5,999 matches
-
citat fără permisiune. Totuși, avantajele anonimatului au făcut loc progresului tehnologic când Eisenhower a început să dea conferințe de presă televizate în anii 1950. Când i s-a cerut să enumere contribuțiile vicepreședintelui Nixon în administrația sa, acesta a spus reporterilor: Dacă îmi dați o săptămână, aș putea să mă gândesc la una"13. Curtarea mass-mediei este o încercare lipsită de speranță, în sensul că niciun președinte nu este satisfăcut mult timp de rezultate. Indiferent cât de gros ați avea obrazul
Memorandum către președintele ales by MADELEINE ALBRIGHT () [Corola-publishinghouse/Science/999_a_2507]
-
cele mai bune, veți da vina pe presă nu doar pentru că vă zădărnicește spectacolul, dar și pentru că lezează țara. Din perspectiva unui președinte, orice încălcare a confidențialității subminează interesele americane, putând chiar pune în pericol viețile oamenilor. Din perspectiva unui reporter, divulgarea informațiilor, indiferent dacă sunt sau nu secrete, este atât o datorie, cât și o cale rapidă de avansare în carieră. Reporterii prosperă din scurgerea de informații și citate din surse anonime. Veți urî asemenea încălcări ale confidențialității (cu excepția celor
Memorandum către președintele ales by MADELEINE ALBRIGHT () [Corola-publishinghouse/Science/999_a_2507]
-
președinte, orice încălcare a confidențialității subminează interesele americane, putând chiar pune în pericol viețile oamenilor. Din perspectiva unui reporter, divulgarea informațiilor, indiferent dacă sunt sau nu secrete, este atât o datorie, cât și o cale rapidă de avansare în carieră. Reporterii prosperă din scurgerea de informații și citate din surse anonime. Veți urî asemenea încălcări ale confidențialității (cu excepția celor autorizate de dumneavoastră), deoarece majoritatea vor veni din partea membrilor propriei echipe. După Kennedy, corabia statului este singura corabie în care scurgerile apar
Memorandum către președintele ales by MADELEINE ALBRIGHT () [Corola-publishinghouse/Science/999_a_2507]
-
al doilea, că nu se află în cercul indivizilor în rândul cărora circulă informația. Mult mai înțelept este să selectați un purtător de cuvânt în care se poate avea încredere că nu va divulga adevărul și care le va spune reporterilor cu onestitate, atunci când este cazul, că nu are libertatea să vorbească despre un anume aspect. O astfel de abordare poate că nu satisface presa, dar este mai bine să existe un purtător de cuvânt criticat pentru că nu spune ce știe
Memorandum către președintele ales by MADELEINE ALBRIGHT () [Corola-publishinghouse/Science/999_a_2507]
-
unui articol elogios la adresa regimului în revista "Luceafărul" era un bun prilej de a trimite o copie secretarului general, însoțită de o scrisoare în care își exprima mulțumirea de a-i fi stat în preajmă pe vremea uceniciei sale ca reporter de radio: "V-am văzut vesel și încrâncenat, destins și preocupat, bucuros și îngândurat, adică așa cum este OMUL OM, preocupat de viitorul celor mulți, de soarta țării în lume, de binele ei"57. Ceaușescu se dovedea a fi o sursă
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
lucrarea Din presa literară românească (1918-1944), se fixează orientarea revistei: "Stânga militantă, cu o poziție clară față de grupările și publicațiile reacționare, duce lupta mai departe în alte reviste care vor fi, la rândul lor, suprimate: Era nouă, Cuvântul liber, Facla, Reporter, Veac nou, Șantier, Azi, Manifest, Raza, Cadran etc."100 Se face și o scurtă prezentare a revistei: "CADRAN - Bilunar de literatură și artă. Apare la București în perioada 15 septembrie-15 decembrie 1939. Un număr al revistei s-a tipărit în
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
27, 34, 35, 36, 37, 40, 46, 58, 61, 96, 113, 119, 136, 137, 143, 148, 179, 196, 212, 213, 225, 242, 244, 246 Regman, Cornel, 115, 166 reportaj, 43, 50, 67, 71, 74, 75, 112, 119, 120, 144, 173 Reporter, 67 Revista Cercului literar, 53 Revista fundațiilor regale, 55 Revista fundațiilor regale, 54 Revista fundațiilor regale, 57 Revista română, 54 Rilke, Rainer Maria, 76, 87 Rîureanu, Ovidiu, 88 Rogozanu, C., 106 România literară, 28, 30, 32, 36, 40, 49, 80
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
de sus a Moldovei”. în cea de jos era concurată de „Azuga” și „Bragadiru”. „Hala” era piața de bere, acoperită. în termenii de azi, ea (cu spațiul amenajat din jur) constituia un loc de socializare. La mijlocul deceniului al treilea, un reporter nostalgic o descria astfel: „Acum treizeci și mai bine de ani, cînd vîrsta copilăriei colora în roz toate aspectele vieții, Bacăul, orașul nostru, avea una din cele mai frumoase grădini de vară./ Seara, singuratici, sau în grupuri, băcăuanii de pe vremuri
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
bere din Bacău, „Wally”, aparținînd lui Osias Herșcovici, va fi cumpărată de Mihail Fodor, Martin Fodor și Matei Netto, producția ei urmînd a fi desfăcută sub numele de „Bragadiru”, marcă mai larg cunoscută.5) Pentru oraș, berea însemna, cu vorba reporterului citat, „o frumoasă și însemnată industrie”. Povestea ei va continua și după plecarea lui Bacovia la București, căci, crescînd numărul populației, se vor înmulți restaurantele (unele cu grădini de vară), braseriile, bodegile. “Muzica sonoriza orice atom” Era, adică, pătrunzătoare, răscolitoare
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
public avid, dar necritic, (de)format de foiletoanele unor ziare (între care cel mai căutat era acela din „Universul”) s-au bazat toate marile succese de la sfîrșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX. Autorii lor au fost cîțiva reporteri travestiți în prozatori, emuli ai celebrului povestitor despre haiduci N. D. Popescu: Al. Antemireanu (Din vremea lui Căpitan Costache), Emil Triandafil-Nicolau (Incestul, Crima socială) și Panait Macri (Din fundul ocnelor, Tainele căsătoriei). Acestuia din urmă - se menționa în „Anuarul general
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Locuitorii, chiar și în împrejurări nepotrivite, dureroase (și au fost destule), se sileau să rămînă veseli. Dau petreceri în carnaval (care ținea, după calendar, și nouă săptămîni), frecventau permanent „localurile”, se înghesuiau în bîlciuri (cel din Capitală avea și ziar: „Reporterul Moșilor”), mergeau să vadă comedioare (cele mai multe, traduse și localizări), se amuzau copios la „Mița Tirbușon”, „Țivila”, „Zozo” sau la „Spaniola de la Mitică”, își făceau farse, se dedau parodiilor, precum acel personaj de roman care voise ca „la moarte să nu
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
abordată și de Gala Galaction în Doctorul Taifun: „De cînd e lumea - concluzionează împăciuitor un personaj - femeile au fost unele univire și altele plurivire”, apartenența la prima sau la a doua clasă fiind nu o dată influențată de climatul social 12). Reporterii epocii caută, de asemenea, să ajungă la cauzele ei13). Prostituatele lui Bacovia sînt anonime, deziluzionate, umile. N-au alura de „mercenare ale dragostei” ce-și merită soarta. Figurile lor nu se asociază cu ideea de viciu: viciul aparține „femeii moderne
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
forma literară mai agreabilă pentru a pune în circulție numele literatului intervievat și pentru a satura foamea de noutăți a lectorilor, dornici să știe gîndurile și proiectele autorului favorit. Atît numai că informația trebuie făcută sobru și conștiincios, fără pretenția reporterului de a colabora cu opinii personale. Reflecțiile acestea ni le prilejuiesc regulat interviurile luate de d. Valerian la «Viața literară»: nici un respect pentru idee, neseriozitate, bagatelizare a problemelor prin spirite deplasate și neinteligibile, în plus totală incompetență stilistică. îl trecem
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
să știe toate țările ,,de la Europa la Oceania”, cu mulțime de amănunte. 23. Manuscris, p. 246. 24. în toate evocările, listele de profesori ai Liceului încep cu el ori cu Panaite Topliceanu. Prezent la centenarul instituției, Al. Piru declara unui reporter culegător de impresii: ,,Păstrez o vie amintire profesorilor mei azi trecuți în lumea umbrelor, lui Lascăr Veniamin, lui Grigore Tabacaru, lui Ion Alecu, lui Alfred Klugi, ca și eminenților profesori în viață: Ernest Stere de la Universitatea din Iași, profesorului de
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
mine”. Declarația poetului e contrazisă de bibliografie, întrucît Bacovia publicase Plumb, în două ediții, Scîntei galbene și Bucăți de noapte. Dar și mai surprinzător e aci clișeul, întîlnit mai ales la autorii de versuri. Sînt înclinat să i-l imput reporterului, poet el însuși, care, bănuiesc, a cam folosit pe alocuri expresii din sacul propriu, pentru a le atribui celui intervievat. „Nu sînt decît pentru mine” e o vorbă de la începuturile poeziei romînești, reluată apoi, adesea ca o cochetărie, pentru a
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
de întreceri. Nu sînt citate fragmente din alocuțiuni, e însă ușor de imaginat substanța și sensul, ținta lor: elogiul. Banchetul a avut și o componentă culturală. „N au lipsit nici de data asta manifestările spritualo-literare”, scrie, pretențios, participantul metamorfozat în reporter. Spre ilustrare, el dă „cîteva mostre” de „quatrene epigramatice”, cinci în romînește și unul în franceză. Două din cele romînești sînt semnate Ap. , adică Gh. D. Apostol (1886-1971), poet de factură semănătoristă care debutase editorial în 1918. Primul e mai
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Dinescu. A fost aplaudat viu, de vreo trei ori, dar, s-ar părea, în mod „haios”, ironic. Nu s-a bucurat de „primiri oficiale”: autorități, fanfară, pîine și sare, fete în costume naționale, flori. Nicăieri n-a fost vînat de reporteri sau asaltat de admiratori și admiratoare. De-a lungul întregii sale vieți, Bacovia n-a făcut parte din vreun „comitet de lectură”, „consiliu de administrație”, „juriu”, n-a acordat și n-a înmînat premii. N-a îndatorat pe nimeni și
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
de dinainte și de după (deși guvernul lui Fico din 2006-2010 este mai aproape de acesta decât oricare din celelalte guverne). Însuși Mečiar a acceptat termenul de populist în timpul unui interviu din 1991, deși i-a dat o conotație cu totul pozitivă: [Reporterul Zmena] Se spune că sunteți populist... Este această etichetă de "populist" una corectă pentru "Mečiar"? [Mečiar] Ceea ce se spune despre populism este inexact. Din câte știu, această direcție politică a fost mereu văzută ca fiind ceva bun. Nu este vorba
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
vie", dorindu-și cu ardoare o apreciere mai profundă a acesteia. 1 Apariția jurnalismul literar narativ modern Mulți ani după aceea, când a aruncat o privire asupra începuturilor carierei sale de editor, de pe la 1890, Lincon Steffen îi dădea următorul sfat reporterului, scriitorului și editorului Abraham Cahan: Aici e o știre, Cahan, despre un bărbat care și-a omorât soția, o crimă înfăptuită cu sânge rece, dură, nemiloasă... Înăuntru e o poveste. Acest bărbat a iubit-o destul ca să fie în stare
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
așteaptă în plin viscol să se deschidă un adăpost public (91-96), sau în "Când un om cade, mulțimea se chiorăște", un reportaj despre un om care aparent are o criză de epilepsie pe o stradă din New York și oferă astfel reporterului ocazia să observe reacțiile mulțimii care se uită la el (102-11). Crane nu era singurul. Alături de alți practicanți ai artei cu nuanță de roman aplicată în jurnalism - "clica" pe scurt - se afla și scriitorul și jurnalistul Frank Norris 40. Într-
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
eseist. În schimb, mijloacele de producție industrială din secolul al XIX-lea cataloghează jurnaliștii ca fiind o clasă - în acest caz ca fiind o clasă profesională. Așa cum notează Michael Schudson, "abia în deceniile care au urmat Războiului Civil meseria de reporter a fost mai bine apreciată și remunerată" (68). Pe la 1898 el notează că majoritatea ziarelor din New York aveau în colegiu cel puțin zece membri cu studii superioare (69). Redactorul-șef al ziarului New York Tribune Whitelaw Reid consemnează în 1870: "Ziarele
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
narativ ca atare poate fi recunoscută și după faptul că mulți, asemeni lui Hearn, sunt și adepții jurnalismului de știri rutinier. Același lucru se poate afirma și despre Lincoln Steffens, despre care se spunea că este unul din primii doi reporteri care acoperă medial activitatea poliției din New York, înainte de a deveni redactorul local al lui Commercial Advertiser (Hapgood, Victorian 141). Prin aceasta Steffens își demonstrează abilitatea de a scrie articole aparținând unuia din cele mai populare subgenuri ale curentului principal de
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
în primul deceniu al secolului al XX-lea de William Hard, care a scris reportaje cu caracter social, Ring Lardner, care e poate mai cunoscut ca autor de proză scurtă, și care a scris articole despre personalitățile din baseball în calitate de reporter sportiv 52. Într-adevăr acești jurnaliști literari ar putea să facă parte din tradiția deja centenară a jurnalismului literar narativ practicat aici de Ben Hecht pe la 1920 și de Mike Ryoko la sfârșitul secolului al XX-lea. Dar exemplele lui
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Philistine în 1897, ceea ce arată actualitatea continuă din acei ani. Chiar dacă rămâne neclar sursa acestui comentariu anonim din Commercial Advertiser nu este deloc surprinzător ce a apărut tocmai în gazeta lui Steffens. Așa cum observă Connery, Steffens, împreună cu Hapgood și alți reporteri ai ziarului, "au intuit potențialul unei asemenea forme de expresie și au avut viziunea unei filozofii și teorii a jurnalismului literar, încercând să pună în practică această filozofie" (Third Way 9). Aceasta se reflectă și în indicațiile pe care Steffens
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
să își permită să nu citească Commercial Advertiser" (Autobiography 321). La răscrucea dintre secole, dezbaterea s-a intensificat, apărând cu regularitate în pagina cu opiniile cititorilor și în scrisori. Într-un articol din Atlantic Gerlad Stanley Lee spune: "Este misiunea reporterului să reflecte în ziar întâmplările zilei, să facă o știre din acea zi până la căderea serii. Este misiunea reporterului poet să facă din acea zi ceva pentru veșnicie, și să scrie despre ea în așa fel încât nici o lăsare a
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]