8,991 matches
-
mai acordă scutiri poslușnicilor mănăstirii Cetățuia și la 11 aprilie 1671 (7179).Mănăstirea Cetățuia a fost scutită de dări la 12 sept. 1704 (7213) de către Mihai Racoviță voievod. Apoi Grigorie Ghica voievod, la 20 martie 1739 (7247), spune: „Precum arată testamentele domniei mele la fieștecare mănăstire...tuturor, în domnie noastră întâi le-am făcut de toate trebuințăle lor și întemeiată și de folos așăzare, între care mănăstiri și mănăstirea Cetățuie este nedeosebită, numai din starea locului unde este zidită această svântă
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
că în 1629, la mazilirea lui Miron Barnovschi voievod, biserica era gata. Poate nu erau gata toate amenajările necesare unei mănăstiri. Tinând însă seama că înainte a fost mănăstire cu biserică de lemn, după cum însuși Miron Barnovschi voievod spune în testamentul său din 1633, nu era nevoie prea mare de alte construcții. - Ascultă și mărturia înalților ierarhi și a marilor boieri, dată mănăstirii Bârnova la 18 nov. 1628 (7137), pentru seliștea Prăjeni: „Arhiepiscop Anastasie mitropolit Suceavschii...scriem și mărturisim cu acestu
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
iaste din nou zidită, ce se numește Bârnova.” Același Anastasie mitropolit și marii boieri dau mărturie la 17 dec. 1628 (7137) pentru satul Scânteia și poienile din jur, cumpărate de mănăstirea Bârnova. - Peste toate acestea, vine - înainte de iunie 1633 (7141), Testamentul lui Miron Barnovschi. Voievodul se afla închis la Constantinopol. Uite ce spune Miron Barnovschi în Testamentul lui: „Pentru sfânta mănăstire Bârnova, care iaste începută de noi, vedem că după vremi ce stătură, alt nimeni nu va putea să o săvârșască
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
la 17 dec. 1628 (7137) pentru satul Scânteia și poienile din jur, cumpărate de mănăstirea Bârnova. - Peste toate acestea, vine - înainte de iunie 1633 (7141), Testamentul lui Miron Barnovschi. Voievodul se afla închis la Constantinopol. Uite ce spune Miron Barnovschi în Testamentul lui: „Pentru sfânta mănăstire Bârnova, care iaste începută de noi, vedem că după vremi ce stătură, alt nimeni nu va putea să o săvârșască, numai o putere domnească. Pentru aceea, de ar alege Dumnezeu un domn creștin ca acela să
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
a domnit doar între anii 1626-1629, dar a ctitorit biserici mai multe decât alt voievod în zece ani de domnie. A pornit zidirea bisericii mănăstirii Barnovschi în 1627, dar în anul mazilii - 1629 - biserica nu era gata. De aceea, în testamentul întocmit în 1633, pe când era închis la Istanbul, preciza: „Așijderea, sfânta biserică Uspeniea Preciste den târg din Iași, care iaste închinată la luminatul și Sfântul Mormânt a lui Hristos, și acea sfântă biserică este nesăvârșită, deci să aibă acești boieri
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
Deci pentru aceste sate și moșii ce scriu mai sus m-am milostivit domnie me de le-am dat danie...la sfânta noastră rugă.” - Iarăși, mărite Spirit, spune vodă Barnovschi: „Am zidit ruga și biserica din târgul Iași”. Iar în testamentul din 1633 zice că: „Așijderea, sfânta biserică Uspeniea Preciste den târg din Iași...și acea sfântă biserică este nesăvârșită.” Care-i adevărul? - Nu este pentru prima dată când ne întâlnim cu neconcordanțe în afirmațiile acelor timpuri - fie și ale voievozilor
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
era hirotonit la 30 mai 1876, iar cântărețul Țarălungă funcționa de la 16 iulie 1845. Parohia Dumbrăveni avea cor religios, iar biblioteca număra 45 de volume. Biserica are una casă dată danie de către defunctul cântăreț Gh. Hănescu cu neamurile lui, cu testamentul din anul 1886, iunie 17 și se stăpânește de epitropie.” De asemeni biserica are ca propietate împrejurul ei 10 prăjini pământ cu pomi (livadă), una grădină de pus legume de 8 prăjini, două fălcii și 70 prăjini pământ tot danie
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
va fi singura și dreapta răsplată. Te strâng în brațele mele cu căldură. Te îmbrățișează cu dragoste Nici o lacrimă! Ion » A fost executat la închisoarea Jilava la 1 iunie 1946. Rog pe cei interesați și timpul le permite, să citească testamentul politic al Mareșalului Ion Antonescu. CAPITOLUL VIII Vacanță cazonă, -Partea întâi- Anunț important Începând cu data de 23 decembrie 1946, toți elevii Școlii tehnice militare Sibiu, vor intra în vacanța sărbătorilor de iarnă, (Crăciunul, Anul Nou, și Bobotează) ce va
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
altcuiva, după ce osemintele boierului bucovinean au fost exhumate și mutate în altă parte 295. Curatorul averii rămase după răposatul baron Balș a fost avocatul vienez, dr. Schmeidl, care a încercat să ducă la îndeplinire dorințele testamentare ale acestuia. Din păcate, testamentul nu s-a păstrat la Tribunalul provincial al Austriei de Jos și nu putem cunoaște averea pe care a lăsat-o fostul căpitan al Bucovinei și nici pe toți beneficiarii prevederilor testamentare. Informațiile sporadice din protocoalele Cancelariei de Stat din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
târziu, prin 1966-1967. Construiește de asemeni pivnița din beton, iar deasupra cămara. Ca anexe gospodărești construiește un grajd mare pentru animale, cu fundație din beton și pereții din chirpici acoperit cu țiglă, magazie, coteț pentru păsări, coteț pentru porci. În testamentul întocmit de învățătorul Marcu în 1947, adresat soției sale Maria Marcu și fiicei sale Mariana precizează că lasă moștenire una casă în construcție, din cărămidă împrejmuită cu gard de scândură. Ca inventar viu testamentul prevedea o vacă și doi cai
Un dascăl în memoria timpului by Mariana Tofan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91674_a_93225]
-
pentru păsări, coteț pentru porci. În testamentul întocmit de învățătorul Marcu în 1947, adresat soției sale Maria Marcu și fiicei sale Mariana precizează că lasă moștenire una casă în construcție, din cărămidă împrejmuită cu gard de scândură. Ca inventar viu testamentul prevedea o vacă și doi cai. Mai sunt specificate: o căruță, un plug, o grapă și alte lucruri mărunte necesare în gospodărie. În vara anului 1946, familia Marcu avea să trăiască o mare bucurie prin nașterea fetiței Mariana. Mai târziu
Un dascăl în memoria timpului by Mariana Tofan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91674_a_93225]
-
care se dădeau În vânt chiar grecii posesori de vinuri bune... Se vede treaba că vechii traci erau deja niște cunoscători. Și dacă la autohtonul pelin al trecerii primei treimi a anului adăugăm obligatoriile „ierburi amare“ ce Însoțeau Paștele Vechiului Testament, oarecum apropiat În timp, deși mai grăbit, căci În Mediterana primăvara vine mai repede, am putea atribui amarului o doză de transcendent. Dulce și transcendentală amăreală pe care o oferă Însă și banala păpădie, a cărei modestie fizică e desigur
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
pe domeniul următoarei... Era Berbecului, cele două milenii de dinaintea lui Iisus, lasă ca urme: stindardul primei legiuni romane - un berbec -, mitul grec al lânii de aur, țapul ispășitor - chiar dacă nu e chiar berbec din punct de vedere biologic - al Vechiului Testament; și adaug, riscând nițeluș, Miorița noastră. Era Peștilor, dominată de creștinism, construiște Noul Testament, cu apostoli pescari, cu pești Înmulțiți dar și prinși În mod miraculos, și chiar simbolul primilor creștini: un reprezentant al acestui grup biologic. Iar era Vărsătorului e
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
feromoni, acela și-a pierdut norocul În dragoste, toate șobolănițele fugind de el ca dracu’ de tămâie. Și apropii obiceiul consemnat În Vechiul Testament ca toți bărbații unei case să-i devină subiecți, chiar și sclavii; și mențiunea, din același Vechi Testament În care cineva a fost obligat la asta, pentru a-i fi Îngăduită apropierea. Nu-i vorba, cred eu, de rațiuni igienice, În fond pe aceeași paralelă există popoare care nu cunosc această practică, ci mai degrabă de ceva specific
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
dar am fost înfrânt. Dacă eram învingător, aș fi avut statui în fiecare oraș al României. Cer să fiu condamnat la moarte și refuz dinainte orice fel de grațiere.” Măreția care atingea sublimul a căpătat-o Mareșalul Ion Antonescu prin testamentul său: „Ție scump popor român; Sunt mândru că am făcut parte dintr-o națiune de dublă ascendență, daco-romană și care în Istorie a fost ilustrată de marea figură a divului Traian și de sacrificiul lui Decebal”. Aceste cuvinte, rostite la
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
moșie pe care o primise drept zestre de la părinții ei, aga Doxachi Hurmuzachi și soția acestuia, Ilinca; Nicolae și Alexandru Isăcescu stăpâneau și ei o pătrime din Ipotești. Aici însă intervine o donație: Alexandru, la 17 iulie 1843, făcuse un testament, prin care dăruise partea sa din Ipotești schitului Gorovei, din ținutul Dorohoiului. La vremea respectivă, erau obișnuite aceste danii. În 1840, de exemplu, stolnicul Mihalachi Mavrodin, căsătorit cu Maria, sora Ralucăi Eminovici, a dăruit și el aceluiași schit pe tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
a rămas moștenire celor doisprezece nepoți ai săi, proveniți de la un frate și patru surori, el neavând descendenți direcți 41. Cum se întâmplă îndeobște, între acești moștenitori s-au ivit neînțelegeri în ceea ce privește împărțirea averii; unii dintre ei au ticluit și testamente, care în timpul proceselor s-au dovedit a fi false. În timp ce moștenitorii lui Cristea Marinovici se certau între ei și alcătuiau testamente, intervine în noiembrie 1889 și Aglaia Drogli, solicitând să i se restituie cei 2.000 de galbeni împrumutați de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
se întâmplă îndeobște, între acești moștenitori s-au ivit neînțelegeri în ceea ce privește împărțirea averii; unii dintre ei au ticluit și testamente, care în timpul proceselor s-au dovedit a fi false. În timp ce moștenitorii lui Cristea Marinovici se certau între ei și alcătuiau testamente, intervine în noiembrie 1889 și Aglaia Drogli, solicitând să i se restituie cei 2.000 de galbeni împrumutați de Gheorghe Eminovici (zestrea sa) în monezi de aur, capital cu dobânda de 10 la sută, datorat de la 23 aprilie 1888. Cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
a văzut că, pe vremea când Gheorghe Eminovici a cumpărat jumătate din Ipotești, o pătrime din această moșie era stăpânită de frații Isăcești, anume de călugărul Alexandru și fratele său Nicolae. S-a arătat apoi că Alexandru Isăcescu lăsase prin testament schitului Gorovei partea sa din Ipotești, parte care în 1864 a fost secularizată, devenind proprietate a statului. Cât privește cealaltă parte, rămasă lui Nicolae Isăcescu, ea a fost lăsată moștenire nepoților săi, Iordache și Alecu (Alexandru) Isăcescu. Iordache Isăcescu a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
cu fratele său, Iordache, iar apoi cu fiii legitimi ai acestuia, Vasile Isăcescu și Elena Silion 49. După mai bine de 15 ani, la 27 iunie 1906, Gheorghe Isăcescu cumpără de la Vasile Isăcescu și Teodor Silion (soția sa lasă un testament olograf) partea pe care aceștia o stăpâneau în indiviziune cu cumpărătorul, cu prețul de 196.000 lei50. Astfel, el devine stăpân atât pe Ipoteștii-Eminovici, cât și pe Ipoteștii-Isăcescu, exceptând, desigur, pătrimea donată schitului Gorovei de către călugărul Isăcescu (devenită proprietatea statului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Prezentare de Al. Dima, București, Editura pentru Literatură Universală, 1965, p. 709. 7 Apud Eugen Simion, Întoarcerea autorului. Eseuri despre relația creator-operă, București, Editura Cartea Românească, 1981, p. 200. 8 Ibidem, p. 200. 9 Ibidem, p. 343. 10 Petru Creția, Testamentul unui eminescolog, București, Editura Humanitas, 1998, p. 261. 11 I.E. Torouțiu, Studii și documente literare, vol. IV, ed. cit., p. 140. 12 Manuscris 2287, f. 75, Biblioteca Academiei Române; fotocopie în Fondul documentar Ipotești, inv. nr. 349. 13 Mihai Eminescu, Opere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Ibidem, p. 70-71. 24 Mihai Eminescu, Opere VII, București, Editura Academiei R.S.R., 1977, p. 278. 25 Ibidem. 26 Apud Martin Heidegger, op. cit., p. 194. 27 Ibidem, p. 194. 28 Mihai Eminescu, Opere IV, ed. cit., p. 459. 29 Petru Creția, Testamentul unui eminescolog, lucrare realizată în cadrul programului de cercetare a Centrului Național de Studii Mihai Eminescu, Fondul documentar Ipotești, p. 54 30 Manuscriptum, anul XXII (1991), nr. 1(82), Număr special Eminescu Poezii inedite, ediție de Petru Creția, p. 129-131. 31
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
cetățean?" A bia întors de la Tirana, unde i se publicase o carte de versuri tradusă în albaneză, Cezar, încercat de cine știe ce premoniții, a considerat c-a venit vremea să-și pună ordine în cele prea de mult amânate. Își redactase testamentul, lăsând totul fiicei sale adoptive. L-a autentificat la notariat. Pentru procesul cu Dinescu-CNSAS, și-a angajat avocat de prestigiu. Cum se știe, într-o emisiune TV din 1 februarie 2008, Mircea Dinescu a afirmat că poetul Ivănescu a semnat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
asociat la Universitatea Columbia din New York, atunci avem fișa tipică a laureatului Nobel. Premiu ce începe să coboare și-n sud-estul european-asiatic. Din păcate, starea actuală a literaturii române nu îndreptățește prea multe speranțe... * A lăsat Ștefan cel Mare un testament? Un text ce candidează la astfel de încadrare există și a fost publicat încă din sec. XIX. Asaki n-are nici o îndoială când îl republică în "Albina românească" însoțindu-l de o gravură a lui Műller intitulată "Descrierea cadrului al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
publicat încă din sec. XIX. Asaki n-are nici o îndoială când îl republică în "Albina românească" însoțindu-l de o gravură a lui Műller intitulată "Descrierea cadrului al doilea din istoria Moldovei, înfățoșător pe Ștefan cel Mare cuvântând al său testament politicesc". Mai prudent, Kogălniceanu crede că-i vorba de-un necrolog, în vreme ce alții susțin că nu-i nici una, nici alta și-l categorisesc în rândul scrierilor în proză de tip romantic, care, spune M. Anghelescu în "Mistificațiuni", "chiar dacă utilizează modele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]