6,715 matches
-
pentru evitarea disfuncționalităților, pentru introducerea inovațiilor, impunând școlii și echipei manageriale trecerea de la stadiul pur contemplativ al schimbării, la stadiul acțiunilor concrete, al determinării schimbării. II. 2. 4. Principiul stimulării motivației pentru schimbare Raportarea la cerințele societății, anticiparea sau planificarea riguroasă a schimbării educaționale, deși reprezintă demersuri esențiale, pot rămâne la stadiul de pregătire a schimbării în absența unei susțineri reale din partea indivizilor. Pentru prevenirea unei asemenea perspective este nevoie de motivarea acestora. Ne întrebăm deseori ce forțe, intenții sau nevoi
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
noi privind necesitatea schimbării, dar și în confirmări provenite de la persoane cheie. Deși pertinentă prin perspectiva obiectivă pe care o oferă în înțelegerea momentelor schimbării, suntem de părere că etapizarea propusă de Lewin și Schein scapă din vedere necesitatea planificării riguroase. Pentru a conștientiza importanța, dar și complexitatea acestui proces, considerăm necesară analiza elementelor sale esențiale, descrise în ceea ce Ticu Constantin (2004, p. 239) numește etapele procesului de intervenție pentru schimbare și care sunt perfect valabile și pentru organizația școlară: faza
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
de necesitățile interne ale școlii, care pot viza palierul administrativ, instructiv-educativ, managerial etc., sau de cerințele mediului social), multidimensional (schimbarea având puternice influențe psihologice, educaționale, sociale, strategice etc.), multinivelar (vizează atât palierul individual, cât și pe cel organizațional). Deși planificarea riguroasă a schimbării nu oferă garanția succesului absolut, în viziunea noastră ea este preferabilă schimbării neproiectate, neanticipate care prezintă riscul de a eșua în derizoriu ca urmare a manifestării rezistențelor la schimbare. III. 3. 3. Rezistențe în dezvoltarea organizației școlare În
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
prin urmare mai ușor de evitat sau de simulat. Dacă analizăm clasificarea pe care Havelock (1971, p. 98) o realizează asupra barierelor în calea schimbării, putem spune că școala își menține oarecum caracterul stabil și homeostatic. Autorul încearcă o distribuție riguroasă a acestor bariere pe care le împarte în trei categorii: factori exogeni, care blochează pătrunderea schimbării la nivelul școlii, factori endogeni, care blochează din interior schimbarea și factori de limitare care sunt adevărate bariere în calea difuzării ideilor novatoare. Iată
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
comportament voluntar al indivizilor și organizației școlare, în ansamblu, și nu o sarcină supraadăugată, ceva impus din exterior. Considerăm că la nivelul școlii românești se impune depășirea modelului de învățare tip stimul-răspuns. Solicitările postmodernității obligă la provocarea schimbării, la planificarea riguroasă a acesteia și nu la simpla reacție la un stimul exterior. Învățarea organizațională începe să capete tot mai mult importanța pe care o are pentru individ învățarea permanentă, ca principală soluție pentru adaptarea la cerințele societății. Dacă inițial ritmul schimbărilor
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
manageri școlari considerați "cu har", care se confundă cu școala; b) Cultura de roluri (gen "templu"), patronată de Apollo, este reprezentată sub forma unui templu grecesc, având o structură bine definită, specializată. Este specifică organizațiilor birocratice care accentuează importanța definirii riguroase a rolurilor și activităților, ceea ce favorizează apariția unui climat puternic formalizat, standardizat. Indivizii sunt selectați în conformitate cu specificul posturilor, având atribuții clare, fișa postului fiind mult mai importantă decât persoana care ocupă acel post. Echipa managerială are dimensiuni reduse, dar conține
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
proces, acesta impunându-se inevitabil, de la sine, considerăm că implementarea efectivă a măsurilor de reformă educațională nu poate avea succes prin recursul la metode empirice, adoptând principiul "văzând și făcând", ce lasă loc arbitrarului și imprevizibilului, ci printr-un management riguros al tuturor elementelor pe care le presupune aceasta, ceea ce implică asumarea responsabilității tuturor celor angrenați în acest proces. Al doilea argument se referă la faptul că orice proces de reformă, inclusiv procesul de reformă educațională, presupune parcurgerea unui algoritm concretizat
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
a organizațiilor. Mai mult, o simplă analiză semantică a celor două concepte este suficientă pentru a descoperi elemente diferențiatoare. Marea majoritate a teoreticienilor sunt tentați către o diferențiere clară între management și leadership. De exemplu, Zaleznik (1977), încercând o analiză riguroasă a trăsăturilor ce definesc managerii și liderii, identifică un set de criterii prin care pot fi caracterizați cei doi conducători. Astfel, în timp ce managerii manifestă atitudini impersonale, pasive, recurg la compromisuri valorice, se implică din punct de vedere emoțional foarte puțin
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
gestionare a schimbării devine insuficientă pentru realizarea obiectivelor reale ale societății și educației. Administrarea unor schimbări nu oferă șanse mari de reușită. Este nevoie de anticiparea schimbării, de existența unei viziuni de ansamblu asupra viitorului educației și de o planificare riguroasă a evoluției acesteia. Nu e mai puțin adevărat faptul că majoritatea organizațiilor, inclusiv școala, se confruntă de multe ori cu schimbări importante, dar manifestate discontinuu, ceea ce face uneori extrem de dificil managementul strategic. Natura schimbărilor actuale limitează considerabil viabilitatea experiențelor anterioare
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
le presupune. Este vorba despre: 1. Diagnoza mediului intern și extern al organizației. 2. Elaborarea strategiei. 3. Implementarea strategiei prin programe și planuri operaționale. Parcurgerea etapelor managementului strategic presupune analiza atentă a contextului, dar și un efort major de planificare riguroasă a activității manageriale. Pentru a înțelege complexitatea acestui demers vom detalia, pe scurt, cele mai semnificative caracteristici ale fiecărei etape, așa cum se reflectă ele în literatura de specialitate. 1. Diagnoza mediului intern și extern al organizației. Această etapă solicită radiografierea
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
gradul de atingere a obiectivelor, impactul asupra mediului intern și/sau extern, nivelul costurilor, oportunitatea dezvoltării acțiunilor. Parcurgerea tuturor etapelor managementului strategic solicită timp, implicarea tuturor membrilor unei organizații, precum și motivarea și responsabilizarea acestora. Este vorba de o proiectare/planificare riguroasă, în detaliu a tuturor strategiilor și activităților ce pot contribui la dezvoltarea organizației, la rezolvarea necesităților mediului intern și extern, precum și a capacității reale a organizațiilor de a implementa aceste strategii. Ele trebuie să fie realiste, adaptate nevoilor organizației sau
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
administrativ, dar și inspectoratele școlare. Deși în practica organizațională actuală proiectul instituțional și-a dovedit deja viabilitatea, mai pot persista unele întrebări legate de oportunitatea sau legitimitatea sa. În acest sens, trebuie să amintim faptul că, datorită viziunii și planificării riguroase a tuturor etapelor sale, proiectul are marea capacitate de a analiza și distribui cu rigurozitate ansamblul resurselor existente la nivelul școlii, necesare pentru îndeplinirea obiectivelor propuse, concentrându-se, implicit, și asupra complexității activităților ce se derulează într-o școală. Teoreticienii
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
principalul reper în evaluarea nivelului de realizare a planului operațional. După cum se poate observa, conceperea unui proiect instituțional de dezvoltare școlară are toate atuurile unui demers tehnic, ce nu lasă loc interpretărilor. El obligă la reflecție și acțiune reală, concretă, riguroasă, obligativitatea parcurgerii întocmai a etapelor sale, oferindu-i un caracter sistematic. Algoritmul său evidențiază, în realitate, recurența demersului proiectiv, între etapele sale stabilindu-se o relație de cauzalitate. El capătă forma unui proces standardizat, ce se reglează din interior. Orice
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
evaluare etc.), evitând simultan stereotipizarea noilor modele. Ele nu reprezintă plus valoare decât prin raportare la elementele tradiționale; * educația nu-și propune ab inițio acceptarea ca valoroase a tuturor elementelor de noutate, cu orice risc. Este nevoie de o analiză riguroasă a tuturor aspectelor pe care acestea le implică, raportarea la o grilă valorică ce va oferi șansa de decantare a elementelor cu adevărat fiabile, valoroase, de cele sterile, superficiale; * educația pentru schimbare nu se raportează doar la dimensiunea individualității, ci
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
și elevi) un set de cunoștințe, competențe prospective, ceea ce va favoriza adoptarea unui comportament conștient, prosocial etc. c) La nivelul organizației școlare: * Abordarea schimbării educaționale într-o manieră pragmatică, realistă și prospectivă; * Diagnoza și analiza necesităților individualizate ale școlii; * Planificarea riguroasă a schimbării, ceea ce ar presupune: conceptualizarea schimbării, pilotarea schimbării și efectuarea eventualelor corecții, implementarea schimbării și evaluarea efectelor acesteia asupra cadrelor didactice, elevilor, școlii în ansamblu; * Orientarea către performanță, competiție și calitate în actul educațional; * Compatibilizarea ofertei de programe cu
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
poziția de a asigura respectarea adevărului științific, cunoscându-i-se atitudinea combativă. Acesta a fost, foarte pe scurt, profesorul și patriotul Gh.I.Năstase care în pofida unei vieți bulversate de evenimente externe, dar cu un echilibru interior de invidiat și o riguroasă planificare a activității de fiecare zi a ajuns până la frumoasa vârstă de 90 ani. S-a stins cu discreția celui care n-a pretins nimic de la viață ... nici când a meritat, dar și în anonimatul condamnabil al celor care am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
Cuza" Iași cu care a finalizat și de la care s-a pensionat la limita de vârstă peste tot remarcându-se printr-o excelentă prestație didactică și construindu-și o reputație științifică fără cusur. A reușit toate aceste performanțe printr-o riguroasă drămuire a minutelor și o maximă eficiență în unitatea de timp. Și acum ... la cei peste 80 de ani ... dovedește aceeași energie și dăruire ca soție, mamă și bunică. Toți ne rugăm Domnului să o vegheze în sănătate și putere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
eu toate aceste lucruri, deci presupun că ar fi cazul să le iau apărarea. Mă gândesc că importantă este însă linia pe care o tragem între poezia bună și cea mediocră, fie că e vorba de vers liber și vers riguros, ori de forma clasică și varianta ei contemporană, când ne gândim la ritm și rimă. Virtuozitatea e și ea o plăcere în sine, și pentru autor și pentru lector, iar virtuozitatea celor cu har nu e doar ceva superficial, ci
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
predecesorilor, care să confere acțiunilor investigatoare valoare și o putere integrativă necunoscută înainte. Conceptual, în locul lanțului silogistic deductiv riguros moștenit de la Aristotel, Bacon a propus introducerea unor reguli diferite, pe cele proprii metodei inductive de gândire logică. Aceasta era la fel de riguroasă, dar avea o altă construcție formală, cu avantaje substanțiale în compararea obiectivă a lucrurilor ; făcea posibilă aprecierea obiectivă a rezultatelor experienței o perspectivă de neimaginat pentru vechea gândire și mentalitate scolastică. Bacon a fost tot timpul convins că metoda propusă
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
a consacrat când în revista Mind, Cattell a publicat articolul Testele și măsurătorile spiritului. Articolul a avut și un cuvânt de închidere al lui Galton. Cu această ocazie, el a spus că psihologia nu poate deveni o știință exactă și riguroasă atât timp cât nu se va fundamenta pe măsurători și argumente precise. Se va putea progresa doar dacă se vor face măsurători precise cu teste aplicate pe mulți subiecți umani. Rezultatele unor astfel de cercetări pot fi foarte importante pentru psihologie în
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
pentru detașarea unui grup elector. În raport cu parametrii proprii grupului elector au fost raportate reușitele și nereușitele altor grupuri de vârstă diferită. Binet și Simon și-au unit forțele pentru ca elevii din școlile de care răspundeau să fie supuși unor verificări riguroase. Astfel ei au urmărit să îndepărteze din teste acele sarcini care presupuneau o instrucție ceva mai deosebită. Au plecat de la premisa că dezvoltarea inteligenței în sine este independentă de instrucția dobândită în școală și care trece prin diferite faze de
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
Modelul de tip "activare în cascadă"/ 69 Figura 6: Actorii spațiului public / 83 Figura 7: Mass-media și rolul acesteia ca mediator politic / 86 Cuvânt-înainte Cartea de față reprezintă o îmbinare fericită între teoria relevantă dedicată efectelor media și cercetarea academică riguroasă. Autoarea se oprește asupra unui fenomen deosebit de pregnant și cu consecințe care se fac resimțite tot mai acut la nivelul spațiului public românesc mediatizarea excesivă a certurilor și conflictelor politice. Abordarea este cea a cercetătorului nepartizan, care încearcă să evite
Conflictele din ştiri. Impactul asupra cinismului, încrederii şi participării politice by Mădălina-Virginia Boţan [Corola-publishinghouse/Journalistic/928_a_2436]
-
clasifica manifestările discursive culturale. Astfel, limbajul științific se definește prin referențialitate și monosemie, în vreme ce limbajul poetic, aflat la polul opus, se distinge prin cultivarea autoreferențialității și a polisemiei. Limbajul filosofic are un statut aparte: el nu se caracterizează prin monosemia riguroasă a limbajului științific, dar nici nu atinge polisemia discursului artistic; nu înregistrează gradul de referențialitate a limbajului științific, dar este superior celui definit de limbajul poetic, chiar dacă această referențialitate vizează lumea în întregul ei. Autonomizarea unui limbaj politic cu identitate
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Marcus afirmă că limbajul științific, în special cel matematic, în calitate de limbaj pur denotativ, este cel mai potrivit pentru stabilirea unui punct de referință în descrierea celorlalte limbaje. Limbajul matematic, susține autorul, este singurul "în care se poate da un criteriu riguros de delimitare a aspectului denotativ și în care părăsirea funcției denotative pune sub semnul întrebării însăși rațiunea de a fi a limbajului matematic"83. Expresie a gândirii abstracte și obiective, limbajul științific are ca scop aproprierea realității din perspectivă științifică
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
cazul eufemismului politic, acesta este interpretat în mod curent ca o formă de ipocrizie, de mistificare a referențialului politic, care ar putea afecta legitimitatea situării politice a emitentului. În perspectiva finalităților urmărite de manifestările discursive, locutorul este obligat la selecția riguroasă a expresiilor lingvistice astfel încât acestea să nu suscite atitudini negative din partea publicului receptor. Caracterul histrionic al eufemismului în limbajul politic este subliniat și de Rodica Zafiu care susține că, "de cele mai multe ori, eufemismele nu sunt false, ci cel mult incomplete
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]