5,804 matches
-
câte feluri de cute; de o bănuială de prețiozitate care mă pândește Încă și astăzi; de obsesiile blestemate ale stilului, ale acelui beau style pe care cineva Îl socotește a fi, În realitate, cel mai rău dintre stiluri; de acele temeri supersti țioase În fața hârtiei albe și nevinovate de dinaintea mea și care mă silesc să folosesc la scris toate peticelele de hârtie, foile din dosare și din registre vechi, altfel vândute la kilogram; și, peste toate astea, mai posedând, congenital, acele
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
și cu natura lui rebarbativă, l ar fi Îmbunat cu lumea, cu prietenii și cu dușmanii - și ni l-ar fi păstrat, teafăr și lucid, cu toate facultățile lui creatoare, Înăuntrul marilor sale vocații. Însă nedomolita lui ciudă, ranchiună sau temerile lui ascunse și instinctive În fața omenirii valide se traduceau mai degrabă prin tortura zilnică a lui, printr-o alegere neîmplinită a femeilor lui, prin persecuția Obiectului dorit, râvnit, poftit [...]. Eufimia venise de la Vidin cu cele două surori ale ei, Luiza
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de a sparge, din când În când, zidul sever al complexelor sale, ordinea prea simetrică ce și-o impusese și la care ținea, deși nu era chiar pe potriva firii sale insubor do nate, de n ar fi fost blestematele lui temeri și intimidări, mereu pomenite aci. [...] Plecasem odată cu Cora În nu mai știu ce ascunziș de la munte, feriți, pe cât puteam, de ochii și gura rea a lumii și lă sând vorbă la tipografia noastră, unde ne aveam și redacția Ideii Europene
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Jurnal: „virtutea ca sport, ca ambiție sau izvorând dintr-un adânc de eroism mistic - și Încercând păcatul ca să Înfrunt pre ju decata, ca să mă bucur, ca să mă chinuiesc, ca să aflu, ca să mă cercetez, ca să-mi Îmbogățesc experiența, ca să scap de temeri, ca să mă Înfrâng, ca să iau stăpânire asupră-mi, ca să mi Îngenunchi mândria, ca să mi-o Înalț“; zadarnic, căci toate astea sunt stări, aș zice, endemice, identificate de mult și co mune mai tuturora care s-au trezit pe această lume
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
d’amour. și cunosc atâta lume, bărbați și femei, care ar putea scrie la fel sub buricul lor, fiindcă ignorează (și nu din pricină că le lipsesc inteligența și sensibilitatea necesare) acele prime și esențiale elemente ale Amorului: uimirile și surprizele lui, temerile, reticențele și pudorile lui, spontaneitățile, bucuriile, capriciile, veseliile și melancoliile lui, cu rost sau fără rost, cum și imensa mulțime de imponderabili Încă necunoscuți și abia descoperiți Într-o rară și unică aventură de dragoste, singura În stare să Împru
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
rarea sângelui ei milenar, trist și obosit, În prospecțiuni etnografice și folclorice, ca să-și cunoască, adică, țara abia Întregită, cum și vârtoșia neamului nostru: „Ascultă aicea la mine, fetițo!“ (privind-o drept În ochii ei de angoră și surprin zându-i temerile sperioase pe chipul ei rotund) „Ai să te duci unde te duci, dar ești o proastă, ai Înțeles? dacă te-i da În lături de la calea vreunui pădurar sau chipeș sublocotenent de grăniceri.“ M-a ascultat! Dar sângele, sângele ei
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ori provocatori, dacă și anticarul face parte din categoria asta ? -Ce anume preferați? Spuneți-mi niște titluri, cine știe, poate le găsim! Tata l-a măsurat pe anticar și i s-a părut că n-are de ce să-și facă temeri: priceperea lui la oameni îi dicta că poate să aibă încredere în acesta. Așa că a zis: -Ei, pe vremuri citeam și Dialogurile lui Platon, și Toma d’Aquino... -Dar literatură, literatură propriu-zisă? Tata a luat întrebările aparent inofensive ale anticarului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Să nu ne facem de râs față de navetiștii matale. Cititorul român e capricios, îți distruge o capodoperă cu niște cuvinte răutăcioase. Ca de pildă: «Talentat băiatu’, da’ se vede că n-a mers neam de neamu’ lui pe ruta Călărași!»“ Temerile directorului se dovedesc a fi întemeiate. Furat de poveste, de dramatismul mocnit al istorisirii, tânărul comite mai multe erori ceferiste, pe care șeful de birou din Minister, care a întocmit referatul, le surprinde cu mult tact. El mărturisește că a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Andrei C. erau niște hahalere, dar simpatici foc. Munceau doar cât să nu fie dați afară și-n rest nu făceau altceva decât să bea și să pălăvrăgească despre femei și ciubucuri. Într-o săptămână, Andrei C. a trăit toate temerile unuia eșuat într-un mediu contaminat cu un virus care nu iartă, dar care realizează repede situația. Dacă tot n-ai nici o șansă, măcar cât trăiești să te simți bine. Așa o duceau noii săi tovarăși de muncă, se simțeau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
degetelor de la picioare. În cameră liniștea zvâcnea și ea, iar Cheia era la pipăit precum pielea unor cățeluși cărora inima le bate în burtă când îi iei în mână și-i ridici din cuibul lor. Verificarea întreprinsă mi-a confirmat temerile: Cheia trăia. Când m-am dus la oraș să urmez gimnaziul, iar camera de trecere nu-mi mai stătea în ceafă, când ajunsesem să-mi vizitez părinții ca cineva sosit din străini, de departe, și ei mă măsurau circumspecți din
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
poți regăsi mereu în celălalt. Nu-ți poți identifica identitatea ta cu identitatea lui. Noi doi ne cunoșteam reciproc punctele vulnerabile și în ele ne înțepam cu sadism. Șase decenii înseamnă accese de nervi, accese de independență, de gelozie, de temeri, de frustrări, probleme financiare, cicăleli (soțul meu mi-a scris odată în Statele Unite că-i era dor de „cățăreala“ mea). Înseamnă mici derapaje inevitabile și, până la urmă, întoarceri negreșite și pocăite la matcă. Dar mai înseamnă și afecțiune adâncă, empatie
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
visam recurent casa noastră luată de ape), de posibila moarte a părinților mei și de gândul că, la maturitate, ai mei m-ar fi putut obliga să mă căsătoresc cu cine ar fi dorit ei. Practic, eram neînfricată: toate aceste temeri erau la fel de puțin justificate: un cățeluș mă prinsese o dată de pantalon, o ploaie torențială umpluse o dată strada, din trotuar în trotuar mama și tata erau polii mei de siguranță și iubire în lume, iar despre mariaje aranjate și iubiri interzise
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
să fie considerate bunuri de preț, numai prin atașamentul meu sentimental față de tot arsenalul cochetăriei mamei. Aș fi dat orice să o fac pe Mioara să plece, imediat după tranzacție. Ea se uita mereu la mine acasă, îmi povestea toate temerile sale, cum abia închidea ochii noaptea, de frică să nu viseze urât, cum încă o mai durea maxilarul de la o extracție de măsea fără anestezie, cum o băteau papucii prea strâmți și cum o plesnise maică-sa când îi ceruse
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
la ,,colonelul Frunză”. În special la vizitele ,,tovarășului” , fie eram reținut în întreprindere, fie eram avertizat să nu încerc să dau vreo scrisoare așa cum procedau mulți, pentru că ,,nu știi ce se poate întâmpla”. N-am intenționat niciodată să fac așa ceva - temerea era fără fond. La un moment dat mi-a propus direct ca în loc să scriu la C.C. mai bine aș căuta să ajut partidul, să mai ascult ce spune unul, ce spune altul și apoi să-i raportez lui. Cum adică
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
ființei noastre? Și atunci ce valoare, ce statornicie, ce siguranță mai poate el oferi, când personalitatea noastră se schimbă, nu numai în cursul fazelor capitale ale existenței, dar chiar în durate extrem de scurte, sub influența a cine știe ce emoție, speranță, iluzii, temeri sau impresii fugitive?... Vorbind de Carnetele lui Ludovic Halévy, de curând apărute la Paris, Jacques de Lacretelle face următoarea confesiune: Am observat adesea ce greu lucru e de a prezenta, în paginile unui jurnal, imaginea exactă a vieții noastre, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
găseam, adică chiar de pe băncile școalei. Nu. În păcatul acesta n-am căzut. Și sunt fericit că n-am căzut. * Ce curioasă întâmplare! Și ce fericită în același timp... Căutând într-o seară o carte, despre soarta căreia aveam oarecare temeri, am descoperit într-un raft mai retras al bibliotecei, pe o altă carte, la care nu mă gândeam deloc și pe care nici nu mai țin minte de când n-am deschis-o. Dacă descoperirea aceasta s-ar fi produs altă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
bucățile Însîngerate. Sfinxul nu suie niciodată pe Olimp și nu intră nici În atelierele sculptorilor de la apogeul clasicismului grec. Acolo sînt zeii, iar el e totdeauna de aceeași parte cu Oedip, unde zvîcnește un sînge plin de speranța și de temeri. Dar oare e adevărată această observație? Romanii Îi aduceau lui Pluton sacrificii numai pe Întuneric și numai victime negre; acestea erau transformate În Întregime În cenușă și preotul nu rezerva nimic pentru el; lumina iui Apolo cere să-i rezervi
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Nicăieri ca acum n-am Înțeles mai bine uimirea perșilor În fața elinilor, care stăteau pe o bucată mică de pămînt arid, În fața mării, și discutau despre fericire. În carnea ta, zeiță, palpită toată această sete de fericire, toate speranțele și temerile trupului Întins pe nisip, lîngă marea Înflorind În lumină. Tu nu spui: iată cît de frumoși și nepăsători sînt zeii! Trupul tău repetă mereu: Iată de cîtă frumusețe și de cîtă dragoste este În stare omul! Și dacă omul este
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
nu avea nimic, nici măcar pentru biserică; și întorcându-mă la celelalte alegeri am făcut același lucru, nu fără mișcări lăuntrice și lacrimi. Seara, scoțând hârtiile pentru a vedea și a cântări temeiurile alegerilor, întrucât greșisem în timpul zilei, m-au pătruns temerile mele de a merge mai departe, fără însă a tărăgăna alegerea ca mai înainte; când m-am hotărât să procedez ca de obicei, șovăind cui să mă încredințez mai întâi, simțeam în mine o anumită rușine sau un nu știu ce față de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
O.M.S., la Paris, Marsilia și Bruxelles, în 1972, pentru „Asistență medico-psiho-pedagogică a tineretului“. Prof. univ. dr. Mihai Șelaru a stat mereu de gardă la căpătâiul minților aflate în impas. S-a luptat cu tristețile, cu însingurările, cu spaimele și temerile de tot felul. Toate întunecările, derapajele minților bolnave găseau un sprijin în prof. dr. Mihai Șelaru. Nu lucra cu stetoscopul sau cu ecograful, lucra cu cuvântul. Era luminos, optimist, înțelegător și bolnavii plecau remontați datorită felului lui de a fi
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
să aflăm unde am ajuns și cine suntem acum. Carlina ar fi vrut să se îndepărteze de el chiar atunci, dar nevoia de a-l cunoaște mai bine pusese stăpânire pe mintea ei. Îl privi cu insistență. Era cuprins de temeri ca și ea, ca și ea căuta un loc în care să se simtă în siguranță, să găsească acel ceva pe care nu-l avea, dar nu vroia să recunoască. Propunerea lui spontană de a o cere în căsătorie în mijlocul
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
pantofiorii cu care stătuse încălțată atâtea ore. Stomacul se răzvrătea neavând în acel moment nici o posibilitate de a-l potoli. Își adună toată energia pozitivă, ridică repede capul și privi cu fermitate înainte. După ce coborâse din tren o cuprinseră frisoanele temerii, a căutării unui loc de muncă, a unui adăpost pe acest teritoriu străin unde voia să realizeze ceea ce pierduse. Rămăsese pe loc câteva momente privind trecătorii care intrau și ieșeau din incinta gării. Necunoscând limba 135 acelui stat încerca cum
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
greu în lume pentru o femeie singură? Habar nu au. Ei cred că toate femeile pot sta la dispoziția lor. Glasul blondului tăiase brusc ca o sabie scenariul unei imagini ce se urzea în interiorul ei, eliberând-o brusc din strânsoarea temerii care pusese stăpânire pe ea. Astfel, în drum spre casă ajunseseră în fața unui bar cu o terasă frumos amenajată, un loc exotic și atractiv. Un fulger îi trecu Carlinei prin adâncul inimii atingând-o ca un vârf de stilet atunci când
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
că ai să-ți schimbi părerea! Și chiar dacă lucrurile ar sta altfel, nu văd nici un impediment pentru a nu putea fi ceea ce ne dorim. Nicole făcuse un efort suprem pentru a se stăpâni emoțional, își descreți ușor fruntea alungându-și temerile din inimă, evaporându-le ca pe o dâră de frum zicând: - În viața mea nu am crezut că voi trăi asemenea clipe frumoase fie chiar și pentru puțin timp. Nu am trăit clipe sentimentale decât în vise. Am trăit mai
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
după toate trăirile agitate, când le cântau sufletul și tinerețea. Cu ambiție și perseverență își împlinise multe vise și speranțe. Acum, după mulți ani, aveau voie să nu se mai gândească nici unul, nici altul la amintiri veștede, la învălmășagul de temeri cu care se confruntase în realizarea unor proiecte. Înzestrat cu multe calități, Alin își făcea calculele cu migală, era inventiv și un bun întreprinzător, iar buna dispoziție era adeseori starea lui sufletească de grație. Atunci îi cânta cel mai mult
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]