6,757 matches
-
cu ima ginația sute de romane a căror acțiune se petrecea acolo. 7. Metafora din structura [...] a întreține focul nestins sugerează ideea iubirii ca pasiune, echivalată cu trăirea incandescentă. Prin simbolismul focului, acestui sentiment i se atribuie conotații legate de strălucirea vie a flăcărilor, de frumusețea și forța lor mistuitoare. 8. Genul epic se caracterizează, în primul rând, prin prezența textuală a instanțelor comunicării narative. În fragmentul citat, de exemplu, se reliefează prezența unui narator autodiegetic/personajnarator și a unui personaj
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
cineva dorește să învețe ceva, pe scurt, despre Tatăl, despre Fiul și despre Sfântul Duh, și nu vrea să se obosească cu o lectură întinsă, să citească cartea episcopului Niceta pe care a scris-o despre credință; și plin de strălucirea învățăturii creștine, va fi condus, printr-o scurtime avantajoasă, la contemplarea dumnezeiască. Această (carte) se asociază cu opera Sfântului Ambrozie adresată împăratului Grațian. O, neprețuită bunătate și putere a Creatorului, cerurile s-au deschis, Sfânta Treime, fiind arătată, a strălucit
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Sa întrupare. Dar, alături de aceste afecte omenești, sunt anumite fapte ca săturarea celor cinci mii de bărbați, în afară de femei și copii, cu cinci pâini și doi pești, potolirea furtunii pe mare, învierea lui Lazăr și slăvita Sa înviere, care atestă strălucirea puterii Sale dumnezeiești. Niceta subliniază că Iisus Hristos este învățător și îndrumător, atât prin cuvinte cât și prin fapte. El conduce și desăvârșește lumea pe care a creat-o. Pentru a demonstra prezența Mântuitorului în lume, într-o nouă creație
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Pafnutie, simpatizant al teologiei lui Origen, este descris într-o lumină deosebită: ,,La acel nivel al sfinților, care erau ca niște stele foarte luminoase în noaptea acestei lumi, am văzut pe cuviosul Pafnutie deosebit ca putere între ei prin marea strălucire a științei sale”. Un alt călugăr deosebit de apreciat de Cassian este și Avva Moise, ucenic al lui Isidor și Macarie Egipteanul și care, ca prim interlocutor în cadrul Convorbirilor, menționează condițiile de care trebuie să țină seama monahii pentru dobândirea purității
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Exiguul a pus bazele calculului erei creștine... Este era noastră actuală, valabilă pentru întreaga planetă. O astfel de cucerire de valoare universală, din partea unui smerit monah plecat din Daca Pontică, îmbracă literatura daco-romană pe care a produs-o cu o strălucire și o valoare care nu are egal în nici o literatură europeană contemporană pentru o problemă similară”. Acest sistem cronologic, este menționat mai târziu în unele dintre primele tipărituri românești. Se menționează, de asemenea, în Molitvelnicul slavon tipărit la Târgoviște în
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
-lea stau în plan european sub semnul unei schimbări a centrului de gravitate dinspre sudul mediteranean înspre regatul francez și o parte din țările nordice. Acest proces are loc datorită unor circumstanțe diverse precum diminuarea dominației intelectuale italiene sau a strălucirii spaniole, tulburările interne din Anglia care o reduc la insignifianță pe plan extern, decimarea demografică a populației germane în urma Războiului de treizeci de ani. În aceste condiții, se creează un moment istoric prielnic pentru înălțarea franceză, după cum sugera Pierre Chaunu
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
consolidată și să dea lovitura de grație unor adversari care erau deja în agonie.41 Însă meritul său rezidă tocmai în capacitatea de a însufleți doctrina clasică, de a o scoate din cochilia ei sterilă și de a-i da strălucire așa cum nici una din poeticile secolului nu reușise până atunci, aceasta, în primul rând, datorită faptului că textul lui Boileau reprezintă o operă în sine, chiar mai mult poate o capodoperă a vremii. În această ordine de idei, nu trebuie diminuat
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
care a produs-o Arta sa poetică. Astfel, principala lecție a "legislatorului Parnasului" a vizat maniera în care este posibil, cu eleganță, cu aparentă ușurință, să unifici punctele unei ideologii, scoțând-o din carapacea ei aparent sterilă și dându-i strălucire și, implicit, forță. Această calitate îi este recunoscută chiar și de către analiștii mai aspri ai operei sale cum este, de exemplu, Philippe van Tieghem: "Boileau este un vulgarizator al științei critice, pe care a simplificat-o și a deformat-o
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
explicație: spre sfârșitul secolului al XVII-lea, începutul secolului următor, câțiva scriitori francezi printre care Bouhours, Rapin, Fontenelle sau Saint-Evremond au scos în evidență în numeroase texte superioritatea culturii franceze prin raportare la cea italiană care își pierduse de mult strălucirea pe care a avut-o în Renaștere. Atitudinea condescendentă a acestora l-a împins, astfel, pe Muratori să își scrie tratatul, printr-o încercare polemică de a demonstra că spiritul italian nu este încă mort din punct de vedere cultural
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
cursul literaturii de care aparțineau. În toată Europa acestea au fost așadar formule cerebrale, impuse prin prisma dorinței pragmatice de reconstruire a miracolului francez, așa cum observa Paul Hazard: "Persistența clasicismului [...] nu provine numai din forța fatală a modelelor ilustre, din strălucirea aureolelor, din lenea oamenilor care tind să reînceapă ceea ce a reușit odată; ea implică o logică, o complicitate, un consimțământ. Ea este o rezultantă a ordinii pe care rațiunea o descoperea în tot ceea ce s-a creat".188 Cu alte
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
de întuneric, tot cu atâta frumusețe pe cât o mărturisesc și astăzi ochii noștri. Văzduhul s-a umplut de lumină; dar, mai bine spus, avea atârnată în el chiar lumina în întregime, care trimitea pretutindeni, până la marginile văzduhului, iuțile împărțiri ale strălucirii ei. În sus, lumina ajungea până la eter și cer; în lățime, lumina, într-o clipită de vreme, lumina toate părțile pământului; partea de miazănoapte, de miazăzi, de răsărit și de apus. Așa este natura luminii; fină și diafană; n-are
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
putut lăsa lumea să fie o simplă umbră moartă, câtă vreme pe atunci nu exista nici un alt corp? Și apoi, cum s-ar putea desprinde vreo umbră din Dumnezeirea cea lipsită de trup? Și cum s-ar putea porni o strălucire materială dintr-o lumină nematerială? ... Pentru că de la El și prin El și întru El sunt toate (Rom. 11, 26). În El s-a pornit începutul și izvorul ființei tuturora, adică din voința și din puterea lui Dumnezeu. Toate au izvorât
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
care Îl urmează, în mod necesar adaugă, înlăturând bănuielile acelora: Și bine ziceți, căci sunt. Fiindcă nu Și-a dobândit ca pe un simplu nume de cinste pe cel de Domn, precum noi, rămânând slugi prin fire, am dobândi o strălucire după har prin numirile cele mai presus de fire și prețioase date de oameni”. (Sf. Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, Cartea a Noua, Introducere, în PSB, vol. 41, p. 797) „... Fericitul Toma a dat mărturia cea mai
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Înțelepciunea S-a născut înainte de orice început, în orice chip ar putea fi conceput acesta”. (Origen, Despre principii, cartea întâia, II, 2, în PSB, vol. 8, p. 56-57) „... Dumnezeu este Lumină (I In. 1, 5). Fiul cel Unul-Născut este așadar strălucirea acestei Lumini; pleacă din Ea, dar rămâne nedespărțit de Ea, așa cum pleacă raza din focarul luminos și luminează toată făptura (In. 1, 9)”. (Origen, Despre principii, Cartea I, VII, 2, în PSB, vol. 8, p. 62) „Când învățăm deci că
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
de El și făcuți puternici și cuvântători (raționali) în El, ci este înțelepciunea de Sine, Cuvântul (Rațiunea) de Sine, Puterea de Sine proprie a Tatălui, Lumina de Sine, adevărul de Sine, dreptatea de Sine, virtutea de Sine și pecetea și strălucirea și chipul și, pe scurt, rodul atotdesăvârșit al Tatălui și unicul Fiu, chipul întocmai al Tatălui”. (Sf. Atanasie cel Mare, Cuvânt împotriva elinilor, XLVI, în PSB, vol. 15, p. 84) „Dar nu trebuie întrebat nici cum e cuvântul din Dumnezeu
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
în El prin fire, spunând, în loc de ființă, sân, din pilda văzută în trup”. (Sf. Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, Cartea întâi, cap. 10, în PSB, vol. 41, p. 128) „... Deoarece Cuvântul s-a ivit din Minte și strălucirea, din soare, cele ce nasc nu trebuie socotite că sunt golite de cele ce ies din ele, ci vom vedea și pe acelea existând în acestea și pe acestea în acelea. Căci mintea nu este niciodată lipsită de cuvânt (de
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Eusebiu de Cezareea, Viața lui Constantin cel Mare, Cuvântare, Prolog, 6, în PSB, vol. 14, p. 192) „Deci cine va fi atât de fără minte, ca să se îndoiască despre Fiul că e pururea? Căci cine a văzut cândva lumina fără strălucirea luminii, ca să spună despre Fiul că era cândva când nu era, sau că înainte de a Se naște nu era33. Iar ceea ce se spune în psalmul 144 către Fiul: Împărăția Ta e împărăția tuturor veacurilor nu îngăduie cuiva să cugete nici
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Cuvântul I, XII, în PSB, vol. 15, p. 168-169) „Deci vedem pe Cuvântul pururea fiind, și fiind din Acela, și fiind propriu ființei Celui al Cărui Cuvânt este și neavând un înainte și un după El. E așa cum vedem și strălucirea din soare, ca fiind proprie lui și neîmpărțind, nici micșorând ființa soarelui, ci fiind și ea întreagă, dar și strălucirea desăvârșită și întreagă, nemicșorând ființa luminii, ci fiind ca ceva născut cu adevărat din ea. Așa vedem și pe Fiul
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
fiind propriu ființei Celui al Cărui Cuvânt este și neavând un înainte și un după El. E așa cum vedem și strălucirea din soare, ca fiind proprie lui și neîmpărțind, nici micșorând ființa soarelui, ci fiind și ea întreagă, dar și strălucirea desăvârșită și întreagă, nemicșorând ființa luminii, ci fiind ca ceva născut cu adevărat din ea. Așa vedem și pe Fiul, nu din afară, ci născut din Tatăl și pe Tatăl rămânând întreg, iar Chipul subzistenței Lui păstrând pururea asemănarea desăvârșită
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Glafire la Ieșire, Cartea a II-a, 4, în PSB, vol. 39, p. 329) „Iar Fiul este în Tatăl și din Tatăl nu fiind născut în afara Lui, sau în trup, ci existând în ființa Tatălui și strălucind din ea, ca strălucirea soarelui din acesta, sau asemenea căldurii naturale din focul de a cărui fire ține. Căci în aceste pilde se poate vedea cum una este născută din alta, dar coexistând pururea cu ea și fiind nedespărțită, în așa fel că fără
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
cum una este născută din alta, dar coexistând pururea cu ea și fiind nedespărțită, în așa fel că fără una nu se poate vedea cealaltă în sine și păstrând rațiunea adevărată a firii aceleia. Căci, cum ar fi soarele fără strălucirea lui, sau strălucirea, neexistând soarele a cărui strălucire este? Sau cum ar fi foc, dacă ar fi lipsit de căldură, sau de unde ar fi căldura, dacă nu din foc, sau altceva care nu e străin de calitatea ființială a focului
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
născută din alta, dar coexistând pururea cu ea și fiind nedespărțită, în așa fel că fără una nu se poate vedea cealaltă în sine și păstrând rațiunea adevărată a firii aceleia. Căci, cum ar fi soarele fără strălucirea lui, sau strălucirea, neexistând soarele a cărui strălucire este? Sau cum ar fi foc, dacă ar fi lipsit de căldură, sau de unde ar fi căldura, dacă nu din foc, sau altceva care nu e străin de calitatea ființială a focului? Deci, precum în
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
pururea cu ea și fiind nedespărțită, în așa fel că fără una nu se poate vedea cealaltă în sine și păstrând rațiunea adevărată a firii aceleia. Căci, cum ar fi soarele fără strălucirea lui, sau strălucirea, neexistând soarele a cărui strălucire este? Sau cum ar fi foc, dacă ar fi lipsit de căldură, sau de unde ar fi căldura, dacă nu din foc, sau altceva care nu e străin de calitatea ființială a focului? Deci, precum în acestea existența unora în cele
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
totodată în Tatăl, dar neconfundat cu El. (n. s. 18, p. 21) 36 „...Și obârșia Lui este dintru început, din zilele veacului (Mih. 5, 1). Prin obârșie indică aici ieșirea la existență (ipostatică) proprie Unuia-Născutului din ființa Născătorului ca o strălucire din lumină, înainte de tot veacul și ziua și clipa”. (Sf. Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, Cartea a V-a, Introducere, în PSB, vol. 41, p. 506) „Fiul e născut din Tatăl, Dumnezeu din Dumnezeu, Lumină din Lumină
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
toată ființa creată, dacă nu Înțelepciunea Lui, care zice: Când făcea cerul și pământul, eram împreună cu El (Pilde, 8, 27)”. (Sf. Atanasie cel Mare, Cuvânt împotriva elinilor, XLVI, în PSB, vol. 15, p. 83-84) „Căci precum lumina luminează toate prin strălucire, și fără strălucire nu s-a luminat ceva, așa și Tatăl a lucrat toate prin Cuvântul ca printr-o mână și fără El nu face nimic 39“. (Sf. Atanasie cel Mare, Trei cuvinte împotriva arienilor, Cuvântul al Doilea împotriva arienilor
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]