5,310 matches
-
Nu am o familie În adevăratul sens al cuvântului. Asya i-a aruncat o privire condescendentă sperând că asta o va opri pe cealaltă să spună ce avea de gând. Însă, În acestă Încercare, privirea i-a căzut asupra unei rame strălucitoare de argint, atârnată chiar deasupra umărului drept al acesteia. Era fotografia unei șosele ce ducea spre Red Lagoon din Bolivia. Ce frumos ar fi să se afle pe șoseaua aceea chiar acum! Și-a terminat cafeaua, a stins mucul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
libertății și al societății civile. — Ei, haide. De când e un bețiv ordinar simbolul libertății? l-a admonestat tăios scenaristul. Ceilalți nu s-au băgat În discuție. Era o pierdere de timp și de energie. În schimb, și-au ales o ramă atârnată pe perete și și-au concentrat atenția asupra fotografiei unui drum. — Din ziua În care alcoolul a fost interzis și denigrat În Întregul Orient Mijlociu musulman. Dintotdeauna, a mormăit Caricaturistul Alcoolic. Gândiți-vă la istoria otomană. La toate tavernele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
viață În exil. Se bucurase de o viață tumultoasă ca romancieră și gazetară. Armanoush avea o poză a acesteia pe birou, În care Zabel se uita cu o privire visătoare pe sub borul pălăriei Într-un punct necunoscut de dicolo de ramă. Ceilalți membri ai secțiunii Anoush Tree aveau diverse porecle, din motive neștiute. În fiecare săptămână alegeau un anumit subiect de conversație. Deși temele variau destul de mult, toate aveau tendința să se Învârtă În jurul istoriei și culturii lor comune - „comun“ Însemnând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
diferite. După fața ei, Armanoush Își putea da seama că femeia nu se Înnebunea după transportul În comun, că disprețuia masele și, dacă ar fi putut, ar fi aruncat toți pasagerii sărăcăcios Îmbrăcați peste bord. Ascuns În spatele unor ochelari cu rame groase, fiul părea oarecum stânjenit de comportamentul trufaș al maică-sii. Seamănă cu niște personaje din cărțile lui Flannery O’Conner, și-a spus Armanoush. — Povestește-mi mai multe despre Baron ăsta, a zis Asya din senin. Cum arată? Câți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
dispoziția. Deși știa că Baron Baghdassarian nu ar fi deloc de acord cu asta, era convinsă că creșterea tensiunii nu ajuta cu nimic la recunoașterea genocidului. — Tabloul Înrămat de acolo, a arătat Înspre perete. Știți că În tabloul ăla cu ramă portocalie e o șosea din Arizona? O șosea pe care mama și cu mine umblam de multe ori când eram copil. — Arizona, a murmurat poetul Extrem de Netalentat și a oftat de parcă numele acela făcea aluzie la un tărâm utopic, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Însă nu mai era nici o nevoie fiindcă un pahar de vin venea deja spre el: Caricaturistul Alcoolic a sărit În picioare, a Înhățat un pahar de vin și l-a aruncat În scenarist, ratând la milimetru. Paharul a lovit o ramă de pe perete, Împrăștiind vin peste tot, Însă În mod surprinzător nu s-a spart. Nereușind să-și lovească ținta, Caricaturistul Alcoolic și-a suflecat mânecile. Deși nu era nici măcar pe jumătate la fel de solid precum Caricaturistul Alcoolic, Însă la fel de beat, Scenaristul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Înalt, destul de solid și arătos, care avea un chip blând, dar obosit, o barbă neagră, un păr mai degrabă cărunt și niște gropițe adânci ce se iveau de fiecare dată când zâmbea. Ochii lui sclipeau de inteligență În spatele ochelarilor cu ramă groasă. Din felul În care se uita la mătușa Zeliha, Îți dădeai imediat seama de iubirea lui pentru ea. Iubirea, respectul și sincronizarea dintre ei. Când el vorbea, ea completa gesturile, când ea gesticula, el completa cuvintele. Erau doi indivizi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
reușea să se facă iubit. Norman Îl simpatiza. Nu era la fel de sigur În privința lui Harry Adams, matematicianul sobru de la Princeton, pe care nu-l mai văzuse de șase ani. Harry era un negru Înalt, foarte slab, care purta ochelari cu rame subțiri și era tot timpul Încruntat. Purta un tricou cu inscripția „Matematicienii nu greșesc“, În genul celor purtate de studenți și, Într-adevăr, nu-și arăta cei treizeci de ani. Era evident cel mai tânăr membru al grupului și, probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
putu mișca. Era blocat afară. O frică intensă puse stăpânire pe el. Corpul aproape că-i Înțepenise de frig; știa că doar peste câteva secunde urma să-și piardă cunoștința. Trebuia să deschidă trapa! Izbi În ea, În metalul din jurul ramei, fără să mai simtă nimic, cu mâinile amorțite. Roata Începu să se Învârtească singură. Trapa se deschidea. Probabil că avea vreun buton de siguranță, pe care-l... Ieși brusc deasupra apei, trase aer În piept, se scufundă din nou. Reveni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Înțepenit, avea mușchii Înghețați, corpul nu-i mai răspundea la comenzi. „Trebuie să reușești, Își spuse. Trebuie să reușești“. Se prinse cu degetele de metal, scăpă, se prinse din nou. „Mai trage o dată. O singură dată!“ Își ridică pieptul peste rama metalică, căzu pe punte. Nu simțea nimic, Îi era Îngrozitor de frig, Își răsuci corpul, Încercând să-și tragă picioarele sus, dar căzu din nou În apa Înghețată. Nu! Se trase din nou În sus, pentru ultima dată - din nou peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
metalică, căzu pe punte. Nu simțea nimic, Îi era Îngrozitor de frig, Își răsuci corpul, Încercând să-și tragă picioarele sus, dar căzu din nou În apa Înghețată. Nu! Se trase din nou În sus, pentru ultima dată - din nou peste ramă, din nou peste punte, se Îndoi, se suci, ridică un picior, Într-un echilibru precar, apoi și pe celălalt, pe care-l nu-l mai putea simți, iar În cele din urmă se văzu, În sfârșit, ieșit din apă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Omul e ceea ce face, nu ceea ce trăiește". Dacă nu ai un scop, o credință, nu vrei să faci ceva, nu știi cum să faci, ești pierdut. Așa gândea Cehov. De câte ori îl recitesc pe blândul doctor, îi simt privirile de dincolo de rama ochelarilor, ațintite spre noi. Spre o lume tot mai insensibilă (el credea că sensibilitatea este adevăratul talent al omului), mai vulgară, egoistă, lacomă de consum, dependentă de el, uniformizată, contabilizată strict, fără mister, fără transcendență. Și simt cum reproșul conținut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
odată cu ea. durerea mi s-a schimbat în plăcere, arsura o simt ca pe-o mângâiere. mă rog și eu, ca tot omul. dar icoana la care mă rog s-a tocit și s-a șters. mă rog la o ramă goală. mă rog fierbinte, ca un cazan cu smoală. țara mea mă iubește. mă strânge în gheare. îmi adapă zilele cu disperare. aflu, zi de zi, de la suferință, că-s viu. aflu, noapte de noapte, că trăiesc în pustiu. și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
agitații de aripi toate bibelourile din sticlă și porțelan s-au prăbușit, la fel ca și toate celelalte obiecte stupide acumulate de mine pe rafturi de-a lungul anilor : suveniruri din tot felul de călătorii, măști și fotografii încadrate în rame, statuete, sticluțe și ceasuri... Zgomotele provocate de căderea acestor zeci de obiecte, precum și a unor cărți, nu i-a intrigat însă suficient pe locatarii imobilului. Din cînd în cînd porumbeii se mai zbat, cîte un intrus încearcă să-și facă
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
la unele thés dansants, tombole, aniversări ale copiilor și nunți de argint, la liturghia de la orele unsprezece, În salonul de biliard și În cele mai respectabile chalets. Mulți și-l vor fi amintind: panama moale cu bor flexibil, ochelari cu ramă de baga, mustață unduioasă și cănită, care nu izbutea să ascundă dubla buză subțire, guler palomita și cravată cu nod, costum alb cu nasturi de import, manșete cu butoni, ghete cu toc militar care Îi Înălțau statura poate mediocră, mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Codovilla, l-a acuzat de abuz de Încredere și atentat la pudoare, Bradford a capitulat imediat, dezamăgindu-și fidelii. Adevărul s-a impus concret. Între 1923 și 1931, Bradford, cavalerul de pe rambla, a umblat despuiat prin Necochea. Pălăria, ochelarii cu ramă de baga, mustața, gulerul, cravata, lanțul de ceas, costumul și nasturii, bastonul Împletit, mănușile, batista, gheata cu toc militar nu erau decât un desen aplicat tabula rasa pe epidermei sale. În clipe atât de amare, oportuna influență a unor prieteni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
dăruit-o cu o dedicație semnată și pe care din finețe am optat să o arunc Înainte de a o propune spre vânzare unei succesiuni de librari, ascundea sub smalțul său narativ un avans genial? Fotografia lui Huergo, montată Într-o ramă ovală, Împodobește coperta. Ori de câte ori o privesc, Îmi fac iluzia că va Începe să tușească, victimă a ftiziei care i-a secerat cariera promițătoare. Într-adevăr, puțin după aceea a murit, fără să-mi confirme primirea scrisorii pe care i-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
-l Înghițea orizontu pă drumu spre civism, aglomerație, fratellanza, la sărbătoarea Monstrului. Când m-am Întors ca belferu și cu limba afară cât cotu, camionu iera aglomerat stup. Avea frânele puse și stătea așa gigea, că-i trebea decât o ramă artistică ca să pară poză. Mulțumită lu Ăl dă Sus, pântre ai noștri iera fonfu dă Tabacman, știut mai bine ca Șurubu Fără Sfârșit, care ie ahtiat după mecanică, și, după ce i-a căutat juma de oră motoru și mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
8 februarie 1919, la Gualeguaychú, În provincia Entre Ríos. — Bătrânii? — Un paznic dă pă strada 17, care l-au avansat politician, și o damă dân Resistencia, care a venit la vale pă Paraná. — Prima amintire dă suvenir? — O marină, În ramă dă catifea, cu Încrustații dă sidef, ca să copie spumanta. — Primu maestru? — Un manglitor dă găini care mi-a inițiat săcretele dân artă. — Prima terfeloagă? — Recado para don Martiniano Leguizamón. Un succes dă stimă În peisaj, mai ceva ca Pacea Generală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
eroicele versuri ale lui Lucas Palau, ciocănar și nepot al directorului nostru. Când tu, tinere, vei fi aproape gata și numai cu puțin Înainte să te urci În tren, am să-ți arăt acea silva, căci am pus-o În ramă. O publicasem, după regula mea, fără să mă uit nici la semnătură, nici la text. Bardul, mi-au zis, s-a năpustit cu alte versuri proaste, care și-au așteptat rândul și n-au apărut, pentru că eu am respectat Întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
vara. Un pat îngust, un lighean smălțuit, o cană de porțelan cu cioc, o oglindă cojită în cîteva locuri, dulapul cu o singură ușă, o litografie decupată dintr-o revistă nemțească înfățișînd Cornul de Aur, vîrîtă sub sticlă într-o ramă ciuruită de cari. Fără masă și fără scaun. Nu este decît un loc de dormit. N-avea la el decît un sac de mînă cu strictul necesar. Se gîndise că o să găsească tot ce-i trebuie pentru a ajunge la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
neașteptat pentru trupul mare și greoi. "N-o să-ți răspund directore, de ce să-ți răspund, doar sîntem între oameni de pricepere. Eu fac politică, dumneata slujești politica, pînă la urmă sîntem în aceeași barcă în care întotdeauna vei trage la rame, iar eu voi număra. De ce să ne hărățim, să facem valuri și să intre apa în lotcă? Bănuiesc, după cît îmi dau seama, că n-ai stat degeaba, ai reușit să te strecori înăuntrul oamenilor de bine și numai iminența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
loveau muierea care îi năștea. Eu însumi eram astfel marcat, o mătușă, soră mai mică a mamei, se uita așa ca mine la lucruri fără să le vadă. Dintr-un clasor cu lentile doamna lua ceva și vâra într-o ramă de metal pe care mi-o pusese pe nas. Ce, văd?... Mai bine, i-am răspuns. Dar acum? Și mai bine. Dar așa? Poți citi ultimele rînduri? Lumina țâșnea în ochii mei cu o putere minuțioasă extraordinară, vedeam acum chipul
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
să se identifice cu eroii mafioți din filme, dar capotează în fața realității, în vreme ce marii șmecheri, mafioți adevărați, o duc bine mersi, cu zâmbetele lor tot ca din filmele și hainele lor deschise la culoare. E interesant cum Garrone creează această ramă cinematografică referențială, reușind un film aspru și profund despre o realitate cu mult mai dură decât o arată filmele. Three Monkees a împărțit criticii în două Bine primit de critici, Waltz With Bashir de Ari Folman este un documentar de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
lucru m-a îndepărtat pentru că n-am mai simțit decât autenticitate jucată, chiar dacă sunt momente în care faptul că-i vezi râzând la cameră induce un soi de metatext. Nu știu, mi s-a părut că viziunea regizorului e o ramă care mă împiedică să intru în viața familiei Arhir, chiar dacă accept că orice prezență a unui aparat de filmat e o intruziune în sine. Chiar dacă vorbește despre o temă de actualitate și semnalează o problemă socială, Podul de flori e
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]