4,334 matches
-
ieșit; Ea 2 ar mai spune ceva, dar ori nu-i mai vin cuvintele, ori se stăpînește, așa că tace cu puțin înainte de a începe să plîngă) Te rog să mă scuzi... m-au cam lăsat nervii... El n: (înțelegător, afectuos, surîzînd) Nici o problemă... se mai întîmplă... Ea 2: Da... se întîmplă... Of, Doamne, dacă ai ști ce situație. El n: Știu. Ea 2: (surprinsă) De unde știi! Ți-a spus el?! El n: Nu... adică mi-a spus și el ceva... așa
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
vid. Soarele, cum spunea altădată Eminescu, se va răci și vor muri oameni și flori, orașe, semnale magnetice; o moarte organică a lucrurilor cutremură lumea, semnalând căderea în vid. Lumea trăiește spaima morții și a crimei: "veți cădea în genunchi/ surâzând suav și gândindu-vă la pumnalele/ veșnic ascunse sub haină și veșnic în gând" ("Tinerețe fără bătrânețe"). E o lume de coșmar ce se supune timpului straniu al morții: "E ceasul când unul adoarme/ și celălalt rămâne treaz, e ceasul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
în apele tale, iubire". II. Dorul o încleștează ca o ancoră grea și iat-o eminescianizând: "Singurătăți./ Nu mi te-arăți,/ nu-mi trimiți vești/ cât fără rost./ Oare ai fost?/ Oare mai ești?". Sentimentul refuzat este apăsător și dureros: Surâd și mersul mi se prelinge/ de pe buze, ca un fir de sânge/ pentru că nu mă iubești". III. "Antiroman", jugularea polemică a confesiei pentru o "posibilă radiografie a eșecului". "Adio, fără nici o urmare la povești,/ armele de tinichea, cu țepene încheieturi
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
duce o pâine imensă la gură." Tristețea, nostalgia, oboseala le descoperim în volumul "La ritmul naturii" și parcă însăși condiția de a scrie implică această stare: "E un sicriu închis creionul mut" sau "Atât de ostenită că-mi vine să surâd." Sunt observații subtile ale unei sensibilități la care visul se desface ca o floare într-o dulce exultanță. Peisajul citadin este surprins în transformările lui, ciobanii mână turmele prin oraș și se lovesc de tramvaie, pentru că nu înțeleg limba vatmanilor
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Dacă în postul de advocat al statului s-ar numi același d. Cațavencu?... Cațavencu: (asemenea) E puțin, onorabile... Tipătescu: Dacă în locul de primar, vacant acum, și în locul de epitrop-efor la Sf. Nicolae s-ar numi tot nenea Cațavencu? 'Ai? (Cațavencu surâde cu un gest de refuz.) Și dacă și moșia "Zăvoiul" din marginea orașului... Cațavencu: (zâmbind asemenea) Dă-mi voie, stimabile, un om politic trebuie, este dator, mai ales în împrejurări ca acele prin care trece patri noastră, împrejurări de natură
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
sunt presiunile de orice fel exercitate asupra sistemului, care este activat prin intermediul cererilor și care poate apoi elabora deciziile ce devin ulterior output-uri și sunt înfățișate societății (Easton, 1953: 96-100; 1965: 29-33; Almond și Coleman, 1960: 5-9). Ideea ne surâde deoarece corespunde realității în anumite privințe, în special atunci când "cererile" sunt făcute de grupuri și sunt preluate apoi de partide, parlamente și cabinete. Este totuși o simplificare excesivă. O astfel de analiză ar trebui privită mai mult ca un caz
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
principal regulile mai puțin generale ale executivelor naționale și deciziile organelor locale, poate pentru că acestea se fac adesea vinovate de încălcări ale legii, dar poate și pentru că angajarea repetată în conflicte majore cu guvernul național nu este o perspectivă care surâde curților. În Franța, dispoziția destul de limitată de a sancționa reglementările guvernamentale generale este susținută de necesitatea ca reclamanții să ridice obiecțiile împotriva unei decizii în termen de două luni de la momentul luării acelei decizii. Această limitare nu există în cazul
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
gălăgioși la gene/ Și degete prelinse din oloi", "linguri cristaline,/ Pâlnii de somn, pipere pătimașe,/ Cuțite ce ucid prin limpezime,/ Ibrice-adânci cu falnice panașe". Sau ființele pe nedrept asimilate de altfel de spirite sferei inferiorului, umilului sau derizoriului: motani ce "surâd curtenitori/ Și sclifosiți din blănurile scumpe", "șerpi uriași cu fluturi calzi în gură", cerbul frumos în ale cărui coarne triste cresc "mari portocale clătinând lichide", "melcul suav", "fluturii miopi" sau "uzi de rouă", "mari paianjeni care cară ață". În fine
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
a distrus atâta lume într-un secol răscolit de excese. Am plătit noi înșine, ca popor, un preț grozav. Ne-am regăsit însă și trebuie să facem astfel ca asemenea experimente să nu mai poată avea loc niciodată. Cerul ne surâde iarăși, acum când se încheie nu doar un ciclu calendaristic, ci o întreagă epocă de tristă memorie. Convorbiri literare, ed. specială, 12/ dec. 1989, p. 2 DIALOG ȘI RECONSTRUCȚIE Dacă revista Dialog a fost, până acum, prin titlu, mai mult
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
folosită va avea un efect dublu: pe de o parte, șeful e nevoit să se ocupe de clientul nemulțumit, iar pe de altă parte, clientul a devenit și mai nervos, pentru că a fost pus să aștepte. Chiar dacă șefului nu-i surîde ideea, trebuie să se descurce. în situația în care șeful susține că nu a știut absolut nimic despre un proiect sau că nu ți-a dat nici un fel de indicații, menține-ți punctul de vedere. Vei descoperi că imediat ce începi
[Corola-publishinghouse/Science/1886_a_3211]
-
unei relații iconice între o distincție semantică și codificarea ei formală și anume: cu cît distincția de conținut este mai profundă, cu atît este mai accentuată redarea în planul expresiei (opoziția "tare" mamă/tată în raport cu opoziția "slabă" a rîde/a surîde). Descoperirea și dezvoltarea semioticii peirciene repre-zintă un cîștig epistemologic și metodologic indubitabil: textul ca hipersemn, abducția "tropism al spiritului către adevăr" ca tip valid de inferență alături de inducție și deducție, semioza infinită ca modalitate de aprehensiune a lumii ca totalitate
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
și foarte rapid. Mai mult decît o bancă vă așteaptă un aliat cu carnetul de cecuri. Modelul enigmei se suprapune de fapt sintagmatic și semantic modelului precedent. Enunțarea enigmei Prezentarea agentului salvator Rezolvarea enigmei Generalizarea beneficiului Cunoașteți mulți oameni care surîd cînd le cereți bani? La Crédit Lyonnais veți întîlni mulți. Mai comprehensivi decît vă puteți imagina. Știați că împrumuturile imobiliare pot acoperi 80% din proiect cu rate progresive mici la început, mai mari mai tîrziu? Veniți la Crédit Lyonnais. Vă
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
postural. Limbajul gestual este dublu articulat: 50-60 de unități fundamentale (kinemele), analoage fonemelor, a căror structurare formează o gramatică: mai simplă (ca în cazul salutului: a se apropie de b, își îndreaptă privirea spre b, b procedează la fel, a surîde lui b și acesta lui a, a clatină capul, b de asemenea) sau mai complexă (balet, pantomimă). În Introduction to Kinesics (1952), Birdwhistell prezintă prima sistematizare a repertoriului gestualității. Fonemelor din fonologie (unități minimale lipsite de sens) le corespund kinemele
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
sensuri stratificate, a căror menire este aceea de a comunica încifrat, alegoric, experiențe ontologice și cognitive fundamentale care pot alcătui chiar „povestea poetului“ (N. Manolescu). - Varianta 2 Filiera teoretică - Profilul real etc. SUBIECTUL I (30 de puncte) 1. sinonime: zâmbind - surâzând; odată - cândva 2. În secvența selectată, cratima are rolul de a marca dispariția unei silabe și elidarea vocalei „i“. În același timp, cratima semnalează rostirea legată a celor două cuvinte. 3. [ochi în ochi, ca lumina ochilor, a face ochi
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
adevărat și cele mai frumoase, vreau să spun cele care pot cel mai bine să ne farmece această sensibilitate specială pe care toți matematicienii o cunosc, dar pe care profanii o ignoră până într-acolo încât adeseori sunt tentați să surâdă. Și atunci, ce urmează? Printre combinațiile în mare număr pe care eul subliminal le-a format orbește, aproape toate sunt lipsite de interes și utilitate, dar chiar prin acest fapt ele nu au niciun efect asupra sensibilității estetice; conștiința nu
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
este de mirare că s-a bucurat de favorurile cârmuitorilor Mihail Suțu și Nicolae Mavrogheni. Era, de altfel, un om abil și influent și a pus multă iscusință în misiunile diplomatice pe care le-a avut de îndeplinit. I-a surâs, o clipă, gândul de a încerca să obțină tronul Țării Românești. După pacea de la Șiștov (1791), care îi spulberă speranțele că idealul unirii principatelor s-ar putea înfăptui curând, pleacă în Rusia, unde mai fusese și în tinerețe. I se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286068_a_287397]
-
printre noi ca prin farmec/ Toți dar absolut toți nu încetează să mă iubească/ Și iubindu-mă să repete la nesfârșit/ Să nu osândesc cumva bietul adevăr/ [...] / Să fiu bun și să aștept și să tac/ Căci steaua mea va surâde lumii într-o zi / [...] / Dar nu cunosc eu mai bine decât ei/ Tăcerea stelei care ucide?” (Autobiografie). Ca urmare, poetul se „apără” cu luciditate, sedus, totodată, de jocul pur al imaginarului: „Să nu știi nimic în afară de faptul conștiinței tale.../ Să
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289873_a_291202]
-
creștinii" (p. 11). Aceleași lamentații împotriva primatului identității creștine au fost exprimate și de G. Ionescu-Gion în 1899: "Dacă din vorbă în vorbă întrebai pe țăran: "dar tu ce ești, mă vere?", el răspundea, când scărpinându-se în cap, când surâzând cu supunere: "păi deh! Domnule, ce să fiu? Creștin și eu ca toți creștinii, dreptul lui Dumnezeu!" (cf. Murgescu, 1999, p. 12). Nemulțumindu-se doar să sondeze prin întrebări identitatea țăranilor, Ionescu-Gion a resimțit și futilitatea tentativelor de convingere pe cale
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
avea o influență de netăgăduit asupra laicilor și nu numai. Maica stareță Eglantina, nume ce amintește de eroinele unor romane medievale 470 , călătorește cu o adevărată suită, însoțită fiind de o altă călugăriță, „diaconiță-n cin”471 „și preuți trei”472, surâde permanent, într-o încercare certă de a atrage atenția asupra propriei persoane („Sfios zâmbea ea pururi, cu sfinție”473). Are manierele cizelate ale unei curtezane („Alene cunoștea să se compoarte,/ Cu farmec mult și cu mișcări învoalte” 474 ), știe să
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
mișcări nonverbale ale întregului corp. Ilustratorii se pot situa pe aceeași linie cu limbajul verbal, fiind gesturi complementare (profesorul dublează acordul verbal cu o mișcare aprobatoare din cap). Alteori, ilustratorii pot denota altceva decât exprimă cuvintele, constituind gesturi contrare (profesorul surâde ușor în timp ce îl critică pe elev). După Elisha Babad ,,ilustratorii pot să cuprindă gesturi emblemă" (care înlocuiesc cuvintele) și ,,expresori" (care însoțesc o trăire organică sau cu halo afectiv: a roși, a te crispa de durere, a tresări etc.)114
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
ex. unii au curajul, alții lașitatea; unii constanța În sinceritate, alții ipocrizia; unii egoismul, alții generozitatea etc. În schimb, În „fericire” sufletul este atît de mulțumit, Încît Își pierde simțul discriminativ și, o dată cu el, și simțul etic. * „Acela căruia Îi surîde norocul este deștept.” („Pañcatantra”) Într-adevăr, „norocul” Îți facilitează o serie de reușite care, apoi, Îți ridică statutul social, Însă adevărul este că de aceste conjuncturi favorabile trebuie să ai inteligența de a te ști folosi. * „Nu este nici o diferență
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
plăcea, de a seduce, de a vibra, de a iubi Încolțește, se dezvoltă și se ramifică, la fel ca o plantă care este dintr-odată udată bine și expusă la lumină. Orice izvor de plăcere devine evident și atrăgător. Individul surâde vieții, e gata să dăruiască și să primească; se vor petrece oare lucrurile așa și În realitate? Evenimente: Cel mai clasic și de la sine Înțeles este ameliorarea vieții afective, prin intermediul unei Întâlniri, al unei apropieri și, În mod excepțional, odată cu
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
dramaturgia lui, nu e răutate, ci iubire. Caragiale nu urăște pe Cațavencu, pe Dandanache, pe Ipingescu, pe Conu Leonida. El nu își calomniază nici personajele create de el. Parcă îl văz retras într-un colț, scânteindu-i privire de pătrundere, surâzând de sinceră și bună plăcere; își ascultă eroii pretutindenea, cu dragoste îi studiază, îi rotunjește în mintea lui, îi descarcă de partea banal-indiferentă și îi reduce la sufletul lor real-estetic, etern-real. Așa și-a studiat tipurile; și animat și de
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
prefectului. Pristanda își pregătește atuurile pentru toate partidele care ar putea veni la putere; se supune orbește prefectului pe care nu-l suportă, dar în același timp face declarații de admirație lui Cațavencu în eventualitatea în care acestuia i-ar surâde sorții izbânzii. Cât despre Cetățeanul turmentat, acesta face figură aparte în Scrisoarea pierdută. El se opune evident celorlalte personaje de pe scenă, aducând o frântură de umanitate și de candoare. Acest personaj anonim, care rătăcește amețit pe scenă și încearcă să
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
unde e ascunsă / numai a mea arde și crește se consumă și crește/ din flacăra ei se clădește și rodește/ o și eu am să mor și de moartea mea se moare/ dar eu voi da foc cerului cerul/ va surâde acestui incendiu”). Poemele pot fi considerate, totuși, exerciții de digitație, ținând seama de talentul de prozator afirmat cu brio la scurtă vreme, cu nuvelele incluse în Moartea din fereastră. Cea mai izbutită este piesa titulară, poveste - cu noimă alegorică - a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288939_a_290268]