”: „va curge sânge”. Chiar așa? Printr-un lanț al răutăților, incitanta veste ajunge la noi, la timp, să nu care cumva să ne scape emisiunea. Aștept cu o curiozitate revoltată (București, 16 august 1990). * Azi, 23 august 1990 (nu mai e „sărbătoare”, nu mai omagiem a nu știu câta aniversare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
aparatul (cum fac eu de pildă), ci ascultă în continuare cu atenție: vrea să știe câți oameni au murit în țară, în ultimele 24 de ore ca urmare a accidentelor de circulație!! La ce i-or fi trebuind aceste cifre? Răutate bătrânească? Satisfacția octogenarului de a vedea câtă lume tânără se prăpădește? Lume care, dacă n-ar fi fost accidentele, ar mai fi trăit o grămadă de ani, supraviețuindu-i cu nerușinare, dar căreia, iată, nu i-a mers? Posibil. Dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
magii de frica lui Irod. Intrând în capelă coborî mai multe trepte și multe ai de văzut. Mult m-am mirat cum au putut să se adăpostească sub piatră dar grijă Milostivului Dumnezeu i-a îndrumat să-i scape de răutatea lui Irod. Ne închinam la icoane și aprindem câte o lumânare. Plecăm fericiți de tot ce am văzut. Biserică Sfanțului Mormânt al Maicii Domnului Ea este patronată de greci. În biserică se coboară pe trepte. Cred că sunt peste 30
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
10 m în curte, mai este o ușă pe care ți-o deschide un călugăr și intri tot într-o peșteră. Rămâi uimit ce poți vedea. Este locul tainic în care se întâlnea Domnul Iisus cu ucenicii. Se fereau de răutatea oamenilor în peșteri și în catacombe. Și în aceste locuri dosnice și fără confort se rugau. Acum este biserică româno - catolică. Se oficiază Sfântă Liturghie. Sunt icoane multe și frumoase și bănci pentru toți. Mulțumim lui Dumnezeu pentru toate și
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
de plumb la capete. Și pe piatră lor au ajuns stropi de Sânge și fărâmituri din Trupul Domnului când îl loveau cu biciul. Au auzit și loviturile și cuvintele de batjocură și au văzut și scuipările și gemetele și toată răutatea umană dezlănțuita. Dacă vezi, te ia groază. Toate par a vorbi câte a îndurat Domnul pentru noi. L-au bătut, a fost tras de barbă și multe cuvinte josnice I sau spus. Toate parcă șoptesc tainic de câte a îndurat
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
josnice I sau spus. Toate parcă șoptesc tainic de câte a îndurat pe nedrept. Privim cu ochii sufletului în trecut și lăcrimam de durerea Lui. Câte a făcut El pentru noi, iar noi ce-I dăm în schimb? Păcate și răutate. Aprindem fiecare pelerin câte o lumânare și ieșim din acea închisoare, acea peșteră. Aproape nu mai putem respiră. Ne oprim în curtea în care a fost judecată. Privim curtea și ne-o imaginăm cu mulțime multă de oameni. În această
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
vedem cu ochii sufletului pe Domnul ostenindu-Se din greu pe Drumul spre Golgota. Mulțime multă, convoi mare L-a însoțit pe cale. Erau, desigur, multi care-L urau pe Domnul, îl loveau, îl scuipau, îl împingeau cu multă ură și răutate. Dar printre aceștia, răi și nedrepți, măi erau unii care îl iubeau pe Domnul și sufereau mult, plângeau și le era milă de El. Până astăzi vin pelerini din toate colțurile lumii să parcurgă acest Drum sfințit de Dumnezeirea care
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
și ne orbește să nu vedem ce trebuie să vedem. Stă călare pe inimă împietrita și-i șoptește mândrie, zgârcenie și să judecăm pe alții. Or, Sf. Ioan Iacob Românul prin viața lui aspră, prin suferință să, a trăit și răutatea lumii pe care a simțit-o cu multă durere. El a semănat numai dragoste, bunătate, blândețe, smerenie, milostenie și credința. Să citiți cărți scrise de el și veți vedea ce roade vrednice veți culege. Când o să citiți din rândurile sale
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]