4,553 matches
-
ai statului bunăstării sociale; * 1984-1989: constrângerile economice au înfrânat această politică de expansiune, având ca rezultat faptul că măsurile de austeritate au început să fie puse în practică în sectorul public, dar și în alte domenii politice în timpul acestei perioade socialiștii au fost forțați să se reîntoarcă la unele obiective ale reformatorilor giscardieni și să se conecteze încă o dată la noțiunea de "modernizare administrativă"; * 1989 până în prezent: "modernizarea administrativă" este aprofundată și extinsă, devenind o politică distinctivă în deplinătatea ei, transformându
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
de guvernare (regiune, departament și municipalitate) în funcție de această deosebire. Aceste idei au fost dezvoltate conform filosofiei politice a lui Michel Rocard, care a fost mult timp un susținător al descentralizării și autogestiunii. Dar schimbarea guvernului, prin înlocuirea lui Rocard cu socialistul Pierre Bérégovoy în funcția de prim-ministru, nu s-a finalizat cu o schimbare radicală în această privință. Și nici schimbarea guvernului, din unul de stânga în unul de dreapta, prin formarea guvernului Balladur în martie 1993. Noul guvern a
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
Deși încă se mai pot scrie astfel de cărți, astăzi ar exista mult mai multe referințe cel puțin despre Uniunea Europeană ca factor important pentru administrația și politica publică franceză. Importanța acestei dimensiuni internaționale a devenit evidentă în momentul în care socialiștii francezi au exprimat ,,democrația socială într-o singură țară" după ce au venit la putere în 1981. Aceasta a fost o încercare de reîntoarcere la modelele economice de tip keynesian după anii de principii liberale aplicate de fostul președinte Giscard d
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
monetare ale Franței, și al presiunilor din partea altor state europene, la acea vreme aflate sub influența neoliberalismului, guvernul socialist a trebuit să se redirecționeze și să se alieze cu restul. În jurul aceleași perioade, integrarea europeană a fost ,,relansată" odată cu venirea socialistului francez Jacques Delors la președenția Comisiei Europene în 1984. Delors a dat un imbold procesului integrării prin lansarea proiectului Piața Unică* ce urma să fie realizat până în ianuarie 1993. Președintele Mitterrand și socialiștii francezi au trecut peste acest imbold și
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
integrarea europeană a fost ,,relansată" odată cu venirea socialistului francez Jacques Delors la președenția Comisiei Europene în 1984. Delors a dat un imbold procesului integrării prin lansarea proiectului Piața Unică* ce urma să fie realizat până în ianuarie 1993. Președintele Mitterrand și socialiștii francezi au trecut peste acest imbold și s-au îndreptat către o integrare europeană mai măreață, iar proiectul ,,democrația socială într-o singură țară" treptat, a fost dat uitării. Mai mult, a existat o nouă deschidere către lumea înconjurătoare din partea
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
Cambridge University Press, 1981). 32 În 1977, trei bărbați au fost condamnați la închisoare pentru că au întreținut relații sexuale cu copii de 12 și 13 ani. Jean-Paul Sartre, Simone de Beauvoir și doi intelectuali care mai târziu au devenit miniștri socialiști au semnat o scrisoare de protest în Le Monde. "Trei ani de închisoare pentru câteva mângâieri și sărutări: de-ajuns! Spunea un manifest semnat de cei patru cărora li s-au alăturat și alți intelectuali precum Michel Foucault (care, ulterior
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
din perioada revoluției de la 1848. S-a consacrat apoi unei laborioase cercetări a presei democratice și socialiste românești de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, cercetare concretizată în două substanțiale monografii, Constantin Mille. Tinerețea unui socialist (1973) și „Adevărul”. Mișcarea democratică și socialistă. 1895-1920 (1982). Ambele lucrări, bazate pe o documentare exhaustivă, filtrând metodic și scrupulos informația copleșitoare, au în centru personalitatea lui Constantin Mille, al cărui rol fundamental în crearea presei românești moderne și democratice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285506_a_286835]
-
care urmează fiecărui capitol, verifică toate afirmațiile lui Constantin Bacalbașa, pe unele rectificându-le, pe cele mai multe completându-le cu numeroase și interesante detalii, cu precizări și analize ce aprofundează cunoașterea societății românești din epoca evocată. SCRIERI: Constantin Mille. Tinerețea unui socialist, București, 1973; „Adevărul”. Mișcarea democratică și socialistă. 1895-1920, București, 1982; Antologii: Începuturile teatrului românesc, pref. edit., București, 1963; Amintiri literare despre vechea mișcare socialistă (1870-1900), pref. edit., București, 1975. Ediții: Ion Teodorescu, Izabela Sadoveanu, Amintiri (Din lumea umbrelor. Sufletul altor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285506_a_286835]
-
București, 1980 (în colaborare cu Aristița Avramescu); Constantin Bacalbașa, Bucureștii de altădată, București, 1987-2000 (în colaborare cu Aristița Avramescu); Basarab. Scrisori din Basarabia, I-II, Chișinău, 1996-2001 (în colaborare cu Aristița Avramescu). Repere bibliografice: Ion Ardeleanu, „Constantin Mille. Tinerețea unui socialist”, RL, 1974, 6; Valeriu Râpeanu, Tiberiu Avramescu, „Constantin Mille. Tinerețea unui socialist”, CNT, 1974, 8; Șerban Cioculescu, Memorialistică socialistă, RL, 1981, 7; Z. Ornea, O monografie despre „Adevărul”, RL, 1983, 21; Z. Ornea, „Bucureștii de altădată”, RL, 1988, 12; Șerban
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285506_a_286835]
-
București, 1987-2000 (în colaborare cu Aristița Avramescu); Basarab. Scrisori din Basarabia, I-II, Chișinău, 1996-2001 (în colaborare cu Aristița Avramescu). Repere bibliografice: Ion Ardeleanu, „Constantin Mille. Tinerețea unui socialist”, RL, 1974, 6; Valeriu Râpeanu, Tiberiu Avramescu, „Constantin Mille. Tinerețea unui socialist”, CNT, 1974, 8; Șerban Cioculescu, Memorialistică socialistă, RL, 1981, 7; Z. Ornea, O monografie despre „Adevărul”, RL, 1983, 21; Z. Ornea, „Bucureștii de altădată”, RL, 1988, 12; Șerban Cioculescu, Literatura în „Bucureștii de altădată”, RL, 1988, 14; Mircea Anghelescu, „Bucureștii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285506_a_286835]
-
să pedepsească, în numele unei legi nescrise, lumea obscură și degradată. Atracția spre morbid, dominantă a existenței lui Andrei Stoican, tulbură curgerea firească, pierdută în nimicuri, a vieții din mahala. Observația socială - studentul și publicistul înregimentat în mișcarea naționalistă de dreapta, socialistul veșnic urmărit și persecutat, funcționarul conștiincios și plafonat, femeile care își vând trupurile - se îmbină cu notația psihologică, pentru a sugera o atmosferă și mentalități caracteristice. O tușă pamfletară se alătură crochiurilor pline de umor (replici, gesturi, îmbrăcăminte) care, în pofida
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290143_a_291472]
-
cu noi. Concurența este deci posibilă nu numai în condiții de egalitate, dar chiar și de superioritate. Nimic nu oprește ca poporul român să ajungă din urmă pe celelalte neamuri. și chiar să le întreacă, așa cum preconizează în spirit vizionar socialistul utopic T. Diamant. pentru aceasta este însă neapărat nevoie: Să credem că înrâurirea asupra luminării nu va fi mai puțin strălucită decât au fost în acele țări... De unde această încredere totală? Ea decurge în spiritul epocii din constatarea rece și
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
în ansamblul lor. Chateaubriand, în Essai sur les revolutions (1797), pledând teza legitimistă, respinge, la fel, această furie de a da popoarelor constituții uniforme fără nici o preocupare pentru gradul de civilizație la care au ajuns (1, II, ch. X). Iar socialistul utopic Saint-Simon va susține și el, în L'Industrie (1818), că nici o instituție politică nu este admisibilă, nici posibilă, nici durabilă, decât aceea care nici nu depășește, nici nu întrece starea actuală a societății. În ultimă analiză, ideologii noștri, atât
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
În mod fugar lupta antijunimistă a presei muncitorești În frunte cu Contemporanul și cu animatorul său ideologic C. Dobrogeanu-Gherea (Ă). Singurii care aduceau o critică esențială junimismului, care denunțau În mod categoric caracterul reacționar al teoriei «artei pentru artă» erau socialiștii și În fruntea lor C. Dobrogeanu-Gherea. (Ă). Materialul publicat În ziarele muncitorești este de o Însemnătate deosebită pentru evoluția literaturii noastre, pentru că el constituie sămânța accentelor progresiste ale liricii și prozei noastre pentru câteva decenii. (Ă). Nu apar Încă În
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
conștiința clasei muncitoare” În lumina criticii lui Gherea, scrie În numărul festiv al revistei Contemporanul, I. VITNER 2, cel care-l preda, la universitatea bucureșteană, pe autorul Luceafărului, dar și pe junimiști și, se-nțelege și pe poeții și criticii socialiști: „S-a dat În jurul operei lui Eminescu o adevărată luptă de clasă. Apariția studiului lui Gherea este un răspuns drastic dat de un exponent autorizat al clasei muncitoare, infamiilor ciocoiești debitate cu filistină prestanță În Eminescu și poeziile lui de
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
parte, din dorința de a nu scăpa situația internă de sub control, Brătianu a luat măsuri foarte dure împotriva manifestanților, în special împotriva liderilor politici de stânga. Astfel, pe 26 mai 1917, în Bacău au fost executați prin împușcare 33 de socialiști acuzați de spionaj. Printre ei s-au aflat Constantin Bunescu, Gh. Bucur, Ilie Teodorescu ș.a. Câteva zile mai târziu, tot sub pretextul de a fi făcut spionaj în favoarea bolșevicilor, alți șapte militanți au fost executați în incinta fabricii Letea. La
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
de asemenea dreptul la muncă și creează Atelierele naționale, însărcinate cu procurarea locurilor de muncă muncitorilor șomeri, pe care criza îi înmulțise la Paris. Aceste Ateliere naționale nu au fost în realitate decît reflectarea palidă a Atelierelor sociale preconizate de socialistul Louis Blanc, membru al guvernului. În sfîrșit, o "comisie a guvernului pentru muncitori" este însărcinată să reflecteze la problemele sociale. Primele alegeri cu sufragiu universal au loc în ziua de Paști, 23 aprilie 1848. Dacă climatul se deteriorează deja la
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Lamartine și radicalul Ledru-Rollin. Refluxul. Prințul Ludovic Napoleon. Dar tensiunile nu întîrzie să crească. Numeroasele falimente și mai ales impozitul impopular de 45 de centime pe franc însoțesc o situație financiară dezastruoasă. La sfîrșitul "zilei de 15 mai" principalii șefi socialiști și, printre ei, Barbès și Blanqui, sînt arestați. Atelierele naționale, considerate ca un focar de agitație, sînt dizolvate la 22 iunie. Această măsură provoacă un adevărat război civil, scurt (din 23 pînă în 26 iunie), dar sîngeros. Se înfruntă estul
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
pe care le-a redeșteptat monarhia din Iulie, au contribuit cu mult la succesul prințului. Trecutul său turbulent și personalitatea sa complexă apar totuși ca fiind dintre cele mai ambigue. Este el oare fatalist, el care crede în steaua sa? Socialist, pentru că a scris Extinction du paupérisme 12? Sau poate revoluționar? Puțin înainte de Februarie, el a cunoscut închisoarea, a stat mult timp în exil. După alegerea sa, jură credință Republicii, constituie un guvern esențialmente conservator și pare a fi astfel omul
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
de insurgenți sînt executați fără judecată; restul sînt condamnați la exil sau la deportare. Comunarzii provin din vechiul Paris al meseriilor calificate și din rîndul meșteșugarilor, în majoritatea lor. Ei reprezintă curente foarte diverse: patrioți dezamăgiți, iacobini revoluționari, blanquiști, proudhonieni, socialiști din Internațională. Apropiată de sans-culottes și de insurgenții de la 1848, ultim avatar al revoltelor pariziene născute din revoluția franceză, Comuna este interpretată de Marx ca fiind prima dintre revoluțiile viitoare. Cu toate acestea, avîntul mișcării muncitorești este curmat pentru zece
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
sperînd restaurația, bonapartiști autoritari. Născut la stînga, boulanjismul, un timp, menține echivocul, dar glisează rapid la dreapta. El marchează apariția unui naționalism de dreapta antiparlamentar. Dar Boulanger nu știe să-și exploateze succesul și mișcarea sa regresează după ianuarie 1889. Socialiști și moderați Diversele socialisme. O evoluție profundă a peisajului politic se produce în cursul anilor 1890. Socialismul devine o mare mișcare prin cucerirea a numeroase primării și intrarea a vreo cincizeci de deputați în Cameră la alegerile din 1893. Socialiștii
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Socialiști și moderați Diversele socialisme. O evoluție profundă a peisajului politic se produce în cursul anilor 1890. Socialismul devine o mare mișcare prin cucerirea a numeroase primării și intrarea a vreo cincizeci de deputați în Cameră la alegerile din 1893. Socialiștii rămîn totuși divizați. Partidul muncitoresc francez al lui Jules Guesde, marxist și revoluționar, cîștigă nordul Franței și înlocuiște uneori radicalismul în sud. El se lovește de autonomia în creștere a mișcării sindicale, impregnată de anarhosindicalism, și de multe alte grupări
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
El se lovește de autonomia în creștere a mișcării sindicale, impregnată de anarhosindicalism, și de multe alte grupări socialiste: blanquiștii din Comitetul central revoluționar, devenit Partidul socialist revoluționar al lui Vaillant în 1898, revendică moștenirea iacobină; "posibiliștii"din federația muncitorilor socialiști, creată în 1882, decad după criza boulanjistă și scindarea Partidului muncitoresc socialist revoluționar al lui Jean Allemane, în 1890, care propovăduiește lupta de clasă, antimilitarismul și antiparlamentarismul. Numeroși socialiști "independenți" joacă un rol important în mișcare: astfel Millerand sau Jaurès
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
lui Vaillant în 1898, revendică moștenirea iacobină; "posibiliștii"din federația muncitorilor socialiști, creată în 1882, decad după criza boulanjistă și scindarea Partidului muncitoresc socialist revoluționar al lui Jean Allemane, în 1890, care propovăduiește lupta de clasă, antimilitarismul și antiparlamentarismul. Numeroși socialiști "independenți" joacă un rol important în mișcare: astfel Millerand sau Jaurès (document, p.311). Dezbinat între tendințele sale, ezitînd între marxism și reformism, socialismul alege, în momentul boulanjismului, precum și cu ocazia afacerii Dreyfus, să se alieze cu stînga politică împotriva
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
mișcare: astfel Millerand sau Jaurès (document, p.311). Dezbinat între tendințele sale, ezitînd între marxism și reformism, socialismul alege, în momentul boulanjismului, precum și cu ocazia afacerii Dreyfus, să se alieze cu stînga politică împotriva adversarilor ireconciliabili ai Republicii. Mai mulți socialiști se angajează net pe calea reformismului: în 1896, programul de la Saint-Mandé al lui Alexandre Millerand afirmă că preluarea puterii se va face pe cale electorală și parlamentară și repudiază antimilitarismul. Ralierea și moderații. Radicalii, liniștiți de criza boulanjistă și pătați în
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]