4,773 matches
-
a mproblemei securității. Se presupune că cetățenii statelor opresoare resimt că cele mai importante amenințări vin chiar din partea autorităților. Aceste teorii propun individul ca nivel preferat al discutării securității, iar dimensiunea acțională a acestei paradigme îi face pe unii dintre teoreticienii săi să mute accentul pe problema emancipării indivizilor și grupurilor de orice constrângeri care îi împiedică să-și urmeze alegerile, proclamând astfel că progresul social este totodată posibil și necesar. Chiar dacă foarte diverse, teoriile feministe împărtășesc convingerea conform căreia nivelul
Extinderea conceptului de securitate. In: RELATII INTERNATIONALE by Radu-Sebastian Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1518]
-
în acest context, îl frapează continuitatea vieții politice internaționale de-a lungul secolelor, comportamentul uniform al unor unități (de exemplu, statele-națiune) extrem de diverse din punctul de vedere al trăsăturilor interne. Evidența regularității nu le era în nici un caz străină unor teoreticieni precum Morgenthau, după cum nu le scăpase nici protagoniștilor celei de-a doua dezbateri din cadrul disciplinei Relațiilor Internaționale. Utilitatea teoriilor la nivelul sistemului era larg recunoscută, problematic fiind însă faptul că aceste teorii sfârșeau prin a explica funcționarea sistemului făcând apel
NEOREALISMUL. In: RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1513]
-
se părea necesară, dar imposibilă, iar Raymond Aron contesta ambițiile teoretice dincolo de pragul analizei istorice sau sociologice a relațiilor internaționale, respingând explicit analogia cu teoria economică. Acest scepticism se datora, în viziunea lui Waltz, faptului că nici ei, nici alți teoreticieni realiști nu își asumaseră răspunderea de a imita demersul fiziocraților în teoria economică de a abstrage un domeniu pretabil studiului științific din complexitatea raporturilor internaționale (Waltz, 1990). Deși sesizase importanța anarhiei internaționale, Morgenthau era un realist al primei imagini: cauzele
NEOREALISMUL. In: RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1513]
-
este mai degrabă interesat să prezinte evoluția conceptului de balanță de putere, pentru Haas, înțelesul propriu-zis al conceptului prezintă un interes superior. În ceea ce privește o definiție clară și unanim acceptată a conceptului de balanță de putere, nici Haas, și nici alți teoreticieni ai relațiilor internaționale care i-au călcat pe urme, precum Martin Wight, nu au reușit să o formuleze. În realitate, susțin cei doi autori, balanța de putere este un concept cu sensuri multiple ca rezultat al multiplelor transformări istorice succesive
Balanța de putere. In: RELATII INTERNATIONALE by Andrei Miroiu, Simona Soare () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1519]
-
cu o «carte mare»”, le cere, din nou, Adrian Marino („Maiorescu, azi”, în „Tribuna”, nr. 35, 1 septembrie 1988) „foiletoniștilor”. Deoarece fac parte și eu din tagmă, întreb: „carte mare” e numai monografia și studiul cu fundație bibliografică solidă? în fața teoreticianului blockhausurilor critice, îmi apăr sărăcia disociind (pentru uzul meu) între „mare” și „masiv”, „gros”, „compact”. Cea mai bună lecție de economia creației e Biblia, unde cărțile și capitolele sînt scurte. Pe mine, ca să nu lungesc vorba, gustul mă împinge către
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
iucha, zeamă].” Asta să fie mîncarea preferată a lui G.? *„Show” Filioreanu la învățămîntul de partid cu tema „Democrația muncitorească revoluționară”. Stenografiat, cuvîntul său ar putea constitui un document pentru caracterizarea unei anumite specii de activiști: logoreic, cu pretenții de teoretician, dogmatic, dar ținînd la aparența de liberal, informat din surse oficiale și lăsînd în același timp impresia că are și alte izvoare, preparat pentru respectiva „dezbatere” și străduindu-se să pară spontan. Jignitoare e desconsiderarea noastră ca public: ne-a
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
sunt purtătorii de cuvânt reali ai interesului național românesc. Evident, aceștia nu pot fi altceva decât dușmanii PCR, dar, în special, dușmanii personali ai președintelui Ceaușescu. La scurtă vreme după venirea sa la putere, Ceaușescu și-a pus la lucru teoreticienii partidului să-i confecționeze o teorie, un suport ideologic care să-l pună la adăpost marxist de unele fenomene de care era sigur că vor apărea ca urmare a măsurilor ce intenționa să le ia pentru păstrarea sistemului de guvernare
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
-ului competițional, care, în 1975, avea deja câteva mii de membri titulari organizați în 30 de cluburi oficiale, la care se adăugau cca 30.000 de jucători ocazionali la cluburi, diverse competiții intercluburi, orașe, județe. Datorită unor jucători pasionați și teoreticieni de valoare, au apărut cărți de specialitate tratând cele mai moderne convenții de licitație. În același timp, diverse studii au scos în relief importanța bridge-ului pentru dezvoltarea facultăților intelectuale, constituind un exercițiu mintal complex, promovând promptitudinea în luarea deciziilor
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
mai mulți sorți de izbândă, dacă ar fi venit din partea lui Mussolini. De aceea considera că fiind în Italia, ar fi putut prin câteva audiențe la Duce să-l câștige pentru punctul just de vedere, care era și cel al teoreticianului militar prusian Clausewitz, că războiul este o prelungire a politicii și nu invers cum se aplica de către Hitler. Adică ceea ce ar fi vrut să-i inducă ducelui și apoi Führerului era ideea că adevărații aliați contra comunismului sunt mișcările naționaliste
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
FLORESCU, Vasile (4.IV.1915, Manga, j. Dâmbovița - 14.I.1982, București), teoretician literar. Este fiul Irinei și al lui Ion Florescu, țărani. După studiile secundare făcute la Liceul „Ienăchiță Văcărescu” din Târgoviște, urmează Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București (1936-1940), consacrând încă doi ani Școlii Normale Superioare. A absolvit
FLORESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287032_a_288361]
-
fost director al Spitalului de Chirurgie Infantilă din acest oraș. Transferat la București după Dictatul de la Viena, a continuat să practice chirurgia, fiind și profesor la Facultatea de Medicină și Farmacie. Considerat un mare chirurg ortoped al vremii, practician și teoretician (este autor a numeroase lucrări de specialitate), novator în tehnica operatorie, a fost ales membru al Academiei Române și al unor academii sau societăți de chirurgie din străinătate și distins cu numeroase titluri și medalii. Frecventarea mediului literar clujean (participa la
FURPA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287117_a_288446]
-
Dialectica limbajului poetic (1986) investighează raportul limbă-limbaj-poezie, constatând că textul poetic este ghidat semantic de un sens matricial, că poezia nu trebuie decodată niciodată în accepția matematică a termenului și că poeticitatea este element comun emițătorului și receptorului. Vocația de teoretician al limbajului poetic se confirmă și în Mutații paradigmatice în evoluția limbajului poetic românesc (1998) sau în Insurecția respectuoasă (2000), unde se realizează, pentru prima oară, un inventar de paradigme individuale ale marilor poeți români, identificându-se și caracterele supraindividuale
DASCALU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286694_a_288023]
-
, Anghel (5.X.1847, Alexandria - 18.VII.1903, Karlsbad, azi Karlovy Vary, Cehia), teoretician și critic literar. Fiu al Chrysantei (n. Velleanu) și al lui Dumitru Simion, boiangiu, D. învață mai întâi la Alexandria, apoi la Gimnaziul „Matei Basarab” și la Liceul „Sf. Sava” din București, urmând o vreme și cursurile Facultății de Litere
DEMETRIESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286727_a_288056]
-
Analiza de rețea socială permite definirea mediului social (a contextului social) drept un ansamblu de modele de relaționare sau de regularități de relaționare stabilite la nivelul entităților sociale. Aceste modele stabile de relații sociale sunt definite prin conceptul de structură. Teoreticienii schimbului În rețea (Cook, Whitmeyer, 1992) definesc structura socială ca fiind o configurație de relații sociale Între actori (atât individuali, cât și agregați), unde relațiile implică schimbul de resurse valorizate 1 (care pot fi materiale, informaționale, simbolice etc.). Mai mult
Politici publice și administrație publică by Florin Bondar () [Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
cotate la bursa londoneză, principiile și clauzele sale sunt deja adoptate la o scară mai largă de către organizațiile din sectorul public și alte companii care realizează profit. Andrew Chambers, membru al conducerii IIA din SUA, unul dintre cei mai reprezentativi teoreticieni ai auditului intern, primul autor al unui manual de audit intern, a propus zece principii care trebuie urmate pentru asigurarea implementării guvernanței corporative: P 1. Controlul factorilor interesați asupra organizației. P 2. Completitudinea și fiabilitatea rapoartelor prezentate publicului. P 3
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/229_a_184]
-
este transmisă întregii organizații; orientarea principală a organizației este externă, urmărind în general asigurarea serviciilor clienților; strategiile și politicile se schimbă frecvent pentru a reflecta schimbarea circumstanțelor; a greși este destul de acceptabil - chiar încurajat -, dar a ascunde greșeala este inacceptabil. Teoreticienii în domeniul riscurilor recomandă ca fiind foarte important să înțelegi cultura sau subculturile organizației în care funcționezi. Dacă faci parte dint-o cultură care acceptă riscul, dar în care se manifestă numeroase rezistențe, va trebui să compari această gândire cu observațiile
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/229_a_184]
-
general al unei organizații trebuie să aibă cunoștințe și abilități privind conceptul de risc, structura riscului, tipurile de riscuri, apetitul pentru risc, guvernanța corporativă, auditul intern, abilități de comunicare și un spirit entuziast și energic în abordarea problematicii riscului. Unii teoreticieni susțin ideea directorului de riscuri care să rezolve enigmele riscurilor și să le dea un sens pentru management și Consiliul de administrație. Alți teoreticieni consideră că persoana potrivită trebuie să fie un expert intern care să poată conduce organizația cu
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/229_a_184]
-
auditul intern, abilități de comunicare și un spirit entuziast și energic în abordarea problematicii riscului. Unii teoreticieni susțin ideea directorului de riscuri care să rezolve enigmele riscurilor și să le dea un sens pentru management și Consiliul de administrație. Alți teoreticieni consideră că persoana potrivită trebuie să fie un expert intern care să poată conduce organizația cu respectarea politicii de risc a acesteia. Indiferent de soluția adoptată, toți includ în rolul responsabilului de riscuri următoarele activități 19: traducerea viziunii Consiliului de
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/229_a_184]
-
percepție asupra riscurilor care în urma soluționării asigură o gestionare corespunzătoare a acestora. Riscurile la care este expusă organizația pot fi grupate în mai multe categorii, așa cum sunt prezentate, în figura 3.6. Figura 3.6. Departamentul de management al riscurilor Teoreticienii englezi consideră că cele mai întâlnite categorii de riscuri 24 sunt următoarele: riscuri strategice; sunt riscurile care afectează scopurile pe termen mediu și lung, precum și obiectivele organizației. Gestionarea acestor riscuri este de obicei în sarcina comitetului de management al riscului
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/229_a_184]
-
tradiționalismului”, iar cultura românească își are sursele în ortodoxie. Tot în 1921, apare eseul Creatorul naționalismului. Scrisă în contextul omagierii lui N. Iorga, cartea afirma întâietatea savantului, „creator de curent”, în privința întemeierii naționalismului ca doctrină culturală și politică. Profilul de teoretician al tradiționalismului se va definitiva în anii următori, când D. face parte din comitetele de redacție ale revistelor „Patria” (1920), „Societatea de mâine” (1924), „Ramuri” (1928), „Gândirea” (1928-1934), „Ideea românească” (1939), este director al revistei sibiene „Înălțarea” (1941) și scrie
DRAGNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286851_a_288180]
-
explicat În cea mai foucaldiană manieră de Ranciere prin Înlocuirea unei poetici cu o alta (reprezentativă cu expresivă). Cartea, mai degrabă confesivă, a lui Tzvetan Todorov nu diferă foarte mult În concluzii de celelalte, dar perspectiva de pornire e diferită. Teoreticianul bulgar vede În declasarea literaturii un efect al predării literaturii În deceniile din urmă, În Franța mai ales. Demersul e și justificativ, Însă. Plecat din Bulgaria comunistă, Todorov nu putea scăpa de impunerile ideologice din domeniul științelor umane decît prin
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
numai legate de un domeniu lingvistic național. În raport cu această limitare, studierea literaturii În general relevă de o perspectivă internaționalistă, de tipul „literaturi din toate țările, uniți-vă!” sub stindardul teoriilor formaliste. Chiar și așa, Însă, sub acest alibi internaționalist, fiecare teoretician va Încerca să promoveze autori conaționali sau măcar foarte apropiați cultural. Barthes n-a studiat poezia americană a anilor 1960, Todorov i-a tradus În 1965 pe formaliștii ruși, etc. Concluzia mea e alta: studiul formalist al iteraturii prezenta În
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
a fi pus În chestiune În acești termeni de cultura anglo-saxonă. Sau, de pildă, cît de importantă a fost și este, pentru receptarea poeziei, influența hermeneuticii În Germania. Iar aici răspunsul este unul singur, Lionel Ruffel pare să fie singurul teoretician francez care să-l recunoască, Încă moderat: raportarea culturii franceze la ideea de Revoluție - ca ideal -, concomitentă eșecului politic și reușitei axiologice a Revoluției de la 1798-1793. Această raportare a transformat, În Franța, ideea de literatură Într-un concept operațional de
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
la problema de care se lovise Todorov ajuns În Franța: vorbim iar despre literaturi naționale. Nici nu putem altfel. Cultura europeană este mult prea marcată de perioada naționalismului Încît să se poată debarasa de ea ca la un ordin. Pretenția teoreticienilor literaturii francezi de a vorbi despre literatură În general trebuie Înțeleasă ca un efect al convingerii că literatura franceză este un universal. Or, nu este. Cum nici limba franceză și nici deviza Revoluției - libertate, egalitate, fraternitate - nu sînt decît fapte
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Cu alte cuvinte, În simpla posibilitate de a scrie orice - care reprezintă de fapt libertatea - stă și „refugiul consistenței artei”, eventualitatea ca ea, arta scriiturii, să cuprindă un sîmbure metafizic, ceva din specia eternității. Sau adevărul. Jacques Rancière nu e teoretician literar și poate tocmai de aceea cărțile lui despre literatură reușesc mai bine. Pe de o parte, din afară, contradicțiile literaturii pot fi formulate cu mai multă relevanță. Pe de alta, Însă, Jacques Rancière varsă toate cele patru caracteristici ale
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]