4,486 matches
-
vor beneficia de scutul protector al aparențelor (În folosirea cărora putem deveni, cu mai mult sau mai puțin efort, adevărați maeștri...). Μ Un aspect relativ frecvent de comportament parapsihologic este reprezentat de capacitatea unor oameni de a realiza de la distanță simțirea și chiar vizualizarea perceptivă concomitentă (uneori anticipativă) a situației existențiale dramatice a unui semen (de exemplu, suferirea unui grav accident de circulație sau o condiție medicală gravă, de genul: infarct miocardic sau cerebral, blocaj renal, ocluzie intestinală etc.). Explicația este
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
vede Încearcă să calmeze și să ascundă ceea ce se simte, iar rezultatul este o tensiune latentă Între un văz raționalizabil și o expresie incontrolabilă, ca-ntr-o negociere a rațiunii cu derațiunea, Între conștient și inconștient : vechii inamici, rațiunea și simțirea, Își reiau pozițiile Într-un sfîrșit de secol incert, care cere atitudinea sceptică, retragerea demisia, fie ea cu părere de rău, dintr-un angajament monden de-acum inocuu. Enormul poate fi egalul insignifiantului, dacă te uiți la ultimul cu binoclul
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
o dă sentimentul trecerii timpului. Iată-l pe Ion Pillat din poemul,,Aici sosi pe vremuri" invocând trecerea generațiilor: "Și iarăși bem cafea de Mocca,/ Și ne-amintim de vremea-n care dansa bunicul carioca/ La balurile populare." Romantic ca simțire, prin forma mentis, poetul este un spirit clasic, echilibrat, înclinat spre frumusețile eterne, un sensibil care receptează zvonurile naturii, chemările, tăcerile și culorile ce ne tulbură prin spectaculosul și prin trăirea intimă si discretă. Al. Andrițoiu este un poet livresc
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
poemele sunt de dragoste ("Tauli"), cam prea lungi și cu prea multe și insistențe asupra manifestărilor, mai mult sau mai puțin senzuale. "Căci trupul ei mlădiu în vânturi/ Cu foșnet gingaș și domol/ Nu-nțelegea asemeni cânturi/ Cu trupul de simțire gol/ Se legăna mlădiu în vânturi." Alexandru Piru, în studiul său, subliniază lungimea poemelor lui Tudor George. "Legenda cerbului" cuprinde 504 versuri, iar al doilea volum, "Veverița de foc", se constituie într-un epos de peste 2. 000 de versuri. Baladele
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Rodul 1 se constituie ca un simbol inclus în motivele citate (dragostea, viața, moartea, timpul, trecerea lui etc.), dar și cu largi deschideri spre sentimente aflate sub imperiul suferinței: singurătatea, insatisfacția, senzualitatea, răul, spuse direct sau încifrat, cu o tulburătoare simțire. Moartea este "un rod în același timp al vieții și al morții", ne-o spune nu numai poemul citat de Al. Piru, ci și cel care urmează: "Frumoasă și perfectă ca moartea-n care toate/ se adună cu-nveliș, îți
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
celor ce n-au „nimic de spus” („O, tristă meserie, să n-ai nimic de spus”), „cu versuri goale de cuprins”, a barzilor interesați („Care ncearcă prin poeme să devină cumularzi”), cu succes”la plebe”. E poezia în care în locul „simțirilor adevărate” sînt „niște mofturi”2). Pentru Vlahuță, ea e poezia cu fraze „sunătoare și deșerte”, lipsită de gravitate, comodă 3). Adesea, aceasta e o poezie „romantică”, în care există o mare diferență între realitatea sentimentelor și aspectul lor literar. E
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
prima strofă (plină de admirație) e: „Satan, fermecător Satan, proteu ce ești ascuns în toate,/ în iadul tău primesc să ard, fiindcă altfel nu se poate;/ Te ador, Satan, fiindcă tu ești zîmbet, rază și coloare,/ Ești cugetări și ești simțiri, ești aur, vin, cîntare, floare,-/ Ești tot ce e ispititor: plasticități de corpuri goale,-/ Și zbor spre cer și voluptăți ce sunt titanice răscoale.../ O! singur zeu, fiindcă rău - iar răul singur este forță -/ Al tău e-ntregul Univers, plecat
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
de corp în operele lor. în antume, Eminescu, sigur, n-o face. Corpul, invocat odinioară ca argument al suferinței extreme în Psalmi, e o descoperire a „senzitivilor” și „meteorosensibililor” de la sfîrșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX. „între simțirea mea și Natură este atîta apropiere - scria Traian Demetrescu -, încît o mare parte din senzațiunile mele, plăcute sau triste, sînt hotărîte de starea vremei”. Versul lui Bacovia face parte dintr-o strofă care îmi evocă ceva similar: „Oh, punctează cu
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
pot găsi în toată literatura romînească un altul din scriitorii mari care să-i mulțumească atît. Că e un scriitor mare, nu încape vorbă. Dar la el nu va jigni niciodată și pe nimeni un gînd adînc și obscur, o simțire care să uimească și să arunce în lături, o comparație care să izbucnească, un strigăt care să zguduie, un cuvînt măcar care să nu se poată auzi oricînd. Acesta e un perfect om de societate, un respectuos al tuturor formelor
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
totuși să nu-i admiri tenacitatea. „Reaua conștiință”, conștiința vinovată, e veche în lume. Nu trebuie uitat faptul că unul dintre cei mai frumoși psalmi ai lui David a fost scris ca remușcare pentru un păcat. Noi nu mai echivalăm simțirea cu gîndirea; dimpotrivă, încercăm să le separăm și chiar să le opunem una alteia. Considerăm, nu doar de ieri de alaltăieri, că a simți și a gîndi sînt lucruri total diferite. La începutul secolului trecut se făcea mare tapaj pe seama
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
gîndește nu este poet, și cînd zic că un poet trebuie să gîndească, înțeleg de la sine că trebuie să simțească înainte de toate”. („încotro e viitorul poeziei?”, în Pagini alese, ESPLA, 1958, p. 270) Iar mai încolo: „Eu cer gîndire și simțire și sînt în contra oricărei fantazii sau imaginații, pure creațiuni artificiale ale spiritului”. (p. 271) Opinia lui era că: „De la gîndire vine totul, și imaginația, și simțirea. Un poet care nu gîndește, după mine, nu poate nici să simțească, nici să
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
în Pagini alese, ESPLA, 1958, p. 270) Iar mai încolo: „Eu cer gîndire și simțire și sînt în contra oricărei fantazii sau imaginații, pure creațiuni artificiale ale spiritului”. (p. 271) Opinia lui era că: „De la gîndire vine totul, și imaginația, și simțirea. Un poet care nu gîndește, după mine, nu poate nici să simțească, nici să aibă fantezie”. (p. 273) în aceste fraze, scrise în 1909, vorbește comentatorul exigent, ferm, adept al esteticii clasice, nemulțumit de absența ideilor mari, sociale și a
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
înger, cu părul blond, de aur, cu ochii mari, albaștri, cu haina argintie și cu flori albastre prin păr. În frunte, are o stea de foc. De observat marea asemănare a acestui înger cu Casandra de la Ipotești. Cîntecul arpei dezmiardă simțirea îngerului. Cînd luna asfințește după codri, îngerul iese pe fereastră și se suie la cer, pe-o rază. Călugărul o crede făptură aievea, cu gînd din gîndul său și cu suflet din sufletul său. "O, zice călugărul de-aș muri
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
de grije plin De brațul tău se culce, Sub raza ochiului senin Și negrăit de dulce, Ca iar cuminte să mă fac, Căci tu îmi prinzi tot gîndul, Ca cerul ce privește-n lac, Adîncu-i cuprinzîndu-l. Cu farmecul luminei reci Simțirile străbate-mi; Revarsă liniște de veci Pe noaptea mea de patimi Și deasupra mea rămîi, Durerile de-mi curmă Și fii iubirea mea de-ntîi Și visul meu din urmă."233 Așadar, ne aflăm tot la Ipotești, sara în asfințit, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
și va accepta pedeapsa aspră a legii, sperând ca prin acest fapt să obțină o ispășire a vinei sale interioare; și într-adevăr, din momentul în care își asumă această responsabilitate morală, el simte în sufletul său „o lume de simțiri curate, înălțătoare”. Raskolnikov are și el revelația „suferinței” și a „iubirii”: un „drum de viață” i se deschide în față sub influența iubirii Soniei ei, după ce se denunță la îndemnul Soniei (care-i spusese: „Altfel cum să trăiești?”), pornește să
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
aurori boreale", "jocul/ vinovat al luminilor din întuneric", "fântâni crepusculare" "ochiul soarelui alb simptomatic", "zori adorați de mine-n intermundii" etc.). Într-un studiu remarcabil, intitulat Un demonic, Gh. Grigurcu observa că Dan Laurențiu "gesticulează pseudopatetic, cu o monotonie a simțirii cu atât mai acuzată, cu cât își asociază grandilocvența, cu cât exersează prolixa hiperbolă de sine". Într-adevăr, poetul se imaginează în ipostaze pline de superbie, unele de inspirație macedonskiană: "Efebul de aur trece pe drumul de seară/ Cine-și
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
în ceea ce părea a fi mai degrabă o livadă, rămasei uimit de adierea răcoroasă care venea din locurile adumbrite; verdeața ce plesnea de sevă, florile care creșteau în voie, susurul izvoarelor și ciripitul miilor de păsărele îmi treziseră imaginația și simțirea; în același timp, eram convins că mă aflu într-unul din colțurile de natură cele mai sălbatice și cele mai ferite, mi se părea că sînt primul muritor care a pus vreodată piciorul în aceste locuri pustii. Uimit, emoționat, fascinat
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
dă raportului dintre copil și lumea din afară un caracter "neobișnuit de viu". Dacă trebuința nu se satisface, nu se realizează dezvoltarea, iar spiritul se atrofiază. "E vorba de anumite epoci în care ființele în formație au o putere de simțire deosebită, dar de scurtă durată, ce le ajută să cîștige anumite calități și care dispare îndată ce acestea au fost cîștigate... Prin urmare, creșterea nu e ceva fără înțeles, ci o muncă minuțios călăuzită de instincte periodice trecătoare ce îmboldesc ființa
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
educația ca un fapt individual și social în același timp, relevînd unilateralitatea tendințelor excesiv psihologice sau sociologice. Mai mult, exprimă un punct de vedere mai puțin întîlnit în acea perioadă, cînd făcea precizarea că fiecare om, fiecare acțiune, cugetare și simțire a sa contribuie la modificarea ființei celor cu care vine în contact, a grupului social, precum și a sa proprie. Este implicată ideea devenită loc comun astăzi a rolului de subiect al educației al fiecăruia din membrii unei grupări sociale. În
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
spirituală a poporului: sprijinirea procesului de dezvoltare a însușirilor fundamentale ale poporului român ca popor latin; stimularea apariției renașterii culturale condiție a creării unei culturi autentice; căutarea izvoarelor de inspirație ale pedagogiei românești cu prioritate în "comoara de idei și simțiri a țărănimii". Iată nota comună cu C. Rădulescu-Motru, Simion Mehedinți, cu reprezentanții pedagogiei sociologice. Pedagogia românească se putea constitui așadar pe ceea ce se considera a fi specific țăranului român specificitate datorată, potrivit concepției profesorului clujean, istoriei poporului român. Ideea constituirii
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
culturii tradiționale ale vieții rurale, Ghibu își precizează poziția în următorii termeni: "Nu pedagogie țărănească primitivă ne trebuie în locul pedagogiei străine, (...) ci pedagogie națională" (69 bis). Deci o teorie a educației desprinsă în primul rînd din "comoara de idei și simțiri a țărănimii", dar nu numai de aici; sînt avute în vedere trebuințele prezente și viitoare ale întregii națiuni. Ca și S. Mehedinți, O. Ghibu a militat pentru elaborarea unei teorii pedagogice care considera drept obiect al educației nu numai persoanele
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
al Zeiței-Rațiune își oficiază sacrificiile pe altarul ghilotinei. Deja, în chiar inima triumfului Luminilor, ca și cum ar fi fost de așteptat ca un exces de yang să determine un acces de yin, se ridicase vocea contrară a lui Rousseau. Era protestul Simțirii împotriva abstracțiunii raționaliste. Era mai ales conștiința răscolitoare că progresul salutat pretutindeni trebuia considerat și ca o pierdere a virtuților naturale (Discurs asupra științelor și artelor, 1750, Discurs asupra originii inegalității dintre oameni, 1755). Iar începînd din 1770, Sturm und
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
care face vizibilă și sensibilă comunitatea noastră de destin. Această conștiință a comunității de destin s-a răspîndit deja, dar rămîne încă haotică, epifenomenală și șovăitoare. Ar trebui ca ea să se înrădăcineze în zonele profunde ale gîndirii noastre, ale simțirii noastre, ale ființei noastre. Ca întotdeauna, decizia nu-i va reveni niciodată conștiinței singure. Ca întotdeauna, la un moment dat și imprevizibil, întîlnirea dintre impulsurile inconștiente venite din adîncuri și revelațiile conștiinței este cea care operează gestațiile definitive. Am arătat
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
interpretare. De ce? Pentru că, de pildă, "Porphyrios susține aproape cu aceleași cuvinte că păsările înțeleg, mai repede decât oamenii, voința mută a zeilor"60. Cu alte cuvinte, nu este nevoie de rațiune pentru a te apropia de gândul divin. Este suficientă simțirea. Or, această capacitate instinctivă este mai dezvoltată la animale decât la om nu pentru că omul nu ar fi fost înzestrat cu astfel de capacități, ci, mai degrabă, pentru că și le-ar fi pierdut, atrofiindu-le prin exercițiul logicii și rațiunii
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
de nostalgie după "o stare primordială și perfectă, periodic pierdută prin reîncarnarea sufletului"254. Este posibil ca această reprezentare să funcționeze asemenea unui arhetip și atunci cunoașterea ce poate fi dobândită grație păsărilor este una ce se realizează prin suflet (simțire) și nu prin minte (rațiune). Pe de altă parte, păsările pot anunța diverse vești: moarte, bucurie, iubire, schimbări de vreme, nenorociri, pace etc. Unele dintre aceste semne sunt valabile și astăzi: Când cântă cucuveaua pe casă sau în preajma ei prevestește
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]