19,447 matches
-
că nu prin cărți se va putea Îmbuna lumea, așa că Într-o dimineață de iulie a anului 1877 Își va zbura creierii cu un glonț. „Ar fi meritat o soartă mai bună“, va spune Norman Kohn. „A avut un extraordinar simț al premoniției În privința forțelor care vor lua amploare În anii de după moartea sa, provocînd cataclismul politic al secolului nostru.“ 15. Grație unei „manipulări ordinare“ (expresia lui Delevski), pamfletul Împotriva tiraniei și al despoților-diletanți, ca În cazul lui Napoleon al III
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
să se întrevadă situația de degradare morală și fizică a locuitorului satelor: „Călcat și smerit în fiecare zi, obișnuit să fie lungit la pământ spre a-și simți carnea sfâșiată cu biciul din porunca celui de pe urmă dregător...pieri întru-însul simțul dreptății omenești ÎDeprins să-și vad dreptatea, oricât de mare și netăgăduită, totdeauna nesocotită, față de samavolnicia sau de trecerea celui mare, el deveni bănuitor, neîncrezător și prefăcut. Iar când evreii veniți din Polonia învățară pe boieri să clădească velnițe și
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
să clipească. Lucirea opaițului Îi sculpta trăsăturile ascuțite În chihlimbar și șofran, conferindu-le o asemănare fără echivoc cu drăcușorul de pe ciocănel. — Dumneata ești Sempere fiul, a murmurat cu un glas leneș. Aveți o memorie excelentă. — Iar dumneata ai un simț al oportunității care Îngrețoșează. Știi cît e ceasul? Privirea lui oțelită detectase cartea de sub jacheta mea. Isaac a făcut un gest Întrebător din cap. Am scos cartea și i-am arătat-o. — Carax, zise el. Probabil că există, În orașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
E numele unui personaj din Umbra vîntului, ultimul roman al lui Carax. Isaac se Încruntă. — Un personaj de ficțiune? — În roman, Laín Coubert e numele folosit de diavol. — Cam teatral, aș zice. Însă, oricine ar fi fost, cel puțin avea simțul umorului, estimă Isaac. Eu, care aveam Încă proaspătă În amintire Întîlnirea cu acel personaj, nu vedeam farmecul nici măcar În treacăt, Însă mi-am păstrat părerea pentru ocazii mai bune. Individul ăsta, Coubert sau cum s-o fi numit, avea fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Fermín trecu În altă dimensiune. Profitînd de o secvență În care Veronica Lake se odihnea, Fermín anunță că va vizita chioșcul cu gustări din hol, pentru a-și feface forțele. După ce petrecuse atîtea luni de Înfometare, prietenul meu Își pierduse simțul măsurii, Însă datorită metabolismului său de pipetă nu-și pierdea aerul acela de mizer Înfometat postbelic. Am rămas singur, abia urmărind acțiunea de pe ecran. Aș minți dacă aș spune că mă gîndeam la Clara. Mă gîndeam numai la trupul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Tomás era de două ori mai mare, mai puternic și mai feroce decît mine. În duelul acela din curtea interioară, Înconjurat de o mulțime de copii Însetați de lupte sîngeroase, mi-am pierdut un dinte și am căpătat un nou simț al proporțiilor. N-am vrut să spun nici tatei, nici preoților, cine mă bumbăcise În halul ăla, și nici să le explic cum tatăl adversarului meu contempla bătaia bucurîndu-se de spectacol și chibițînd cu ceilalți elevi. — A fost din vina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
de calculat, pentru a le desluși secretele. CÎnd nu era cu mine sau nu lucra pentru taică-su, Tomás Își petrecea majoritatea timpului Închis În camera lui, construind artefacte de neînțeles. Tot ceea ce Îi prisosea În inteligență Îi lipsea În simț practic. Interesul lui pentru lumea reală se concentra În aspecte precum sincronizarea semafoarelor de pe Gran Vía, misterele surselor luminoase de la Montjuïc sau automatele din parcul de distracții Tibidabo. Tomás lucra În fiecare după-amiază În biroul tatălui său și uneori, cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
refugii primitoare. Pentru a deveni un bun călăreț, un bun jucător de golf, un bun marinar sau un bun dansator, o persoană va trebui să facă dovada unor calități de bun călător îîndemânare, intuiție, toleranță, grație, tenacitate, curaj, luciditate, prudență, simț al echității, echilibru), fără a se resimți în urma eforturilor. Produsele de autosupraveghere vor permite oricui să se doteze cu cele necesare pentru fiecare dintre aceste sporturi practicate la domiciliu sau cu universuri virtuale tridimensionale, pentru a le practica virtual. Aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
nici cu egoismul hipernomazilor și nici cu dorința de a distruge niște pirați. Ei nu se vor crede proprietarii lumii și vor admite că nu sunt decât uzufructul ei. Vor fi gata să pună în practică virtuțile sedentarului îvigilență, ospitalitate, simț al termenului îndelungat) și pe cele ale nomadului îîncăpățânare, memorie și intuiție). în același timp, se vor simți cetățeni ai lumii și membri ai mai multor comunități; naționalitățile lor vor fi cele ale limbilor pe care le vor vorbi, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
ajuta un clonat să supraviețuiască. Pe de altă parte, unii lideri de mișcări religioase îteologi, guru) vor încerca - și deja fac acest lucru - să recupereze conceptele hiperdemocrației. își vor întemeia fondul de comerț pe caritate, pe stăpânirea timpului și a simțurilor, pe gratuitate, fraternitate, inteligență universală, timp plăcut și bun comun. Unii savanți vor explica - unii o fac de pe acum - că incapacitatea de a găsi un sens timpului și de a te arăta altruist este o boală pe care niște medicamente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
tonul vocii, vreun indiciu care să le permită să se perceapă propriile sale înclinații politice și ideologice. Un președinte, chiar al unei circumscripții electorale atât de obișnuite ca aceasta, trebuie să se ghideze în toate situațiile după cel mai strict simț al independenței sau, cu alte cuvinte, să păstreze aparențele. În afară de umiditatea care făcea și mai densă atmosfera, deja apăsătoare prin ea însăși, pentru că încăperea nu avea decât două ferestre înguste care dădeau spre o curte interioară întunecoasă chiar și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
aprobării sale unanime, guvernul o va solicita excelenței sale șeful statului. Schimbare de ton, brațe pe jumătate deschise, mâini ridicate la nivelul umerilor, Guvernul națiunii are certitudinea că exprimă astfel voința fraternală de unire a tot restului țării, care, cu un simț civic ce merită toate laudele, și-a îndeplinit cu normalitate datoria electorală, venind aici, ca părinte extrem de iubitor, să amintească populației capitalei, care s-a abătut de la drumul drept, lecția sublimă din parabola fiului rătăcitor și să-i spună că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
două ore, Cine e femeia care se află alături de dumneavoastră în această imagine, De ce râdeți cu atâta poftă, Nu vi se pare că un act important cum este acela de a vota ar trebui să merite din partea tuturor alegătorilor cu simțul răspunderii o expresie gravă, serioasă, pătrunsă sau considerați că democrația stârnește râsul, Sau poate credeți că stârnește plânsul, Cum vi se pare, râsul sau plânsul, Vorbiți-mi din nou de urcior, spuneți-mi de ce nu v-ați gândit să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
franco-prusace sau altele petrecute la fel de demult. Totuși, nu era complet în afara realității bătrânul înțelept, dovadă că imediat în ziua următoare asociațiile de întreprinzători se grăbiră să aducă la cunoștința guvernului neliniștile lor întemeiate, Deși sprijinim fără rezerve și cu un simț patriotic în afara oricăror îndoieli energicele măsuri luate de guvern, spuneam, ca un imperativ al salvării naționale care, în sfârșit, vin să se opună activității nocive a unor subversivități prost mascate, ne permitem, totuși, și cu maxim respect, să solicităm instanțelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
acum patru ani și votul în alb de acum, comparația e grosolană și înșelătoare, sunt primul care o recunosc, și nu vor lipsi cei care o vor respinge inițial ca pe o ofensă la adresa inteligenței, a logicii și a bunului simț, dar e posibil ca mulți oameni, și sper că se vor transforma repede într-o majoritate zdrobitoare, să se lase impresionați, să se întrebe în fața oglinzii dacă nu cumva sunt iarăși orbi, dacă această orbire, și mai rușinoasă decât cealaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
dificilă în care ne aflăm, Domnule președinte, uneori n-am fost de acord unul cu celălalt, E firesc, Da, e firesc, atât de firesc ca faptul că eu nu am nici cea mai mică îndoială că inteligența și bunul dumneavoastră simț, pe care eu le respect, refuză să accepte ideea că o femeie, pentru faptul că nu a orbit acum patru ani, ar fi azi responsabilă de faptul că niște sute de mii de oameni, care n-au auzit niciodată vorbindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
bun decât El Greco, dar obișnuința începe să-ți tocească admirația pentru el, în schimb Cretanul - senzual și tragic - oferă misterul sufletului său ca o jertfă pe un altar. Artistul - pictor, poet sau muzician - prin ornamentația sa sublimă ori frumoasă satisface simțul estetic, dar acesta este înrudit cu instinctul sexual și împărtășește ceva din barbaria acestuia. Artistul însă își jertfește ofranda superioară a propriei lui ființe. Urmărirea acestei taine are ceva din fascinația unui roman polițist. Este o enigmă care împarte cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
pare frumos? întrebă dna Stroeve. — Prostuța asta de nevastă-mea mă socotește un mare artist, spuse el. Râsul lui cu aerul de scuză nu-i ascundea deloc plăcerea pe care o simțea. Ochii lui zăboviră asupra tabloului. Era ciudat că simțul său critic, atât de exact și ferit de convenționalism când se ocupa de operele altora, putea să se mulțumească - când era vorba de propria lui pictură - cu ceea ce era incredibil de banal și de vulgar. — Mai arată-i din tablourile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
că exteriorul omului nu se potrivește uneori aproape deloc cu sufletul său. Dirk Stroeve avea pasiunea unui Romeo în trupul lui Sir Toby Belch. Avea o natură blândă și generoasă și totuși făcea gafă după gafă. Era înzestrat cu un simț adevărat al frumuseții, dar și cu capacitatea de a crea banalități; avea delicatețea specifică marilor sentimente, dar maniere ordinare. Era în stare să se comporte cu mult tact când era vorba de treburile altora, dar n-avea tact deloc când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
anume pentru asta. Sunt puțin timid când e vorba să-mi asum rolul de persoană indignată din motive etice. Există întotdeauna în această atitudine un element de automulțumire care te pune într-o poziție proastă în fața unui om care are simțul ridicolului. Pentru mine e nevoie de o pasiune foarte vie ca să mă oțelească destul pentru a nu-mi vedea propriul ridicol. Sinceritatea sardonică a lui Strickland mă făcea sensibil la orice i-ar fi putut sugera o simplă poză. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
dus pe gânduri. Mă întrebam de ce a venit. Până când obișnuința îndelungată îi tocește sensibilitatea, pentru un scriitor e ceva deconcertant în instinctul care-l face să se intereseze de ciudățeniile naturii omenești care-l captivează într-o asemenea măsură, încât simțul lui moral e neputincios în fața acestui imbold. El recunoaște în sine o satisfacție artistică - puțin înspăimântătoare - în contemplarea răului. Dar sinceritatea îl silește să mărturisească adevărul că dezaprobarea pe care o simte față de anumite acțiuni nu-i nici pe departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
s-a dus la Paris era prea bătrân ca să mai cadă victimă srălucirii vieții pariziene. Oricât de ciudat ar putea să pară, mie mi-a făcut întotdeauna impresia că e nu numai un om practic, dar că are și bunul simț concret al omului de rând. Presupun că în perioada aceasta viața lui a fost romantică fără ca el să vadă ceva romantic în ea. Poate că pentru a fi conștient de romantismul vieții trebuie să ai în tine ceva de actor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Coutras, ci cu ale mele, căci n-aș avea nici o șansă să reproduc la mâna a doua impresia pe care o crea rostirea lui vivace. Avea un glas profund și răsunător, întru totul potrivit cu trupul său masiv, și un acut simț al dramaticului. Conversația lui era la fel de plăcută ca o piesă de teatru, după cum se spune. Și era de fapt mai bună decât majoritatea pieselor. S-ar părea că într-o bună zi doctorul Coutras se dusese la Taravao pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
el ca să schimbe subiectul. - Ceea ce am văzut... Ești sigur că am văzut amândoi același lucru? - Cu siguranță, ochii noștri sunt diferiți, așa cum ne sunt și mâinile sau nasul. Însă, În esență, imaginea pe care mintea noastră o extrage din ceea ce simțurile Îi indică trebuie să fie aceeași: pentru că mintea noastră e oglinda minții lui Dumnezeu, care este unul. - Și dacă nu ar exista un Dumnezeu? Îi replică Arrigo calm. - Hulești, Arrigo! Îl amenință Dante cu degetul, pe un ton glumeț. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
călătorilor bogați, care vor să doarmă singuri. E Într-una din astea, la ultimul etaj. Dante mai șovăi o clipă: voia ca În minte să i se Întipărească o imagine limpede a ansamblului, Înainte să lunece În acea parțialitate a simțurilor de care avea să fie târât odată ajuns Înăuntru. Apoi, fără a mai aștepta ca celălalt să se urnească, trecu de portiță și se Îndreptă de unul singur În sus, pe treptele din lemn de stejar ce se Întindeau În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]