6,509 matches
-
împletite, și niște colivii mari cu păsări ce făceau o larmă asurzitoare. Balconul pe care se așezară dădea în mica piață din fața bisericii, unde începuse să se adune o mulțime neînchipuit'de tăcută, ce rămânea nemișcată sub căldura care se revărsa din cer în valuri aproape vizibile. Numai copiii alergau în jurul pieței, oprindu-se din când în când și aprinzând pocnitori, ale căror detunături se țineau lanț. Văzută din balcon, cu zidurile-i tencuite, cu scara cu zece trepte spoite în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
nespus de însuflețită. De departe puteai vedea cum pelerinii și penitenții se îngrămădeau, de-a valma, în jurul raclei, înaintând, în zgomot de pocnitori și cu urlete de bucurie, de-a lungul străzii înguste. În câteva clipe o umplură cu totul, revărsându-se către primărie într-o îmbulzeală de nedescris. Vârstele, rasele, costumele, se pierdeau într-un puhoi pestriț semănat cu ochi și cu guri ce strigau, din care se iveau, ca niște lăncii, puzderie de lumânări, a căror flacără abia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
În drumul meu pierd un pantof și tot eu mă întorc să-l caut... Melancolie Liniștea parcă-i un licăr în noapte. Se-aud îngeri coborând pe pământ și în dansul lor aripile ating clapele universului; o muzica divină se revarsă peste tot. Mă răscolește un dor de necunoscut să-i pătrund tainele ușor, ușor. Insistent, mă îndeamnă, să trag cortina, să-mi joc rolul pe scenă. Dar, în liniștea de după cortină, o urmă de toamnă îngână plânsetul unei frunze rătăcite
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
avea un copil, poate că... scâncesc, neauzit. S-a rupt de familia înstărită. Cu legături și în... și în... Nu sunt deloc convins că asta a avantajat-o. Dimpotrivă. Au ținut-o zile întregi în picioare. Picioarele se umflau, se revărsau peste pantofi. Nu mai putea să se descalțe. Zăcea rănită, fără somn, până reîncepea chinul. Am cunoscut un văr al doamnei Hariga. Directorul liceului meu, susură eleva. Glasul timid intimidează ; urmează o tăcere grea, lățită. Micuța își alungește mai mult
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
în ploaie, afară, trei ore în picioare. Apoi câte două ore, zilnic, în poziție de drepți, într-un cerc trasat cu creta, diametrul unei mingi de baschet. Vi s-au umflat picioarele. Aveți picioare cam groase, am auzit. S-au revărsat peste pantofi, ca o cocă. N- ați mai putut scoate pantofii. — Ați găsit o dată, poate de două ori, șoareci, noaptea în pat. Un fel de pat. Un sicriu îngust, cât pentru un cadavru sau pentru un muribund bătut în cuie
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
să-i descarce bagajele și să așeze toate cum au fost acum o lună... Atunci, ca o salvare, îi veni în minte serviciul și trecu grabnic în cancelarie. Cei doi gradați se sculară în picioare, iar el, ca să-și mai reverse generozitatea ce-i umplea sufletul, le strânse mâna zâmbind și întrebîndu-i cum merge slujba și ce s-a întîmplat mai de seamă în lipsa lui. Sergentul dădu să-i explice ceva, dar Apostol, aruncîndu-și ochii prin niște hârtii indiferente, nu-l
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
lupt cu destinul, să înfrunt oamenii și sistemul creat de ei și să decid că numai Dumnezeu are drept de viață asupra noastră, iar noi, femeile, la rậndul nostru devenim dumnezei adevărați atunci cậnd acceptam ca Celde -Sus să-și reverse binecuvậntarea Lui, învestindu-ne cu harul sfậnt de a dărui la rậndul nostru viață altora... Esențialul este să fii consecvent cu tine însuți. Un examen implacabil al conștiinței ne îndeamnă cậteodată să sfậșiem chiar prejudecățile cele mai tiranice. Cu neasemuită
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
avea răbdare...Ce jalnică e viața uneori! Din toată povestea noastră de dragoste, mai rețin cật se poate de vag doar tristețea crepusculară a unui mai pierdut de mult în talazurile negre ale timpului, cậnd liniștea voluptuoasă a naturii își revărsa armonia peste văzduhul intoxicat de parfumuri, iar uriașa umbră a nopții se încovoia din greu peste argintul apelor, în care luna își oglindea dureros de concret chipul... Cadavrele clipelor acelea au dispărut însă de mult în cavoul anilor, iar ora
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
risipite ca cuiburi mari în dosul stîncelor. Mai în avanscenă, turnul vechiu și negru a bisericei satului. Biserica de lemn, cu ferestre mari cu zăbrele, cu muri parte risipiți, cu acoperământ de șindrile negre și mucezite. Asupra întregului plan se revarsă o galbănă lumină de lună. Avanscena o cuprinde de-a-curmezișul un trunchiu răsturnat, putred, pe care M. șade visătoriu. De tot în fund, codri și munți. Clopotul sună dogit 12 ore. Miezul nopții. În vremea asta, se scoală M. ). Tresare miază-noaptea
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
sunt morți. El suie un turn ce se-nnalță sub lună, Cu ziduri crăpate de ger și furtună, Se uită la ceruri, se uită în mare... Cu capul în jos se aruncă... Dispare. 205Și cum amorțește și-nghiață... suspină: "O piatr-a luminei revarsă-mi lumină! " Prin genele-nchise s-arată, o vede Și strigă... și mâna pe dânsa repede... O prinde... prin farmec în jur se-nsenină El vede lungi râuri, câmpii în lumină, Grădina din țara-i, cu lacu-i, castelu-i Ca-n vis
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
a mai rămas din dulcea figură mergi de vezi: {EminescuOpIV 392} Anii i-au scris cu pana lor neagră pe-a ei frunte. Și gura cea cu albe mărgăritari, mărunte, Acuma e sbîrcită și ochiul plin de pară, Ce-și revărsa lumina sa rece în afară E stins, și nu-i nimica în el, nu-i adâncime; Tu nu mai vezi într-însul ce nu văzuse nime De cât tu... Ce ajunse a fi? Cochetă, rece, Lingușitoare, crudă din mînă-n mână
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
și marea mai de preț, Grămezi să stee toate la mine în comori. Alăturea cu ele să trec nepăsătoriu, Simțindu-mă în mine stăpân al lumii-ntregi, {EminescuOpIV 435} Un zeu în omenire, un soare între regi Și raze să reverse din frunte-a mea coroană... Să-ngenunchez nainte-ți așa ca la icoană Și descriindu-ți toată puterea fără seamă Să-ți zic; " Ia-le pe toate, dar și pe mine ia-mă.! ". Nu mă iubi! Ca robul să fiu pe lângă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
De brațul tău se culce Sub raza ochiului senin Și negrăit de dulce, Ca iar cuminte să mă fac, Căci tu îmi prinzi tot gândul, Ca cerul ce privește-n lac Adîncu-i cuprinzîndu-l. Cu farmecul luminei reci Simțirile străbate-mi: Revarsă liniște de veci Pe noaptea mea de patemi Și de asupra mea rămâi Durerile de-mi curmă Și fii iubirea mea de-ntîi Și visul meu din urmă. {EminescuOpIV 449} UN FARMEC TRIST ȘI NE-NȚELES Un farmec trist și ne
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
lor goale, Ușoare - parc-ar fi de vânt plutite, Descînt-copilu-n somn să nu se scoale. Sunt ursitori cari din cer sosite Revars-asupra-i zarea aurorii, Cu câte daruri lui i-au fost menite. I-aduc comori, viață lungă, glorii, Deasupra lui revarsă raze slabe, Din ochii lor, adînc-adormitorii. Pe părul lor - mărgăritare-n boabe - Bălaiu și moale ca și auru-n spice Scînteie-n umbră ale lor podoabe. Copilul doarme, ele fac să pice De-asupra-i flori, se pleacă să-l menească, Înconjor leagănul și-ntîia
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
turnul vechi și negru a bisericei satului - c-o mică biserică de lemn, cu ferestrele mici și cu zăbrele, cu muri parte risipiți, cu acoperământul de șindrile negre și mucede. Un aspect trist și de risipă. Asupra întregului plan se revarsă o galbenă lumină de lună. În avanscenă de a lung un trunchi răsturnat și putred, care coprinde avanscena. Pe el șade Mureșanu visătoriu. Când sună din turn clopotul cu glas dogit 12 ore - miazănoaptea - Mureșanu se scoală: ) MUREȘANU Se sbate
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de-ntuneric a făcut ca să se vază. Eu privind acea lumină ca din visuri mă deștept Și cu brațele-amîndouă cătră dânsa mă îndrept. Ca o zână din poveste ea e naltă și ușoară, E subțire și gingașă și din ochi revarsă pară, Iar la față e bălae, părul galben cade-n creț, Trandafiri pe față are și cu zâmbetul isteț. 53. POET (1876) Să tot torni la rime rele Cu dactile în galopuri, Cu gândiri nemistuite Să negrești mai multe topuri
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
e capul Viața într-un fel? Și tu... tu ești aceea Ce mă întrebi astfel? 56. CU-AMÎNDOUĂ MÎNILE (1876 ) CU-AMÎNDOUĂ mînile Inima o ții Și îi simți bătăile Repezi, dulci și vii. Ochii-n timp se sperie Și revarsă foc. Ai visat vrodată tu Astfel de noroc? Un noroc asemenea Blând și dureros! Tu iubești, copila mea, Fără chiar să știi. 57. ȘI DACĂ DE CU ZIUA... (cca 1876) Și dacă de cu ziuă se-ntîmplă să te văz De
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
literar cu decorațiile de război. Prostul și din groapă te privește de sus. Are și prostia liderii ei. O fi porcul prost, dar ce creier delicios are ! Visul prostului e să ajungă mediocru. Marea plăcere a prostiei e să se reverse. Prostul râde mult. Dar epidemic. Toți suntem responsabili de prosperitatea prostiei. Afirmația că există un centru al prostiei este o diversiune. Proști se găsesc pe toate drumurile. Dintr-un prost sănătos, indiferent și infatuat se poate obține oricând un om
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
o furtună iscată din senin... Totul e armonie de sunete ce picură peste fiorul cald dat de vinul gustat cu măsură... Mă simt plutind ușor printre funigeii ce se mlădie alintat purtați de zefirul abia șoptit. O liniște moale se revarsă asupra mea. De nicăieri nu se mai iscă tril de ciocârlie, nu se mai aud chemările năvalnice în zeci de „limbi” ale păsăretului... Iată-mă-s în vremurile când pe la poarta hanului treceau legănându-se harabalele dinspre sau spre Pietrărie
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
Pleca din Rai. DURERE POETICĂ Mă inund lângă sticle și borcane goale, Cad peste ele, îmbătată de mirosul unei flori, Mă doare trupul, tot ce e al tău mă doare, Căci ce e al meu s-a rupt demult. Mă revărs în nemaigăsite valuri, Pline de iubire magică și Divină, Unde e eternul din mine să te vadă? Dar nemurirea ta pitică? Te doare? Țipi? Lovește-mă cât poți, Te aud în gând cum mă înjuri de Sfinți Deși te-am
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
viața ta și tu să nu ai hârtie de fax. Știi că era mijlocul nopții și că nu aveam de unde să cumpăr acel produs de lux pe vremea aia? Nu știi însă că scrisoarea mea, aia cu dorul care se revărsa din fiecare milimetru de cerneală zgâriată pe hârtie, era prima declarație de dragostei pentru Regu, care tocmai plecase din țară să-și găsească fericirea altundeva, tocmai pentru că eu nu-i spusesem niciodată, atenție, niciodată, cât de mult o iubeam și
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
Văzînd că nu-l poate birui, omul acesta l-a lovit la încheietura coapsei, așa că i s-a scrîntit încheietura coapsei lui Iacov, pe cînd se lupta cu el. 26. Omul acela a zis: "Lasă-mă să plec, căci se revarsă zorile." Dar Iacov a răspuns: "Nu Te voi lăsa să pleci pînă nu mă vei binecuvînta." 27. Omul acela i-a zis: "Cum îți este numele?" "Iacov", a răspuns el. 28. Apoi a zis: "Numele tău nu va mai fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
literară, căci de ce n-ar spori? Aici nu-mi mai e teamă de vătămări corporale - deși nu se știe niciodată -, ci de mutilări ale imaginii mele în fața publicului și a colegilor de profesie. Aceeași ură, aceeași frustrare, aceeași furie se revarsă și aici, trec intensificate din gură-n gură și răbufnesc în revistele 170 171 literare. Imaginea ta, acea entitate difuză care cuprinde tot ce ești și tot ce-ai făcut, cărțile scrise, moralitatea ta ca persoană, reputația ta, trecutul ("n-
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
ci și altceva, departe, în zarea de la miazăzi. Se uită mai bine și văzu că erau niște munți goi de piatră care se zugrăveau pe zare strălucind în lumina timpurie a dimineții. Acolo unde s-au oprit când s-a revărsat căldura erau câteva tufe necunoscute și ierburi aproape uscate, iar printre ele un izvor de apă abia izbutind să se prelingă prin nisip. Dar apa era bună. Iahuben văzu după ochii sclavului că nici el nu bănuise izvorul. Asta nu
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
clipească: - Îi mulțumesc stăpânului meu pentru bunătatea și înțelepciunea sa. Tefnaht își luă tăblița cu ceară moale întinsă pe ea și începu să scrie, îngîndurat, ca și când întîlnirea cu Auta nu se petrecuse. Oricalcul încrustat în mânerul de aur al stilului revărsa flăcări. Dar ochii preotului Zeului Puterii urmăreau printre gene îndepărtarea ciudat de înțeleptului sclav, care de la jumătatea drumului începu să facă semne unor bărbați negri sprijiniți de gardul țarcului lor. În clipa când Auta se apropie de dânșii, acei sclavi
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]