5,413 matches
-
răspundea confuz, evaziv, poate că din dorința de a mă cruța, poate că din pricina propriei ei suferințe sau poate că din cauza unei nehotărâri, pe care eu, în mod prostesc, nu am putut-o desluși. Mi-a spus, desigur, câteva lucruri teribile, de neuitat. Dar acestea să fi fost adevăratele „motive“? Și tot ce rostea, părea apoi să se dizolve într-o criză de lacrimi. Hotărâsem amândoi, cu mult în urmă, că ne vom căsători de îndată ce vom împlini optsprezece ani, când, deci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
nume cu care să se hrănească. Dar îmi făcea plăcere să-mi spun că duce o existență foarte anostă. Și când am devenit celebru și numele meu apărea frecvent în ziare, îmi făcea plăcere să-mi imaginez că simte, probabil, teribile înțepături de remușcare și regret, și că viermele amărăciunii îi scormonește inima la fel de dureros cum mi-o scormonise și mie. Când mi-a dat cu piciorul mie, a dat cu piciorul propriei ei fericiri. Aș fi făcut din ea o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
încolo, nu am simțit cu atâta puritate și duioșie, dar și cu atâta intensitate, acest jind sacru și absolut al trupului și sufletului uman după un alt trup și suflet. Dar recitindu-mi istoria, începe din nou să mă chinuie teribilul ei mister. Când a început să se îndepărteze de mine? M-a înșelat? Sau ce s-a întâmplat? Mi-am petrecut după-amiaza făcând curățenie în casă. Am măturat până la capătul digului rutier - am observat cu amărăciune că data trecută măturătorii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
mine tot ce ai însemnat. O ușoară grimasă ciudată, asemănătoare unui zâmbet, i se așternu pe față și își scutură din nou capul, fără să se uite la mine. Nu puteam spune nimic mai mult, trebuia să mă năpustesc cu teribila întrebare: — Ai același... soț... cel cu care te-ai măritat... atunci? — Da, e același. — Nu i-am cunoscut niciodată numele... nu-ți știu numele de femeie măritată. — Sunt doamna Fitch. Numele lui este Fitch - Benjamin Fitch. M-am îndoit, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
și de îngrijorare a vecinătății lui Hartley. Acum, magnetismul apropierii ei îmi insufla un curaj disperat; eram conștient că-mi pierdusem controlul, mă simțeam greoi, primejdios. Am apăsat butonul soneriei cu sunet dulce și clinchetul ei angelic a produs o teribilă vibrație în interiorul casei. După aceea a urmat un ușor zgomot târșit, dar glasuri nu s-au făcut auzite. Mi-am dat seama că, prin sticla mată a geamului, capul meu trebuie să fi fost vizibil, deși estompat. Or fi având
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
mă confirma și a mă consola pe mine însumi prin redarea, pe larg, a tot ce se întâmplase. După aceea am mai găsit și alte motive de a nu-i scrie, deocamdată, acea scrisoare. Mă aflam, de fapt, într-o teribilă efervescență, nu atât din cauza nehotărârii, cât a unei emoții în care se amestecau îngrijorarea, nerăbdarea și spaima. Mă luptam încă să-mi înfrânez o îngrozitoare, mutilantă, irațională mușcătură de gelozie, care mă pândea de după unul din colțurile sufletului meu risipit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
groasă, irlandeză, pe care mi-l dăduse sărmana Doris, dar continuam să dârdâi. Te bănuiești că bănuielile lui James în legătură cu „gripa“ erau întemeiate. Pământul și marea continuau să fie voalate de o ceață compactă cenușiu-aurie, care aducea cu sine o teribilă tăcere vătuită. Marea, abia vizibilă când am ieșit afară, dezmierda, cu valuri uleioase, stâncile. Aerul era impregnat de umezeală și răcoare, deși, presupun, că nu se putea vorbi de frig. O cămașă pe care o lăsasem să se usuce pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
dovedeau ciudat de neputincioase să răspândească ceva din palida lor lumină în crepusculul cafeniu, sumbru, din încăpere. „O lumină excitantă“, o numise Rosina. Hotărâsem să-i istorisesc o versiune a poveștii lui Hartley, pentru că, în dispoziția mea actuală, colcăind de teribilul meu plan actual, nu puteam înfrunta perspectiva minciunilor și a duelurilor și, probabil, a unei primejdioase încăierări. Ca să spun adevărul adevărat, încercam o teamă aproape superstițioasă față de ura Rosinei. Voiam s-o neutralizez pentru moment, astfel încât să scap de grija
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
le dorisem, acum că le aveam, păream copleșit de amărăciune, de teamă, ba chiar de un soi de greață. Nu înțelesesem întregul substrat al conversației. În anumite momente, avusesem senzația că nu înțelegeam nimic, în afară de ceea ce era de obscen evident: teribilele tonuri ale glasurilor și senzația că toate astea se mai întâmplaseră și înainte, de multe, multe ori. Îngrozitorul țipăt al sufletelor prinse în gheara vinovăției și a suferinței, detestându-se unul pe celălalt, înlănțuite, unul de celălalt. Infernul căsniciei. Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
ilumina zilele noastre petrecute împreună, nopțile noastre petrecute separat. Aceasta nu este o absurdă idealizare a unei Arcadii a tinereții. Eram niște copii simpli într-o lume simplă, ne iubeam părinții și profesorii și ne supuneam lor. Suferințele călătoriei umane, teribilele opțiuni, inevitabilele crime, zăceau ascunse în viitor. Noi eram liberi să ne dăruim iubirii. Și când a început sfârșitul? Poate când am plecat la Londra. Dar chiar și atunci dragostea noastră a continuat. Și eu nu m-am îndoit de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
trebui să fac și cât va trebui să aștept până la următoarea mișcare, și cum naiba îmi voi omorî timpul pe parcursul așteptării? Acel interimat nu va fi calm. Așadar, e preferabil să-l prelungesc pe acesta de acum. De când am surprins teribila conversație, mă simt în mult mai mare măsură și mult mai înfricoșător preocupat de ei amândoi. Am devenit membru al familiei; cu ura, cu gelozia, cu demonii familiari. Și încă ceva, dacă Hartley mă va folosi doar ca să-și dobândească
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Da, da, nu mai plânge, și termină-ți povestea, dacă trebuie s-o povestești. — Adevărul e că am făcut o mare greșeală... — Hartley, nu te frământa în halul ăsta, nu pot îndura, mai ia puțin vin... Am făcut o greșeală teribilă, teribilă... și am plătit pentru ea teribil... ar fi trebuit să-mi dau seama... Mă rog, ce-a fost? — Nu i-am povestit niciodată lui Ben despre tine. Vreau să spun, nu i-am povestit de la început, și mai târziu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
da, nu mai plânge, și termină-ți povestea, dacă trebuie s-o povestești. — Adevărul e că am făcut o mare greșeală... — Hartley, nu te frământa în halul ăsta, nu pot îndura, mai ia puțin vin... Am făcut o greșeală teribilă, teribilă... și am plătit pentru ea teribil... ar fi trebuit să-mi dau seama... Mă rog, ce-a fost? — Nu i-am povestit niciodată lui Ben despre tine. Vreau să spun, nu i-am povestit de la început, și mai târziu, mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
-ți povestea, dacă trebuie s-o povestești. — Adevărul e că am făcut o mare greșeală... — Hartley, nu te frământa în halul ăsta, nu pot îndura, mai ia puțin vin... Am făcut o greșeală teribilă, teribilă... și am plătit pentru ea teribil... ar fi trebuit să-mi dau seama... Mă rog, ce-a fost? — Nu i-am povestit niciodată lui Ben despre tine. Vreau să spun, nu i-am povestit de la început, și mai târziu, mi-a venit din ce în ce mai greu să-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
mai puțin neplăcut. Acum însă eram proiectat brusc în prezent, și năpădit de simțul confuz și alarmant a ceea ce pusesem la cale. De îndată ce l-a văzut pe Titus, Hartley s-a oprit locului și chipul ei a suferit o transformare teribilă. Gura i s-a căscat și i s-a lăsat urât în jos, de par-ar fi fost gata să plângă, pleoapele i s-au închis pe jumătate, iar fruntea a căpătat acea înfățișare brăzdată, pe care i-o mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
făceam sau, mai bine-zis, ce se întâmpla cu mine? Mi-am luat capul în mâini. Mă simțeam extrem de vulnerabil și de neajutorat, îmi pierdusem controlul asupra vieții mele și asupra vieților în care mă amestecasem. Mă stăpânea spaima și o teribilă senzație de fatalitate; și o mâhnire amară, o mâhnire așa cum nu mai simțisem niciodată de când mă părăsise Hartley, cu atâta vreme în urmă. Deșteptasem cine știe ce demon adormit, pusesem în mișcare o mașină mortală; și ce avea să fie, avea să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
dreptate, te-am părăsit, dar tu m-ai împins la lucrul ăsta, și tu porți partea ta de răspundere. Emanciparea femeilor nu le-a împiedicat să arunce toată vina pe noi, ori de câte ori le convine, îmi spui acum toată povestea asta teribilă, ca să... Ah, taci o dată din gură! Care-i numele femelei ăleia? — Te referi la... Hartley...? — Ăsta-i numele de familie? — Nu, numele de familie e Fitch. — Fitch. O.K. Domnul Fitch, la el vreau să ajung. Ce dracu urmărești? — Locuiește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
după cum mi-am dat seama mai târziu) n-am reușit să scot decât un geamăt nearticulat. Durerile începuseră să se localizeze. Capul mă durea cumplit și orice mișcare făcea să-mi scapere fulgere în ochi. În braț simțeam o înjunghiere teribilă, ca o durere de dinți. M-am întrebat dacă nu cumva brațul o fi rupt și osul începuse să-mi străpungă pielea. În spate era o porțiune torturantă. Cărăușii mei păreau fantastic de neîndemânatici și de zăpăciți, contrazicându-se întruna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
spun ceva despre Ben, ceva ce se cuvine să știi. Ziceai că nu-i un om rău, dar în realitate este. E un ticălos violent. A încercat să mă ucidă. Voiam să-l impresionez pe Titus, să-l zgudui din teribila lui detașare. — Să te ucidă? Cum? — El m-a îmbrâncit în apă. Căderea mea în groapa din mare n-a fost un accident. El mi-a dat brânci. Titus nu părea prea emoționat. S-a aplecat în față și și-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
amplifica subiectele, făcându-le mai grase și mai netede decât în viață, mai pregnante. Arătau mai bine, mai sănătoși și mai frumoși decât îi văzusem vreodată. De ce? Ce anume le dăduse această înfățișare liniștită, satisfăcută? Mi-a țâșnit în minte teribilul răspuns: moartea lui Titus. Mi-am adus aminte de cele ce-mi spusese Hartley în ziua când venise la mine și-mi înșirase nefericirile ei, ziua care m-a copleșit cu speranța de a o salva, ziua despre care i-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
am vizitat pe Lizzie și pe Gilbert în căsuța lor din Golders Green. Le fac din când în când câte o vizită și ei îmi oferă amestecurile lor mirositoare, a căror preparare le ia toată ziua. Gilbert are un succes teribil în rolul comis din grotescul și interminabilul serial de televiziune. Pentru prima oară în viața lui se bucură și el de faimă, iar oamenii se apropie de el pe stradă ca să-l atingă. Criticii îl compară chiar cu Wilfred Dinning
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
mimeze și o iubire îngropată? E posibil ca însăși Hartley, în acest lung interimat, să nu-și fi dat seama care anume era structura reală a simțirii ei dureroase. Probabil că, prima oară, ruperea ei de mine însemnase un act teribil și extrem de greu, în fond trădase existențele noastre contopite și jurămintele de etern devotament. „Trebuia să plec în felul acesta, era singura cale, n-a fost ușor.“ Oare șocul trădării se reverberase de atunci întruna în mintea ei, asemenea exploziei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
să schelălăim, la fel cum făcea gardianul, și nu știu cum și-a aruncat ăsta ochiul. Băi, și ne-a văzut cum răcneam și noi, cum îl imitam. Și ne-a băgat pe amândoi la izolare 7 zile. Da’ n-a fost teribilă treaba, că, în primul rând, ne era foarte cald, că era vară și o duceam bine, pentru că veneau băieții de la bucătărie, și întotdeauna când venea să-ți dea mâncarea, avea’ turtoaie sau pâine, și ne băga acolo... Nu era izolarea
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
treaba, că, în primul rând, ne era foarte cald, că era vară și o duceam bine, pentru că veneau băieții de la bucătărie, și întotdeauna când venea să-ți dea mâncarea, avea’ turtoaie sau pâine, și ne băga acolo... Nu era izolarea teribilă... Poate iarna, ar fi fost rea... Dar când era timp de persecuție, ne persecuta pe toți. Atuncea îți căuta motive când veneai de la muncă, de la câmp, și te băteau. Te oprea în poartă și-ți dădea 10, 15, 20, 30
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
eu și tata am fost țărăniști. Eram originar dintr-o zonă cu puternice simpatii țărăniste, și am avut un trecut, marcat de lupta împotriva comuniștilor. Ca avocat, în ce procese cu tentă politică ați avut ocazia să apărați? Cel mai teribil, și care i-a deranjat foarte mult pe ăștia de pe la Securitate, a fost un proces a’ unui medic de la Bran, Tisu Cornel. Pe vremuri, în perioada anilor ’30-’33, la vârsta de 27 de ani a fost deputat liberal... Și
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]