4,350 matches
-
satului Vatra în Dicționarul geografic al județului Dorohoi din anul 1891, N. Filipescu-Dubău arăta că: Vatra este sat pe moșia Hudeștii-Mari cu 198 de familii, 946 de suflete și bună situație. Este cel mai vechi sat de pe moșie. Așezările sătenilor sânt în mare parte bune cu livezi mirositoare și grădini. Stăpânul moșiei nu locuiește. Sătenii împroprietăriți, au 392 ha pământ. Faptul că este cel mai vechi sat de pe moșie este confirmat și de multiplele descoperiri de obiecte și fragmente de obiecte
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
stomatologică în același sens ia atitudine față de tulburările funcționale în diferitele afecțiuni congenitale și dobândite ale aparatului fono-articulator - foniatria descrie fenomenul nasonanței în măsura în care acesta afectează vocea vorbită și cântată. Interesul specialiștilor fiind îndreptat spre metodele chirurgicale de redresare, aspectele logopedice sânt amintite sporadic și numai ca rezultate funcționale consecutive. Implicațiile psiho-pedagogice ale vorbirii rhinolalice nu sunt aprofundate pentru că aceste cazuri nu au suscitat interesul psihologilor care să le poată considera „fapte de limbă” (175; p.30) importante pentru studiul limbajului, și
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
lingvistice prin care se exprimă conținutul. 189 Dar dacă vom examina mai atent această distincție, vom vedea că conținutul include și unele elemente ale formei, de pildă, întâmplările relatate într-un roman fac parte din conținut, în vreme ce chipul în care sânt îmbinate într-o "acțiune", aparține formei. Desprinse din acest aranjament ele nu mai au absolut nici un efect artistic. Remediul obișnuit, propus și folosit pe scară largă de germani, și anume introducerea termenului de "formă internă", care a fost folosit mai
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
nouă lectură. Dar orice lectură a unui poem - și acesta e faptul cel mai important - este mai mult decât adevăratul poem : fiecare recitare conține elemente străine poemului și particularități individuale de pronunție, intonație, tempo și accentuare elemente care fie că sânt determinate de personalitatea vorbitorului, fie că reprezintă simptome și mijloace ale interpretării pe care o dă poemului. 194 Mai mult, lectura unui poem nu numai că adaugă elemente personale, dar constituie întotdeauna doar o selecție a componentelor implicite ale textului
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
Noi recunoaștem existența unor norme și a unor abateri de la norme și nu născocim doar descrieri pur verbale, în această privință punctul de vedere behaviorist este bazat în întregime pe o teorie greșită a abstracției. Numerele sau normele sunt ceea ce sânt, indiferent dacă le folosim sau nu. Desigur, eu sunt cel care numără, eu sunt cel care citește ; dar reprezentarea unui număr sau recunoașterea unei norme nu este același lucru cu numărul însuși sau cu norma însăși. Pronunțarea sunetului h nu
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
a treia, sută la sută pentru a patra etc. Acest lucru s-ar putea reprezenta grafic notând pe abscisă numărul silabelor, iar pe ordonată, procentele. Desigur, versuri care să prezinte o asemenea regularitate nu sunt frecvente, pentru simplul motiv că sânt extrem de monotone. In majoritatea poeziilor există o împletire contrapunctică între modelul metric și realizare, în pentametrul iambic, de pildă, numărul cazurilor în care accentul cade pe prima silabă poate fi destul de mare, costituind un fenomen binecunoscut, desemnat sub numele de
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
slabă și mai indirectă decât se consideră în. mod obișnuit. (g) Așadar, metoda psihologică germană de cercetare a stilului, Stilforschung, trebuie tratată cu multă rezervă. Adesea, ea nu este decât o psihologie genetică deghizată și în mod sigur principiile ei sânt diferite de cele ale esteticii lui Croce, care de obicei e considerat a fi modelul ei. în sistemul Lui Croce, care este în totul monist, nu se poate face nici o deosebire între starea de spirit și expresia lingvistică. Croce tăgăduiește
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
a alătura, a compara, sugerează că la origine a existat ideea analogiei dintre semn și obiectul desemnat. De altfel ea se niai păstrează în unele dintre accepțiunile moderne ale termenului. "Simbolurile" algebrice și logice sunt semne convenționale ; dar simbolurile religioase sânt bazate pe o relație intrinsecă între "semn" și obiectul desemnat, o relație metonimică sau metaforică: Crucea, Mielul Domnului, Păstorul cel Bun. Este de dorit ca în teoria literară cuvântul să fie folosit în acest sens: de obiect care se referă
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
igienei și al confortului igienic modern pe care ni-l recomandă reclamele. Numitorul comun al acestor două concepții pare să fie ideea (probabil corectă) că atunci când unele deprinderi de viață vechi, adânc înrădăcinate, bine închegate (ritualuri cu miturile lor corespunzătoare) sânt distruse de "modernism", mulți oameni (sau toți) sunt sărăciți sufletește ; deoarece nu pot trăi numai cu abstracțiuni, oamenii trebuie să-și umple golul spiritual cu mituiri simple, improvizate, fragmentare (imagini a ceea ce ar putea fi sau ar trebui să fie
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
curg șiroi / Durerea și iubirea. Niciodată / N-au fost îngemănate-astfel, nici spini / N-au întocmit cunună mai bogată ! Un cititor obișnuit cu alt stil de epocă ar putea asculta acest imn iară să sesizeze că sorrow; - durere - și Iove - iubire - sânt egale cu water - sudoare - și blood - sânge -. El a murit din iubire : iubirea este cauza ; sângele, efectul. La Francis Queries, poet din secolul al XVII-lea, pour contempt - a turna dispreț - ar sugera o metaforă vizuală ; și atunci figura de
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
indispensabil al acesteia. In expresii ca "piciorul" scaunului, "brațul" fluviului și "gâtul" sticlei se dau, prin analogie, numele unor părți ale corpului omenesc părților unor obiecte neînsuflețite. Aceste extensiuni au fost însă asimilate de limbă și, în general, nu mai sânt concepute ca metaforice, nici chiar de cei sensibili la literatură și la limbă. Ele sânt metafore "ofilite" sau "tocite" sau "moarte". *26 Trebuie să facem o distincție între metafora ca "principiu omniprezent al limbii" (Richards) și metafora specific poetică. George
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
prin analogie, numele unor părți ale corpului omenesc părților unor obiecte neînsuflețite. Aceste extensiuni au fost însă asimilate de limbă și, în general, nu mai sânt concepute ca metaforice, nici chiar de cei sensibili la literatură și la limbă. Ele sânt metafore "ofilite" sau "tocite" sau "moarte". *26 Trebuie să facem o distincție între metafora ca "principiu omniprezent al limbii" (Richards) și metafora specific poetică. George Campbell susține că de prima se ocupă lingvistul, iar de cea de a doua, stilistul
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
Weltanschauung-wl ; în cazul figurilor de stil de bază, cum ar fi metafora, fiecare perioadă își are metoda ei metaforică specifică. Poezia neoclasică, de pildă, se caracterizează prin folosirea comparației, perifrazei, epitetului ornat, epigramei, simetriei si antitezei. 261 Pozițiile intelectuale posibile sânt reduse, în fiecare caz, la două sau trei, excluzându-se pozițiile pluraliste. Adesea cea de a treia poziție este o poziție de mijloc, de împăcare a ereziilor extreme menționate : Some foreign writers, some our own despise, The ancients only, or
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
adânc, dar orbitor întuneric). Spiritului neoclasic îi plac distincțiile clare și înlănțuirea logică a ideilor : treceri metonimice de la gen la specie, sau de la particular la specie. Spiritul baroc însă invocă un univers format din multe lumi, dar din lumi care sânt toate legate între ele într-un mod imprevizibil. Din punctul de vedere al teoriei neoclasice despre poezie, figurile de stil tipice barocului sânt, desigur, à/è prost-gust, de "fais spirit" - fie denaturări intenționate ale naturalului și raționalului, fie acrobații lipsite
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
particular la specie. Spiritul baroc însă invocă un univers format din multe lumi, dar din lumi care sânt toate legate între ele într-un mod imprevizibil. Din punctul de vedere al teoriei neoclasice despre poezie, figurile de stil tipice barocului sânt, desigur, à/è prost-gust, de "fais spirit" - fie denaturări intenționate ale naturalului și raționalului, fie acrobații lipsite de sinceritate ; iar din punct de vedere istoric, ele sânt expresii retorico-poetice ale unei epistemologii pluraliste si ale unei ontologii supra-naturaliste. catahreza ne
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
punctul de vedere al teoriei neoclasice despre poezie, figurile de stil tipice barocului sânt, desigur, à/è prost-gust, de "fais spirit" - fie denaturări intenționate ale naturalului și raționalului, fie acrobații lipsite de sinceritate ; iar din punct de vedere istoric, ele sânt expresii retorico-poetice ale unei epistemologii pluraliste si ale unei ontologii supra-naturaliste. catahreza ne oferă un exemplu interesant, în 1599 John Hoskyns anglicizează termenul traducându-l prin "abuz" și deplânge faptul că această figură de stil "este acum la modă..." El
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
spre deosebire de formele superioare de metaforă în care, după părerea lui Wells, fiecare termen acționează asupra celuilalt și îl modifică, astfel că din legătura lor ia naștere un al treilea termen, un sens nou. Urcând pe scana valorilor, imaginile care urmează sânt cea exuberantă și cea intensivă ; prima, o versiune mai subtilă a imaginii violente, iar cea de a doua, o versiune mai subtilă a imaginii decorative. Am lăsat în urina noastră formele simple de manifestare a forței sau a inventivității. Cu
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
sweetly played in tune. * * Mi-e dragostea un roșu trandafir... / Mi-e dragostea precum o melodie / Cântată dulce si armonios. Trăsătura comună unei femei frumoase, unui proaspăt trandafir roșu și unei melodii bine cântate este frumusețea și caracterul atrăgător ; toate sânt, în felul lor, perfecte. Nu obrajii trandafirii fac ca femeia să fie ca un trandafir, nu vocea ei dulce o face asemeni unei melodii (analogii care ne-ar da imagini decorative) ; ea se aseamănă cu un trandafir nu prin culoare
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
266 "Despre aceste metafore se spune mai des decât despre altele că sunt embleme sau simboluri." Personajele de procesiune din Lycidas - Camus cu mantia lui păroasă și pălăria de rogoz și sfântul Petru cu mitra si cu cele două chei - sânt, de asemenea, imagini intensive. Ele sânt imagini emblematice, "de breaslă" : pastorala și elegia aveau ambele, la apariția lui Milton, o serie de motive și de imagini care se foloseau în mod curent. Pot exista atât imagini șablon cât și "stiluri
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
mai des decât despre altele că sunt embleme sau simboluri." Personajele de procesiune din Lycidas - Camus cu mantia lui păroasă și pălăria de rogoz și sfântul Petru cu mitra si cu cele două chei - sânt, de asemenea, imagini intensive. Ele sânt imagini emblematice, "de breaslă" : pastorala și elegia aveau ambele, la apariția lui Milton, o serie de motive și de imagini care se foloseau în mod curent. Pot exista atât imagini șablon cât și "stiluri poetice" șablon. Caracterul tradițional, instituțional al
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
honey breath hold out Against the wreckful siege of battering days.** ** Al verii suflu dulce cum să-nfrunte / Asediul crunt al zilelor-berbece? Acest distih ar necesita o analiză minuțioasă, deoarece aici găsim o serie de figuri de stil suprapuse : "zilele" sânt folosite metonimic, îndemnând Timp, Vârstă și apoi, prin metaforă, sunt prezentate ca asediind un oraș și încercând, cu berbeci, să-l ia. Cine încearcă - asemenea unui oraș sau unui conducător de oraș - să "înfrunte" aceste asalturi ? Tinerețea, comparată, prin metaforă
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
ochii misticilor din lumea întreagă, Dumnezeu reprezintă hrana și băutura sufletului, Punea, Pestele, Apa, Laptele, Vinul acestuia ; 3) raporturi umane, precum cele dintre fiu și tată sau dintre soț si soție. După părerea lui Pongs, primele două tipuri de raporturi sânt atribuite celei de a doua forme fundamentale de intuiție metaforică, anume Einfühlung-Mlui, care la rândul lui este sub-împărțit în Einfühlung "mistic" și Einfühlung "magic". Exemple de metafore mistice găsim mai multe în operele misticilor decât în ale poeților, în aceste
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
a doua forme fundamentale de intuiție metaforică, anume Einfühlung-Mlui, care la rândul lui este sub-împărțit în Einfühlung "mistic" și Einfühlung "magic". Exemple de metafore mistice găsim mai multe în operele misticilor decât în ale poeților, în aceste metafore elementele anorganice sânt tratate simbolic ; nu ca simple noțiuni sau analogii noționale, ci ca reprezentări care sânt și prezentări. Metafora magică este privită în spiritul istoricului de artă Wilhelm Worringer, ca fiind o "abstracțiune" din lumea naturii. 271 Worringer a studiat arta Egiptului
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
sub-împărțit în Einfühlung "mistic" și Einfühlung "magic". Exemple de metafore mistice găsim mai multe în operele misticilor decât în ale poeților, în aceste metafore elementele anorganice sânt tratate simbolic ; nu ca simple noțiuni sau analogii noționale, ci ca reprezentări care sânt și prezentări. Metafora magică este privită în spiritul istoricului de artă Wilhelm Worringer, ca fiind o "abstracțiune" din lumea naturii. 271 Worringer a studiat arta Egiptului, Bizanțului și Persiei, arte care reduc natura organică, inclusiv omul, la forme liniar-geometrice, și
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
morții, cu zeii. La rându-i, magia, precursoare a științei, cercetează legile puterii emanate de cuvintele sacre, de amulete, de vergele și de baghete, de imagini și de relicve. Există, pe de o parte, magia albă - a cabaliștilor creștini cum sânt Cornelius Agrippa și Paracelsus ; si, pe de altă parte, magia neagră, cea a oamenilor malefici. Dar la baza amândurora stă credința în puterea lucrurilor. Magia se apropie de artă prin aceea că plăsmuiește imagini. Tradiția apuseană îl asociază pe pictor
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]