5,059 matches
-
prigoane. Chiar în anul căderii Granadei, care fusese și cel al expulzării evreilor din Spania, un predicator din Tlemcen venise la Fès, instigându-i pe musulmani să-i extermine pe evreii din oraș. De îndată ce a fost informat în legătură cu acest lucru, suveranul a poruncit să fie expulzat agitatorul, care s-a dus să-și afle refugiul în oazele din Tuat și Ghurara, izbutind să ațâțe acolo populația împotriva evreilor; aceștia au fost aproape toți măcelăriți, iar avutul lor a fost prădat. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
rămas foarte mirați și dezamăgiți că nu eram deloc surprins. M-am ferit să-i întreb prin ce mijloc ocoliseră interdicția. * * * Epistola lui Khâli continua: Îmi las de asemenea în mâinile tale solia, deși nu mie îmi aparține ea, ci suveranului care mi-a dat însărcinarea asta. Prin această misiune nădăjduiam să mă apropii de el, dar, mă jur pe țărâna în care zace părintele meu! nu era atât pentru a căpăta favoruri și bogății, cât mai curând pentru a-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
aceste rânduri. Nu era liberă, după cum mi-a spus Harun, venit la porțile palatului ca să mă întâmpine la sosirea caravanei. Acolo trebuia să încredințez animalele celui însărcinat cu paza cămilelor și să las darurile la căpitanul gărzilor, până la întrevederea cu suveranul. Odată isprăvite formalitățile astea, m-am dus acasă pe jos, sporovăind cu Harun, povestindu-i despre boala unchiului, apoi despre moartea sa, evocând amintiri de la Segelmesse și de la Tombuctu, fără să uit de Hiba, care venea respectuoasă în urma mea, ducându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
sclavă veselă și o verișoară plânsă. A doua zi am plecat la palat, unde mi-a fost acordată o audiență chiar în ziua aceea, ținându-se seamă de doliul care îmi lovise familia. Totuși, nu am fost primit în particular. Suveranul îi avea în preajmă pe căpitanul slugilor înarmate, pe șeful cancelariei domnești, păstrător al sigiliului regal, pe maestrul de ceremonii, cât și pe alți curteni, cu toții mai somptuos înveșmântați decât monarhul însuși și pălăvrăgind nestingheriți între ei în vreme ce eu înșiram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Dumnezeu? De la prima aruncătură de ochi, pricepuse că fusesem batjocorit și încerca să mă mângâie în felul lui. Am grăbit pasul fără să zic nimic. A stăruit: — L-am auzit de curând pe un șeic de vază susținând că majoritatea suveranilor din vremea noastră, dacă nu cumva chiar toți, își sporesc veniturile prin dări care-s interzise de Legea lui Dumnezeu, că toți sunt niște hoți și niște nelegiuiți și că, drept urmare, orice persoană care mănâncă la masa lor, care acceptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de puternic ar fi, nu-și poate permite să aducă în interiorul orașului o persoană bănuită că poartă în trupul ei o boală atât de hidoasă. Dacă se va spune că sora ta este sănătoasă și fără pete, o scrisoare a suveranului o va scoate din cartierul leproșilor chiar în ziua respectivă. Soluția mi se păru rezonabilă, așa că am hotărât să i-o comunic lui Mariam pe tonul cel mai plin de încredere cu putință, spre a-i reda speranța. Harun m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
între două clanuri rivale, luptele și răfuielile ucigașe se înmulțiseră în asemenea măsură încât, spre a putea opri masacrul, sfatul hotărâse să-i supună oprobriului cetății pe membrii clanului care începuse ostilitățile. Pentru a se răzbuna, proscrișii făcuseră apel la suveranul din Fès, făgăduind să-i predea orașul. Orășenii se temeau așadar de un atac iminent. I-am mulțumit acelui om pentru explicații, i-am spus numele meu și motivul vizitei mele, i-am repetat puținul pe care-l auzisem despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
care știu ce înseamnă devotamentul, sacrificiul și fidelitatea. Puteam citi în ochii lui că era gata să cedeze în fața argumentelor mele, însă ordinele primite erau limpezi: să pună mâna pe oraș, să-i pedepsească pe cei ce se ridicaseră împotriva suveranului și să dea cârma șefului clanului alungat, împreună cu o garnizoană care să-i stea alături. Exista totuși un argument pe care nu-l putea da la o parte: — Cât speră sultanul să obțină în schimbul protecției sale? — Clanul proscris a făgăduit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de zgârcenie? Pentru că cea mai mică cheltuială, cea mai măruntă etalare de bogăție le-ar pune avutul și viața în primejdie. Acesta este și motivul pentru care numeroase orașe de-ale noastre mor, iar regatul nostru sărăcește. În calitate de reprezentant al suveranului, interlocutorul meu nu mă putea lăsa să vorbesc astfel în prezența lui. Mi-a cerut să ajung la miezul problemei: Dacă le făgăduiești notabilităților din Tefza că nu vor păți nimic, iar obiceiurile orașului vor fi respectate, am să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
în lăzile lor. Când am fost gata să plec din Tefza, am primit daruri de preț de la cetățenii de vază, fericiți că își salvaseră viața și orașul, precum și o sumă de bani de la ofițer, care mi-a făgăduit să povestească suveranului ce rol jucasem în această ciudată afacere; tot el mi-a mai dat și un detașament de doisprezece soldați, care mi-au însoțit caravana până la Fès. Înainte chiar să ajung acasă, am fost să-l văd pe messer Marino. I-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
întreagă culegându-l. * * * La șase luni după acest banchet, am primit vizita unui ofițer din garda regală: sultanul mă chema la el în ziua aceea și m-am dus la palat foarte intrigat și nu fără un grăunte de neliniște. Suveranul m-a primit cu un exces de amabilitate, iar apropiații lui l-au imitat, plini de zel și de strâmbături. A amintit de prima mea vizită, la întoarcerea de la Tombuctu, cât și de rolul meu de mijlocitor la Tefza, rol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
și din Marrakech părăsindu-și căminul pentru a pune mâna pe arme și a i se alătura în lupta împotriva lentei invazii portugheze care amenința toată coasta atlantică. Șchiopul străbătea țara împreună cu partizanii lui, criticându-l în cuvinte aspre pe suveranul din Fès, care începea să se neliniștească și căuta să stea de vorbă cu primejdiosul răzvrătit. Prin mijlocirea mea. Am hotărât să profit de ocazie pentru a regla niște mai vechi conturi care-mi stăteau pe inimă. — Șeriful Ahmed venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Ahmed venea adesea la mine, pe vremea când eram la școală. S-a dovedit un adevărat frate când sora mea a fost dusă în cartierul leproșilor, fie ca Domnul să șteargă amintirea asta din mintea mea și dintr-a sa! Suveranul și-a dres glasul, pentru a-și ascunde încurcătura. — Ce s-a mai întâmplat cu nefericita aceea? — Un băiat de treabă, hamal, a obținut mâna ei, apoi a fugit împreună, fără a cuteza să mai dea vreo veste, ca și cum ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
șeriful Ahmed, a fost foarte afectat de soarta nedreaptă care a lovit-o pe sora mea, victima odioasei răzbunări puse la cale de Zeruali. — Mi s-a vorbit despre rolul jucat de acel om. Eram destul de surprins să aflu că suveranul fusese înștiințat de evenimentele respective în amănunt; nu l-am întrebat de ce nu făcuse nimic la vremea cuvenită, căci țineam să-l atrag de partea mea. Așa că am continuat, tot cu voce scăzută: — Pentru Ahmed, Zeruali devenise exemplul depravării care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
face tot ce-mi stă în putință, pentru că nimic nu-mi e mai scump decât unirea musulmanilor. De îndată ce vei porunci, voi porni spre Sousa ca să-l întâlnesc pe Ahmed și voi face tot ce pot ca să-l aduc la chibzuință. Suveranul mă bătu ușor pe umăr în semn de satisfacție și le ceru căpitanului slugilor înarmate și păstrătorului sigiliului regal să se apropie: — Veți trimite chiar în seara asta un sol la casa lui Zeruali. Îi veți porunci să părăsească orașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
facă vreo vizită și iarba va crește curând pe drumul ce duce la casa lui. Îmi savuram dreapta răzbunare, fără să știu că ea va atrage asupra alor mei încă și mai multă nenorocire. Când mi-am luat rămas-bun de la suveran, mi-a poruncit să mă întorc a doua zi, căci dorea să-mi ceară sfatul în legătură cu finanțele regatului. De acum, mă găseam în preajma lui zi de zi, asistând la audiențe, primind uneori eu însumi unele cereri, ceea ce provoca gelozia celorlalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
rabih-awwal 917, care corespunde cu ziua de miercuri 26 iunie a anului 1511 de după Hristos. Cadavrele celor trei sute de martiri căzuți în fața Tangerului sunt aduse în tabără. Pentru a evita acest spectacol care-mi rănește inima, mă duc spre cortul suveranului, pe care-l găsesc sfătuindu-se cu păstrătorul sigiliului regal. Văzându-mă, monarhul îmi face semn să mă apropii. „Ascultă, îmi spune el, ce gândește șeful cancelariei noastre despre această zi!“ Acesta începe să explice pentru mine: „Spuneam stăpânului nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de acord cu părerile lui, apoi întreb: „Dar morții, e adevărat că sunt cu sutele?“ Simțind o notă de răzvrătire și de ironie, șeful cancelariei nu mai zice nimic, numai că cel care reia discuția este de data asta chiar suveranul: „Nu există, printre morți, decât un mic număr de călăreți. Ceilalți nu sunt decât pedeștri, calici, neciopliți, coate-goale, așa cum există sute de mii în regatul meu, mult mai mulți decât aș putea eu înarma vreodată!“ Tonul său oscilează între nepăsare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de urma lui Ahmed. Îl întâlnisem deja la începutul anului ca să-i transmit mesajul de pace al sultanului; de data asta, stăpânul din Fès voia să-l înștiințeze pe Șchiop că portughezii avuseseră mai mulți morți decât noi și că suveranul era teafăr și nevătămat, din voia Celui-Prea-Înalt. Când l-am întâlnit, Șchiopul începuse asediul Agadirului, iar oamenii săi clocoteau de entuziasm. Mulți erau învățăcei veniți din toate colțurile Maghrebului, care tânjeau după jertfă așa cum ar fi tânjit după o misterioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
în care făptuise atâtea fărădelegi în trecut, dar stabilise câteva contacte cu principalii șefi de clanuri, împărțise câteva pungi cu bani și pusese să fie însoțit în călătorie de vreo patruzeci de gărzi înarmate, cât și de un văr al suveranului din Fès, un prinț alcoolic și destul de pârlit pe care l-a poftit să stea o vreme în casa lui, trăgând astfel nădejde să-i amăgească pe oamenii muntelui că era în continuare bine văzut la curte. Pentru a ajunge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
pândind prilejul de a se răzbuna pe bătrânul Zeruali. Nimic nu dovedește, Majestate, că agresorul a fost Harun. Munții ăștia mișună de bandiți care... Mi-a tăiat vorba șeful cancelariei, pe un ton încă și mai ridicat decât cel al suveranului: — A fost găsit cadavrul lui Zeruali. Era îngropat lângă o casă în care locuiau sora ta și bărbatul ei. Soldații au recunoscut victima, podoabele nefiindu-i luate. Să fie asta crima unui simplu bandit de drumul mare? Trebuie să recunosc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
i-am putut aduce la cunoștință măsura grațierii de care a avut parte. În realitate, îi transmisesem Iscoditorului mesaj după mesaj, dar, în îndărătnicia lui, neglijase să-mi răspundă. Cu toate astea, apărarea mea nu l-a lăsat insensibil pe suveran, care și-a redobândit oarecare accente amicale: Fără îndoială că nu ești vinovat de nimic, Hassan, dar aparențele te acuză. Iar justiția se sprijină pe aparențe, cel puțin pe lumea asta, cel puțin în ochii gloatei. Totodată, nu pot uita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Cairo. N-am avut nevoie de mai mult de douăsprezece zile pentru a ajunge, mergând de-a lungul Nigerului, în orașul Gao. Nu avea zid de împrejmuire, dar nici un vrăjmaș nu cuteza să se apropie, atât de mare era renumele suveranului, Askia Mohamed, omul cel mai puternic din ținutul negrilor. Neguțătorii din caravană erau destul de mulțumiți să se oprească acolo. Mi-au explicat că locuitorii din Gao posedau atât de mult aur, încât cea mai mediocră țesătură din Europa sau din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ferit să zăbovim. Într-adevăr, încă de la intrarea noastră în capitală, am dat peste un alt grup de negustori străini care s-au grăbit să ne istorisească nenorocirile lor, întocmai cum le înfățișez și eu în cartea mea Descrierea Africii. Suveranul acestei țări avea niște foarte ciudate obiceiuri. Simțea o asemenea plăcere să-și etaleze bogăția, încât harnașamentul cailor lui era din aur, la fel ca vesela palatului. Lanțurile care-i țineau câinii legați erau la rândul lor din aur fin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de un an suntem la Bornu, ducându-ne să ne tânguim zi de zi la palat. Ni se răspunde prin făgăduieli, iar când ne arătăm stăruitori, ni se răspunde prin amenințări. Nu la fel s-a vădit a fi comportamentul suveranului pe care l-am vizitat mai apoi, stăpânul din Gaoga. Mă găseam la palatul său ca să-i prezint omagiile mele când un negustor egiptean din orașul Damiette veni să-i ofere acestui rege un cal foarte frunos, o sabie turcească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]