5,253 matches
-
Martin, i-am răspuns, tot ca o școlăriță. — Clara... Clara Martin..., a repetat el, răspicat, lăsând fur culița și cuțitul să se odihnească pe farfurie și ștergându-se cu un șervet de pânză. Ce cauți tu aici, Clara Martin? — Mă scuzați? l-am întrebat la rândul meu, nedumerită și chiar ușor speriată. îl aștept pe Eduard, avem... Avem ceva de discutat... Lucrăm împreună la un proiect, de fapt, am mărturisit eu, cu greutate. — N-am vrut să te întreb ce anume
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
și inima a început să mi se zbată năval nic în piept. M-am lăsat moale pe pat și mi-am scos ochelarii de pe nas. Am luat batista din buzunarul de la uniformă și am început să-i șterg cu meticulozitate. — Scuză-mă, am mormăit. Sunt vlăguită, cred că am răcit. Am să mă uit mai târziu la desen, îți promit! Eduard a pus foaia de hârtie cu grijă înapoi pe birou și s-a așe zat pe pat, lângă mine, cu
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
din ce în ce mai viguros, dorința de a scrie la roman. — Ce-i cu tine, Martin, de zaci pe bancă în parc la ora asta? Ai rendez-vous? M-am uitat surprinsă în fața mea. De acolo mă privea încrun tată profa de română. — Mă scuzați, am spus, încercând să mă ridic de pe bancă și căzând înapoi, sunt răcită, cred că am febră, m-am așezat pentru că nu prea mă pot ține pe picioare... Dacă nu te poți ține pe picioare, atunci stai acolo și ascultă
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
face Eduard? l-am întrebat, destul de nepoliticoasă, înainte chiar de a intra. Mi-a răspuns calm, încercând să mă liniștească. M-a bătut pe umăr și mi-a spus că a trecut ce-a fost mai greu. Apoi s-a scuzat că trebuie să plece și a ieșit pe ușă exact când a venit Bobo în hol. Ne-am îmbrățișat tăcuți și m-a privit cu tristețe prin pleoapele lui pe jumătate căzute. — Nu mă mai țin picioarele, Bobo! Trebuie să
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
că nu-i o glumă. E ceva serios, foarte serios, care îmi pune capac. Nu găsesc nimic de spus. Voi știți mai bine, mormăi eu, în cele din urmă, reușind să-mi smulg mâna de sub palma mamei. Pe mine mă scuzați, n-am dormit azi-noapte și sunt obosită. Mai vorbim... Mă retrag spre camera mea îndreptându-mi cu greu spinarea. Simt că trag după mine mortăciunea aceea scârboasă, timp în care duc în creștet o greutate de plumb, iar în cârcă
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
-și găsea glasul. Clara intrase în sufragerie și o cerceta atentă, de parcă ar fi vrut să vadă dacă nu cumva se ascunde cineva pe după uși. Apoi privirea i se opri asupra bagajului lui Bobo, și acolo rămase. — Te-am deranjat, scuză-mă! Vii de undeva sau pleci undeva, nu? Lui Bobo îi stătu inima în loc când îi auzi întrebarea. Știa prea bine unde bate Clara. încă nu era prea târziu să dreagă bu suiocul. Nu era prea târziu să-i spună
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
să răspundă, avu din nou în fața ochilor gura știrbă a geamului, într-o formă mare și înspăimântătoare de fluture negru uriaș. La telefon era altcineva. Recunoscu cu greu glasul nazal al domnului Neacșu. — Nu cred c-am nimerit bine, se scuză domnul Neacșu, auzindu-i vocea gâfâită. Aveți treabă, îmi dau seama. Pot reveni mai târziu, nu era nimic urgent. De fapt, voiam doar să reînnoiesc invitația pentru mâine seară. Clara îl asigură surescitată că a nimerit bine, mai bine ca
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
masă și se îndreptase spre holul de la intrare. Nu se înșelase. Tocmai intra în casă doamna Martin. — Mai am câteva lucruri de luat, îi explicase ea Clarei, arun cându-i acea privire îndepărtată pe care Clara o cunoștea atât de bine. Scuză-mă dacă te-am speriat! Știu că ești singură, dar mă gândeam că poate ai ieșit cu prietenii în oraș... Clara dăduse din cap și o urmase tăcută spre dormitor. Doamna Martin era îmbrăcată sport și ținuta asta o întinerea
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
datorită cărora tensiunea arterială i se ridica până la cele mai înalte culmi ale performanței umane, dar înșfăcă imediat o carafă pătrată de Bourbon american, o desfăcu, rapid, gâlgâind direct din ea. O, ce sete de viață îmi era, explică el, scuzându-și nerăbdarea și intempestiva lui inițiativă. Adăugă o altă lămurire, precizând: Azi, mă fac băiat cuminte: nu mai amestec băuturile. Dacă nu te superi, dragul meu amic, am să mă abțin de la toate celelalte. Rămân numai și numai la whisky
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ridicând vocea spre a fi auzită prin zumzetul celor două motoare ale avionului. Vladimir se întoarse spre ea întrebător, dându-și imediat seama că își bodogănise gândurile, făcându-le auzite, dar fără a fi înțelese: Zise: Vă rog să mă scuzați, doamnă, vorbeam singur. I se întâmpla adesea în călătorii, să prelungească o conversație oarecare cu persoane necunoscute, acestea devenindu-i, în cele din urmă, cunoștințe apropiate. Ar fi încercat să o cointereseze și pe vecina lui cu eșarfa mov și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
bine, o vreme sună bine. Da’ ne trebuie mai mult. Bun, Cașiș! Deci ai o idee. Dar ești sfios. Îți mai plimbi o vreme degetul pe tăblia mesei. Oricum, exemplul tău e bun. Așteptăm. - De pildă: să ne publicăm, mă scuzați, vreau să spun să trimitem texte la „Anunțuri gratuite“. Luăm Vând și cumpăr, completăm talonul, semnăm tot Celebrul animal și vedem ce iese. Poate ne sună careva. Careva: pe care dintre noi? Cine pune la bătaie un număr de telefon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
ea niște pastile de tuse, spunea că, dacă luăm vreo două-trei, o să simțim ceva. Eu am luat cinci, Leac și mai multe, ne-am moleșit, nu cred că pastilele au avut efectul ăsta, ci dezamăgirea și votca. Poate ca să se scuze, poate fiindcă păream un tip important (cheful se ținea la Joy’s), farmacista a stat destul de mult În preajma mea. Începeam să mă simt și eu important, presimțeam gelozia lui Leac, aveam parte de-un cadru mediu În halat alb, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
de insomnie, de aia s-a făcut taximetrist, ca să n-o ia razna și mai rău. Halal alegere, mai bine se făcea măcelar, da’ așa nu mai avea Scorsese cu ce face film. Trebe să-l vezi și tu neapărat... Scuză-mă, acuma Închid, vorbim mai târziu. Ajunși aici, formam un alt număr, sunam fiecare la dispeceriță și, spre mirarea șoferilor noștri, solicitam o mașină la exact aceeași adresă spre care gonea mașina În care ne aflam. Bineînțeles că preluau comanda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
și nu e locul nici momentul să dezbatem problema. O scurtă tuse discretă din partea bărbatului care stătuse până atunci ascuns în umbra unui copac din apropiere, o face pe Rosa să își întoarcă prompt capul către el. Logodnicul meu. Mă scuzi Marius, dar trebuie să plec. Dezertor neamț? Cum ti-ai dat seama? Am luptat alături de militarii germani și nu îmi este greu să-mi dau seama când văd unul. Dedicat cauzei ca și tine? Bineînțeles. De altfel mama și sora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
-și facă de lucru pe lângă tunuri. Capul îl doare îngrozitor, iar mâna rănita nu și-o mai simte de loc. Se lasă pe vine lângă Carol. Scoate un pachet de țigări. Vrei o țigară? Poftim? Marius repetă întrebarea. Ah, da... Scuzați-mă, domn locotenent, mă gândeam la altceva. Un timp, fumează amândoi tăcuți. Fumul se ridică, amestecându-se în aerul rece cu norișorii de abur de la respirația lor. Apare și Iorgu. Cele câteva telefoane date de Nicky înaintea atacului au dezvăluit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
toată lumea asta! Cu două biberoane în mâini tocmai se apropie de cei doi copii când ușa deschisă brusc o face să tresară violent. Domnule locotenent! Ce s-a întâmplat, Novăcene? În fața scenei neașteptate, sublocotenentul dă uimit un pas înapoi. Mă scuzați... Spune. Vin. Așteptăm ordinele dumneavoastră. Toți oamenii la posturile lor. Novăceanu se răsucește pe călcâie și iese, închizând ușa în urma lui. Pașii lui repezi bocănesc pe pardoseală, reverberându-se cu ecouri lungi. Fräulein,157 se adresează Marius infirmierei, putem sta de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
de firesc?, Însă el rămase mai departe nelămurit și se uita mirat dar nu protesta, așa cum m-aș fi așteptat, pentru că-l știu gelos, ci dimpotrivă se Înveseli, nu știu ce gîndea că ne Îmbrățișă pe amîndoi și după cîteva clipe se scuză că trebuie să se Întoarcă la birt În care rămăseseră cîțiva din clienții aceia gălăgioși cu sîngele aprins de soarele Mării Ligurice; birtul era pe plajă, Își ceru scuze și dispăru; nu mințea, căci În adevăr În birt gălăgia era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
alb, corect Îmbrăcat - notez asta pentru că era aproape ostentativ de „pus la punct” - cu Îngrijire studiată ce-i contrazicea vîrsta ce părea s-o aibă și ușoara, ca de bătrînețe, aducere a umerilor, se opri lîngă mine și rosti: - Mă scuzați vă rog; mă mai cunoașteți? Nu ați fost judecător - nu vă mai țin mint numele - În anul l945? Acum nu știu cu ce vă ocupați. - Sunt tot judecător. - Deci nu v-am confundat. Se lumină la față și-mi Întinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
front. M-am dus la Dresda și acolo am aflat că eram în Waffen-SS." Abia acum explodau minele din pădure. Scandalul stârnit de această mărturisire a fost uriaș. Nu exista scuza vârstei și nici a obișnuitelor greșeli ale tinereții, nici scuza criticii naziste făcute toată viața de Grass - era o mărturisire mult prea târzie pentru cineva care se erijase atâta timp în autoritate morală. Mulți l-au învinuit că nici măcar acum confesiunea nu era altceva decât publicitate mascată pentru carte. I
Goethe Și Grass by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/8665_a_9990]
-
pe e-mail, nu o pot mima). Iată un exemplu. Discutînd ei despre esența poeziei, Anavi Adám spune la un moment dat: "Marele poet descoperă în om lucruri pe care fiecare le trăiește și nu e conștient de existența lor. Mă scuzați că acum sînt puțin emoționat, de asta și trebuie să mă plimb puțin (se învîrte în jurul mesei) ș...ț Imediat spun, imediat (se mai învîrte concentrat)... e un sentiment care de mii de ani există în omul care trăiește în
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8668_a_9993]
-
negre, care spuneau că sunt polițiști. Aceștia i-au controlat de droguri pe maghiari. Unul dintre bărbați a găsit în buzunarul unuia din călători un teanc de euro: i-a numărat și i-a înapoiat. Apoi cei trei s-au scuzat - afirmând că pleacă să prindă un traficant de stupefiante - și au dispărut. Totul a durat câteva minute. Când maghiarii și-au numărat banii, au constatat că lipseau 1 200 de euro. Au reclamat ce pățiseră la Poliția municipiului, care a
Agenda2006-12-06-1-politie () [Corola-journal/Journalistic/284883_a_286212]
-
de sud a municipiului Timișoara. Ca urmare, s-au înregistrat unele întreruperi, de scurtă durată, în funcționarea posturilor telefonice de pe Aleea Studenților - parțial, str. Alexandru Lazăr nr. 4-6, str. Daliei nr. 11, str. Mehadia și str. Miorița - parțial. Cerându-și scuze pentru incovenientele create clienților din această zonă, „RomTelecom“ va credita cu cota parte din abonament aferentă perioadei de întrerupere pe posesorii posturilor telefonice a căror funcționare a fost afectată din motive tehnice mai mult de 48 de ore. ( M. H.
Agenda2006-12-06-1-stiri () [Corola-journal/Journalistic/284888_a_286217]
-
ci fac parte din trecutul-în-prezent. Într-o societate post-comunistă nu se poate scăpa de moștenirea regimului comunist. Însă cei care primesc o moștenire sînt liberi să facă ce doresc cu ea. Ipoteza lui Churchill presupune că lipsurile vechiului regim vor scuza eșecurile în performanța celui nou. Deși, strict vorbind, sondajul BND poate înregistra doar opiniile la data interviului, atunci cînd se pun întrebări despre experiențe trăite și valori, răspunsurile vor reflecta probabil opinii formate de mult. Mai mult decît atît, dacă
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
a scurtat procedura, dar a distrus și protecția pe care legea o oferă indivizilor în relația cu guvernul. Mai mult decît atît, puteau fi emise după bunul plac legi și decrete represive, în concordanță cu doctrina conform căreia scopul partidului scuză mijloacele. "Procesele-spectacol" ale comuniștilor epurați reprezentau ultimul pas în legalitatea socialistă, de la Praga la Moscova. Administrarea de zi cu zi a justiției era supravegheată de procuratură, care, începînd cu epoca stalinistă, era "o extensie instituțională a Partidului Comunist în sistemul
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
adică din nou confundă meritul dorobanțului cu meritele guvernului. Că soldatul a fost rupt, desculț, rău îngrijit, adesea rău condus e meritul guvernului; că el s-a purtat bine și vitejește este meritul soldatului. Distinguendum est. {EminescuOpX 36} Apoi se scuză liberalii că nu erau pregătiți, că voiau neutralizarea teritoriului ș. a. ș. a. Si noi ne aducem aminte de inepția d-lui Nicolae Ionescu, ne aducem aminte de ministrul Slăniceanu, care strângea soldații când era a pace și le dădea drumul când
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]