5,507 matches
-
naturii. Există însă și păreri diferite. Dorothy Bernstein (1979), de exemplu, atrage atenția că "probleme ale lumii reale și formulările matematice ale cestora sunt adesea sursa unor probleme interesante în matematica pură, iar soluțiile matematice ale acestor modele sunt uneori stimul pentru generalizări care produs concepte și teoreme importante în matematică." (Bernstein 1979: 246). Aceasta dă zece exemple de astfel de concepte 96 care au apărut în urma studierii unor astfel de probleme ale lumii reale, iar concluzia cu care își încheie
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
cunoaștere a unei realități ascunse după fenomene, este făcută de Russell în "The Analysis of Matter". Russell propune aici o teorie cauzală a percepției conform căreia pentru a avea percepții trebuie să existe anumite condiții reale subiacente. Acestea acționează ca stimuli care cauzează anumite percepții. Acum, putem face trecerea către o cunoaștere a lumii exterioare care să depășească datele furnizate de experiența noastră, astfel: avem pe de o parte percepții iar pe de alta cauzele nepercepute ale acestora; dacă privim totalitatea
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
de experiența noastră, astfel: avem pe de o parte percepții iar pe de alta cauzele nepercepute ale acestora; dacă privim totalitatea percepțiilor ca formând un sistem cu o anumită structură și dacă asumăm că "diferențe în percepții implică diferente în stimuli" (Russell citat în Newman 1928: 142) atunci ne putem gândi că există o similaritate structurala între sistemul percepțiilor și cel al stimulilor. Putem infera astfel structura logico-matematică a lumii din structura percepțiilor. Concluzia ar fi aceea că există o lume
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
ca formând un sistem cu o anumită structură și dacă asumăm că "diferențe în percepții implică diferente în stimuli" (Russell citat în Newman 1928: 142) atunci ne putem gândi că există o similaritate structurala între sistemul percepțiilor și cel al stimulilor. Putem infera astfel structura logico-matematică a lumii din structura percepțiilor. Concluzia ar fi aceea că există o lume exterioară care are anumite proprietăți structurale pe care noi le putem cunoaște. Avem aici o poziție RE mai modestă deoarece pretențiile noastre
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
ale lumii, aspectul calitativ rămânându-ne ascuns și inaccesibil. La o privire mai atentă observăm că este ceva în neregulă cu argumentul lui Russell. Punctul principal în acest argument este existenta unui izomorfism structural între sistemul percepțiilor și cel al stimulilor, iar la aceasta se ajunge dacă acceptam că diferențele în percepții implică diferente în stimuli. Problema este că, pentru a putea vorbi despre acest izomorfism, relația dintre stimuli și percepții trebuie să fie una simetrică, dar noi nu avem decât
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
că este ceva în neregulă cu argumentul lui Russell. Punctul principal în acest argument este existenta unui izomorfism structural între sistemul percepțiilor și cel al stimulilor, iar la aceasta se ajunge dacă acceptam că diferențele în percepții implică diferente în stimuli. Problema este că, pentru a putea vorbi despre acest izomorfism, relația dintre stimuli și percepții trebuie să fie una simetrică, dar noi nu avem decât una asimetrică de la stimul la percepție (i.e. dacă doi stimuli sunt identici, percepțiile rezultante sunt
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
argument este existenta unui izomorfism structural între sistemul percepțiilor și cel al stimulilor, iar la aceasta se ajunge dacă acceptam că diferențele în percepții implică diferente în stimuli. Problema este că, pentru a putea vorbi despre acest izomorfism, relația dintre stimuli și percepții trebuie să fie una simetrică, dar noi nu avem decât una asimetrică de la stimul la percepție (i.e. dacă doi stimuli sunt identici, percepțiile rezultante sunt identice), deoarece nu avem nici o evidența care să susțină conversa (aceleași percepții, aceiași
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
se ajunge dacă acceptam că diferențele în percepții implică diferente în stimuli. Problema este că, pentru a putea vorbi despre acest izomorfism, relația dintre stimuli și percepții trebuie să fie una simetrică, dar noi nu avem decât una asimetrică de la stimul la percepție (i.e. dacă doi stimuli sunt identici, percepțiile rezultante sunt identice), deoarece nu avem nici o evidența care să susțină conversa (aceleași percepții, aceiași stimuli): este posibil ca același stimul să provoace percepții diferite în situații diferite, sau ca stimuli
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
în percepții implică diferente în stimuli. Problema este că, pentru a putea vorbi despre acest izomorfism, relația dintre stimuli și percepții trebuie să fie una simetrică, dar noi nu avem decât una asimetrică de la stimul la percepție (i.e. dacă doi stimuli sunt identici, percepțiile rezultante sunt identice), deoarece nu avem nici o evidența care să susțină conversa (aceleași percepții, aceiași stimuli): este posibil ca același stimul să provoace percepții diferite în situații diferite, sau ca stimuli diferiți să provoace aceeași percepție (a
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
și percepții trebuie să fie una simetrică, dar noi nu avem decât una asimetrică de la stimul la percepție (i.e. dacă doi stimuli sunt identici, percepțiile rezultante sunt identice), deoarece nu avem nici o evidența care să susțină conversa (aceleași percepții, aceiași stimuli): este posibil ca același stimul să provoace percepții diferite în situații diferite, sau ca stimuli diferiți să provoace aceeași percepție (a se vedea Psillos 2001: S14-S16). Cum nu puteam elimina această posibilitate, nu putem face asumpția de care este nevoie
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
una simetrică, dar noi nu avem decât una asimetrică de la stimul la percepție (i.e. dacă doi stimuli sunt identici, percepțiile rezultante sunt identice), deoarece nu avem nici o evidența care să susțină conversa (aceleași percepții, aceiași stimuli): este posibil ca același stimul să provoace percepții diferite în situații diferite, sau ca stimuli diferiți să provoace aceeași percepție (a se vedea Psillos 2001: S14-S16). Cum nu puteam elimina această posibilitate, nu putem face asumpția de care este nevoie pentru ca argumentul lui Russell să
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
stimul la percepție (i.e. dacă doi stimuli sunt identici, percepțiile rezultante sunt identice), deoarece nu avem nici o evidența care să susțină conversa (aceleași percepții, aceiași stimuli): este posibil ca același stimul să provoace percepții diferite în situații diferite, sau ca stimuli diferiți să provoace aceeași percepție (a se vedea Psillos 2001: S14-S16). Cum nu puteam elimina această posibilitate, nu putem face asumpția de care este nevoie pentru ca argumentul lui Russell să funcționeze. O altă problemă cu propunerea lui Russell ar fi
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
clasei a IV-a balanța se înclină mult în favoarea motivelor superioare. Creșterea ponderii acestei categorii de motive are loc pe măsură ce lauda, recompensa și sancțiunile își diminuează eficiența datorită atingerii de către elevi a unui nivel de cunoștințe, de interese superioare și stimulii care se folosesc mai rar deoarece ei nu mai ridică performanțe. De acum se constituie un nou și puternic motiv de învățare: înțelegerea valorii sociale, a cunoștințelor dobândite, înțelegerea necesității de a deveni un bun cunoscător a realității. Pentru a
Tradițional şi modern în predarea noțiunilor geografice la ciclul primar în viziunea Reformei învățământului românesc by GABRIELA VÂLCU () [Corola-publishinghouse/Science/91688_a_93224]
-
de psihologie cognitivă demonstrează că producerea de reprezentări sporește eficacitatea asimilării și Înțelegerii, În condițiile În care se susține că formele grafice imită modul În care unitățile de informație sunt structurate În memorie. Cu cât este mai adâncă procesarea unui stimul, cu atât este mai bine reținut În memoria de lungă durată. Tehnicile de organizare grafică a informațiilor facilitează procesarea adâncă a informațiilor de către elevi.Prin folosirea tehnicilor de organizare grafică a informațiilor, elevii Învață să extragă informațiile esențiale dintr-un
SIMPOZIONUL JUDEŢEAN REPERE ÎN ISTORIE by Marcela Ţugulea () [Corola-publishinghouse/Science/91758_a_93527]
-
și noradrenalina stimulează glicogenoliza, promovează neoglucogeneza și scad nevoia periferică de glucoză mobilizând și alți carburanți utilizabili de țesuturile dependente de glucoză. Ambele catecolamine se află sub control simpatic direct. În timp ce adrenalina este eliberată direct în sânge ca răspuns la stimulii stresanți, noradrenalina este eliberată la nivelul terminațiilor nervoase adiacente receptorilor săi. O parte din noradrenalină este utilizată și apoi inactivată la nivelul receptorilor. Excesul neutilizat este reabsorbit, în parte chiar de terminațiile nervoase. În fine, o mică parte trece în
Tratat de diabet Paulescu by Mirela Culman, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92238_a_92733]
-
poate crește de 50 de ori peste valoarea bazală, în timp ce creșterea noradrenalinei nu depășește de 4 ori valoarea bazală. Această observație sugerează că răspunsul sistemului nervos simpatic la hipoglicemie este selectiv, excitând în special nervii simpatici ce inervează medulosuprarenala. Totuși, stimulul se extinde și la neuronii simpatici post-sinaptici care inervează ficatul și posibil și pancreasul endocrin, fără ca acesta să aibă un efect apreciabil în creșterea concentrației plasmatice a noradrenalinei (6). Rolul sistemului nervos simpatic în homeostazia glicemică este greu de stabilit
Tratat de diabet Paulescu by Mirela Culman, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92238_a_92733]
-
reglarea secreției de insulină. În ciuda importanței evidente a glucozei, reglarea secreției de STH se face pe mai multe căi și de către mai mulți factori. Într-adevăr, scăderea glicemiei sub valorile à jeun poate rămâne fără influență pe secreția de STH. Stimulii recunoscuți ai secreției de STH sunt efortul muscular, somnul, postul prelungit, anxietatea, toți aceștia fiind mai activi la copii și la femei decât la bărbați. Alimentarea este singurul factor inhibitor al STH (6, 9). Dintre factorii farmacologici cu influență asupra
Tratat de diabet Paulescu by Mirela Culman, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92238_a_92733]
-
Cu efort voluntar minim: 1. Recrutare redusă: este întotdeauna semnul neuropatiei. 2. Recrutare precoce sau crescută: semn al miopatiei. Cu efort maxim [10-12]. STUDII DE CONDUCERE NERVOASĂ a. Studii de conducere a nervilor motori În aceste studii se aplică un stimul electric asupra nervului periferic motor sau mixt și se înregistrează potențialele de acțiune la nivelul mușchilor inervați de acest nerv. În urma acestor înregistrări se pun în evidenta doua tipuri de unde: M și F. Unda M este reprezentată de potențialele de
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Horia Pleș, Marcel A. Anghelescu () [Corola-publishinghouse/Science/92120_a_92615]
-
nervoasă motorie supramaximală, are o latență de 20-50 ms față de unda M și este reprezentată de potențialele de acțiune ale unui număr mai redus de unități motorii activate indirect. b. Studiile de conducere a nervilor senzitivi În studiul nervilor senzitivi, stimulul electric este aplicat la un nivel periferic al nervului mixt sau senzitiv, în timp ce răspunsurile sunt reprezentate de potențiale de acțiune înregistrate la alt nivel al aceluiași nerv. Înregistrarea efectuată distal față de locul stimulării se numește antidromică, iar cea efectuată proximal
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Horia Pleș, Marcel A. Anghelescu () [Corola-publishinghouse/Science/92120_a_92615]
-
aceluiași nerv. Înregistrarea efectuată distal față de locul stimulării se numește antidromică, iar cea efectuată proximal ortodromică. Potențialele de acțiune înregistrate în acest tip de studiu sunt caracterizate prin latență și amplitudine. Latență este direct proporțională cu distanța dintre locul aplicării stimulului și locul înregistrării potențialului de acțiune. Viteza de conducere a nervilor senzitivi se obține prin raportul dintre latența și distanța între locul aplicării stimulului și locul înregistrării lui. Amplitudinea este de până la 1000 de ori mai mică decât amplitudinea potențialelor
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Horia Pleș, Marcel A. Anghelescu () [Corola-publishinghouse/Science/92120_a_92615]
-
studiu sunt caracterizate prin latență și amplitudine. Latență este direct proporțională cu distanța dintre locul aplicării stimulului și locul înregistrării potențialului de acțiune. Viteza de conducere a nervilor senzitivi se obține prin raportul dintre latența și distanța între locul aplicării stimulului și locul înregistrării lui. Amplitudinea este de până la 1000 de ori mai mică decât amplitudinea potențialelor de acțiune obținute la stimularea nervilor motori, și este proporțională cu numărul de axoni activați și cu distanța între electrodul stimulator și cel care
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Horia Pleș, Marcel A. Anghelescu () [Corola-publishinghouse/Science/92120_a_92615]
-
și DZ, markeri genetici: suprareglarea genelor varina 1 și metaloproteinaza matriceală 9 [44,47]. Cercetări noi indică faptul că DZ tip pancreatogen se diferențiază de DZ tip 2 printr-un răspuns inadecvat de creștere a nivelului polipeptidului pancreatic (PP) la stimuli alimentari, o scădere a sensibilității hepatice la insulină și o creștere a sensibilității periferice la insulină. Profilul hormonal este completat de scăderea nivelului de insulină, glucagon și GIA (glucagondependent insulinotropic polypeptide), dar de nivele normale sau crescute de GLP-1 (glucagonlike
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Ofelia Şuteu, Daniela Coza, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92186_a_92681]
-
el. Nu în locul lui. Ci pentru el. Să ofere apoi concentrate de text care să fie dăruite elevilor. Le oferi elevilor texte și încă ceva: posibilitatea să-și ascută dinții în substanța lor. Nici un gust nou nu e experimentat, dacă stimulul nu ajunge pe limbă. Profesorul este prin definiție profesionistul învățării, dar nu doar pentru sine. E departe de a le ști pe toate, chiar și în domeniul său. Tot ce poate el e să transmită entuziasmul pentru învățare. El însuși
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
Trebuie notat că nu toți axonii sunt înveliți de celule Schwann separate, în acest caz suprafețele internodale ale câtorva axoni fiind acoperite de citoplasma aceleiași celule Schwann, cum se observă de exemplu, la nivelul fibrelor mici, nemielinizate, responsabile de conducerea stimulilor dureroși. Teaca de mielină face posibilă o conducere rapidă, saltatorie a impulsurilor și, ca urmare, demielinizarea provoacă blocarea conducerii impulsurilor nervoase, manifestată clinic prin pierderea sensibilității senzitive sau motorii. Difuziunea glucozei în celulele Schwann, la fel ca și în cazul
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Carmina Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/92218_a_92713]
-
supraveghere activă. Chirurgia coronară se adresează la două categorii de bolnavi: - cu funcție contractilă normală sau subnormală (FE și presiune telediastolică VS normale, absența de zone akinetice sau anevrism VS); acești bolnavi au tendința de a reacționa hiperdinamic la orice stimuli. Trebuie evitată orice creștere a consumului de oxigen prin hipertensiune arterială, tahicardie, anxietate; - cu funcție contractilă deprimată (FE scăzută, presiune telediastolică VS crescută, sechele parietale de necroză miocardică, disfuncție valvulară mitrală) la care este necesară evitarea oricărei deprimări a funcției
Tratat de chirurgie vol. VII by RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92075_a_92570]