8,304 matches
-
aveau dintotdeauna cei de pe insula Calf. în prezent acei ochi păstrau în ei o privire de-o plictiseală infinită - o păstrau ca și cum ar fi fost obișnuiți cu ea. Ușor abătuți, ei se uitau în jos, la mâinile-i bătătorite care smulgeau picioarele unui păianjen cu gesturi scurte și hotărâte. Omul cel elegant se numea Vânătorul. Numele său complet era Anthony St. Clair Peyrefitte Vânătorul, dar tovarășul său îl numea Puștiul De-Două-Ori. Numele îi rămăsese nu neapărat din cauza insultei indirecte pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
-și dea seama cât de mult adâncea furia ei, prăpastia căscată între cei doi călători. — Tu, zise ea cu un dispreț profund, tu ești un om complet egoist! Ai văzut că Virgil e un om bun și generos, așa că ai smuls de la el tot sprijinul pe care l-ai putut smulge, ca pe o măsea. Nu ți-a păsat de durerea pe care i-ai pricinuit-o. Nu ți-a păsat ce-a lăsat în urmă. Nu ți-a păsat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
căscată între cei doi călători. — Tu, zise ea cu un dispreț profund, tu ești un om complet egoist! Ai văzut că Virgil e un om bun și generos, așa că ai smuls de la el tot sprijinul pe care l-ai putut smulge, ca pe o măsea. Nu ți-a păsat de durerea pe care i-ai pricinuit-o. Nu ți-a păsat ce-a lăsat în urmă. Nu ți-a păsat la ce s-a întors. Și tot mai vrei ajutor, sfaturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
mă iubești, a zis Elfrida, trăgându-l de haine. Dovedește-mi-o. — E imposibil, a spus Vultur-în-Zbor. Tocmai l-am îngropat. — Te iubesc acum, spuse Elfrida. în acest minut. în această secundă. — Nu acum, a spus Vultur-în-Zbor. Ea s-a smuls din îmbrățișarea lui, iar iubirea ei îi spori bărbatului povara vinovăției. PATRUZECI ȘI NOUĂ în ziua următoare Vultur-în-Zbor s-a dus în K pentru a cumpăra mâncare și alte lucruri de la magazinul domnului Moonshy. Din momentul în care a intrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
în carne prinse lent putere, crescu și se acumulă încet-încet. De-acum ea gemea î - Gem, spusese ea) și se izbeau puternic unul de celălalt, aproape, atât de aproape, fiorul creștea înăuntrul lui, iar momentul a fost... Ea s-a smuls din el, dur și fără vreun avertisment, apoi s-a ridicat în picioare pe pat l-a privit de sus, calmă, netulburată, iar ultramarinii ei au lucit triumfători. — Liv e cea care rupe legământul, a spus ea. Răzbunarea lui Liv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
în Aula Universității „Petre Andrei” din Iași, la Congresul Internațional de istorie a presei (180 de ani de presă românească), prof. univ. I . Hangiu, care la aproape 90 de ani, realizează o nouă ediție a Dicționarului presei literare românești, a smuls ropote de aplauze participanților când și‐ a declarat vitalitatea și intențiile literare de viitor. Membrii Asociației Române de Istorie a Presei au fost entuziasmați și l‐au privit cu admirație și respect, deși majoritatea lor erau tineri. Să aibă profesorul
Mamă, lecții de viață. In: OMAGIU MAMEI by Ioan Costache Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1070]
-
cu siguranță persoana care făcea ce ar fi făcut James avea un instinct animalic care ar fi împiedicat-o să facă o greșeală atât de mare. Cu ce știam de la Jordan, ar trebui să am destule informații cât să-i smulg lui James o explicație. Și îmi plăcea ideea să fac asta aici, pe vas, cu șefii săi pe aproape, prezența lor amintindu-i ce ar fi putut pierde dacă le-aș fi spus ce știam. Ar trebui numai să fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
urle sirena aia, că se aude până în stradă“. Și nu știu ce a fost în mine, mă înnebunea sirena aia, urletul ăla, începuseră să țipe și-n alte saloane și atunci, cât de speriată am fost, am scos incubatorul din priză. Am smuls toată instalația, înțelegeți? Nu am mai știut ce fac... Se va așeza pe un scaun, rezemându-și capul pe brațele încolăcite pe după spătar. — Apoi a venit medicul. Un accident, dar... Nu își va mai continua gândul. Se va ridica și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
urmă cade.“ Chiar dacă alegerea a fost făcută, Biblioteca rămâne un spațiu la care se revine mereu în roman (Ioan Lăcustă practică aceste variațiuni pe temă cu o voluptate deosebită). Poate pentru că Biblioteca este spațiul revelației: scrisul nu multiplică Textul, ci smulge hălci din el. Trăirea vieții cu acea detașare „cinematografică“ despre care vorbeam este singurul mod de a hrăni organismul textual. De aici și permanenta pendulare între cele două spații sacre. Sunt sigur că va suna ca o banalitate, însă acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
e nici mai mult, nici mai puțin decît un fiu secret al defunctului Julián Carax. De aici interesul nostru În a-i reconstitui trecutul și În a recîștiga memoria unui ilustru bărbat absent, pe care Parcele au ținut să-l smulgă de lîngă sărmanul copilaș. Părintele Fernando Își țintui privirea asupra mea, uluit. — E adevărat? Eu am Încuviințat. Fermín mă bătu pe umăr, mîhnit. — Uitați-vă la el, sărăcuțul, cum Își caută un progenitor pierdut În negura amintirii. Ce poate fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
care Își executa muncile de curățenie din grădină. Primul glonț trecu șuierînd pe lîngă capul lui Julián. Al doilea i-ar fi străbătut gîtlejul, dacă Miquel Moliner nu s-ar fi repezit la fiul portarului și nu i-ar fi smuls pușca, luîndu-l la pumni. Julián Carax contemplase scena uluit, paralizat. Cu toții crezură că Împușcăturile Îi erau adresate lui Jorge Aldaya, ca răzbunare pentru umilința suferită În seara dinainte. Abia mai tîrziu, cînd Garda Civilă Îl luase pe băiat, iar perechea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
cameră și să-l lăsăm să-și facă treaba. Ne Închise ușa În nas cu un succint „va trăi“. Pe culoar, Bernarda plîngea nemîngîiată, gemînd că, de cum Își găsea și ea o dată un bărbat cumsecade, venea Dumnezeu și i-l smulgea În bătaie. Don Gustavo Barceló o luă În brațe și o duse În bucătărie, unde Începu s-o Îmbuibe cu coniac, pînă cînd sărmana abia se mai ținu pe picioare. CÎnd cuvintele servitoarei Începură să devină neinteligibile, librarul Își turnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
tare, fiindcă mă durea, iar mirosul acela de pămînt proaspăt, pămînt de cenușă și de ploaie, Înghițea totul, miros de moarte și de vid. Am deschis ochii și am coborît treptele aproape orbește, căci lumina lumînării abia dacă izbutea să smulgă Întunericului vreo cîțiva centimetri. CÎnd am ajuns jos, am ridicat lumînarea și am privit În jur. N-am descoperit nici o bucătărie, nici o cămară ticsită cu bușteni uscați. Dinaintea mea se deschidea un culoar Îngust ce dădea Într-o sală În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
de scris, cărțile și colecția aceea de creioane aliniate ca un accident de simetrie. — Credeam că n-o să te mai văd. Regret că v-am decepționat. Se așeză pe scaunul din fața biroului, Încrucișîndu-și picioarele și lăsîndu-se pe spate. Mi-am smuls privirile de la gîtul ei și m-am concentrat asupra unei pete de umezeală de pe perete. M-am apropiat de fereastră și am aruncat o ocheadă În piață. Nici urmă de Fermín. O puteam auzi pe Nuria Monfort respirînd În spatele meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
la semafor. CÎnd am simțit vîntul izbindu-mă În față, m-am Întors spre un perete din metal și lumină care se repezea către mine cu toată viteza. În ultima clipă, un trecător din spatele meu mă trase Îndărăt și mă smulse din calea autobuzului. Am contemplat fuzelajul scînteind la cîțiva centimetri de fața mea, o moarte sigură defilînd la o zecime de secundă. CÎnd mi-am dat seama de cele petrecute, trecătorul care Îmi salvase viața se Îndepărta pe o trecere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
n-avea nimic de zis. Am invocat zadarnic cuvintele pe care voiam să i le ofer Nuriei Monfort și am fost incapabil să scriu ori să simt ceva, În afară de groaza aceea inexplicabilă a absenței sale, de a o ști pierdută, smulsă din rădăcini. Am știut că, Într-o zi, avea să se Întoarcă la mine, peste luni sau peste ani, că aveam să-i port mereu amintirea În atingerea unui străin, a unor imagini ce nu-mi aparțineau, neștiind dacă eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
umbră a femeii pe care și-o amintea, n-avea putere să se interpună Între ei. Pălărierul nu era decît un bufon, un mîrlan răutăcios și ranchiunos a cărui complicitate o considera ca și făcută. S-a hotărît să-l smulgă pe Julián din acea lume irespirabilă a mediocrității și sărăciei, spre a-i deschide porțile paradisului său financiar. Avea să fie educat la colegiul San Gabriel, să se bucure de toate privilegiile clasei sale și să se inițieze pe drumurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
În lunile cît fata a rămas Încarcerată În acea Încăpere ce mirosea a moarte și a boală. Încă de pe atunci, partenerii săi Îi retrăseseră În secret sprijinul pe care i-l acordaseră, și executau manevre pe la spate pentru a-i smulge puterea, folosindu-se de averea pe care el le-o Înlesnise. Încă de pe atunci, imperiul Aldaya se prăbușea În tăcere, În reuniuni secrete și În Întîlniri la o plimbare prin Madrid și prin băncile din Elveția. Julián, cum ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Însemnase. În ziua cînd Miquel Moliner și Nuria Monfort s-au dus la magazinul de pălării și au Întrebat de Julián, pălărierul a avut certitudinea că nu erau decît niște zbiri de-ai lui Fumero. Nimeni nu avea să-i smulgă Încă o dată fiul de lîngă el. De data asta, putea coborî din cer și Dumnezeu atotputernicul, același Dumnezeu care, de o viață Întreagă, nu-i băga În seamă rugăciunile, și el Însuși, cu bucurie, avea să-i smulgă ochii, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
să-i smulgă Încă o dată fiul de lîngă el. De data asta, putea coborî din cer și Dumnezeu atotputernicul, același Dumnezeu care, de o viață Întreagă, nu-i băga În seamă rugăciunile, și el Însuși, cu bucurie, avea să-i smulgă ochii, dacă Îndrăznea să-l Îndepărteze Încă o dată pe Julián de viața lui naufragiată. Pălărierul era omul pe care florarul ambulant Își amintea că-l zărise cu cîteva zile În urmă, dînd tîrcoale În jurul vilei de pe bulevardul Tibidabo. Ceea ce florarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Carax, cu o seninătate care l-a făcut pe prietenul său să se uite lung la el. A observat atunci revolverul din mîna lui Julián și hotărîrea rece din privirea lui. Clopoțelul de la intrare a sfîșiat murmurul radioului. Miquel a smuls pistolul din mîna lui Julián și l-a privit țintă. — Dă-mi actele tale, Julián. Cei trei polițiști s-au prefăcut că se așază la tejghea. Unul din ei Îi privea cu coada ochiului. Ceilalți doi Își pipăiau interiorul gabardinelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
deasupra capului. Un covor de praf ni se așternea la picioare, fără alte urme decît ale noastre. Pereții, goi, se aprindeau la chihlimbarul flăcării. Nu existau mobile, nici oglinzi sau lămpi. Ușile rămăseseră În balamale, Însă clanțele din bronz fuseseră smulse. Vila Își arăta doar scheletul despuiat. Ne-am oprit la baza scărilor. Privirea lui Julián s-a pierdut În sus. S-a Întors o clipă să mă privească și am vrut să-i zîmbesc, Însă În semiîntuneric abia ne ghiceam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
de clanțe. Cu excepția aceleia. O stavilă de cărămizi roșii ascunsă În fundul unui coridor lugubru și ocult. Julián și-a pus mîinile pe plăcile de argilă stacojie. — Julián, te rog, hai să plecăm... Impactul pumnului său asupra peretelui de cărămizi a smuls un ecou gol și cavernos de partea cealaltă. Mi s-a părut că mîinile Îi tremurau cînd a pus lampa jos și mi-a făcut semn să mă retrag cîțiva pași. — Julián... Prima lovitură de picior a ridicat o ploaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
tu, Daniel. — Pentru numele lui Dumnezeu, Julián, doar n-ai să-i faci rău unui copil... am murmurat eu, nu foarte sigură pe mine. Atunci Julián mi-a spus că toate cărțile pe care le furase și le distrusese fuseseră smulse din mîinile unor oameni care nu simțeau nimic pentru ele, ci se mărgineau să facă afaceri cu ele sau le păstrau ca pe niște curiozități de colecționari și de diletanți roși de molii. Tu, care refuzai să vinzi cartea indiferent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Îndepărta, ca o maree orbitoare. Am simțit că mașina se mișca. Niște mîini Îmi pipăiau fața, capul și coastele. CÎnd a dat peste manuscrisul Nuriei Monfort ascuns În buzunarul interior al pardesiului, una din cele două figuri mi l-a smuls. Cealaltă s-a aplecat peste mine. Mi-am dat seama că Îmi vorbește cînd i-am simțit răsuflarea În față. M-am așteptat să văd chipul lui Fumero ieșind În lumină și să simt pe gît lama cuțitului. O privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]