4,338 matches
-
clasa Arachnida. Acest ordin cuprinde aproximativ 5 familii, 17 genuri și 136 de specii. Ei se găsesc în regiunile tropicale și subtropicale din întreaga lume. Unele specii sunt subterane, de regulă, nocturne. În timpul zilei, ei se pot ascunde sub bușteni, scoarță de copac, pietre, sau frunze. Prefera un mediu umed. Lungimea amblipigilor poate varia între 4 - 45 mm. Corpul lor este foarte aplatizat, divizat în prosomă și opistosomă segmentată. El este acoperit cu o cuticulă puternic chitinizată. Pe prosomă sunt situați
Amblypygi () [Corola-website/Science/318106_a_319435]
-
cosaș". Picioare au în lungime 10 cm, iar corpul nu mai mult de 1 cm, ochii proieminenți sunt așezați median pe prosomă. Masculii au chelicere mai alungite decât femelele. Femelele depun între 20 și 100 de ouă în crăpăturile din scoarță și sol. Cele mai multe specii sunt nocturne. sunt opiloni atât prădători, cât și necrofagi. Ei locuiesc printre stânci și în litieră, unele specii s-au adoptat la viața în locuințele umane. Familia este divizată în 5 subfamilii, grupând 48 de genuri
Phalangiidae () [Corola-website/Science/318277_a_319606]
-
formării sale, stratul subsuperficial s-a răcit, în vreme ce interiorul lui Oberon s-a încălzit din cauza dezintegrării elementelor radioactive prezente în roci. Stratul apropiat de suprafață, răcindu-se, s-a contractat, în timp ce interiorul s-a dilatat. Aceasta a determinat tensiuni în scoarța satelitului, făcându-l să crape. Sistemul actual de canioane ar putea fi rezultatul acestui proces, care a durat aproximativ 200 de milioane de ani, ceea ce ar implica și că orice activitate endogenă a încetat cu miliarde de ani în urmă
Oberon (satelit) () [Corola-website/Science/319610_a_320939]
-
sunt detritivore, cu excepția chilopodelor, care sunt prădători nocturni. Pauropodele și simfilele sunt mici, uneori chiar de mărimi microscopice care seamănă superficial cu chilopodele și trăiesc în sol. În general, miriapodele sunt animale lucifuge, ziua ascunzându-se sub pietre, bușteni și scoarța copacilor. Deși nu sunt considerate periculoase pentru om, multe milipede produc secreții toxice (adesea conțin benzochinone), care pot genera vezicule și modificarea culorii pielii. Chilopodele mari, totuși, pot mușca omul, și, deși mușcătura poate provoca dureri intense și disconfort, decesele
Myriapoda () [Corola-website/Science/319634_a_320963]
-
să fugă. Ziua acest păianjen se ascunde printre pietre, prin crăpături în vizuinile altor animale sau își țese pânze în locuri retrase și uscate: grajduri, dulapuri, paturi, pivnițe. Pânzele sunt neregulate. În casele oamenilor el preferă cartonul, deoarece imite culoare scoarței copacilor pe care trăiește. El a fost găsit și în cutii deșarte, lenjerie, haine, încălțăminte etc. Spre deosebire de alțipăianjeni țesători de pânze, acesta părărsește pânza sa pe timp de noapte pentru a vâna. Masculul cea mai mare parte a timpului și-
Păianjen pustnic maro () [Corola-website/Science/319791_a_321120]
-
foloseau frunzele de banan. Etnologul german Thomas Barthel crede că scrierea pe piese de lemn cu caneluri a reprezentat o etapă mai puțin importantă în evoluția scrierii rongo-rongo, aceasta fiind derivată din obiceiul de a scrie pe frunze sau pe scoarță de banan cu ajutorul unui stylus de os. În timp, scrierea pe frunze de banan s-a păstrat nu doar pentru procesul de învățământ cât și pentru a realiza ciorne a textelor care urmau să ajungă pe tăblițele de lemn. El
Rongorongo () [Corola-website/Science/318988_a_320317]
-
cu ajutorul hărților și ale aparatelor de măsurare ale firmei Fasteignaskrá Íslandskort și aparatură GPS folosită de Institutul Meteorologic din Islanda la ferma Țorvaldseyri din zona Eyjafjöll (ca. 15 km la sud-est de la locul erupției recente) au arătat o deplasare a scoarței locale de 3 centimetri în direcția sud, din care o deplasare de 1 centimetru avusese loc în ultimele 4 zile. Această activitate seismică neobișnuită, împreună cu mișcarea rapidă a scoarței erau dovezi că curgea magmă sub scoarță în camera magmatică a
Erupțiile vulcanului Eyjafjallajökull din 2010 () [Corola-website/Science/319127_a_320456]
-
la sud-est de la locul erupției recente) au arătat o deplasare a scoarței locale de 3 centimetri în direcția sud, din care o deplasare de 1 centimetru avusese loc în ultimele 4 zile. Această activitate seismică neobișnuită, împreună cu mișcarea rapidă a scoarței erau dovezi că curgea magmă sub scoarță în camera magmatică a vulcanului Eyjafjallajökull, și că presiunea ce rezulta crease deplasarea observată la ferma Țorvaldseyri. Activitatea seismică a continuat, și între 3 și 5 martie aproape 3.000 de cutremure au
Erupțiile vulcanului Eyjafjallajökull din 2010 () [Corola-website/Science/319127_a_320456]
-
arătat o deplasare a scoarței locale de 3 centimetri în direcția sud, din care o deplasare de 1 centimetru avusese loc în ultimele 4 zile. Această activitate seismică neobișnuită, împreună cu mișcarea rapidă a scoarței erau dovezi că curgea magmă sub scoarță în camera magmatică a vulcanului Eyjafjallajökull, și că presiunea ce rezulta crease deplasarea observată la ferma Țorvaldseyri. Activitatea seismică a continuat, și între 3 și 5 martie aproape 3.000 de cutremure au fost măsurate la epicentrul vulcanului. Cele mai multe au
Erupțiile vulcanului Eyjafjallajökull din 2010 () [Corola-website/Science/319127_a_320456]
-
pereți etanși de compartimentare. Golful Botnic are cea mai scăzută salinitate din Marea Baltică (între 0,2 și 0,4 %), din pricina numeroaselor râuri care se varsă în el și a alimentării cu apă din precipitații. Linia țărmului suferă în permanență modificări: scoarța terestră se ridică în această regiune, din apă ivindu-se mereu noi stânci marine, prin intermediul procesului de compensare izostatică postglaciară. În nordul golfului, în decursul unui secol, uscatul s-a înălțat cu aproape 90 cm, dar nu suficient cât să
Golful Botnic () [Corola-website/Science/315514_a_316843]
-
căutat surse de inspirație și cunoaștere și în valorile culturale ale altora, în special ale armenilor, persanilor și georgienilor. În opinia sa, din toate elementele care au avut contact în mod istoric cu arta românească au rămas ceramica, desenele de pe scoarțele românești, cusăturile și crestăturile în lemn. Recomandările lui Apcar Baltazar au fost prezervarea nealterată a motivelor populare și a modului de tratare a monumentelor românești medievale și bizantine, instrucțiuni pe care și el însuși le-a aplicat cu ocazia picturilor
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
Abundența naturală (prescurtată AN) se referă la frecvența cu care poate fi întâlnit un element chimic în natură (scoarța terestră, biosferă, atmosferă, hidrosferă) în comparație cu alte elemente, sau la frecvența izotopilor acelui element. Ea poate fi determinată de un anumit număr de factori. Elementele cele mai frecvent întâlnite în natură sunt oxigenul, siliciul, iar cele mai rare fiind produsele de
Abundență naturală () [Corola-website/Science/316568_a_317897]
-
acelui element. Ea poate fi determinată de un anumit număr de factori. Elementele cele mai frecvent întâlnite în natură sunt oxigenul, siliciul, iar cele mai rare fiind produsele de dezintegrare ale franciului (astatin). Elementele din interiorul pământului, spre deosebire de cele din scoarța terestră, s-au scufundat în adâncime datorită unei densități mai mari și deoarece se află într-o stare de agregare fluidă, nucleul pământului fiind format în mare parte din nichel și fier. Elementele din univers sunt formate în special din
Abundență naturală () [Corola-website/Science/316568_a_317897]
-
activarea și de trezirea corticală, respectiv de întreținerea stării de veghe: Sistemele de conducere a excitanților către cortexul cerebral se subdivizează în: Fluxul continuu al impulsurilor reticulare ascendente menține o depolarizare a neuronilor cerebrali și această depolarizare subliminară, care pune scoarța în stare de veghe sau de alertă, facilitează acțiunea impulsurilor senzoriale și asociative specifice. Un nivel normal al conștiinței este funcție de activare a emisferelor cerebrale de grupele neuronale, având sediul la nivelul S.R.A. din trunchiul cerebral. Toate aceste elemente, precum și
Conștiență () [Corola-website/Science/318699_a_320028]
-
aluminiului. Aluminiul este cel mai răspândit metal din natură și intră în compoziția argilelor. Ocupă locul 3 după răspândire între toate elementele:după oxigen și siliciu. Aluminiul este strâns legat de oxigen și siliciu în alumosilicați, din care este alcătuită scoarța terestră și care prin degradare se transformă în argile, baza care o constituie caolinitul. Se găsește de obicei în faza sa cristalin-polimorfică α-AlO, sub formă de corindon, varietate care formează pietrele prețioase: rubinele și safirele. AlO este important pentru producerea
Oxid de aluminiu () [Corola-website/Science/318764_a_320093]
-
Grossulariaceae, genul "Ribes". Coacăzul alb este o variantă a coacăzului roșu. Arbustul are frunze verzi numai în anotimpul cald; toamna se îngălbenesc și cad. Coacăzul roșu apare sub formă de tufe cu înălțimea de 1 - 2 m. Tulpinile tinere au scoarța acoperită cu peri, iar tulpinile mai bătrâne au o scoarță de culoare brun roșiatică cu nuanțe mai închise până la negru cenușiu. Frunzele dințate pe margini, sunt relativ rotunde, în formă de inimă, cu o lungime de 4 - 10 cm și
Coacăz roșu () [Corola-website/Science/318767_a_320096]
-
roșu. Arbustul are frunze verzi numai în anotimpul cald; toamna se îngălbenesc și cad. Coacăzul roșu apare sub formă de tufe cu înălțimea de 1 - 2 m. Tulpinile tinere au scoarța acoperită cu peri, iar tulpinile mai bătrâne au o scoarță de culoare brun roșiatică cu nuanțe mai închise până la negru cenușiu. Frunzele dințate pe margini, sunt relativ rotunde, în formă de inimă, cu o lungime de 4 - 10 cm și o lățime de 3 - 7 cm. Florile de culoare galben
Coacăz roșu () [Corola-website/Science/318767_a_320096]
-
păstrat până în ziua de azi și este echivalentul a 0,2 grame. Acest arbore crește, în medie, până la 10 metri înălțime dar uneori poate atinge chiar și 15 metri. Coroana este semisferică susținută de un trunchi solid acoperit de o scoarță aspră de culoare brun-cenușie care dezvoltă ramuri robuste. Frunzele penate de un verde închis au dimensiuni cuprinse între 10 și 20 de centimetri și sunt rezistente la îngheț. ul este un arbore dioic care înflorește toamna (septembrie-octombrie). Florile sunt mici
Roșcov () [Corola-website/Science/318829_a_320158]
-
Arborele elefanților (), aparține de familia Anacardiaceae, genul Sclerocarya. El trăiește în regiunile calde tropicale, din Africa subecuatorială. Arborele poate atinge o înălțime de 15 m, trunchiul având un diametru de 80 cm. Scoarța copacului are o culoare cenușiu-argintiu, ramurile tinere sunt acoperrite de peri. Frunzele lui ating 20 cm lungime, fiind așezate impar, și acoperite de o substanță ceroasă de culoare albăstruie. Florile sunt de culoare roză, fructul copt este de formă rotundă
Sclerocarya birrea () [Corola-website/Science/316254_a_317583]
-
grade pe scara Richter. O explozie de această amploare este capabilă să distrugă o zonă metropolitană mare. Această posibilitate a dus la inițierea discuțiilor privind strategiile de apărare anti-asteroid. Evenimentul de la Tunguska este cel mai mare eveniment de impact asupra scoarței terestre, în istoria recentă a Pământului. După cum s-a constatat, explozia ar fi avut loc în aer la o anumită înălțime (se apreciază cam la 5-15 km) și cel mai probabil nu a fost într-un singur punct, de aceea
Fenomenul Tunguska () [Corola-website/Science/320094_a_321423]
-
lor și locația, sunt: Emisfera nordică: Emisfera sudică: Dorsala se află deasupra unei caracteristici geologice cunoscută ca "Mid-Atlantic Rise", care este o umflătură progresivă. Această umflătură, este considerată a fi cauzată de forțele convective din astenosferă care împing în sus scoarța oceanică și litosfera. Această limită divergentă s-a format prima dată în perioada Triasicului. Dovezi ale dorsalei atlantice ancestrale sunt văile fluviilor mari din Americi și Africa (inclusiv Fluviul Mississippi, fluviul Amazon și Niger). Dorsala este la aproximativ 2500 de
Dorsala Atlantică () [Corola-website/Science/321068_a_322397]
-
acid succinic, intrând în ciclul Krebs. Există numeroase căi alternative de degradare. Unii cataboliți ai GAMA (gamma-buterobetaina, acidul gamma-guanidinbutiric, homocarnozina, acetilcarnitina, carnitina, etc) candidează chiar pentru situația de mediatori chimici centrali. GABA este considerat a determina efecte inhibitoare la nivelul scoarței, al nucleilor amigdalian și caudat. Eliberat de axonii celulelor Purkinje, ar determina inhibiția neuronilor din nucleul Deiters. Acționează la nivelul membranei postsinaptice, determinând hiperpolarizarea și potențiale inhibitoare prin creșterea conductanței pentru Cl. De asemenea participă în mecanismele inhibitoare medulare. În
GABA () [Corola-website/Science/320597_a_321926]
-
Vederea binoculară reprezintă capacitatea scoarței cerebrale de a uni într-o senzație unică cele două imagini percepute de către retina fiecărui ochi. Ea reprezintă cea mai înaltă etapă de dezvoltare a aparatului vizual, fiind prezentă doar la primate și la om și se dezvoltă progresiv, în
Vedere binoculară () [Corola-website/Science/320986_a_322315]
-
inferioare. Corpul lor e de dimensiuni mici și poate avea diferite forme. Deosebim licheni "crustacei", strâns lipiți de substrat, "frunzoși" sau "foliacei" și "arborescenți", fixați de substrat cu baza. Se cunosc peste 20000 de specii de licheni, care cresc pe scoarța copacilor, pe pământ, pe stânci golașe. La exterior lichenii par a fi un singur organism, în realitate însă prezintă o conviețuire a două organisme - "alga verde" sau "albastră unicelulară" și "ciuperca" pluricelulară. După natura substratului pe care trăiesc lichenii pot
Lichen () [Corola-website/Science/317367_a_318696]
-
verde" sau "albastră unicelulară" și "ciuperca" pluricelulară. După natura substratului pe care trăiesc lichenii pot fi: saxicoli (pe stânci), endolitici (cresc în masa stâncii) și epilitici (cresc pe suprafața rocilor); corticoli (pe trunchiul și ramurile arborilor), endofloiodici (cresc în grosimea scoarței) și epifloiodici (cresc pe suprafața scoarței); tericoli (cresc pe diferite tipuri de sol); lignicoli (pe lemne și putregaiuri); muscicoli (pe mușchi) etc. Înmulțirea lichenilor se realizează în general pe cale vegetativă (fragmente de tal). Ciuperca constitutivă se poate înmulți și asexuat
Lichen () [Corola-website/Science/317367_a_318696]