4,632 matches
-
purtătoare a informației genetice să aibă o topologie compactă - aceea de bandă a lui Moebius, de pildă, sau de toroidă. Copil fiind, nu putea suporta degradarea naturală a obiectelor, distrugerea, uzura lor. Astfel, păstră ani de zile cele două bucăți rupte ale unei rigle din plastic alb, reparându-le la nesfârșit, lipindu-le cu scotch. Îngroșată din cauza straturilor succesive de bandă adezivă, rigla nu mai era dreaptă, nici măcar linii nu putea trage cu ea, nu mai era bună la nimic; el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
nu departe de telefon. Nimic nu-l obliga să Îngrijească o infirmă, așa Îi spusese, și Bruno știa că murise fără resentimente. Scaunul cu rotile, făcut bucăți, fusese găsit lângă primele trepte ale scării. Christiane avea obrazul tumefiat și gâtul rupt. Bruno figura la rubrica „persoană de anunțat În caz de accident”; Christiane murise În drum spre spital. Complexul funerar era situat aproape de Noyon, pe drumul spre Chauny, imediat după Babœuf. Doi angajați În salopete Îl așteptau Într-o baracă albă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
politicos, gândindu-mă la mama care ar fi fost îngrijorată. M-am trezit brusc în camera mea și m-am gândit la visul acela straniu pe care l-am avut. Am alergat la mama și i-am povestit totul. File rupte Ilinca Pricop O zi toridă de vară. Fugim de arșița soarelui la umbra copacilor de pe aleile răcoroase din Parcul Copou. Acolo, împreună cu alți copii ne dăm cu rolele, cu skateboard-ul, iar cei mai mici aleargă după noi. La un
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
coridor, culegând din zbor detaliile de Îmbrăcăminte pe care le lăsa În urmă. Mai Întâi, mănușa fină de ațică, apoi voalul care-i adăpostise umerii de mărgean, angelica-i bustieră, un basc de pensionar mâncat de molii și cu moțul rupt, un șorț pătat de bucătăreasă, șalul mai lung decât Calea Lactee, o băsmăluță, o altă bustieră, un portjartier, o cizmă cu carâmbul rupt, inutil să vă spun că goneam ca un expres prin halte neluminate, incitat de acest puzzle intelectual, ce
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
-i adăpostise umerii de mărgean, angelica-i bustieră, un basc de pensionar mâncat de molii și cu moțul rupt, un șorț pătat de bucătăreasă, șalul mai lung decât Calea Lactee, o băsmăluță, o altă bustieră, un portjartier, o cizmă cu carâmbul rupt, inutil să vă spun că goneam ca un expres prin halte neluminate, incitat de acest puzzle intelectual, ce vrea să-mi transmită?, cine e ea?, de unde venim și Încotro ne ducem? La poalele unei scări În formă de melc, plutind
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
din zarea Înnegurată o calotă imensă. „E Tit!“ exclamă cineva și toată lumea dă buluc pe plajă să privească Întoarcerea insulei rătăcitoare. Fostul guvernator al Californiei vine de urgență pentru a se fotografia alături de masiva arătare, cu care acum seamănă bucățică ruptă. Tit nu mai păstrează nici forma blândă, nici proporțiile armonioase ale unui sân; coca translucidă prin care lumina desena cândva filigrane, reflectând uimitoarea lume subacvatică, se transformase Într-o magmă solidificată și Împuțită. Pare o navă de luptă pe care
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
lăsat arma jos. Am luat-o și am băgat-o În buzunar. Ea a bâiguit: — Ce-i de făcut atunci? — Există o singură cale, scumpo. Să acționăm Împotriva voinței Lui. Trebuie să facem ceva ce nu i-ar conveni În ruptul capului să facem. Vera s-a luminat la față. — De ce nu zici așa? a spus ea și, Într-o secundă, s-a lipit de mine precum celulita. Câteva secunde, Pământul s-a oprit pe loc, doar camera a continuat să
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
muzicuță. Mulțimea fîșîia lasciv în timp ce cuburile clădirilor cu acoperișe cenușii și tencuiala roasă se înecau în viermătul multicolor. La mansarde ramele leproase ale ferestruicilor se înclinau, gata să verse fiere în cazanul de sub ele. Claxoane sunau sfîșietor și, o clipă rupte, lanțurile omenești se căutau din nou. Deodată îmi apăru o scenă pe care, fără să-mi dau seama în ce fel, mi-o doream în acea clipă cu ardoare: pe trotuar, un pavagiu se odihnea mîncînd un castravete. Lepădase lîngă
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
ce-i revine din bugetul comunal nu justifică un ritm alert în împlinirea datoriei. - De paisp’ce ani de cînd sînt goarză comunală o dată nu m-a pus și pe mine la premă, minți dînsul cu năduf. Numai pingele cîte-am rupt. Ce-i drept, bocancii lui Niță din care, peste pantalonii vătuiți, ieșeau niște șosete albe, erau cam scîlciați. - Da’ cară lemne toată iarna... Da’ fă focul în berouri... Mătură... împarte cității în comună... Nimeni nu crede ce pîne este asta
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
au valori, iar tinerii numai frivolitate. Adolescenții scuipă pe bătrâni și pe concepțiile lor, dar îi redescoperă câțiva ani mai târziu, când mai îmbătrânesc ei înșiși și se liniștesc. Hans e deja ceva mai în vârstă, dar nu vrea în ruptul capului să se potolească. Soarele apune ca de atâtea alte ori, iar Maria Andergast cântă în duet cu cineva de care nu‑mi amintesc, că doar n‑o fi fost Attila (Paul) Hörbinger? Peter Alexander cântă în duet cu Caterina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
prieteni, are doar camarazi. Rainer e la un camarad. Părinții fotografiază rapid ca întotdeauna, ca să profite așa cum trebuie de absența copiilor, trăiește‑ți clipa, s‑ar putea să fie ultima! Domnul W.: Azi o să fii slujnica depravată care se cere ruptă‑n bătaie pentru greșelile ei profesionale și private. Doamna W.: Au (e învinețită). Asta sunt eu oricum pentru voi: o slujnică și nimic mai mult. Cred că portjartierul nu‑mi mai vine, fiindcă m‑am îngrășat. Ultimele dăți ne‑am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
soare pe marginea bazinului municipal, mă Întorceam pe burtă ca să ascund umflătura produsă slipului de trecerea vreunei voluptoase. Dar care femeie nu-mi părea pe vremea aceea voluptoasă? Iar acum nici măcar perspectiva aceea vag texană, cu decolteu generos și fălci rupte, nu mă mai stârnea, Doamne iartă-mă! Doamne, iartă-mă, Doamne, ajută-mă! Scoate-mă din urâciunea asta vlăguită! Coboară-ți privirea asupra mea! Și uită-te și la târfa de colo. Fă-mă să simt măcar ceva-ceva, să răsuflu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
la fluor, că e foarte aproape de scrierea unui roman de sertar, iar la afluent profețeam câștigarea unei excursii În Uzbekistan. Și așa mai departe, scrierea cărților prilejuindu-ne niște serate literare Încântătoare, era deja iarnă, decembrie, și noi munceam pe rupte, adunați seara lângă șemineul din living, aveam termen limită până la sfârșitul anului, la Începutul celui următor trebuiau scoase cărțile pe tarabe, atunci le cerea piața. Cam așa treceau zilele În Republică: ne Întorseserăm la literatură, Vasile nu se mai oprea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
tinerei studente asupra acestei replici, peste timp, date lui Piero. „Forfecare de jumătăți care nu-și mai găsesc suprapunerea“, astfel definise, iritată, studenta, răspunsul lui Braque. Decupaj nocturn, lunar : fața nevăzută și cea văzută, inseparabile. Fâșii de nud, secante și rupte, rotite. Fețe și profiluri care devin perpendiculare și degajă așteptarea întregirii misterioase. Ca și în Cleopatra de la Chantilly, cu vipera înfășurată în jurul gâtului ? — Compoziția modernă, o dublură scindată a tabloului Simonettei, construită prin fracționarea planurilor ? Figura detașată pe fundalul tulbure
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
pe zidurile umede ale celulei, vulnerabilitatea secretă, depărtarea de semeni și de ea însăși. Dacă fiul ar exista sau dacă există cineva dornic să se considere fiul ei și dacă ar vrea s-o regăsească, s-o reimagineze ? Din fire rupte și pierdute. Ar începe ciudata experiență prin a-și propune un reper ? Cosimo, de pildă ? În raport cu care, treptat, prudent, s-o renască, s-o oblige a se dezvălui, una din căile de a se căuta și a se înțelege pe
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
cunoască ? „După felul cum întoarce capul“, ar fi răspuns modestul Johann Caspar. După-amiaza senină și toridă aparținea, însă, altor vremuri. Tânărul cu chip prelung și bucle blonde nu se afla la Zürich, ci pe peronul gării Eforie. Copilul unui veac rupt, aglomerat și grăbit. Din trenul pe care îl aștepta, n-ar fi putut coborî vestitul fizionomist elvețian, cu atât mai puțin bătrânul Aristot. Aștepta de aproape jumătate de oră. Avea o privire albastră și mare. Pleoapele puțin înroșite, gâtul înalt
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
diplome, premii și repartiții și bilete de amor. Zăduful, labele grele, trupul de urs crescut, adunând lent căldura, reținând-o, clipă peste clipă, grad peste grad ; zăduful plutește, se plimbă, se întinde sub masă, reapare, mai umple o gaură, revine, rupt, o aripă, aici, dincolo, amețeală, înec, lovitură, una și încă, te ridică din scaun, te clatină, te plesnește, te împinge spre ceilalți. „Dacă ar fi arme, în sala asta, s-ar descărca. S-ar trage în neștire...“ Tovarășul Manole : obraz
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
trece brațul ăsta de apă cu luntrele mele, are să-mi dea ceva În schimb. M-am uitat la el. Ce să-i dau? Vânat de prisos n-aveam. Ierburile de leac le știau și ei. Blănurile noastre erau roase și rupte. Sulițe aveau și ei, iar arcul Runei... - Dă-ne un nume, Krog, zise Vindecătorul atunci. Pune-ne un nume! Să fim noi primii care primim nume de la toiagul Tatălui, de la fratele de sânge al lui Moru, de la cel ce duce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
poveste așa cum trebuie dacă Învingem, după cum tot treaba ta e să lași o poveste ca să ne slujească și dacă om pierde. Că, parcă n-ar fi bine să se găsească după aia vreun prost cu capul spart și cu picioarele rupte care să spună că am fi dat bir cu fugiții, că ne-ar fi fost teamă, că ne-am fi supus lui Scept, sau mai știu eu ce. Oricum o ieși, Însă, totul e să vadă și alții lupta noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
voi dragi austrieci, câți români ar dori și ei ca să fie dezinfectați cu detergent la Viena. Mai bine să ia omul un gât zdravăn de detergent, de calitate germană garantată, decât să intre la noi în spital c-o unghie ruptă și să iasă cu SIDA, ulcer, septicemie, TBC, hepatită și schizofrenie, toate însoțite și cu obligația de coplată, inventată de ungurul de la conducerea sănătății naționale. V-aș mai spune și alte noutăți, dar a sunat clopoțelul pentru cină și mi
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
când vei fi mare?". Răspunsurile au fost dezarmante. Cu excepția câtorva, care se visau gunoieri ca alde Prigoană, toți voiau să se facă polițiști, ninja sau alți profesioniști în ale smardoielii. încă de la vârsta ceea fragedă visau la capete sparte, gâturi rupte, fălci mutate din loc, dinți scoși, pistoale și sânge. Deci și ei, luând exemplul celor deja ajunși „mari", tot către smardoială și putere s-au orientat. Nici măcar unul de leac, n-a zis că ar fi vrea să se facă
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
Guatemala. Sincer să fiu, nici nu mă interesează de ce s-au omorât pe capete cetățenii ăia, mai ales că erau niște amărâți de guatemalezi oarecare, care nu mi-s neamuri nici măcar de departe. E irelevant. Ceea ce nu înțeleg, nici în ruptul capului, deși sunt un om logic, este formularea „aproape treizeci". Poți să faci în cazul acesta tot felul de supoziții. De exemplu să te întrebi, pe bune, oare cumva s-a plictisit polițistul pus să numere cadavrele, iar de la douzeci
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
urca la suprafață ca un firicel subțire. - Aoleu, nu mai ziceți, că mi se face rău. Vă rog să mă scuzați, da’ mai am de scos niște haine din geamantane. Manevra a reușit, pentru că Sabina n-a mai vrut în ruptul capului să intre în vană. Dar ceea ce o îngrijora cel mai tare pe madam Ciolpan era că, pe cele două rafturi rezervate nouă în frigider, nu vedea niciodată carne. Degeaba i-am spus că noi mai mult cu brânza, peștele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
față. Ș-acu au mierlit-o cu toții, începu să se smiorcăie Gogoașă. Între timp mai sosi un elev cu limba de un cot: aoleu, Coceanu e zob, Mădălina are fața spartă, iar Iuliana e tăiată la gât și are maxilarul rupt, da’ trăiește. M-am dus să o anunț pe directoare de grozăvie. Imediat au fost chemați profesorii la ordine, scoși de la ore. Profesoara de chimie care avea oră cu clasa celor doi puști făcuți pilaf în mijlocul străzii a alergat într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
s-au dus de-a valma la seminar. Unii au devenit preoți, alții preotese. S-au închis la țară, s-au pus pe zidit biserici, școli, poște, pe crescut animale și copii. Bunică-meu, cel puțin, n-a vrut în ruptul capului să vină în oraș. Ce preoție mai e și aia într-un târg așa obositor pentru nervi cum era Bârladul acum cincizeci de ani! La București a ajuns doar când a fost să-i tragă o chelfăneală lui fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]