4,332 matches
-
Roesler “Studii Românești” a) ABC b) BCA c) CBA d) ACB 28) Marcați litera corespunzătoare ordinii cronologice pe care o considerați corectă: A) Dobrogea este anexată Moesiei B) Imperiul bizantin revine la Dunărea de Jos C) limesul dunărean cedează și slavii se așează în Peninsula Balcanică a) ABC b) BAC c) CAB d) ACB 29) Marcați litera corespunzătoare ordinii cronologice pe care o considerați corectă: A) Casa de Habsburg realizează unirea unei părți a românilor ortodocși cu Biserica catolică B) Samuil
ISTORIA ROM?NILOR TESTE PENTRU ADMITERE LA ACADEMIA DE POLITIE by DORINA CARP () [Corola-publishinghouse/Science/83159_a_84484]
-
c) dacă primul enunț este adevărat iar al doilea fals; d) dacă primul enunț este fals iar al doilea este adevărat; Cronica lui Nestor menționează că la trecerea spre Pannonia prin Carpații Păduroși ungurii i- au găsit pe români și slavi; în 1247 cavalerii ioaniți au primit o diplomă din partea regelui Ungariei, Carol Robert de Anjou. 15) Analizați conținutul enunțurilor și marcați cu: a) dacă ambele enunțuri sunt adevărate și există legătură cauzală între ele; b) daca ambele enunțuri sunt adevărate
ISTORIA ROM?NILOR TESTE PENTRU ADMITERE LA ACADEMIA DE POLITIE by DORINA CARP () [Corola-publishinghouse/Science/83159_a_84484]
-
Astfel, „Cartea străină”, rubrică al cărei titular este I.V. Costin, prezintă prompt unele noi apariții din alte literaturi, îndeosebi franceză și engleză, și consacră substanțiale medalioane unor scriitori, cu o interesantă predilecție pentru cei ruși și, în general, pentru spațiul slav (G.M. Ivanov scrie despre Leonid Andreev, Ján Kollár, Mickiewicz, Șevcenco, Gogol, Ivan Vazov). Preocuparea pentru familiarizarea cititorilor cu literatura universală se desprinde, de asemenea, din abundentele traduceri, multe dintre ele foarte izbutite. Se disting versiunile lui Al. A. Philippide din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289322_a_290651]
-
divers. În această categorie intră cuvintele gârlă (grulo); baltă (blato); răstoacă de la rastokŭ = un curs de apă derivat, abătut; iaz (iazu); râmnic, un lac de pește, de la rubnikŭ; crac, de la krakŭ, braț de râu. Cuvântul viroagă ar putea veni de la slavul virŭ, dar și mai plauzibil de la latinescul vorago = prăpastie, precum burugă, un loc mlăștinos, o turbărie instabilă, de la latinescul vorax = lacom, gata să înghită. De la sârbi, cu folosință mai ales în vestul țării, s-a luat cuvântul ierugă, cu sensul
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
Mai sunt desigur și altele, dar în acest caz schimburile se pare că au fost reciproce. Cu rezonanță onomatopeică avem ciuroi (lat. cibrum) pentru un izvor ce țâșnește (vezi comuna Ciuroiu din județul Dolj, Aquae în antichitatea romană) și șipot (slav. șipotŭ), cu același înțeles. În colinele subcarpatice ale Buzăului, cu multe toponime din substratul traco-dacic, pârâul Fisici are o vale cu izvoare ce piștesc din maluri. Repartiția teritorială și clasificarea apelor României. Pentru necesitățile cadastrării apelor României s-au distins
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
și lungă filiațiune este cazul Văii Carasu din Dobrogea, un fir de apă unind din vechime un șir de lacuri stagnante, deci o apă de culoare închisă, o "Apă Neagră", de la indoeuropeanul kers sau iranianul axsaena, prin grecescul Axios și slavul Cernavodă, la turcescul Carasu. Mai mult, așa cum observă D. Macrea 21, în regiunea noastră de munte, la adăpost de influența popoarelor migratoare, râurile și-au păstrat numele de origine, care s-a putut schimba numai prin traducere, în avalul aceluiași
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
înțelesul "a se mișca", după I. I. Russu (1967). În acest caz, după ce Ptolemeu înregistrase numele originar, geto-dac, acesta este tradus mai târziu, începînd din secolul al VI-lea, în forme ce fac trecerea la Jiul de astăzi, la vechiul slav zivŭ, cu sensul de "viu", "vioi"47. După o a doua soluție, ce apare mai plauzibilă, numele originar geto-dac al râului ar fi avut încă dinainte de Ptolemeu o formă apropiată de sanscritul jĭvas, cu același sens de "viu", "vioi"48
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
binecunoscuta suită de traduceri a unui vechi hidronim autohton cu sensul de "Apă Neagră", pentru ceea ce numim astăzi Valea Carasu, cu un cuvânt moștenit de la turci, dar pornit de la traco-dacicul Axiupa, incluzând radicalul indoeuropean riksei = întunecat, negru, trecut și prin slavul Cernavodă. La gura de la Dunăre a acestei văi, se aflau în antichitate, pe înălțimea de pe malul său sudic, cetatea și portul Axiopolis; astăzi, în fața sa, pe malul opus de nord, se află orașul Cernavodă, cu uzina atomoelectrică; navigabil până dincolo de
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
apă termală ivindu-se dintr-o stâncă scobită ca un bazin natural; de la Aquae Callidae la Călan. Acest bazin cu apă termală este reprezentat, se pare, după unele interpretări, și într-una din scenele de pe Columna Traiană. Au venit și slavii și - mai târziu - și alții. Moștenirea slavă în hidronimie este bogată. Se știe că invazia acestora din secolul VI e.n. s-a produs de-a lungul apelor și viața lor era strâns legată de acestea. Chiar dacă, veniți din răsărit, ei
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
Orlea, Sohodol; și totodată și o listă de cuvinte legate de apă precum crivină (smîrc), prihodiște (loc de adăpat vitele), luncă, ier (brasecat). Hidronimul Obârșia, la Vădastra - în sudul Olteniei, pentru un mic afluent al Oltului, vine de la un cuvânt slav indicând "partea de sus", în română însemnînd "izvorul unei ape" sau "un loc de origine". Cercetările arheologice efectuate aci, datorate îndeosebi lui Corneliu Mateescu, îndreptățesc presupunerea că în acest loc s-a putut practica irigarea prin derivare gravitațională încă din
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
afluenți ai râurilor mari sau chiar pâraie vărsîndu-se direct în Dunăre, precum: - în sudul Olteniei, Topolnița, Bistrița, Desnățui; - în Muntenia, cu calitatea de afluenți: Topologul, Neajlovul, Ilfovățul, Dâmbovița, Prahova, Rîmnicu, sau - vărsîndu-se direct în Dunăre: Mostiștea, Gălățuiu, Călmățuiu. Mostiștea, de la slavul most = pod, și-a luat numele de la numeroase iezături formând punți între cei doi versanți ai văii; - în Moldova, din nou Bistrița, apoi Moldova, Putna, Milcov, Bârlad (nume legat de acel al Berladnicilor, formațiune statală medievală); - în Transilvania: Tîrnava; - în
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
cu rezonanță slavă avem - ca afluenți ai Mării: Telița, Taița, Slava. Dar în Dobrogea, sub o denumire slavă se poate ascunde o veche denumire latină. Așa este cazul cu pârâul Camena, din așezarea din centrul Dobrogei având același nume, nume slav însemnînd "piatră". De fapt aci s-a găsit o inscripție romană, aflată acum în inventarul Muzeului din Constanța, care ne spune că țăranii din Petra și-au construit o baie, alimentată desigur din pârâul satului. Turcii dobrogeni au botezat practic
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
slavă preluată prin goticul molda, analog cu hidronimul Molda din Boemia, dar și cu numele legendar al cățelei de vânătoare a descălecătorului Dragoș, înecată în apa căreia i-a dat numele. Sună ca și Prahova munteană, ce ar veni de la slavul prah = praf, deci apă prăfoasă, cu aluviuni. Bistrița, de la slavul bystru, înseamnă și "repede" dar și "limpede", sensuri ce se regăsesc ca atare în hidronimia minoră; de exemplu Repedea, afluent pe Bistrița năsăudeană, Limpedea pe cea nemțeană. În sudul țării
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
Boemia, dar și cu numele legendar al cățelei de vânătoare a descălecătorului Dragoș, înecată în apa căreia i-a dat numele. Sună ca și Prahova munteană, ce ar veni de la slavul prah = praf, deci apă prăfoasă, cu aluviuni. Bistrița, de la slavul bystru, înseamnă și "repede" dar și "limpede", sensuri ce se regăsesc ca atare în hidronimia minoră; de exemplu Repedea, afluent pe Bistrița năsăudeană, Limpedea pe cea nemțeană. În sudul țării, prin contact direct cu sârbi, bulgari și turci, Dunărea nedespărțindu
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
sau Mărghile, de la Mergel = turbărie (și acesta de la latinul vorax, - iginis = prăpastie) și, în fine, din ungară - sebeș = iute. *** Este interesant de văzut mai de aproape mecanismul unor astfel de influențe și preluări complexe. Astfel, pe Bistrița moldoveană, hidronim evident slav pentru cursul principal, avem un afluent cu nume tot atât de evident latin - Limpedea, care este de fapt o traducere a hidronimului principal. La fel pe Bistrița năsăudeană, unde afluentul Repedea are o origine evident latină, de asemenea o traducere a numelui
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
cetatea dacică de la Căpîlna, avem de-a face cu trei hidronime: la adăpostul muntelui este Frumoasa, minunata Frumoasă a lui Sadoveanu, care apoi trece în Bistra, pentru a se vărsa în Mureș sub numele de Sebeș. Deci de la latin la slav, și apoi la ungar, regăsind prin traducere același sens în Bistra și Sebeș, ca și între Frumoasa și afluentul său Dobra. Conlocuitorii unguri, fie - ca în acest caz - au tradus, fie au adaptat la fonetica limbii lor numirile românești, deformîndu-le
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
Bistra - Sebeș). Se mai observă că aceste influențe și preluări, de o parte și de alta, țin de repartiția generală a contractelor: în Transilvania cu sașii și ungurii, în Oltenia, Muntenia și Dobrogea cu sârbii, bulgarii și turcii, iar cu slavii în toată țara, pe urma unor îndelungate și efective contacte. Această clară influență în hidronimie merită să fie studiată mai de aproape. S-ar părea că de alte concluzii nu mai este nevoie, dacă menționăm și constatarea că și în
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
Specht (Obristen), Militarische Carte, p. 1790-1791 (BAR, D.XXVII.6). 46 Cf. Lahovari G. I., Brătianu C. I., Tocilescu Gr., Marele Dicționar Geografic al României, vol. IV, București, 1901. 47 Vezi în Wald Lucia, Fonetică indoeuropeană, București, 1979 (49), vechiul slav Zivu, scr. jĭvah, lat. vivus, v. pers. jiva, lit. gyvas. 48 Vezi în Simenschy T., Ivănescu G., Gramatica comparată a limbilor indoeuropene, Buc., 1981 (210); scr. jĭva-h, lat. vivus, lit. gywas, gr. bios (234). 49 Em. de Martonne, în studiul
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
Dei(patyros)", hitită sius (care ajunge să aibă sensul generic de „zeu”). În alte regiuni, termenul mai vechi folosit pentru „zeu” este substituit de forme inovatoare, așa cum se Întâmplă cu germanicul *gudaz (despre care se va vorbi la momentul potrivit), slavul bogu (Împrumutat din iraniană), grecescul theòs și armeanul dik’ (pl.), etimologic identice, dar cu o etimologie controversată, din avesticul baga(„cel care acordă șomului destinulț”), din toharicul ñkät/ñakte („Împărțitorul”). Alte confruntări În aria semantică a religiei sunt destul de incerte
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
spräche in indogermanischer Zeit, Wiesbaden. Varenne, J. (1982), Cosmogonies védiques, Milano, Paris. Watkins, C. (1974), „«god»”, În Gedenkschrift Guntert, Innsbruck, pp. 101 sqq. Watkins, C. (1990), „Some Celtic Phrasal Echoes”, În Festschrift Hamp, Van Nuys, pp. 47 sqq. tc "" RELIGIA SLAVILOR ȘI A BALTICILORTC "RELIGIA SLAVILOR șI A BALTICILOR" Enrico Campaniletc "Enrico Campanile" 1. RELIGIA SLAVILORTC "1. RELIGIA SLAVILOR" 1. Izvoaretc "1. Izvoare" La popoarele slave scrierea apare abia după creștinare, astfel Încât, spre deosebire de alte popoare vechi din Europa, din perioada anterioară
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Varenne, J. (1982), Cosmogonies védiques, Milano, Paris. Watkins, C. (1974), „«god»”, În Gedenkschrift Guntert, Innsbruck, pp. 101 sqq. Watkins, C. (1990), „Some Celtic Phrasal Echoes”, În Festschrift Hamp, Van Nuys, pp. 47 sqq. tc "" RELIGIA SLAVILOR ȘI A BALTICILORTC "RELIGIA SLAVILOR șI A BALTICILOR" Enrico Campaniletc "Enrico Campanile" 1. RELIGIA SLAVILORTC "1. RELIGIA SLAVILOR" 1. Izvoaretc "1. Izvoare" La popoarele slave scrierea apare abia după creștinare, astfel Încât, spre deosebire de alte popoare vechi din Europa, din perioada anterioară convertirii, de la slavi ne lipsesc
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Guntert, Innsbruck, pp. 101 sqq. Watkins, C. (1990), „Some Celtic Phrasal Echoes”, În Festschrift Hamp, Van Nuys, pp. 47 sqq. tc "" RELIGIA SLAVILOR ȘI A BALTICILORTC "RELIGIA SLAVILOR șI A BALTICILOR" Enrico Campaniletc "Enrico Campanile" 1. RELIGIA SLAVILORTC "1. RELIGIA SLAVILOR" 1. Izvoaretc "1. Izvoare" La popoarele slave scrierea apare abia după creștinare, astfel Încât, spre deosebire de alte popoare vechi din Europa, din perioada anterioară convertirii, de la slavi ne lipsesc mărturiile indigene, iar cunoștințele noastre despre religia acestor popoare se bazează doar pe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
BALTICILORTC "RELIGIA SLAVILOR șI A BALTICILOR" Enrico Campaniletc "Enrico Campanile" 1. RELIGIA SLAVILORTC "1. RELIGIA SLAVILOR" 1. Izvoaretc "1. Izvoare" La popoarele slave scrierea apare abia după creștinare, astfel Încât, spre deosebire de alte popoare vechi din Europa, din perioada anterioară convertirii, de la slavi ne lipsesc mărturiile indigene, iar cunoștințele noastre despre religia acestor popoare se bazează doar pe informații scurte și Întâmplătoare provenite de la autori bizantini, latini, islamici și germani. Acest tip e izvoare predomină chiar și după convertirea la creștinism, așa Încât cele
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cercetător francez, Boyer (1990), a preferat să traseze o schiță a religiei slave fără să pornească de la exegeza tradițională a izvoarelor scrise, ci de la analiza figurativă a unui idol de piatră găsit În 1848 În râul Zbrucz (În Ucraina). Convertirea slavilor nu este rezultatul unor convertiri individuale; dimpotrivă, fiecare popor În parte a primit În Întregime noua religie, În general la hotărârea unui principe: moravii În, 863, bulgarii, În 885, polonezii, În 966, rușii, În 988. Un fenomen asemănător are loc
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
general la hotărârea unui principe: moravii În, 863, bulgarii, În 885, polonezii, În 966, rușii, În 988. Un fenomen asemănător are loc și În lumea germanică, unde aproape imediat după convertirea suveranului urmează convertirea poporului (Gschwantler, 1976). Ultimele grupuri de slavi păgâni au fost eliminate prin violență, iar În 1168 a fost distrusă cetatea Arcona, din regiunea baltică, ultimul punct de rezistență al vechii credințe. Deși, după cum am spus deja, nu există texte autohtone din epoca precreștină și informații despre religia
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]