4,883 matches
-
-lea, Anglia era un stat micanglo-saxonă. În 1066, normanzi conduși de Wilhelm Cuceritorul (franceză: Guillaume) îi înfrâng la Hastings pe saxonii lui Harold al II-lea. Wilhelm a devenit regele Angliei și duce al Normandiei și totodată cel mai puternic suveran din vest-european. Anglia a devenit un mare stat feudal (însă Țara Galilor, Irlanda și Scoția încă nu făceau parte din acest stat). În anul 1157, Henry al II-lea Plantagenet, ducele Normandiei este stapânitorul Angliei, Normandiei, al Aquitaniei și al Anjoului
Regate germanice () [Corola-website/Science/304224_a_305553]
-
sa, Marie Antoinette. Din 1795 se va numi Place de la Concorde, fiind dominată de Obeliscul egiptean de la Luxor (23 metri înălțime), un masiv bloc de piatră, cântărind 230 tone, primit în dar de regele Ludovic Filip (1831) de la Mohamed Ali, suveranul Egiptului. Fântâna centrală, opera lui Jacques Ignace, impresionează prin cele opt statui ce simbolizează orașele Strasbourg, Lille, Lyon, Marseille, Bordeaux, Nântes, Brest, Rouen. O altă piață tot atât de celebră este Place de la Vendôme și grandioasă coloană din bronz cu scene care
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
Mării Baltice și apoi spre cnezatele rusești, pe Nistru și Volga până la Marea Neagră. Drumul comercial deschis de aceștia mai era cunoscut drept „Drumul de la varegi la greci”. Tradiția atribuie lor înființarea orașului Kiev, pe Nipru, cât și numirea lui Rurik, ca suveran al Novgorodului. Era Vikingă (secolele IX-XI) a fost considerată nu numai o perioadă de cuceriri și jafuri, dar și de prosperitate economică și spirituală. Orașul Birka, pe insula Björko, la vest de actuala capitală, era cea mai dezvoltată localitate din
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
a cărui cimpetenta intrau organizarea și supravegherea legăturilor maritime și comerciale dintre Spania și posesiunile sale transoceanice. Coloniile erau împărțite în două viceregate, unul cuprinzând posesiunile din Mexic și America Centrală, altul pe cele din America de Sud, conduse de viceregi, numiți de suverani. Luptele și represiunile din epoca cuceririi, destrămarea violență a structurilor sociale și a felului de viață tradițional, aservirea și muncă forțată în mine, abuzurile administrației spaniole, epidemiile provocate de bolile aduse din Europa au provocat un rapid regres demografic al
Perioada marilor descoperiri () [Corola-website/Science/303948_a_305277]
-
declarat că este însărcinată cu fratele lui Carol, Iacob, cu care se căsătorise în secret. Parlamentul a fost dizolvat în decembrie 1660 și a avut loc încoronarea lui Carol la Westminster Abbey, la 23 aprilie 1661. Carol a fost ultimul suveran care a făcut procesiunea tradițională de la Turnul Londrei la Westminster Abbey cu o zi înainte de încoronare. Deși comportamentul regelui ar fi trebuit să-i scandalizeze pe supușii săi (odată cu bagajele, Carol și-a adus și metresa Barbara Villiers care avea
Carol al II-lea al Angliei () [Corola-website/Science/304330_a_305659]
-
prin prezența tancurilor rusești nu a lăsat nici forțele pro-prezidențiale și nici pe rebelii care le urmăreau să traverseze frontiera Adjariei. Abașidze, terminând cu grupările paramilitare autonomiste și de mafioți, mai ales după războiul civic din Georgia, a devenit un suveran semi-independent (1992). El a fost autorul stemei și steagului republicii autonome. După alegerea lui Eduard Șevardnadze în postul cel mai înalt din țară el a devenit vice-președintele parlamentului georgian. De atunci A. Abașidze era considerat un rival foarte important la
Adjaria () [Corola-website/Science/304347_a_305676]
-
Teheranul. Deșteptarea națională în Azerbaidjanul de Sud a început în primii ani ai secolului XX. ""Provincia Azerbaidjan"" (""Vilayeti Azerbaigean"] în persană), incluzând toate regiunile azere din Iran, era condusă tradițional de candidații la tron ai dinastiei Kadjar (""Qacar"" în azeră), suveranii Iranului, care de origine tot azeri erau (1797-1925). În timpul Revoluției constituționale (1906-1911), provincia a devenit cea mai importantă cetate a răscoalei, iar șeful mișcării, țăranul din ținutul Qaradag, Sattar han, unul dintre liderii ei. Precedentul a fost continuat în 1920
Azerbaidjan (Iran) () [Corola-website/Science/304344_a_305673]
-
o formă diferită în aceste două popoare. Pentru indieni, după explicațiile lui François Cornillot, specialist în Rig-Veda și Avesta , Mitra original s-a împărțit în trei dumnezei, Mitra, Arzaman și Varuna. Pentru iranieni , acest dumnezeu si-a păstrat unitatea. Dumnezeu suveran, era fiul lui Ahura Mazda, care pare a fi fost Cerul. Zoroastricii s-au străduit să elimine cultul lui Mithra în favoarea lui Ahura Mazda, acest lucru a făcut ca uneori această religie să fie numită "mazdeism". În Persia antică ,sub
Zoroastrism () [Corola-website/Science/304336_a_305665]
-
Ivan al III-lea cel Mare (; n. 22 ianuarie 1440; d. 27 octombrie 1505) a fost din 1462 până în 1503 suveran a întregii Rusii. Este menționat în documente din anul 1450 ca mare cneaz, coregent al tatălui său. A fost un om de stat remarcabil, cu aptitudini politice și diplomatice ieșite din comun. În timpul cârmuirii acestuia s-a definitivat formarea nucleului
Ivan al III-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/304385_a_305714]
-
au avut 3 băieți: A devenit regina mamă a Iugoslaviei, după asasinarea regelui Alexandru I al Iugoslaviei la Marsilia în 1934. Cel mai mare fiu al ei a devenit rege sub numele de Petru al II-lea al Iugoslaviei, ultimul suveran iugoslav. Maria a murit în exil la Londra, pe 22 iunie 1961 și a fost înmormântată la "Royal Burial Ground", Londra. În 2013 a fost reînhumată la Mausoleul Regal Oplenac de lângă Belgrad. La scurt timp după sosirea în Serbia, Mignon
Regina Maria a Iugoslaviei () [Corola-website/Science/304384_a_305713]
-
stăpânitorilor, își schimbau închinarea confesională devenind Latine sau Ortodoxe în funcție de momentul respectiv. În 1301 este pomenit Ban de Severin Teodor Voitici care împreună cu fiul său Ioan, profitând de stingerea dinastiei Arpadiene, cu ajutorul despotului de Vidin, Mihail Șișman, refuză autoritatea noului suveran Carol Robert de Anjou. Până în 1330 Severinul rămâne în stăpânire munteană. În lupta pentru Cetatea Severinului a murit Litovoi în 1272, când refuză să mai fie vasal Regelui Ladislau al IV-lea, zis "Cumanul". Basarab I pierde cetatea Severinului în
Banatul Severinului () [Corola-website/Science/304418_a_305747]
-
avea ultimul cuvânt, astfel că Împăratul se întoarce în capitală, pentru a convinge Camerele de necesitatea continuării luptei. Legislativul, rezervat încă de la întoarcerea Împăratului din insula Elba, este acum de-a dreptul ostil și sfidător și, după scurte deliberări, cere suveranului să abdice. Napoleon refuză să recurgă la dictatură și să dizolve Camerele și nici nu se prezintă în fața acestora pentru a încerca să le atragă de partea sa. La fel ca în urmă cu un an, el abdică în favoarea fiului
Bătălia de la Waterloo () [Corola-website/Science/304379_a_305708]
-
Radu al României (născut Radu Duda, n. 7 iunie 1960, Iași, România) este un fost actor român, care din 1996 este soțul principesei Margareta a României, fiica fostului suveran Mihai al României. Conform statutului Casei Regale a României din 30 decembrie 2007, el purta titlurile de „Principe al României” și „Principe de Hohenzollern-Veringen”, cu calificativul „Alteță Regală”. Titlul din urmă i-a fost contestat în presă de către actualul șef
Radu, Principe al României () [Corola-website/Science/304445_a_305774]
-
clasa Dem Rădulescu. Duda a fost puternic contestat, existând alegații de colaborare cu Securitatea înainte de 1989 și alegații de implicare în afaceri de corupție. Candidatura sa eșuată la alegerile prezidențiale din 2009 i-a adus critici, susținerea acordată de fostul suveran pentru candidatura sa fiind interpretată drept o nouă abdicare a regelui Mihai. Radu Duda a publicat mai multe cărți și albume pe tema monarhiei. Radu Duda s-a născut la 7 iunie 1960, în municipiul Iași, într-o familie de
Radu, Principe al României () [Corola-website/Science/304445_a_305774]
-
pașnică, care a creat premisele pentru obținerea independenței depline. La moartea ei, în 1965, tronul a fost ocupat de fiul Tupouto’a Tungi - premier din 1949, care și-a luat numele de Taufa’ahau Tupou al IV-lea. În 1970, suveranul a obținut independența completă a Regatului Tonga față de Regatul Marii Britanii și Irlandei de Nord. Tonga este un arhipelag de 150 de insule și insulițe, dintre care 40 locuite. Reprezintă singura și cea mai veche monarhie din Pacificul de Sud. Insulele
Tonga () [Corola-website/Science/297970_a_299299]
-
efectivă pe care o deținea într-o regalitate de drept. În timpul domniei lui Clovis I din dinastia Merovingienilor, francii au câștigat supremația în Europa de Vest. Conflictul care va caracteriza întreaga istorie medievală din punct de vedere social și politic, cel dintre suveran și prinții autohtoni, a apărut dupa moartea lui Clovis. Au fost necesare concesii înainte ca nobilimea să recunoască autoritatea regală. Împărțirea repetată a regatului între moștenitorii legitimi a slăbit puterea Merovingienilor, care au cedat în cele din urmă în fața Carolingilor
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
rândul latifundiarilor din provincii. S-a consolidat puterea nobilimii locale în derimetrul autorității centrale. Cele trei regate aveau câte un majordom al palatului, care îl reprezenta pe rege și se bucura de o putere considerabilă. Dagobert I a fost ultimul suveran din dinastia Merovingienilor care a stăpânit un regat unit, între 629-639. Disensiunea din interiorul dinastiei a facilitat ascensiunea Carolingienilor. Singura sursă demnă de încredere a acestei perioade este Liber Historiae Francorum, cealaltă sursă dăn epocă, Annales Mettenses Priores fiind o
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
și Carloman, mai ales că pe tron nu se află nici un rege. Pentru a-i liniști, cei doi frați l-au scos din mănăstire de la Saint Bertin un fiu al regelui Childeric al II-lea, Childeric al III-lea, ultimul suveran merovingian. În 747, Carloman s-a retras la Roma, în mănăstirea de la Monte Cassino. Pepin l-a eliberat din funcție pe Drogo, fiul lui Carloman pentru a netezi drumul urmașilor săi la o succesiune necontestată. Dar Grifo a reușit să
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
lance, sabie lungă, sabie scurtă, arc, săgeți și scări, toate la un preț de 18-20 de boi sau 40 de soliși. Carol a sporit numărul vasalilor, cei numiți vassi dominici, strânși din toate părțile imperiului. Angajamentul personal al acestora față de suveran implică serviciul militar, primind în schimb beneficii, sub formă de domenii, concedate din proprietățile regale sau bisericești. Din rândurile vasalilor, Carol a recrutat trupe ușoare de elită-scarae, capabile să intervină oriunde, cu repeziciune, indiferent de perioada anului. Carol a extins
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
se stabilesc în Ceylon triburi singhaleze (de origine indo-europeană) originare din India septentrionala. O dată cu ele se răspândește și cultură orezului. În secolul al VI-lea î.Hr. se constituie un puternic regat singhalez cu reședința la Anuradhapura. Acesta adopta în vremea suveranului Devampiya Tissa (247 - 207 î.Hr.) că religie oficială budismul, la a cărui răspândire în Asia se sud est Ceylonul va contribui plenar în secolele următoare. Începând din secolul al III-lea î.Hr., în nordul insulei pătrund triburi tamile, de limbă
Sri Lanka () [Corola-website/Science/297988_a_299317]
-
din Țările de Jos, având misiunea simplă de a preveni debarcarea britanicilor. În 1810, în urma morții fără succesor a regelui Suediei, Bernadotte este ales rege al Suediei, de către Statele Generale de la Oerebo, cu acordul lui Napoleon. Cu toate acestea, proaspătul suveran suedez nu intervine împotriva Rusiei în 1812 iar din 1813 alege să lupte împotriva țării sale de origine, în campania din Saxa. Câștigă două victorii, împotriva lui Oudinot la Gross Beeren și împotriva lui Ney la Dennewitz. Are apoi o
Carol al XIV-lea Ioan al Suediei () [Corola-website/Science/312552_a_313881]
-
textelor oficiale. Se impune în această perioadă personalitatea extraordinară a Caterinei de Medicis, soția lui Henric al II-lea, cu care va avea patru fii, dintre care trei vor urca pe tron, și două fiice, care vor fi soții de suveran. În 1559, Henric al II-lea moare la vârsta de 40 de ani, în urma unui turnir organizat în cinstea căsătoriei dintre fiica sa cea mică, Elisabeta și regele Filip al II-lea al Spaniei. Succesiunea se face din tată în
Casa de Valois () [Corola-website/Science/312554_a_313883]
-
1694, William a continuat ca singur monarh, până la propria sa moarte în 1702. La data de 1 mai 1707, conform "Actelor Uniunii" din 1707, Anglia și Scoția s-au unit într-un singur stat, Regatul Marii Britanii. Anne a devenit primul suveran al noului stat, în timp ce continua să dețină separat coroana de regină a Irlandei. Regina Anna a domnit doisprezece ani până la moartea sa în august 1714. Viața Annei a fost marcată de numeroase crize, atât personale cât și cu privire la succesiunea coroanei
Anna a Marii Britanii () [Corola-website/Science/312548_a_313877]
-
a fost rege al Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei și al Hanovrei din 29 ianuarie 1820, până la moartea sa. George s-a născut la Palatul St. James din Londra la 12 august 1762. Fiind fiul cel mare al unui suveran britanic, automat a devenit la naștere Duce de Cornwall și Duce de Rothesay. A fost numit Prinț de Wales și Conte de Chester câteva zile mai târziu. În același an, la 18 septembrie a fost botezat de Arhiepiscopul de Canterbury
George al IV-lea al Regatului Unit () [Corola-website/Science/312572_a_313901]
-
de asemenea, rostit de către reprezentanți regali cunoscuți sub numele de Lorzi Comisari; nici un document nu permitea Lorzilor Comisari să acționeze cu excepția cazului în care se aplica marele sigiliu. Sigiliul nu putea fi aplicat în mod legal, fără autorizarea prealabilă a suveranului. Pitt și miniștrii săi au ignorat ultima cerință și au dat instrucțiuni Lordului Cancelar să aplice sigiliul fără consimțământul regelui. Această ficțiune juridică a fost denunțată de către Edmund Burke ca o "minciună evidentă", ca o "absurditate palpabilă", și chiar ca
George al IV-lea al Regatului Unit () [Corola-website/Science/312572_a_313901]