4,251 matches
-
menționat în cărțile de istorie a științei scrise în limba engleză, el e rareori evidențiat. Aceasta s-ar putea explica prin faptul că nu a fost un atomist convins, iar influența lui directă se limitează la fizica clasică. Spectroscopul, în ciuda simplității lui, este probabil cel mai important instrument științific în sine născocit vreodată. Inventarea lui a permis realizarea mai multor descoperiri științifice de anvergură, în domenii care se întind de la fizica nucleului la cosmologia fizică și la astronomie, încorporând și toate
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
furia lui Hemon și pedeapsirea lui Creon după moartea acestei prințese câte am folosit eu la imprecațiile Agripinei, la plecarea Juniei, la pedepsirea lui Narcis și la disperarea lui Nero după moartea lui Britannicus." Dacă Racine se arată partizan al simplității acțiunii, spre deosebire de Corneille care preferă tragedia cu acțiune complexă, o face pentru a se conforma modelului antic, deosebit de apt să genereze pateticul. Din acest punct de vedere, Racine se arată deplin satisfăcut de Bérénice, piesă care, de altfel, a primit
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
altfel, a primit din partea publicului o primire călduroasă, pentru că, după chiar spusele lui Racine, "a fost onorată cu atât de multe lacrimi". De multă vreme, scrie el în Prefață, voiam să încerc dacă pot să fac o tragedie cu această simplitate a acțiunii care a fost atât de mult pe gustul anticilor." Această simplitate fiindu-i reproșată, Racine o justifică bazând-o pe exigența față de verosimil: "Numai verosimilul impresionează în tragedie, scrie el în Prefață. Și ce fel de verosimil există
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Racine, "a fost onorată cu atât de multe lacrimi". De multă vreme, scrie el în Prefață, voiam să încerc dacă pot să fac o tragedie cu această simplitate a acțiunii care a fost atât de mult pe gustul anticilor." Această simplitate fiindu-i reproșată, Racine o justifică bazând-o pe exigența față de verosimil: "Numai verosimilul impresionează în tragedie, scrie el în Prefață. Și ce fel de verosimil există când se întâmplă într-o zi o multitudine de lucruri ce s-ar
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
față de verosimil: "Numai verosimilul impresionează în tragedie, scrie el în Prefață. Și ce fel de verosimil există când se întâmplă într-o zi o multitudine de lucruri ce s-ar putea întâmpla în mai multe săptămâni? Unii cred că această simplitate este dovada unei lipse de imaginație. Ei nu se gândesc că, dimpotrivă, orice invenție constă în a face ceva din nimic, și că tot acest mare număr de incidente a fost totdeauna refugiul poeților care nu simțeau în geniul lor
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
la care imprudența și răutatea altuia pot conduce pe o persoană tânără, nevinovată și virtuoasă, în actul cel mai important din viața omului". Diderot și Louis-Sébastien Mercier ar vrea să regăsească forța și energia vitală a teatrului grec care, în simplitatea, gustul său pentru adevăr, aduna mulțimile. Diderot contestă puternic poziția abatelui d'Aubignac, care le reproșa Anticilor că amestecă, din complezență față de popor, interesele timpului lor cu cele ale acțiunii reprezentate. Acesta considera că regula clasică de îndepărtare în timp
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
grup social omogen, dar care, pe parcursul spectacolului, vibrează la unison într-o întâlnire efectivă. Louis-Sébastien Mercier visează la un mare teatru popular, capabil să cimenteze corpul social în numele unui ideal comun, așa cum o făceau Patimile (les Passions) medievale care, în simplitatea lor, prezentau în fața poporului obiecte de care imaginația lui era plină. "Se plângea la Misterele Patimii (Les Mystères de la Passion): scenele în aer liber se îndoiau de mulțimea spectatorilor. Dacă execuția era grosieră, subiectul [în schimb] era foarte bine ales
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Memoriile sale (Mémoires, t.2, livre V), că a îndemnat-o în nenumărate rânduri să renunțe la declamația bombastică și la jocul static care domnea pe atunci pe scenele franceze. Reticentă, actrița a ascultat până la urmă sfaturile sale legate de simplitate. Ea își schimbă în același timp tradiționala rochie pusă pe cercuri de sârmă pe care o purtau tragedienele cu o costumație mai adaptată cu personajul pe care trebuia să-l încarneze. "De mult timp, în privința manierei de a declama versurile
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
cu emfază, și care pretinde că versurile tragice vor, în declamație, același fast ca în stil; iar eu nu am alt argument decât un sentiment irezistibil, care-mi spune că declamația, ca și stilul, poate fi nobilă, maiestuoasă, tragică prin simplitate; că exprimarea, pentru a fi vie și pătrunzătoare în profunzime, cere gradație, nuanțe, trăsături neprevăzute și bruște, pe care nu o poate avea când este încordată și forțată." Ea îmi spunea uneori, plină de nerăbdare, că nu o voi lăsa
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
de contradicții, mai ales în materie de unități, în sânul teoriei lui Lessing, pentru faptul că el erijează în postura de modele trei autori care sunt la originea unor teorii estetice scenice foarte diferite, Sofocle, Shakespeare și Diderot. Partizan al simplității acțiunii, el le reproșează francezilor, lui Corneille în special, pe care nu-l apreciază deloc, intrigile complicate. Teatrul spaniol, care a introdus pe scena europeană numeroase procedee favorizând reluarea în salturi a intrigii, a exercitat, după părerea lui, o influență
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
după părerea lui, o influență dezastruoasă. El reia, asupra acestui punct, unele din argumentele lui Diderot împotriva Clasicismului francez, mergând chiar până la traducerea, în Dramaturgie, a unui întreg pasaj din Bijuteriile indiscrete. El opune complexității prea mari a pieselor franceze simplitatea tragediilor grecești, pe cele ale lui Sofocle mai ales. El remarcă, trecând în mod supărător, cu acest prilej, de la conceptul de simplitate a acțiunii la cel de unitate, că regula esențială a teatrului grecesc este unitatea de acțiune, căreia celelalte
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
traducerea, în Dramaturgie, a unui întreg pasaj din Bijuteriile indiscrete. El opune complexității prea mari a pieselor franceze simplitatea tragediilor grecești, pe cele ale lui Sofocle mai ales. El remarcă, trecând în mod supărător, cu acest prilej, de la conceptul de simplitate a acțiunii la cel de unitate, că regula esențială a teatrului grecesc este unitatea de acțiune, căreia celelalte două unități nu-i sunt decât urmarea 46. Dacă Anticii au fost puși în situația de a-și situa drama într-un
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
de "unități de zi" și instaurând ceea ce Corneille numește, în perioada sa preclasică, "unitatea de oraș". "Dimpotrivă, francezii, cărora nu le plăcea nicicum adevărata unitate de acțiune și care fuseseră contaminați de intrigile barbare ale pieselor spaniole înainte de a cunoaște simplitatea greacă, au considerat unitățile de timp și de loc nu ca pe niște urmări ale unității de acțiune, ci ca pe niște condiții indispensabile în ele însele ale reprezentării unei acțiuni. Ei au crezut că trebuie să le potrivească cu
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
lui Sémiramis unde Voltaire arată umbra lui Ninus în plină zi, în timp ce Shakespeare are abilitatea de a face să apară în mod confuz spectrul regelui noaptea. Lessing, după cum se vede, nu este la prima lui contradicție, propunând ca model de simplitate teatrul lui Shakespeare, ale cărui intrigi, construite făcând abstracție de reguli, sunt mult mai complicate decât cele ale lui Corneille. Conștient, fără a dori să o mărturisească explicit, de contradicția în care s-a închis, el îi sfătuiește pe germani
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
un ansamblu deodată. Aceasta este tot atât de necesară pe cât sunt de inutile celelalte două", declară Hugo în Prefața la Cromwell. Unitatea de acțiune, așa cum o înțeleg Romanticii, nu exclude acțiunile secundare. Hugo adaugă: "Să ne ferim de a confunda unitatea cu simplitatea acțiunii. Unitatea de ansamblu nu elimină nicidecum acțiunile secundare pe care trebuie să se sprijine acțiunea principală. Trebuie numai ca aceste părți, savant subordonate întregului, să graviteze fără încetare spre acțiunea principală și să se grupeze în jurul ei la diferite
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
în 1799, Mémoires d'Hippolyte Clairon et réflexions sur l'art dramatique. 33 Să consemnăm că Adrienne Lecouvreur (1692-1730), marea actriță franceză aparținând generației care o precede pe cea a Domnișoarei Clairon, angajase deja cu timiditate arta dramatică într-o simplitate care sedusese publicul și contribuise la gloria ei. 34 Garrick (1717-1779) domină scena engleză începând din 1741. Actor, director de teatru și autor, el se distinge în marile roluri din Shakespeare, al cărui text original îl dezvăluie parțial, grație adaptărilor
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
dominatoare, angoasantă a părinților. Prozatorul vizează și o țintă pedagogică în direcționarea conflictelor, finalurile dramatice constituind tot atâtea avertismente voalate, fără a eșua, totuși, în tezism. O sensibilitate adolescentină pare că nutrește și poezia din Sfinxul, unde discursul tinde către simplitate și către sinceritatea efuziunilor, într-o formulă retorică nesofisticată. „Asperitățile” acestui lirism captează ceva din impetuozitatea eroticii lui Nicolae Labiș, însă fără energia acestuia. SCRIERI: Perturbații, București, 1968; Elemente umaniste în gândirea filosofică românească de la Olahus la Bălcescu, Iași, 1971
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290309_a_291638]
-
rigorii formale, ilustrată atât de bine prin formula „modernismului tradiționalist”. Dincolo de orice influențe, registrul lui M. se rotunjește continuu sub presiunea unui suflu poetic de veritabilă intensitate a trăirii, contopind elemente diverse, cărora le împrumută pecetea propriei voci, de o simplitate aparentă, dar scoțând la lumină nervurile unei fine cizelări. Semnul eleat al începuturilor atice aruncă din când în când la suprafață mari izbucniri de lavă vulcanică, zgura pietrificată a unor impetuoase trăiri. O aură mitică plutește peste lucruri și ființe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288111_a_289440]
-
MARCU BOTZAN HIDRONIMIE ROMÎNEASCĂ SAU BOTEZUL APELOR EDITURA ACADEMIEI ROMÎNE București, 2002 I Câte ceva despre Spațiul Carpato-Dunăreano-Pontic O formă perfectă... Dacă privești o reprezentare cartografică simplificată a pământului românesc, cu ușurință poți face câteva constatări esențiale. Ce este esențial în simplitatea și rotunjimea lui decât oul mitic al lui Brîncuși? Pentru că aceasta este forma acestui pământ. Din miezul lui, adică din lanțul inelar al Carpaților pornesc radiar toate cursurile sale mari de apă. Și toate au un colector unic, fluviul Dunărea
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
și care este proslăvită În imnuri entuziaste 1, dar și frenetica activitate edilitară din toată țara. Dar calitatea sa cea mai evidentă este funcția providențială, care Îl face prezent și Îndrăgit oriunde. Se pot compara, cu proslăvirea regelui la Kahun, simplitatea și simțul cotidianului din aceste fraze 2: Se bucură oricând Îl văd. Frumusețea sa este În inimile lor ca apa și vântul, iubirea sa este ca pâinea și Îmbrăcămintea. El este tatăl și mama Întregului pământ. Este un rege care
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
veche; hearg, din engleza antică și horgr din limba antică nordică, care desemnează templul păgân (chiar și derivat harugari din germana nordica veche este preotul), sunt legate etimologic cu irlandezul vechi carn, „grămadă de pietre”, termen care spune multe despre simplitatea extremă a acestor construcții sacre. 5. DIVINITĂȚI ANTICE „PERIFERICE”: MAMELETC "5. DIVINITĂȚI ANTICE „PERIFERICE” \: MAMELE" În legătură cu acest cadru oferit de Tacitus, mai există o descriere destul de diferită realizată, cu un secol Înainte, de către Cezar (De bello galico, VI, 21): „Germanii
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și avocat (din 1980), prodecan al Baroului București (1993-1995). Colaborează la revista „Tribuna”. Volumul de debut al lui V., Drumul și timpul (1979), e conceput ca o inițiere poetică inversă, pornind de la lirica sofisticată, abstractă, modernistă, spre a ajunge la simplitatea versului în ritm popular. Cele patru secvențe ale cărții (Însemnele, Sonetele, Sentimentele, Baladele) se caracterizează prin luciditate și rigoare, cu trimiteri transparente la Ion Barbu: „Aleph vibrând, /Pol criptic, în fapt inexistând/ Îl afli teoretic, postulând” (Modul barbian), dublate de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290462_a_291791]
-
însă firul epic, subțiat și lăsat în umbră de spectacolul ideii și de mizanscena oratoriei, se fluidifică sub arcanele unui lirism alegoric, somptuos și cu o vână de dramatism. Amprenta de naturalețe, cu turnura oralității, dar și un rafinament al simplității coexistă în perioadele încărcate cu tropi, amintind de arhitectonica arborescentă a barocului. Momentele de beatitudine a revelației, de apoteoză mistică, ambitusul sublimității imnice și sunetul elegiac, amplele interogații („întrebăciuni”) retorice și apostrofele învolburate se intercalează cu paragrafele analitice, cu buchetul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285382_a_286711]
-
Guyau), argumentînd că a nu vedea în lume nimic altceva decît viciu și putreziciune constituia un mod de tratare simplist și nerealist. Guyau afirma că opera unui geniu este armonioasă și unitară în descrierea lumilor obiective și subiective. El prețuia simplitatea în literatură. Iorga ajunsese să deteste cultul frumosului. El afirma că scriitorul trebuie să-și pună la contribuție imaginația, permițîndu-i cititorului să se identifice cu personajele sale, chiar și istoricul trebuie să scrie astfel, a scrie istoria evocator constituia un
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
departe de Macôn, de unde pornește o mișcare de reformă care își propunea să separe clerul de puterile laice. Cluny devine însă victima propriului său succes și a puterii deținute, încât începe din nou să se simtă nevoia unei reveniri la simplitate. În anul 1108, Etienne Harding devine abate de Citeaux. Primii ani se arată foarte grei din cauza foametei și a lipsei de viețuitori. În "Scriptorium", spațiu în care călugării copiști își puneau talentul în slujba Sfintei Scripturi, încep să fie realizate
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]