5,168 matches
-
Le spuse că era un dar pe care băcanul lui îl făcuse întregului atelier când aflase că greva a dat greș. Un borcănaș de muștar trecu din mână în mână. Esposito vărsă pentru fiecare din cafeaua gata îndulcită. Saïd o sorbi cu mai multă plăcere decât mâncase. Esposito bău cafeaua care mai rămăsese pe fund, de-a dreptul din oala fierbinte, plescăind din buze și înjurând. Chiar atunci intră și Ballester și anunță începutul lucrului. Pe când se ridicau, strângându-și hârtiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
luă înainte, așeză paharul pe dușumea și îngenunche lângă arab. Acesta, fără un cuvânt, se uita, cu ochii lui înfrigurați, cum Daru îi desface legăturile. Când se văzu dezlegat, își frecă între ele încheieturile umflate, apucă paharul cu ceai și sorbi lichidul fierbinte cu înghițituri mici și dese. - Așa, spuse Daru. Și încotro, dacă nu-i cu supărare? Balducci își ridică mustața din paharul cu ceai: - Aici, fiule. - Ciudați elevi, n-am ce spune! Dormiți la mine? - Nu. Eu mă întorc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
cu ochii podișul care, treptat, se usca și începea să vibreze asemenea aerului. Când porniră din nou la drum, pământul răsuna sub pașii lor. Din când în când, în față, o pasăre spinteca văzduhul, cu un țipăt de bucurie. Daru sorbea, răsuflând adânc, lumina proaspătă. Un fel de exaltare creștea în el în fața întinderilor nesfârșite, acum aproape cu desăvârșire galbene sub bolta albastră a cerului. Mai merseră încă o oră, coborând înspre sud. Ajunseră la un fel de ridicătură turtită, alcătuită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
d'Arrast. Ieșind, d'Arrast își dădu seama că spitalul se afla chiar la marginea pădurii, ale cărei ramuri uriașe se întindeau aproape până peste acoperișuri. Pe toată suprafața arborilor cădea o pânză de apă, pe care pădurea deasă o sorbea fără zgomot, ca un burete uriaș. Orașul, cam vreo sută de case acoperite de țiglă spălăcită, era așezat între pădure și fluviu, al cărui vuiet depărtat ajungea până la spital. Mașina străbătu mai întâi niște străzi noroioase și ajunse curând într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
unei nopți de iarnă Știi, te-am visat azi noapte în plin ger; mă sculptai ca pe o floare în fereastra ta. Nu aveai daltă, foloseai doar ochii, gura, mi-o potriveai cu buzele-ți fierbinți. Eu tăceam, tu mă sorbeai din ochi: toată mă conturam în foamea lor. Ca o Ană, cuminte, mă lăsam sedusă și mă sculptai așa cum îți doreai. Dar peste noapte a început să plouă: toată creația s-a transformat în sloi. Ochii tăi nu au mai
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
Sub razele de soare, sigur, am să reînnoiesc și-n suflet, primăvara, o nouă iubire o să-mi plămădească... Poveste simplă de iarnă Simt cum fuge timpul și stelele dispar; vine iarna, anotimpul static și cuminte. Voi sta la gura sobei, sorbind din pahar, visuri șiamintiri de-o viață, prin vinul fierbinte. Simt cum clocotește sângele prin vene, aidoma văpăilor focului din sobă. Ca prin vis, când somnul vine pe sub gene, aud un mesager sub ferești, bătând din tobă. Mă trezesc instantaneu
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
Are palme palide și subțiri, cu mici pete brune. Unghii fără ojă, tăiate scurt. — Da, de mult. Ar urma altă întrebare, dar tânărul își adaptează ritmul, nu se mai grăbește. Femeia aprinde o țigară lungă, cu filtru cenușiu la cap, soarbe adânc. Lentilele, opace ca două orbite oarbe, par scobite în întuneric. — Tocmai despre el povesteam. Nu știu dacă ați fost atentă, dar vorbeam de... — Nu, n-am auzit, n-am fost atentă. Vocea e caldă și groasă, răspunsul obosit. Acum
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
revine după un timp vocea afumată. — Doamna aceea distinsă, mai în vârstă decât soțul ? țopăie, declanșat, studentul. Da, scenografa spectacolului. — Cum, asta e madam Hariga ? tresare brusc barba blondă a regizorului, înălțând săgețile albastre ale privirii. — Doamna Hariga-Strihan, subliniază Poetul, sorbind lent din paharul cu vin roșu. S-a trecut de multă vreme la vin roșu, paharele sunt toate roșii. Doar partenera mea își apără cupa cu lichid gălbui și își ferește ochii. — Soția cunoscutului... bâiguie, pentru prima dată cu o
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
o privire tulbure și mișcări mici, dezordonate. Iar domnul cel timid și pedant, cu părul lung și alb, în plete unsuroase, își potrivește agitat ochelarii. Adună toată puterea ființei sale subțiri, să-l contrazică pe drasticul tânăr, pe care îl soarbe totuși admirativ din priviri. — O cunosc bine și de mult pe Sia. A trecut prin mari încercări. S-a menținut dreaptă, curată. N-a făcut niciodată vreo porcărie. Dimpotrivă, rigiditatea ei nu ține de răutate, ci de loialitate. Cinste desăvârșită
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Cosimo după atelierul meșterului la care ucenicea. În nopțile când supraveghea execuția panourilor pentru decorul premierei și fuma țigară după țigară, fără a se putea odihni, dar neizbutind nici să apuce pensula și nici măcar să vadă chipul tinerei care îi sorbea cuvintele, Sia Strihan vorbise doar despre florentin... Încât studenta istovită și vrăjită de frazele care o amețeau se întreba, în zori, dacă existase vreodată altundeva decât în halucinațiile Siei un pictor cu numele de Piero di Cosimo... poate doar umbra
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
primele fraze din memoriul tehnic. Greoaie de păcura și amețelile nopții, orele urcă, anevoie. Gânduri risipite : avortul permis după 40 de ani, lipsește hârtia igienică, apa nu curge, milițienii, discursurile... surdina știută. Bâjbâie, reușește să găsească pastila, cafeaua ; închide ochii, soarbe repede. Cât costă o sorbitură când cafea se găsește doar la piața subterană cu preț înzecit ? Se află cu toții la ora cafelei. Ceștile peste tot, aburind. Se răsfoiesc ziarele, deslușește frânturi din evenimente familiale, mondiale, surprinde obișnuitele știri despre piață
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
roșie, bluza verde, mărgele negre, subțire subțire surâsul viclean, ochi galeși : caucaziana, Mina. Se joacă grațios cu țigareta și cu glumele provocatoare ale domnului Storck. Glasul lui adânc și afumat îi place, n-are ce face. Radu Ropcea tăcut, ondulat, soarbe politicos din cafea și din țigară. În celălalt capăt al sălii, Mehmed cu tranzistorul, buclata Mariana Melnik, domnul Grefu, trubadurul furunculos, fostul campion Lupu, ciolănoasa Luminița, Valy Impertinenta cu tranzistorul și oglinda, Lala Cățelușa. Între cele două asociații, migrează fără
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
și pe arșița asta... — N-am de gând. M-aș duce la Muzeul „Antipa“. Istorie naturală, de la fluturi la urși. Acolo e chiar răcoare. Mai liniștește mintea. Liniștește pe dracu’ ! Ortansa își aprinde țigara, privind absentă spre bufetul cu bibelouri. Sorb fiecare din paharul înalt de cafea, n-au timp să se privească, își îngrijesc parcela proprie de plictiseală. Încăperea căzută în muțenie și umbră. Nici cald, nici răcoare : toropeală, pândă, letargie, plictis. Până te-apucă așa, din nimic, cheful de-
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
mărunțica Marilena Albu urmăreau cu nerușinare cum Vera depune pe biroul A.P. un pahar de nes. Cu celălalt în mâna dreaptă, se așeză pe scaun. Strecură la loc, în sertar, borcanul negru MOCA și borcanul alb ZAHĂR. Își aprinse țigara. Sorbiră cafeaua rece, plăcută, reconfortantă. Fumară țigara cancer până la capătul care ardea degetele. Striviră mucul, se aplecară fiecare pe mușuroiul lui. Durase destul. Usturimea cuprinse toate degetele și călcâiul lui A.P. Nu mai suporta, se trezi deodată în picioare : colega se
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
necredință, dar numai o clipă. În clipa următoare obrajii ei se îmbujorară, privirea i se înflăcără, plină de mândrie, și apoi, cu o mișcare pătimașă, se repezi la Apostol și-l sărută pe buze... Și Apostol, în sărutarea aceasta, își sorbi izbânda. A teia zi a plecat la Cluj și s-a prezentat la cercul de recrutare, unde un colonel deșirat l-a felicitat călduros. Când s-a îmbrăcat în uniformă și s-a uitat în oglindă, nici nu s-a
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
unor gânduri primejdioase. Simțea însă cu groază că, în adâncul inimii, gândurile acestea îi erau dragi și le tăinuia acolo ca pe niște odoare prețioase. ― Domnule căpitan..., murmură Apostol, uitîndu-se în ochii lui, rugător. Din privirea și glasul lui, Klapka sorbi un îndemn care îi lumină fața frământată. Ca și când ar fi pornit să-și golească dintr-o dată tot sufletul, oftă greu și zise: ― Mă înăbușe lașitatea, Bologa! Nu mai pot! Am crezut că, tăinuind-o, voi scăpa de ea, și acuma
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
un albastru mai blând ca totdeauna. Soarele surâdea în asfințit, galben, slab, ca fața unui moșneag vesel, iar lumuna aceasta săruta pământul ca o rouă binefăcătoare, răspândind bucurie și deșteptând nădejdi pretutindeni... Apostol stătu un răstimp cu ochii spre soare, sorbind cu nesațiu lumina zâmbitoare. Se simțea ușurat, ca și când ar fi plâns cu lacrimi fierbinți după o suferință multă vreme înăbușită. Gândurile nu-l mai dureau, ci se supuneau, docile, voinței lui, încît, dacă ar fi vrut, le-ar fi putut
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
în cale vreun dușman, se strecura ca o șopârlă uriașă pe sub coastele și râpele nepăsătoare, ferindu-se de amenințări închipuite la fiecare cotitură. Într-un vagon rezervat pentru ofițeri, Apostol Bologa stătea pe coridor, la o fereastră lăsată în jos, sorbind nesăturat priveliștea munților, care-i aminteau valea Someșului și-l făceau să uite unde merge acuma. Din clipa când a pornit la gară, i s-a trezit în suflet o îndîrjire neastâmpărată, care-i feconda iubirea și i-o păstra
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
de oboseală. Ascultă nepăsător explicațiile înaintașului său până în clipa când îi desfășură o schiță cu planul frontului și cu pozițiile tuturor unităților ce țineau de divizie. Atunci se așeză la masă, înviorat, parcă i-ar fi dat o băutură fermecată, sorbind din ochi harta cu semnele albastre și roșii, încercînd cu degetele tremurătoare să urmărească liniile capricioase. Dar capul îi era atât de tulbure de emoție, că nu se putu dumeri și, sculîndu-se iar în picioare, zise nehotărît: ― Nu pricep nimic
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
atenție șirul de coame care închidea zarea în față. Iar puțin mai încolo, poate chiar pe coasta cealaltă, sunt..." Primprejur domnea liniște albă, peste care plutea surâsul soarelui, ca o pulbere de aur. Brazii nici acele nu și le clinteau, sorbind încremeniți bucuria primăverii. Apostol își auzea bătăile inimii, iuți, fierbinți, stăpânind cu gâlgâitul lor viu toată lumea dimprejur. " Am venit trei ore și ceva... S-a făcut amiază!" își zise el uitîndu-se deodată la ceas și pornind apoi, la întîmplare, drept
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
unde nevăzute viața cea mare, atotputernică, neîndurată și totuși nesfârșit de ademenitoare. În văzduh plutea dragostea de viață cu tremurări de aripi argintate, cântând imnuri de slavă, care picurau în inimi fericire adevărată și mii de speranțe. Sufletul lui Apostol sorbea vraja primăverii, nesăturat. Ochii lui priveau, dar nu vedeau, precum urechile lui nu auzeau decât chemările care fâlfâiau în ceruri. Oamenii treceau pe uliță, îi dădeau binețe, și el nu-i lua în seamă, împrejurul său roiau amintirile copilăriei, care
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
a înstrăinat de ea!... Se porni pe niște bocete așa de sfâșietoare, că Apostol numai cu chiu, cu vai reuși s-o ostoiască. Totuși, de atunci Apostol Bologa se simți străin în Parva. Stătea ceasuri întregi în cerdac, în soare, sorbind albastrul văzduhului, în care își plimba neîncetat gândurile. Deseori ochii lui încercau să se odihnească contemplând crucea înflorită cu raze din turnul bisericii. Dar sufletul lui era îndată apucat în cleștele unor remușcări stranii și, dornic numai de liniște, fugea
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
dragul mamei, că mâine intrăm în Săptămâna Patimilor... Du-te și la biserică, du-te și nu uita pe Dumnezeu! Apostol zâmbi blând și-i răspunse cu o privire fierbinte de credință. Trenul porni încet. Doamna Bologa rămase pe peron, sorbind privirea lui încrezătoare, ca o mângâiere cerească. Apoi coroana în floare a unui măr o învălui ca într-o haină de mireasă, în clipa aceea prin inima lui Apostol trecu o undă de amărăciune, ca o presimțire neagră în mijlocul unei
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
cu uimire: ― Uite, uite, domnul locotenent!... Ai și venit?... Tata zicea că mai ai vreo trei zile... De altfel, pe dumnealui îl așteptam, că s-a dus la oraș după niște... Dar poate c-o să sosească cu cellalt tren... Își sorbiră o clipă privirile cu atâta înfrigurare, parcă între ochii lor s-ar fi întins un fir de mătase roșie. Apostol îi dădu mâna și văzu că Ilona coboară pleoapele și că buzele zâmbitoare îi tremură; mâna era însă rece. Apoi
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
în două pe malul gârlei gălăgioase. Pe cer, chiar în vârful măgurii ale cărei poale se scăldau aici în apele râului, se ivi luceafărul alb, rece ca un ochi din altă lume. Bologa, parc-ar fi regăsit o comoară uitată, sorbi cu lăcomie lumina cerească... 2 A doua zi Apostol Bologa, reluîndu-și serviciul, își aduse aminte de obligațiile reglementare și înștiință, prin telefon, pe aghiotantul regimentului că, în urma ordinului telefonic, ieri după-amiază a sosit în Lunca. ― Vasăzică ai luat cunoștință, camarade
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]