4,921 matches
-
tu că lucrează-n Pitar Moș?“ „Dacă zici tu...“ Parcă era exact invers, Mihnea descoperise și fata, și unde lucra. „Oricum, am verificat: se confirmă. Cred că-l știu și pe tac’su, e ceva inspector prin minister.“ „Așa, din senin?“ „Din senin, din ne-senin, sunt aproape sigur cine-i poetul nostru.“ „Cine?“ „Nu bănuiești?“ „Nu.“ „Las’ că-ți spun eu mai încolo. Un falsificator de biografii. Meteorologu’ lui pește!“ „Ce-i aia o furtună neuromagnetică?“, am întrebat, naiv, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
lucrează-n Pitar Moș?“ „Dacă zici tu...“ Parcă era exact invers, Mihnea descoperise și fata, și unde lucra. „Oricum, am verificat: se confirmă. Cred că-l știu și pe tac’su, e ceva inspector prin minister.“ „Așa, din senin?“ „Din senin, din ne-senin, sunt aproape sigur cine-i poetul nostru.“ „Cine?“ „Nu bănuiești?“ „Nu.“ „Las’ că-ți spun eu mai încolo. Un falsificator de biografii. Meteorologu’ lui pește!“ „Ce-i aia o furtună neuromagnetică?“, am întrebat, naiv, cu degetul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Moș?“ „Dacă zici tu...“ Parcă era exact invers, Mihnea descoperise și fata, și unde lucra. „Oricum, am verificat: se confirmă. Cred că-l știu și pe tac’su, e ceva inspector prin minister.“ „Așa, din senin?“ „Din senin, din ne-senin, sunt aproape sigur cine-i poetul nostru.“ „Cine?“ „Nu bănuiești?“ „Nu.“ „Las’ că-ți spun eu mai încolo. Un falsificator de biografii. Meteorologu’ lui pește!“ „Ce-i aia o furtună neuromagnetică?“, am întrebat, naiv, cu degetul pe telefon. Mă convingea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
a privit cu grijă spre tejghea. M-am uitat și eu, nu se vedea mai nimic, ospătarii plecaseră probabil prin subsol, să mai aducă vreun tort. „Știi ce mă interesează pe mine, de fapt, la întâlnirea asta?“, a întrebat din senin inginerul. N-am zis nimic. Era răspunsul corect, diplomatic, profesionist. „N-o să-ți spun.“, mi-a șoptit Grosescu, apropiindu-și fața de urechea mea. Alunița i se înroșise toată, pulsa hidos, supradimensionat. „Poate deja am aflat, poate urmează să aflu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Mersul progresului.“, am recitat. „Nimeni nu-l poate opri.“ „Nu există nici altruism, nici accidente, la scara de putere de care vorbim. Progres, cu-atât mai puțin. Progresul se construiește și se împarte cu un scop; nu răsare așa, din senin, ca o fază frumoasă la un meci de fotbal. Încearcă altceva.“ „Nu știu.“, m-am dat bătut. Chiar n-aveam idee. „Clismaticii au vândut scump formula secretă. Iar cine a cumpărat-o a trebuit să găsească un mijloc rapid de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de mâini mi l-a tras cu pricepere pe cap. Am inhalat mirosul de cânepă, l-am asociat cu lăzile copilăriei, în care mă ascundeam la Moroieni de nepoții Leordenilor, după care n-am mai știut nimic. M-am prăbușit senin, într-o gaură neagră și cleioasă. X. Epilog Ne-am așezat pe scaune, unul lângă altul, ca la teatru. În mijloc, tot pe-un scaun, dar legat fedeleș și cu fața acoperită, stătea un bărbat de-o vârstă cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
m-aștepți. Când mă-ntorc, o să ne spui și ce nu gândești.“ Mihnea mi-a făcut un semn amical cu mâna și-a ieșit din cameră fără să trântească ușa. S-a lăsat o tăcere grea, neîndemânatică. Apoi, ca din senin, omul cu cagula a început să turuie: „Cunosc toată povestea, domnule Robe. Acum suntem doar noi doi, putem în sfârșit să vorbim.“ Vocea era liniștită, surprinzător de sigură pe ea. Puțin spartă, ca a mea dimineața, înainte să merg la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
reperabil încă din perioada antebelică. Cuzismul doctrina socio-politică închegată de A.C. Cuza a cărei forță motrică era alimentată exclusiv de ideea antisemitică inaugurează discursul extremist pe scena ideilor politice românești. Însă nici această doctrină radical antisemită nu a apărut din senin, umplând ideologic un vacuum preexistent. După cum am arătat, cuzismul își are antecesorul său doctrinar în ceea ce am numit a fi "pedagogia bărnuțiană a xenofobiei", în miezul căreia vibra cu intensitate febricitantă principiul anti-străinismului. Iar în relativă sincronie cu procesul de
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
faptul că "toate manualele au trecut pe principiul modern al pieței libere" (ibidem). Pluralizarea manualelor a fost, într-adevăr, un moment de cotitură în evoluția pedagogiei românești și în reconstrucția literaturii didactice. Însă această turnură nu s-a produs din senin, ci a venit pe fondul unor evoluții produse în cultura autohtonă. În avangarda reflecției istoriografice românești, glisarea paradigmatică produsă în pedagogia istorică dinspre dogmatica oficială înspre multi- perspectivism a fost amorsată de apariția lucrării Istorie și mit în conștiința istorică
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
ca trăsnit, apoi se repezi spre el cu un zâmbet slugarnic, dar pe drum iar păru să încremenească, rostind, de altminteri: — Lu-lu-luminăția sa, prințul! Însă, deodată, ca și cum n-ar fi fost în stare să găsească în sine suficientă prestanță, din senin, se repezi mai întâi la fata în doliu, care ținea copilul în brațe, așa că aceasta se trase câțiva pași înapoi din pricina surprizei, dar, lăsând-o imediat în pace, se năpusti apoi spre fetița de treisprezece ani, rămasă în pragul ușii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
certă! Da, acum trebuie toate lămurite, pentru ca toți să poată citi limpede unul în ochii celuilalt, ca să nu mai existe aceste deziceri sumbre și pătimașe, cum s-a dezis Rogojin mai înainte, iar toate astea să se săvârșească liber și... senin. Oare Rogojin nu-i capabil de lumină? Spune că o iubește altfel, că n-are în el compătimire, n-are „nici un fel de milă“. Ce-i drept, a adăugat pe urmă că „mila ta e, poate, mai mare decât dragostea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
așa cum adeseori, la o vârstă înaintată, oamenii își aduc aminte câte ceva din trecutul îndepărtat. Greu de spus prin ce va fi putut acționa această amintire atât de puternic asupra generalului care, ca de obicei, era puțin cu chef; însă, din senin, se înduioșă neobișnuit de mult. Îmi amintesc, îmi amintesc totul! strigă el. Pe-atunci eram locotenent-colonel. Erați micuță, frumușică. Nina Alexandrovna... Ganea... La dumneavoastră eram... primit. Ivan Feodorovici... — Și vezi până unde ai ajuns! îi luă generăleasa vorba din gură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
prea vizibilă fâstâceala mereu crescândă a prințului, care ajunsese în cele din urmă la apogeu. — Ba râd ca smintiții, ba îi apucă respectul cel mai profund! Sunt turbați! De unde și până unde respect? Ia spune, de unde ți-a venit din senin cel mai profund respect? — Respectul cel mai profund, continuă Aglaia pe un ton la fel de serios și plin de importanță, drept răspuns la întrebarea aproape ostilă a mamei ei, e pentru că aceste versuri reprezintă în mod nemijlocit un om capabil să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
după asta! Dădu să-i întoarcă spatele și să plece, dar iarăși se întoarse brusc. Și la ateul ăsta te duci? întrebă ea, arătând spre Ippolit. De ce râzi, mă rog, la mine? strigă ea cumva nefiresc și se repezi din senin la Ippolit, nemaiputând suporta zâmbetul caustic al acestuia. — Lizaveta Prokofievna! Lizaveta Prokofievna! Lizaveta Prokofievna! se auziră deodată voci din toate părțile. — Maman, e rușine! strigă tare Aglaia. — Nu vă faceți probleme, Aglaia Ivanovna, răspunse calm Ippolit, pe care Lizaveta Prokofievna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
din casă împreună cu generalul, prințul roși teribil și-și strângea pumnul de la mâna dreaptă. Se potrivi că Ivan Feodorovici și prințul aveau același drum. Cu toate că ora era înaintată, Ivan Feodorovici se grăbea să discute ceva cu cineva. Deocamdată, începu din senin o conversație cu prințul, vorbind repede, alarmat, destul de incoerent, pomenind-o adeseori pe Lizaveta Prokofievna. Dacă prințul ar fi putut fi mai atent în aceste momente, atunci, poate, și-ar fi dat seama că, printre altele, Ivan Feodorovici voia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
tine, numai că nu înțeleg de ce), noi, totuși, te iubim, în pofida a tot și a toate, adică a toate aparențele. Dar fii de acord, dragă prietene, fii singur de acord, ce enigmă subită și ce supărare am avut când, din senin, acest drăcușor cu sânge rece (pentru că stătea în fața maică-sii arătând cel mai profund dispreț pentru toate întrebările noastre, mai ales pentru ale mele, pentru că eu, naiba să mă ia, am făcut o prostie, m-am gândit s-o fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Cu dumneata vreau să vorbesc totul, totul, chiar lucrurile cele mai importante, când am chef; din partea dumitale, nu trebuie să-mi ascunzi nimic. Vreau să discut măcar cu un om ca și cum aș vorbi cu mine însămi. Ei au început din senin să spună că te aștept și că te iubesc. Asta a fost înainte de sosirea dumitale, iar eu scrisoarea nu le-am arătat-o; acum vorbește toată lumea. Vreau să fiu curajoasă și să nu mă tem de nimic. Nu vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
slobozesc, cum ne-am și înțeles deja să ne despărțim imediat după sosire și s-o apucăm în direcții diferite, ca să ne fie mai ușor să-l surprindem pe domnul Ferdâșcenko. Deci, o să-l las să plece și apoi, din senin, o să-l găsesc la căpităneasă - propriu-zis numai ca să-l fac de ocară, în calitatea lui de om cu familie și de om în general. Numai să nu faci scandal, Lebedev, pentru Dumnezeu, să nu cumva să faci scandal, spuse prințul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
va sprijini interesele; ah, ce creatură șireată! Acum l-am ghicit pe de-a-ntregul. Cât despre furt, a auzit de la maică-sa, de la căpităneasă. Dacă bătrânul s-a hotărât la un asemenea pas, l-a făcut pentru căpităneasă. Subit, din senin, îmi spune că „generalul“ i-a promis maică-sii patru sute de ruble. Mi-a spus-o așa, hodoronc-tronc, fără nici un fel de jenă. Am înțeles totul pe loc. Și mă privea uite-așa în ochi, cu un fel de desfătare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
familiei, Ivan Feodorovici, a fost, se înțelege, uimit mai întâi, dar apoi a recunoscut subit că „zău, și lui i se năzărise tot timpul ceva de genul acesta, da-da, din când în când parcă i se năzărea așa din senin!“. Tăcuse imediat sub privirea amenințătoare a consoartei, dar tăcuse dimineața, iar seara, singur fiind cu soția și obligat din nou să vorbească, cuprins parcă deodată de o vioiciune deosebită, și-a exprimat câteva gânduri neașteptate: „La drept vorbind ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
și să plece, dar deodată câteva cuvinte îl uimiră. Încremeni de mirare... Domnul Lebedev povestea lucruri ciudate. După cât se pare, mai întâi era vorba despre o anumită scrisoare; fu rostit numele Aglaiei Ivanovna. Apoi, cu fervoare, Lebedev se apucă din senin să-l acuze pe prinț; se putea înțelege că prințul îl jignise cu ceva. Mai întâi, pasămite, prințul îl onorase cu încrederea lui în istoria cu „personajul“ știut (Nastasia Filippovna); dar pe urmă rupsese relațiile cu el și-l alungase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
mai mărinimos din câți au existat vreodată! Nu-i așa? Nu-i așa? Prințul chiar tremura din tot trupul. Era greu de înțeles de ce se surescitase până într-atâta, de ce-l apucase o exaltare atât de înduioșată, picată ca din senin, care părea exagerată față de subiectul discuției. Aceasta era starea de spirit în care se afla și chiar, în clipa aceea, față de cineva și pentru ceva anume, mai că nu simțea recunoștința cea mai fierbinte și mai sentimentală, poate chiar față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
care parcă se îmbulzeau într-un fel de învălmășeală și săreau unele peste altele, toate acestea, deci, prevesteau ceva primejdios, ceva deosebit în starea de spirit a acelui tânăr, care se înfierbântase atât de brusc și, după toate aparențele, din senin. Dintre cei prezenți în salon, toate persoanele care îl cunoșteau pe prinț încercau o senzație de teamă (unele chiar de jenă) și se mirau de ieșirea lui, atât de surprinzătoare în comparație cu reținerea și chiar cu timiditatea lui dintotdeauna, cu tactul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Nastasia Filippovna. Cum v-am vorbit? — Dacă ați vrut să fiți o femeie cinstită, de ce nu l-ați părăsit atunci pe cel care v-a sedus, pe Toțki, și s-o fi făcut simplu... fără spectacol? întrebă Aglaia ca din senin. Ce știți despre situația mea ca să aveți curajul să mă judecați? exclamă Nastasia Filippovna, tresărind și pălind teribil. — Știu că nu v-ați dus la muncă și ați plecat cu bogătașul Rogojin, ca s-o faceți pe îngerul căzut. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
se poate imputa ceea ce nu am zis, ceea ce nu am gândit, ceea ce nu am propus. În privirea depeșelor cari datează din 1875, iar nu înțelegem ce responsabilitate ne poate incumba. E vro descoperire pe care o face "Romînul" ca din senin? Ca și când n-ar ști toată Moldova că pe atunci prezidentul comitetului electoral din Iași era prințul Grigorie M. Sturza, ca reprezentant al dreptei. "Romînul" se face a uita că, din timpul "Democrației naționale" încoace, prințul care, în urma variilor evenimente din
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]