5,450 matches
-
voi ști să duc totul la capăt? Dacă nu voi izbuti să dau o formă coerentă întregului? Începe să se "sparie gândul". Dar licărul unei lumini interioare îmi aduce pace și liniște și mă face să trăiesc o bucurie ascunsă, tainică, pe care nu îndrăznesc să mi-o mărturisesc nici mie. Ce-o fi asta, totuși? Mi se conturează tot mai clar ideea că trebuie să fac o clarificare de nuanță între "cunoaștere transdisciplinară" și "învățare transdisciplinară"; că prima e rezultatul
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
Omul acesta de spirit căruia i se datorează "noul traseu" e Mirela, gând limpede și suflet pasionat, care avea în mână o "hartă" cartă teribilă, cea a transdisciplinarității. Noul "traseu" presupunea însă un drum nebătut și deci cu atât mai tainic. "Gara" din care porneam era, în fiecare sâmbătă, o sală de clasă din minunatul și labirinticul colegiu "Moise Nicoară". De acolo, fără bagaje grele, fără bilete scumpe, fără să fim presați de timp sau de alt soi de griji, urcam
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
cu cei doi magicieni ai scenei românești. Scriu aceste gânduri pentru o carte ce va fi mărturie a autorității artistice a lui Alexa Visarion, remarcă pe care am făcut-o de la început. Am avut bucuria să pornesc în câteva "călătorii" tainice, în noapte, cu acest mare artist, străbătând împreună rafinamentul și furtuna controverselor, tărâmuri și delicii, totul în haina unor mari întâlniri. Nu pot să închei fără să nu amintesc o astfel de noapte prelungă, în care alături de noi era cel
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
că Shakespeare, Cehov și Caragiale l-au imaginat artistic, că prin ei a învățat să pătrundă, să vadă, să caute... Nu o dată l-am văzut tulburat de teatru, nu o dată l-am simțit îndrăgostit de teatru. De teatru, ca zonă tainică a vieții unde tulburarea are limpezime adâncă... Pentru regizorul și pedagogul Alexa Visarion, Caragiale este o chemare fără sfârșit, un autor personal, un răspuns la căutările creative, mereu surprinzător prin noutatea sa, omul de care ai nevoie, călăuza... Cinic, caustic
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
mine e Ochiul Domnului. Este filmat într-o lentă, amplă mișcare circulară pe apă... Vasul pe care cei trei și-au găsit loc de întâlnire, vasul pe care, după moartea lui Ion, rămân El și Ea, bărbat și femeie uniți tainic, sugerează spectatorului Biserica... Biserica înălțată... Biserica plutitoare... Biserica dintre apă și cer. Aici, pe punte ca în pridvor, gesturile și cuvintele devin ritual. "Dorul lui Dumnezeu pentru cel mai mare păcătos e mai mare ca dorul celui mai sfânt om
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
filmul ni se relevă ca o operă de primă mărime, originală, deschizătoare de noi orizonturi în creația cinematografică. (Constantin Pivniceru) Filmul este construit pe o permanentă punere în discuție a condiției omului supus greșelii, neputinței sale de a înțelege relația tainică, misterioasă, dintre voința bine intenționată și fapta vinovată. (Elena Saulea) Dorel Vișan în Gheorghe învățătorul, E. Mihalache Notarul și Radu Panamarenco Jandarmul Limpede și în același timp ambiguu, cinematografic, dar folosind un masiv împrumut din arsenalul teatral, expresionist și totodată
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
scenariul pe care bărbatul i-l tot povestește; persoana devine (la vedere) personaj adevărat miraj al creației. Toate aceste procese se produc în filmul lui Alexa Visarion printr-un adevărat circuit al metaforelor și simbolurilor, prin jocul subtil al sensurilor tainice, ca în marea poezie ceea ce face ca filmul să fie poetic înainte de orice. Prin acest orice înțelegem caracterul lui de pamflet politic și social prezent în multe secvențe (vezi citat confruntare cu torționarii; apoi secvența discuției despre scenariu cu tovarășa
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
care refuză tot timpul să-și mărturisească numele), revenită în țară după experiențe, se pare, nereușite prin țări străine, două ființe care se întâlnesc și se cunosc, întâmplător, pe un drum de țară, dar între care se țese, treptat, o tainică și profundă legătură sufletească. Întreg filmul nu este, de altfel, decât desenul fin, nuanțat, al acestei trainice și profunde afecțiuni sufletești, între două personaje care, inițial, nu au nimic în comun, dar între care, se țese, pe nesimțite, o relație
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
fixeze concepția, gândirea la ceea ce solicită imediat publicul, ei sunt cei care sintetizează neliniștile contemporanilor și această sinteză nu are eficiență decât dacă depășește solicitarea publicului. Publicul să vină la ceva mai mult decât așteaptă, întâlnirea cu el e ceva tainic, neprevăzut... Nu trebuie să dăm prin artă ceea ce cer oamenii ci mai mult decât atât, ceea ce din frică nu vor să afle. Ați vorbit de spectatori ca receptori de artă. Ei sunt de fapt și inspiratori. Din unghiul acesta, dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
fora cu imaginația. E foarte important să cercetezi cu atenție substratul adânc al operei literare. Fiecare temă literară reverberează în noi altfel. Stârnește alte acorduri. Fixează alte conexiuni. Nu e un dialog al trădării ci un dialog al chemării subterane, tainice. Adevărat, se întâmplă uneori ca viziunea să fie confundată cu o simplă adaptare, uitându-se că viziunea regizorală înseamnă atitudine filozofică, un concept care trebuie să fie materializat scenic. Din păcate ne cercetăm foarte puțin gândurile atunci când încercăm să înțelegem
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
actorie, sigur în vârful ierarhiei mondiale, și pot să spun că actorii români nu sunt mai prejos decât aceștia, că actori mari sunt marii actori peste tot și ei nu fac altceva, oriunde s-ar afla decât săfie crez unei tainice misiuni de a împărtăși celorlalți prin viața lor gânduri, sentimente, stări. Totul e să-i folosim și să-i înnobilăm pentru misiunile mari. Să nu linșăm talentul prin prostie și indiferență. Talentul Dumnezeule ce comoară! Actorii americani sunt ori supervedete
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Mă interesează o sinteză repertorială între epoci diferite, marcate de suflul neliniștii și încrederii în ceea ce pierdem zilnic câștigându-ne pe noi înșine întru înțelegere și suferință. Deci, opere dramatice pecetluite de timp și de eternitate. Opere, permițând un dialog tainic între om si lume, scormonitoare în străfundurile ființei umane, provocând acesteia întrebări la care ea rămâne nesatisfacută niciodată de răspuns! Adică, Shakespeare Cehov Sophocles Caragiale Durrenmatt Sam Shepard și toți ceilalți din aceeași familie... Teatrul Foarte Mic va fi un
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Sigur e universul ascunsului meu. Un artist cu cât este mai personal, primește ca Dar... creația. Talentul nu e altceva decât aptitudinile necesare pentru a primi, pentru a chema, pentru a pecetlui și însemna darul. Talentul captează darul din zonele tainicului, dincolo de înțelegerea celorlalți. Tu ești mesagerul, poți fi mesagerul. Acest film a așteptat înăuntrul diperării mele, întărit de energie și vitalitate, să mă cuprindă, să mă elibereze. L-am început de trei ori și de fiecare dată l-am pierdut
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
tran dafir, bătut în cuie de diamant, pe crucea mea / Și caren fiece mișcare pierzi cuo petală câteo stea. (T. Arghezi); Visez acel laser lingvistic / care să taie realitatea de dinainte. (N. Stănescu); Singurătățile muntelui pulsau de apele primăverii; viața tainică își întindea iar punțile peste prăpăstiile morții. (M. Sadoveanu) metafora verbală (poate implica și personificarea): Cerul rămase singur și în curând din cer părea că ninge înserarea. (M. Sadoveanu); Înflorea cărarea ca de pasul blândei primăveri (M. Eminescu); În șirul
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
plătește nemăsurat îndrăzneala de a fi năzuit la o iubire peste fire. Numele său - precizat încă din titlu - îl predestinează limitelor, sugerând circumscrierea întrun univers inferior (criptogama - specie de plante inferioare, ciuperci), dar și firea lui introvertită (gr. crýptos - ascuns, tainic, încifrat). Contrastiv, numele lui Enigel (engel, în limba daneză, înseamnă înger) reliefează aspirația spre celest, spre lumină. Deși mirele poienii este gata să se sacrifice pentru visul lui de iubire (Dacă pleci să culegi / Începi rogute cu mine), Enigel refuză
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
ca mod principal de expunere. Această caracteristică se concretizează în textul citat prin crearea unui univers epic ficțional, prin relatarea unor fapte și situații aparent banale, care intră însă, pe nesimțite, sub semnul stranietății: „ritualul“ evadării din oraș, în refugiul tainic străjuit de zidul vechi și de salcâmul cu umbră binefăcătoare, întâlnirea personajului narator cu vânzătorul de înghețată, rememorarea unor întâlniri asemănătoare în anii de liceu. O altă caracteristică a genului epic este prezența instanțelor narative. În fragmentul citat, se evidențiază
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
Și, mîngîindu-l, a susurat: "De-acuma-s cineva! Am butucul meu! AL MEU! L-am luat din banii mei, nu ai unității! Sînt mare, cu frumosul meu butuc!"... Și și-a culcat capul pe el, sorbindu-i, cu nările fremătînde, tainicele arome... Sincer să fiu, nu înțelegeam prea bine importanța social-economică a butucului în viața fostului critic literar; probabil însă că datorită lui putea tăia carne mai multă și, deci, vinde de trei-patru ori mai mult; fapt, într-adevăr, plin de
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
trupului sufletesc" de a emite, la rîndul lui, ecouri ale prezenței sale, aidoma spațiului. Unde fizice ale esenței invizibile a lumii ce o locuiește, cam acestea străbat și dinspre "casa de zid", umplînd cu sensul lor mesaje tăcute, iar nu tainice. Rolul perceptiv al lui Mini se evidențiază în spațiul străin, nou, locuri în care pătrunde cu stinghereală, dar mai ales cu o nepotolită (ci alimentată) curiozitate. Conacul de la Prundeni i-a "vorbit" personajului prin întreaga sa configurație, de la porțile "vraiște
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
creatoare ("era obsedat de un ritm nou"), de entuziasm pentru descoperirea unei "noi armonii", ceea ce în limbajul romanului înseamnă ieșirea la rampă a protagoniștilor, pentru "aria" glorioasă a duetului îndrăgostiților. Secretul se camuflează în acte ce-i închid într-un tainic budoar "muzical": "înapoia storurilor dese și ușilor ermetice, în umbra îndoliată care făcea apartamentul mai tainic, se auzeau suntete de orgă sau plîngeri de arcuș, discrete, reculese". Exaltarea muzicianului are resorturi clare, ce-l împing spre expresia dublă, a lecției
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
limbajul romanului înseamnă ieșirea la rampă a protagoniștilor, pentru "aria" glorioasă a duetului îndrăgostiților. Secretul se camuflează în acte ce-i închid într-un tainic budoar "muzical": "înapoia storurilor dese și ușilor ermetice, în umbra îndoliată care făcea apartamentul mai tainic, se auzeau suntete de orgă sau plîngeri de arcuș, discrete, reculese". Exaltarea muzicianului are resorturi clare, ce-l împing spre expresia dublă, a lecției de taină, intimitate amoroasă și discurs muzical. Este comparabilă împrejurarea cu "lecția de filosofie" a lui
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
pedepsit, spre descrierea tiparului tragic? Acceptă, în cele din urmă, aceste mutilări începînd cu orbirea, dar variate sub forma supliciilor, precum înșelarea, umilirea, sclavia, ori pierderea ființelor apropiate (cum devenise copilul, pe lîngă ceilalți declasați, sau femeia nopților fără lună, tainica senzuală și dispărută în apele întunecate). Cum se va deștepta personajul, înțelegînd că toate i se întîmplă cu un scop, sau înțelegînd, dimpotrivă, lipsa fatală de sens, într-o persecuție a hazardului și o încleștare pierdută cu Răul uman? Ieșirea
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
cultură profundă, deschide un magazin cochet și discret de mobilă-stil, ceea ce demonstrează sensibilitate pentru frumos, pasiune de critic de artă. Ea e femeia ideală. Pentru Fred Vasilescu este femeia unică, iubirea vieții lui, care-l scoate din minți; o iubește tainic. Ea este o femeie enigmatică, elegantă, distinsă, care emană sensibilitate și mister, având o spiritualitate superioară, înclinată spre meditație. Fred Vasilescu Fred Vasilescu este fiul unui industriaș. El apelează la memoria afectivă și recompune viața celorlalte personaje și totodată cadrul
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
mamă", simte ritmurile lui, îl adoră, abandonează școala, fiind un om elementar, teluric, dominat de instincte, "o victimă măreață a fatalității biologice" (N. Manolescu). Se poate vorbi de un conflict interior la Ion: pe de o parte îl atrage glasul tainic al pământului, pe de alta, glasul iubirii pentru Florica. În căutarea unui statut social, Ion o seduce pe Ana, fiica lui Vasile Baciu, deși era urâțică și nu avea nici un fel de sentimente față de ea. El iubea mai presus de
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
în privința comuniunii cu natura, credința în obiceiuri străvechi, cucernicia față de divinitate. La vânătoare căuta bourul cel alb (un animal fabulos) și un schivnic retras într-o peșteră. În opera lui Sadoveanu, Ceahlăul este "Muntele cel Mare", iar peștera este toposul tainicului, locul unde se putea medita. La Sărbătoarea hramului Mănăstirii Neamț, domnitorul apare "călare pe cal alb", într-o măreție monumentală, impresionând: "o femeie naște de emoție slobozind din măruntaiele ei un prunc". Apropiat de oamenii simpli, Ștefan cel Mare era
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Moldova, ras și cu mustața albă, plin la obraz și c-o leacă de pântece". Era ghicitor în zodii ca și tatăl său. Arta ghicitului și-o exercită în Negustor lipscan. Acest om "bătrân și înțelept" se apropie de cele tainice, are dar de solomonar, invită convivii să se supună ritualului statornicit: "Noi, aici, de când țin eu minte, încă de pe vremea Ancuței celei de demult, am luat obicei să întemeiem sfaturi și să ne îndeletnicim cu vin din Țara-de-Jos". Fântâna dintre
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]