14,075 matches
-
lumea vine la spectacole, conferințe, concerte. În culise, Maestrul așteaptă să se ridice cortina. Glasul lui care te farmecă, ochii demonici. Emană căldură, energie, farmec, sex-appeal. Zeul-Moș e lângă el, poate, pe scenă, nu mă va lăsa să-mi bâlbâi replicile, va fi lângă mine până la sfârșit. Bun sau rău. Are emoții, puțini știu că o premieră e inferioară ultimei repetiții, că actorii trec prin șocul publicului. Dar, de fapt, în sinea lui, într-un secret pe care nu-l spusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
reușești să-i creezi emoții, el doar aplaudă. Sunt îngâmfat?, asta e, ăștia sunt artiștii, altfel, alt creier, altă psihologie, alte viziuni și alte trăiri. Cine să îi judece?... Cortina. Sala tronului în palatul Regelui Lear, intră Kent, Gloucester, Edmund. Replici. Timpul. Intră Regele Britaniei cu suita lui de cavaleri. N-am chef să mai aștept masa nici o clipă. Să fie gata cina*... rostește Lear. Cele trei fete. Cum iubim? Ca sarea-n bucate, își amintește Maestrul de basm. Fetelor... ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Lear. Cele trei fete. Cum iubim? Ca sarea-n bucate, își amintește Maestrul de basm. Fetelor... ia să vedem din voi tustrele care/ Mai tare ne iubește? Goneril: ca lumina ochilor, ca văzduhul, ca puterea, libertatea și cinstea. Maestrul aude replica Loredanei: Cordelie, tu iubește fără vorbe! Și nu e Cordelia acolo, lângă el... Regan se leapădă de orice spre a rămâne doar cu bucuria/ Iubirii pentru înălțimea voastră. Și, în sfârșit, Cordelia: Nimic, stăpâne. De fapt, ca sarea-n bucate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
să fie Cordelia. Goneril, Regan, Cordelia. Cele trei fete. Cum iubim? Sinceritatea Cordeliei. Te pierde sinceritatea, omule! Blestemul de a fi străină-n veci!, hotărăște Lear, uitându-se lung la Loredana. Nu e Cordelia. Harta, împărțirea împărăției celor două fete... Replici. În sfârșit, bufonul: Primește boneta mea de nebun. (Și-i dă lui Kent boneta.) Lear îl întreabă cu drag: Ei, dragul meu aghiotant, ce mai faci? De-abia când bufonul ajunge la: Anul ăsta nebunia/ E la mare trecere, publicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
apoi tata: zeii judecă, să nu trădezi, să nu te întorci fără Euridice! Tina-Anita, totuna, începe să priceapă... Actul IV. Aceeași pârloagă. Apoi, Cordelia în scenă: ... dragostea de tine și dreptate. Fals, nu e Cordelia. Maestrul își rostește mai departe replicile, dar plânge în minte și în inimă... Actul V. Tabăra britanică, lângă Dover. Lear și Cordelia. Zeii pe care Shakespeare îi invocă. N-am înnebunit când am făcut Hamlet și-am să înnebunesc acuma, la Regele Lear. Zei, nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
și Cordelia. Zeii pe care Shakespeare îi invocă. N-am înnebunit când am făcut Hamlet și-am să înnebunesc acuma, la Regele Lear. Zei, nu mă părăsiți, ca pe Lear!!!, să-ți pierzi ochii: ia-mi tu ochii, îi dă replica lui Edgar. Să-ți pierzi ochii sau altceva. Să-ți pierzi vocea. Glasul. Tina-Anita. O, nu mă părăsiți, zei, acuma, pe scenă!, Nu se moare la mijlocul actului al cincilea, zicea Ibsen. Aude numai în mintea lui tic-tacul unui ceas, fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
bănuiască pe Conte că jucase teatru ca să-l emoționeze. Amory și Frog Parker considerau că cea mai grozavă frază din toată literatura se găsea În Actul III din Arséne Lupin. Ședeau În rândul Întâi, la matineele de miercuri și sâmbătă. Replica era următoarea: „Dacă nu poți fi un mare artist sau un mare soldat, cel mai bun lucru este să fii un mare criminal.“ Amory s-a Îndrăgostit din nou și a scris un poem. Iată-l: „Marylyn și Sallee sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
la masă. Amory s-a Înghesuit să ajungă lângă Isabelle și i-a șoptit: — Ești partenera mea la dineu. Am fost repartizați unul altuia. Isabelle a rămas fără glas - abordarea era cam prea directă. De fapt, avea senzația că o replică bună Îi fusese furată vedetei și Încredințată unui personaj secundar... Nu trebuia să scape nici o clipă frâiele din mâini. În jurul mesei răsunau râsete cristaline, produse de Încurcătura așezării mesenilor, după care mulți ochi curioși s-au Întors spre ea, așezată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
se găseau acum În Întuneric, cu excepția dungii roșietice care venea de la lămpile de citit, prin ușa Întredeschisă. El și-a făcut curaj: — Nu știu dacă știi sau nu ce ai... ce vreau să-ți spun. Doamne, Isabelle, sună ca o replică dintr-o piesă, dar nu e. — Știu, a șoptit moale Isabelle. — Poate că n-o să ne mai vedem niciodată ca acum... Uneori am un ghinion teribil. Se Înclinase spre celălalt capăt al canapelei, mai departe de ea, dar Isabelle Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
bunădispoziție. Într-o zi s-a aventurat să vadă reluarea de către o companie teatrală a unei piese al cărei titlu Îi era vag familiar. Cortina s-a ridicat și el a privit detașat cum În scenă intră o fată. Câteva replici, intrându-i În urechi, i-au ciupit o cordă discretă a memoriei. Unde...? Când...? Pe urmă parcă a auzit alături o voce șoptind, o voce dulce, vibrândă: „Of, ce prostuță mai sunt! Te rog, atrage-mi atenția când greșesc“. Răspunsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
mă deranjează, aici e parc, să fie liniște, să se odihnească omu! - Dumneavoastră n-aveți copii? - Nu. La asta nu se aștepta doamna. Domnul Popa are întotdeauna darul să-i surprindă pe necunoscuți, să-i intimideze, să-i lase fără replică. Și ăsta urlă și mai tare. - Se vede, copiii simt, de-aia urlă! Copiii și cîinii simt sufletul omului, urlă fiindcă sunteți un om rău! Ei bine, asta era prea de tot. Adică Contesa n-a însemnat nimic. Adică o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
a fost cu halterele! răcni Horațiu. - Mariana, nu te opri din dans! spuse Mișu. - Gabrielescu, let’s... se trezi Smith. - Yes, hâc! se prăbuși Gabrielescu. - Camera 1 pe fată, camera 2 pe bețiv! spuse o crainică. - Toate camerele pe bețiv! replică a doua crainică. - Deci cu halterele a fost că... încercă din nou nea Ovidiu. - Nea Ovidiu, eu ți-am promis că te scot de la pușcărie... îi aminti Mișu. - Mișule, să mai dansez? mai apucă Mariana să spună înainte s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
îi cunoștea, îi salută, ne oprim, mă prezintă și în clipa aceea - dezastru. El se înroșește brusc, ea se strâmbă strașnic, oftează amândoi cât mai adânc cu putință, apoi el spune pe un ton care nu admitea nici un fel de replică - și adevărul este că nici nu am avut-o: ― Domnule, ești oribil, nu ne placi deloc, când te vedem la televizor, ni se face rău. Bună ziua! Și se depărtează încetișor, cam înțepat, dar cu mulțumirea unor oameni care au pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
semn că mi se urcase la cap, că mă consideram important acolo, la Național. Eram la o repetiție, la Romulus cel Mare, cred, și Bopsi, ce dracu i-o fi venit, mă beștelește strașnic pentru că spuneam prost - zicea el - o replică. Mamă, ce mi-a sărit muștarul! Au rămas cu toții siderați, căci i-am spus-o fără să clipesc: ― Bopsi, am avut profesori grozavi și nu primesc lecții de la tine. Clar? Repetiția a continuat, nimeni nu a spus nimic. A doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
Nagacevschi care, în Înșir’te mărgărite, intra în scenă numai după ce dădea niște ture prin teatru, de la parter până la etajul patru, ca să fie obosit, nu numai să pară, apoi intra, arunca buzduganul pe care îl prindea din zbor și dădea replica. Într-o zi îi dă drumul la alergare, ăia jucau în scenă și se auzeau niște tropăituri strașnice sus, jos, în fine, intră el în scenă, zvârle buzduganul care se duce la dracu’, până în podul scenei, omul vede stele verzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
reflectoarelor, care era și lumina lui. După spectacol se ducea acasă, nu adăsta prin cârciumă, avea treburi multe și fără de amânare până a doua zi, la următorul spectacol, când era boierul sau țăranul sau oricine care trebuia să dea o replică, să echilibreze scena și să o facă credibilă. Îmi aduc aminte că, după ce am intrat în Chirița în locul lui Bibanu, a venit iute la mine, înaintea celorlalți, și mi-a spus fugitiv, de parcă nu voia să fie surprins de alții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
de locomotive din Florisdorf, are loc conferința comitetelor de întreprindere din toată Austria. Aceasta numără 2417 participanți, dintre care cel puțin 90% sunt membri ai comitetelor de întreprindere. Conferința stabilește următoarele revendicări: 1. Revocarea scumpirilor, 2. Stoparea devalorizării șilingului. Ca replică, guvernul cere apărarea libertății periclitate de acțiunile necugetate ale muncitorimii; aceasta nu trebuie să se lase intimidată de răufăcătorii comuniști. De asemenea, trebuie distruse baricadele ilegale de pe străzi și izgoniți intrușii obraznici din întreprinderi, fiindcă această grevă e în stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
de 1. disciplină personală ha‑ha‑ha‑hi‑hi‑ha‑ha! Frații se prăvălesc unul peste altul și se împroașcă cu salivă de atâta râs. Iar ultimul lucru ar trebui să fie un proces care să se realizeze mereu ca replică la mediul înconjurător, îți poți închipui că eu am scris cândva chestiile astea? Nu, spune Anna. Oricum e un cuvânt, și anume „nu”, un nou record pentru Anna! Un minut mai târziu, aceasta vorbește iarăși ca un papagal, dar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
foarte promițătoare, e adevărat, am rânjit eu. Oricum, ar fi păcat ca voi doi să vă atrageți supărarea lui Himmler când aș putea la fel de ușor să fac asta de unul singur. Korsch schimbă o scurtă privire cu Becker și apoi replică: — Haideți, domnule, nu ne serviți varza asta rece. Ce puneți la cale este periculos. Noi știm asta și o știți și dumneavoastră. Nu numai asta, zise Becker, dar cum veți ajunge acolo cu un prizonier? Cine o să conducă mașina? — Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
de sine ca electron liber ce este îceea ce, evident, procură o reală plăcere), însă probele activității lui hedoniste lipsesc. Supranumele presupune aparent redactarea unui tratat asupra subiectului, niște afirmații sau vorbe de duh în acest sens ori măcar niște replici schimbate pe acest subiect cu niște comparși, însă nimic nu e sigur. O anecdotă lasă totuși să se întrevadă schița unui răspuns și ne permite să presupunem că acest om, care transformă lumea într-un vast teatru produs de vise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
aici și scandalul apariției unui Antiphon în plin secolul lui Pericle! Fidel logicii sale bazate pe opoziția natură-cultură, Antiphon face apel la bunul-simț și subliniază că diferențele stabilite între oameni sunt generatoare de inegalități, că numai cuvintele care nu admit replică îl transformă pe un individ în valoare sau nonvaloare, că nimic nu ne permite să opunem un om altuia și, mai ales, să decidem superioritatea primului asupra celui de-al doilea în virtutea limbii vorbite, a locului de baștină sau a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
pe șef, guvernator. Ironia lui Platon transpare clar în alegerea acestor două nume de botez, căci unul dă numele dialogului, desigur, dar apare o singură dată pentru a spune că pleacă imediat, pe când celălalt se prăbușește treptat pe parcursul schimbului de replici cu Socrate și dovedește nu atât un temperament de conducător, cât o natură insignifiantă... Oare Philebos iese din scenă pentru a căuta efebi? în acest caz, el merită calitatea de hedonist preferând acțiunea jubilatorie în locul conversației despre plăcere... Protarh duce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
vie, agrigentina Dragoste!" Dar Monos, axă unipolară în singur cer intelectual, sculptă o pauză așa de pustiită dezordonatei improvizații a unui maestru astarteic și rar, încît fâlfâitor, apodictic, un duh se aminti din sustrageri, înmînînd în sfârșit amanetarea de suflet, replica din acel oprimat Decembre al Corbului. " Și tristul decorum, și multul eben (pasărea dar, sigur, și bustul) făceau atunci deficiente silabele-prăpăstii, vida enunci-ație "nevermore". Aici, însă, auzuri florale, promovate, le interpretară necesar ca intervalul, numai, al unei albe combustii. Exauția
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
a vorbit mult, și îndreptățit despre relația folclor-poezie la Ion Barbu, încît nu mai are rostul unei reluări în acest context. Nivelul de contaminare este vizibil, dar cu o semnificație primară. Ceea ce obține, însă, Ion Barbu este, de fapt, o replică la descântecul folcloric prin poezia sa ca des-cîntec, deci ca vrajă, dezlegare de taine și har de a vorbi tainelor. Cuvântul are valoare sacrală unică, ascunde codul și cifrul tainei, o incifrează ca o nouă taină pe care numai poezia
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
uniți, pe calea pasiunii Parfum de lăcrămioare Mai spune-mi vorbe de iubire, mai minte-mă frumos, Să simt cum vraja lor mă prinde într-un joc periculos. Iubește-mă așa cum sunt, cu micile defecte, Prietenă-ți voi fii, lansând replici imperfecte. Alintă-mă cu vorbe care să-mi spulbere-ndoieli, Că a iubi aș fii în stare, supusă-s la greșeli? Întreabă-mi nopțile-ntre zile de ce oare te iubesc Susur de ape cristaline-n cascade ce te amăgesc. Sărută
TE SIMT de LĂCRĂMIOARA STOICA în ediţia nr. 2241 din 18 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364370_a_365699]